Femeia de 30 de ani si alimentatia

FEMEIA DE 30 DE ANI SI ALIMENTATIA

Femeia adulta, a carei arhetip este femeia de 30 de ani, este prin definitie in forta varstei. Adolescenta nu mai este pentru ea decat o vaga amintire si menopauza pare inca un orizont indepartat a carui idee este aproape de neconceput. Aceasta perioada din viata femeii este, in general, marcata printr-o activitate profesionala intensa si o viata conjugala activa in care sarcina (graviditatea) este un eveniment major.

In aceasta transa de varsta, care merge de la 30 la 45 de ani, obiceiurile alimentare ale femeii sunt diverse. Ele variaza dupa educatie dar mai ales in functie de timpul care e rezervat pregatirii mesei. Cercetarile au aratat ca aceste obiceiuri, chiar daca sunt mai bune ca la adolescente, sunt in general de natura sa provoace o fragilizare a organismului. Ele, scot la iveala excese (prea mult zahar, prea multa sare, prea multa faina alba, nu destule legume, fructe si bauturi) putand expune femeile la carente (deficit de fier, de vitaminele C, E, B, de calciu si magneziu). Se adauga unele riscuri de ingrasare si de celulita, fara a pune la socoteala oboselile cronice. O restabilire a obiceiurilor alimentare este deci, particular necesara pentru aceasta categorie de femei, a caror dorinta este nu doar de a place ci si de a fi in plina forma.

PROGRAMUL "IN PLINA FORMA"

Sfaturile pe care le-am formulat in capitolul despre adolescente, raman valabile aici cu cateva nuantari. Pentru a evita oboseala si o mare vulnerabilitate la stres, atentia va trebui indreptata spre unele puncte.

1.          Sa asiguram un aport suficient de magneziu

Tendinta moderna, care consta in a consuma cu prioritate alimente rafinate in detrimentul celor naturale, brute precum leguminoasele, produce un deficit cronic de magneziu.

COMPARATIA CONTINUTULUI IN MAGNEZIU

Ratia obisnuita a femeilor franceze de magneziu este de 210 mg pe zi, ]n conditiile in care aportul recomandat este de 330 mg. Aceasta carenta favorizeaza oboseala, crampele, hiperemotivitatea si spasmofilia.

2.          Sa avem un aport satisfacator in vitamina B6

Oboselile insotite de iritabilitate, adica mici depresii, la femeile care iau pilula, sunt generate de un deficit de vitamina B6. Studiul lui Valde-Marne a aratat ca 85 % din femei au un aport mai mic decat cel recomandat, avand in vedere anumite obiceiuri alimentare gresite. Acest deficit poate fi agravat prin luarea pilulei, o sarcina recenta sau abuzul de glutamat, un intensificator de gust care se gaseste mai ales in felurile de mancare industriale.

Se stie dealtfel ca o insuficienta de vitamina B6, in afara de simptomele pe care le-am citat deja, poate produce senzatii de vertij, o dereglare a secretiei de sebum (o piele si un par grase), dar si o pofta foarte mare de dulciuri (prin lipsa serotoninei).

Doza de vitamina B6 care trebuie luata este de 2 mg pe zi. O vom putea procura mancand urmatoarele alimente:

3.          Sa avem un aport corect in vitamina C

Chiar daca dezbaterile expertilor pentru a stabili daca vitamina C in doza mare are efecte tonifiante, raman intotdeauna deschise, suntem convinsi azi ca multe din efectele ei sunt deosebit de benefice:

stimuleaza apararea organismului impotriva infectiilor;

ajuta in lupta impotriva stresului favorizand sinteza unor hormoni (steroizii);

ajuta absorbtia fierului si sinteza L-carnitinei;

protejeaza impotriva daunelor cauzate de fumat.

Invers, stim ca un deficit de vitamina C favorizeaza unele efecte negative:

oboseala;

suflul greu la efort;

somnolenta;

durerile musculare;

riscurile de infectii.

Pentru acest lucru se recomanda asigurarea unui aport zilnic de 80 pana la 90 mg de vitamina C.

La fumatoare nevoia de vitamina C este in mod particular crescuta. Stim efectiv ca a fuma un pachet de tigari pe zi distruge circa 50 mg de vitamina C. Femeia care fumeaza trebuie deci sa asigure un aport de 150 pana la 200 mg, in functie de consumul de tigari, in scopul de a evita tot deficitul si de a proteja celulele sale impotriva oxidarii.

Este in acelasi timp inutil si primejdios sa ajungem la aporturi prea mari, caci ele pot favoriza, spre exemplu, aparitia de calculi in urina (colici nefritice).

In final, trebuie sa stim ca vitamina C de sinteza, care se gaseste in comprimate, nu este la fel de bine absorbita de organism ca cea care este continuta natural in alimente.

4.          Sa evitam orice risc de hipoglicemie

(se ia din capitolul 6 al primei parti)

FRANELE SLABIRII

In materie de slabire, egalitatea dintre sexe nu este intotdeauna o regula. Chiar daca iau toate mesele impreuna si impartasesc o aceeasi alimentatie, atat ca natura (conform principiilor metodei) cat si cantitativ, barbatul si femeia pot ajunge la rezultate foarte diferite. Dupa cateva luni, barbatul va putea sa se felicite, de exemplu, ca are 10 kg in minus pe cand femeia va fi dezolata pentru ca nu a pierdut decat 3 kg. Doamna, va fi atunci tentata sa se gandeasca ca "metoda M. merge mai bine la barbati decat la femei", uitand putin cam repede ca prietena ei cea mai buna (cea care a sfatuit-o sa cumpere cartea) a pierdut cele 8 kg fara probleme, in doua luni. Concluzia doamnei va fi deci trasa un pic prea devreme.

Este efectiv gresit pusa problema, doar daca vrei cu orice pret sa pui in paralel doua entitati necomparabile. Nu doar pentru ca pot exista sensibilitati foarte diferite intre doua femei, dar si pentru ca intre ea si un barbat, numarul punctelor care difera este considerabil.

FEMEILE SUNT MAI "GRASE" DECAT BARBATII

Organismul feminin are o masa de grasime mai importanta decat omologul masculin: 22 pana la 25 % spre deosebire de 17 % la barbati. Aceasta "distinctie" se traduce printr-un capital de celule de grasime (adipocite) mai important.

O REPARTITIE DE GRASIME DIFERITA

La femeie, repartitia masei grase este mai des de tipul ginoid (sub talie), cu o eventuala complicatie celulitica. La barbat ea este mai des de tip android (deasupra taliei).

Aceasta topografie feminina particulara (solduri, fese si coapse generoase) are o functie naturala bine precizata: asigura o rezerva energetica previzionand o eventuala sarcina sau alaptara. Grija vitala consta in asigurarea de rezerve pentru cazul in care intervine o foamete sau o penurie, este anacronic astazi in tarile noastre industrializate, dar organismul feminin e pregatit cu un reflex ancestral.

Celulele adipoase de la baza corpului femeii, au efectiv receptori particulari "programati" mai mult pentru a acumula rezerve decat pentru a scapa de ele. Excesul eventual de greutate, la acest nivel anatomic, este deci mult mai rezistent la orice tentativa de a slabi. 

O SENSIBILITATE SPORITA LA HORMONI

Contrar barbatului, femeia, atunci cand este in activitate genitala, este dirijata de climatul sau hormonal. Pubertatea, sarcina, un dezechilibru de estrogen/progesteron si menopauza sunt asadar etape de risc putand favoriza o eventuala luare in greutate.

In perioada premenstruala, adica in cursul celor cateva zile care preced ciclul menstrual, pot avea o exacerbare a poftei de mancare ca si o tendinta la compulsii[1] glucidice, adica o dorinta de alimente dulci. Aceasta perioada este insotita adesea de mici tendinte depresive (caderi de serotonina), dorinta de dulciuri se explica cu atat mai bine cu cat ele contribuie cu siguranta la ridicarea nivelului serotoninei.

Trebuie sa precizam ca unele tratamente hormonale, care sunt gresit conduse, pot de asemenea sa favorizeze luarea in greutate (vezi capitolul 5 din aceasta a doua parte).

UN TRECUT AL FEMEII "INCARCAT" IN REGIMURI SUCCESIVE

Barbatii intreprind in general, primul lor regim de slabire intre 35 si 45 de ani, aproape de momentul in care problema devine radicala, in acelasi timp in care renunta la activitatea sportiva, se opresc din fumat, schimba situatia profesionala si uneori chiar de viata conjugala. Intr-un fel, ei sunt "virgini de orice regim". Asadar, organismul lor reactioneaza mult mai bine si slabirea are loc mai usor.

In schimb femeile se supun voluntar la privatiuni alimentare si acest lucru inca de la pubertate. Ele pleaca in lupta cu ideea de a combate anumite rotunjimi datorate adolescentei, dar si de a elimina suprasarcini ipotetice care sunt consecinta standardelor slabanoage pe care le vehiculeaza magazinele feminine.

Anii de scolarizare sunt asadar, conferiti regimurilor hipocalorice repetate. De-a lungul timpului, organismul se gaseste "incalzit" de aceste pierderi in greutate succesive, mereu urmate de o revenire ponderala, iar instinctul de supravietuire pune la lucru unele mecanisme de reglare al caror obiectiv este de recuperare a grasimile pierdute, dar de asemenea si mai ales de consolidare a lor, creand astfel o rezistenta la orice tentative de a mai slabi in continuare.

Pentru o mai buna prevenire, organismul merge chiar pana la a inmulti numarul celulelor de grasime pentru a putea acumula maximum de rezerve. Si astfel, obezitatea hipertrofica (adipocitele se umfla de grasime) se adauga unei obezitati hiperplastice (crearea de noi adipocite).

ATENTIE LA CARENTELE PROTEICE

Contrar barbatilor, femeile nu sunt foarte "carnivore". In plus, ele mananca mult mai putin branza si prefera mai putin ouale. In concluzie, aceste gusturi ale lor fac ca ratia proteica sa fie adesea insuficienta si sa se transforme in carenta atunci cand intreprind regimuri hipocalorice.

Ori, s-a aratat foarte clar ca o insuficienta de proteine in alimentatie, impiedica diminuarea masei de grasime si duce la o rezistenta la slabire.

IMPACTUL STRESULUI

Stresul apare ca urmare a unor grave perturbatii afective (deces, divort, somaj), subiectul feminin se pune pe slabit. Acest lucru nu este de fapt decat consecinta automata a unei diete fortate de imprejurari. Nu pot inghiti nimic pentru ca stomacul lor este "nervos", dar aceasta situatie nu este decat provizorie. In fata stresului se produce mai degraba o luare in greutate, care poate apare imediat sau, de regula, intr-un scurt timp. In acest caz doua serii de factori sunt motivul: factorii de comportament si factorii biochimici

Factorii comportamentali

In fata faptului ca "ii este rau", mananca pentru a umple golul care ii provoaca "angoasa".

Aceste tulburari ale comportamentului alimentar se manifesta, cum am spus deja mai sus, prin diverse atitudini:

un rontait sistematic;

compulsii cu sau fara dorinta de dulciuri;

tendinte bulimice, adica "hiperfagice[2]".

In acest fel 40 % din femei mananca atunci cand sunt suparate, ingrijorate, nelinistite, plictisite.

Factorii biochimici

Stresul declanseaza numeroase reactii biochimice in corp:

scaderi ale hormonilor de crestere;

secretii de endrofine;

secretii de cortizol[3].

Ori, aceste modificari stimuleaza lipogeneza, adica stocarea grasimilor (direct sau prin declansarea unui hiperinsulinism). Femeia este cu atat mai mult subiectul acestei eventuale ingrasari, cu cat ea este mai sensibila la stres decat barbatul. Carentele sale in nutrimente (magneziu, vitamina B6, fier) o fac mult mai vulnerabila.

O reorientare alimentara, bogata pe plan nutritional, va permite diminuarea in mod natural, a unei insemnate parti a riscurilor datorate stresului.

SA MANCAM BINE TIMP DE NOUA LUNI

SI LA FEL INAINE

Sarcina este unul din momentele importante din viata unei femei, de aceea este de dorit ca ea sa se pregateasca bine si mental si psihic. Slabirea, daca este necesara, trebuie intotdeauna sa aiba loc inainte de sarcina. Cu toate ca va fi intotdeauna timp dupa, majoritatea femeilor femeilor isi spun ca ele vor cu orice chip sa piarda in greutate in timpul sarcinii, realizand doua lucruri dintr-o lovitura. Eroare ! In caz de suprasarcina ponderala este mai de dorit sa o facem sa dispara, pe cat posibil, inainte de sarcina si asta pentru a evita consolidarea sa dupa nastere, dar de asemenea si mai ales pentru a evita complicatiile fetale sau maternale (hipertensiune arteriala, diabet, eclampsie).

O pierdere in greutate preconizata dupa principiile hipocalorice obisnuite ar fi, in mod particular periculoasa, caci se stie ca ea creeaza carente importante in vitamine, saruri minerale si oligoelemente intr-un moment in care organismul uman si-a dublat nevoile. Doar o slabire efectuata dupa recomandarile metodei M. va putea garanta, in afara de mentinerea rezultatelor, necesarul de nutrimente indispensabile unei bune cresteri a fatului[4].

IN TIMPUL SARCINII

In timpul celor noua luni, viitoarea  mama va trebui sa asigure dezvoltarea optima a fatului, fara insa a-si epuiza propriile rezerve. Pentru acest lucru alimentatia sa va trebui sa fie aleasa de asa maniera incat sa aduca nutrimentele necesare, repartizate armonios pe toata durata zilei. Alegerile nutritionale generoase pe care le recomandam, raspund la aceasta cerinta. La principiile importante ale metodei, se vor adauga sfaturile urmatoare:

sa mancati pentru doi, nu este necesar. Trebuie, insa sa mancati de doua ori mai bine;

asigurati un aport corect de proteine animale (carne, pasari de curte, peste, oua, lactate) dar si proteine vegetale (alimente complete, leguminoase, derivate de soia). Proteinele asigura efectiv constructia bebelusului. Evitati in acest timp consumul de ficat mai mult de o data pe saptamana, pentru a elimina orice eventual risc de intoxicare cu vitamina A. De asemenea, va trebui sa evitati carnea cruda, ca biftecul tartar, dar si scoicile (risc de infectii);

faceti plinul de calciu, o data pentru a construi scheletul copilului dar si pentru o buna protectie a stocului mamei. Deci, veti putea manca un lactat la fiecare masa (lapte, branza, iaurt, branza de vaci) dar trebuie sa va straduiti sa consumati si alte alimente care contin calciu (drojdie de bere, ape minerale, oua);

asigurati un aport corect de fluor consumand cu precadere apele minerale care-l contin (Badoit, Vichy..)

aduceti un aport suficient de fier in scopul de a se evita o anemie, oboseala sau vulnerabilitatea la infectii (sangerete negru, carne, leguminoase, fructe deshidratate si oua);

evitati carentele in acid folic (vitamina B9) care ar putea produce malformatii fatului. Pentru acest lucru, consumati de preferinta drojdie de bere, germeni de grau si leguminoase;

luati o portie de fibre suficienta, nu doar pentru ca alimentele care le contin sunt bogate in vitamine si saruri minerale, dar si pentru a evita orice risc de constipatie. Va trebui deci sa consumati regulat fructe, cruditati, legume verzi, salate, cereale complete si leguminoase;

beti suficienta apa pentru a evita deshidratarea, a favoriza tranzitul intestinal si a evita infectiile urinare. Natural, veti evita alcoolul care este periculos pentru bebelus;

evitati sa luati medicamente sau suplimente alimentare, fara avizul medicului;

mancati variat pentru a evita orice carente dar si pentru a obisnui copilul cu o anumita diversitate alimentara. Chiar din a patra luna de sarcina fatul percepe gustul. Cu cat mai mult va descoperi alimentele in burta mamei sale, cu atat diversificarea alimentara va fi mai usoara dupa nastere ;

in sfarsit, nu fumati caci tabagismul este periculos pentru fat: el favorizeaza in special nasterea unui bebelus de greutate mica si creste riscul de moarte subita a sugarului.

Ca si consecinta a anumitor sarcini se constata o puternica luare in greutate (de la 15 la 20 kg.) care nu este niciodata justificata. Luarea in greutate normala este de ordinul a 8 kg si poate fi structurata in modul urmator:

3,5 kg pentru fatul la termen;

500 g pentru placenta;

1 kg pentru uter;

700 g pentru lichidul amniotic;

1 kg pentru cresterea volumului sanilor;

1,3 kg pentru cresterea masei sanguine.

Luarea excesiva in greutate

Diferenta dintre luarea in greutate teoretica (8 Kg) si o realitate superioara se explica in modul urmator: in al doilea trimestru de sarcina, fatul se mareste un pic si mama are tendinta (inconstienta, din reflex) sa constituie grasimi de rezerva pentru cazul cand ar surveni o foame la sfarsitul sarcinii. Riscul de luare in greutate este cu atat mai mare cu cat alimentatia este hiperglicemianta (bogata in glucide rele). Urmarea principiilor metodei permite deci asigurarea celor mai bune masuri de prevenire.

De asemenea, luarea in greutate poate sa fie legata de o retentie excesiva de apa, uneori cu edeme, in general legate de tulburari venoase. In acest caz, se impune o supraveghere medicala stricta pentru ca aceasta situatie poate ascunde o hipertensiune arteriala sau albumina in urina.

Indiferent care este cauza, luarea in greutate trebuie sa fie apreciata in functie de greutatea de plecare, tinand cont de talie (inaltime). Femeia care cantarea deja 60 kg inainte de sarcina si care masoara 1,5 m nu trebuie sa ia mai mult de 8 kg. Aceea care cantarea 52 pentru 1,75 m va putea sa ia 15 kg fara probleme, caci ea pleaca cu rezerve foarte slabe. Le va pierde, de altfel, foarte usor dupa nastere.

La randul sau, alaptarea materna favorizeaza pierderea grasimii excesive. Este ca si cum daca organismul pompeaza in rezerve, ele se constituie. Alaptand il ajuti deci sa-si regaseasca linia.

INEVITABILA CELULITA

Celulita este intr-un fel cosmarul tuturor femeilor dar, din nefericire, ea nu devine o preocupare serioasa decat atunci cand s-a instalat deja intr-un mod evident.

Acest subiect a fost deja tratat in parte, in capitolul despre adolescenta, dar niciodata nu revenim de ajuns asupra faptului ca cel mai bun mijloc pentru a da de capat acestei dizgratii este de a face tot posibilul pentru prevenire, mult inainte de a identifica primele simptome.

Nu este niciodata prea tarziu pentru a actiona, dar trebuie sa admitem ca nu exista o solutie ci un cumul de masuri care, puse in practica conjugat, pot ameliora situatia in mod serios.

Celulita este rezultanta a patru factori:

o predispozitie naturala la femeie;

un dezechilibru hormonal;

proaste obiceiuri alimentare;

o gresita igiena de viata.

Lucrand asupra ultimilor doi factori, se va putea stopa procesul de evolutie, adica de a-l inversa. Dar, inca o data, pentru a se ajunge la acest lucru, va trebui sa abordati problema global, ceea ce va implica o revizie a modului vostru de viata. Iata lista masurilor care vor trebui luate in mod conjugat:

Corectati orice exces ponderal

Grasimile de rezerva agraveaza efectiv compresiunile datorate celulitei. Odata disparut excesul de greutate se va putea discerne mai bine ce este realmente imputabil celulitei, mai ales sub aspect estetic. Atunci se va putea, printre alte actiuni, intreprinde un eventual tratament local.

Adoptati bune obiceiuri alimentare

Acest principiu implica faptul ca inainte de orice, s-au abandonat toate proastele obiceiuri "ale mesei". Pentru acest lucru, va fi suficient sa adoptati pentru totdeauna principiile importante ale metodei, favorizand consumul de glucide cu IG scazut in detrimentul glucidelor rele (cu IG ridicat).

Tratati insuficienta venoasa

Insuficienta venoasa, mai comun denumita "proasta circulatie", este o afectiune curenta la femei in general si apare sistematic la cele care prezinta simptome de celulita. Problemele circulatorii se produc sau se agraveaza nu doar prin sedentarism ci si prin obiceiuri ale vietii moderne: port de haine prea stramte, bai prea calde, expuneri la soare prelungite.

In cele mai serioase cazuri, un tratament medical poate fi de un mare ajutor dar in majoritatea lor, vechile remedii ale bunicii raman cele mai bune: fantana abatelui Souris, contralovitura abatelui Perdrigeon, extractul de castana de India. Aceste trei produse naturale " vechi precum lumea" si inofensive, dar nu mai putin eficace, sunt inca disponibile, multumesc Doamne! in toate farmaciile.

Cateva minute de gimnastica zilnica, cu sarituri de coarda de exemplu, si cateva sedinte de exercitii fizice, de doua sau trei ori pe saptamana (mers, jogging, bicicleta, natatie), sunt in mod particular indicate. Unul din exercitiile deosebit de eficace este de a nu lua niciodata liftul si de a urca lent scarile doua cate doua.

Luptati contra stresului

Natural, nu este vorba de a cauta sa diminuam stresul luand tranchilizante sau alte anxiolitice ci mai curand practicand relaxarea, yoga sau sofrologia. Acupunctura ca si unele prescriptii homeopatice sau fitoterapeutice pot si ele contribui cu succes la lupta impotriva stresului.

Aplicati creme locale

Aplicarea de creme zise "anti-celulitice" va conduce intotdeauna la un esec total daca nici una din celelalte masuri nu au fost intreprinse simultan. S-a putut remarca efectiv, ca daca in timpul aplicarii lor au fost insotite de masurile recomandate mai sus, ele au permis obtinerea celor mai bune rezultate. Cremele pe baza de cafeina "amelioreaza" considerabil celulita superficiala, dar va trebui totusi sa evitati masajele prea profunde care ar putea "ridica" nodulii si a face sa se "clatine" o celulita pana atunci bine fixata.

REMEDII MIRACOL

Exista doua remedii care pot fi clasate in aceasta rubrica, chiar daca unele "spirite indurerate" nu pierd ocazia de a le califica drept fanteziste. Primul dintre ele este  alaptarea.

Efectiv, au fost multe cititoare ale cartilor mele precedente care mi-au semnalat ca au scapat de celulita dupa ce au alaptat, toate urmand principiile metodei. Acest lucru nu s-a intamplat inainte de sarcina. Deci, era aparent necesar cumulul a doi factori pentru ca rezultatele sa apara: alaptarea si schimbarea obiceiurilor alimentare. Viitoarele mame vor putea incerca.

Pentru celelalte, este valabil al doilea "remediu miracol", daca isi doresc acest lucru. Este vorba de o cura cu ulei de ficat de morun, tot in asociere cu schimbarea obiceiurilor alimentare. Este stiintific demonstrat ca, consumul de ulei de peste conduce la o diminuare substantiala, mai ales a masei grase abdominale (lucrari de Grosco si Belzung). Unele persoane din anturajul meu au facut aceasta experienta si consumand zilnic echivalentul unei linguri si jumatate (lingura de supa) de ulei de ficat de morun, timp de cel putin 4 luni, aplicand in acelasi timp principiile metodei. Ele au obtinut rezultate interesante care constau in diminuarea sau suprimarea celulitei lor.

Cel mai dificil nu este sa crezi ci sa incerci, caci trebuie sa recunoastem ca este necesar un anumit curaj pentru a incepe si a continua experienta! Eu am sfatuit pe cele care nu se dau in laturi de la nimic, ca cea mai buna tehnica pentru a inghiti "potiunea" in chestiune este de a o pune intr-un pahar (sau mai degraba intr-un borcan de iaurt pe care il putem dupa aceea arunca) si de a o bea dintr-o data tinandu-se de nas iar dupa, sa inghita sucul a doua lamai, natural fara zahar. Este dur dar pare ca asa, merge!

MARILE MIJLOACE

Daca tot ce v-am propus pana aici nu v-a condus la nici un rezultat satisfacator, ramane sa consultati un practician specialist in medicina estetica. Acesta va determina tratamentul cel mai adecvat pentru natura celulitei. Exista de acum inainte multe posibilitati terapeutice: drenaj limfatic, celulolipoliza, lipoject, liposuctiune.

Inconvenientul acestor tratamente este bine evidentiat in pretul lor ridicat.

LUAREA IN GREUTATE DATORATA MEDICAMENTELOR

Acest subiect important este tratat in capitolul 7 din aceasta a doua parte.

RETENTIA DE APA

Am precizat deja ca este important a distinge suprasarcina ponderala legata de excesul de masa grasa de aceea care poate fi imputabila unei retentii hidrice. Unele femei sunt efectiv, victimele edemelor care predomina la picioare, in regiunea abdomenului si la maini. Aceste edeme evolueaza prin pusee care sunt ritmice, in mare parte apar in perioada ciclului menstrual. Retentia de apa maxima are loc inainte de menstruatie si se manifesta printr-o umflare notabila a sanilor si burtii. Aceste manifestari sunt insotite uneori de oboseala, suflu greu la efort, dureri de cap, constipatie putand fi cauzate de tulburari venoase, de anomalii de repartitie a lichidelor si adesea de o hiperestrogenie.

CUM SA LIMITAM EFECTELE

Trebuie sa incepem sa limitam consumul de sare la strictul necesar, adica 5 pana la 8 g pe zi, evitand orice o contine in mod natural sare, mezelurile de exemplu.

De altfel, trebuie:

sa asiguram o alimentatie suficienta de proteine consumand normal peste, carne, oua si branza. In acelasi timp, se cuvine sa evitam toate lactatele proaspete si in mod general, branzeturile din lapte de vaca;

sa bem, caci cel mai bun diuretic este apa (apa de Vittel mai ales), caci femeile care sufera de retentie de apa au, in general, tendinta de a reduce bauturile lor. Stiti ca apa este inca mai eficace pe plan diuretic, atunci cand este consumata prelungit. De altfel, aceasta e o practica curenta in curele termale;

sa evitam luarea de medicamente diuretice, a caror eficacitate este prea adesea discutabila. Daca pare ca au efect intr-o prima etapa, daca se continua, ele ocazioneaza rapid o obisnuinta din partea organismului. Cand se opreste tratamentul, se soldeaza in general, cu o agravare a fenomenului.

Recente studii au aratat ca eliminarea glutenului din alimentatia zilnica poate avea efecte deosebit de benefice asupra diminuarii retentiei de apa. Intoleranta la gluten a unor femei, poate sa se manifeste in efect printr-o retentie de apa excesiva. Este cazul femeilor care sufera de hiopotiroidie.

In cazul constipatiei, laxativele trebuie si ele de asemenea evitate. Doar o buna alimentatie poate permite obtinerea unui tranzit intestinal corect (vezi capitolul 5 din aceasta a doua parte).

In schimb, circulatia venoasa va trebui sa faca obiectul tratamentelor adecvate. Cele care sunt pe baza de vitamina P (flavonoide) sunt in mod particular recomandate.

Folosirea unui pat ridicat (al carui cap este mai jos decat picioarele), oprirea fumatului si drenajul limfatic completeaza "panoplia" de masuri care pot permite combaterea acestei afectiuni, din nefericire, cronica.

CUM SA NE LASAM DE FUMAT FARA SA NE INGRASAM ?

Statisticile arata in mod evident, ca exista un risc important de ingrasare atunci cand ne lasam de fumat, ceea ce face pe un mare numar de candidate sa se razgandeasca.

Se stie astazi de ce fumatoarea, atunci cand se dedica pacatului sau dragalas, limiteaza intr-un fel, luarea sa in greutate. Fumatul creste efectiv cheltuielile energetice prin stimularea metabolismului bazal si accelereaza tranzitul intestinal, limitand astfel absorbtia nutrimentelor care sunt, ca urmare, eliminate in scaune. In plus, se pare ca nicotina are ca efect inhibarea secretiei de insulina.

Sa ne imaginam cum ar fi posibil sa adaugam frustrarea inerenta a regimului hipoocaloric la dificultatile servajului tabagic. Datorita acestui lucru, urmarea principiilor metodei este singura care trebuie nu doar acceptata dar este si eficace.

SI DACA SUNTETI VEGETARIANA ?

Daca disciplina vegetariana constand in a nu manca carne, este motivata de dragostea si respectul pentru animale, este vorba de o pozitie care merita respect. Daca, in schimb, argumentatia se bazeaza pe ideea potrivit careia carnea este sursa "toxinelor" daunatoare pentru organism, se face un rationament fondat pe notiuni de fiziologie datand din secolul XIX, care astazi sunt depasite. Aceste faimoase toxine nu inseamna mare-lucru caci este vorba de acidul uric si uree care se formeaza ca urmare a consumului de carne. Trebuie sa stim ca aceste substante, la un subiect normal care bea suficient, sunt perfect eliminate prin rinichi. Organismul, care este in realitate "programat" pentru a se debarasa de aceste deseuri metabolice, ajunge sa fie puternic si fara daune.

Vegetarienele, care nu consuma nici carne, nici mezeluri, nici pasari de curte, nici peste, trebuie totusi sa mentina un aport suficient in sub-produse animale, in scopul de a-si echilibra corect alimentatia. Pentru aceasta, ele vor trebui sa privilegieze consumul de branza si oua.

Pentru a acoperi corect nevoile sale de proteine, trebuie totusi sa posede bune cunostinte in nutritie si sa stie spre exemplu ca proteinele animale si cele vegetale nu sunt identice sau ca unele dintre ele nu sunt asimilabile decat partial.

Asadar, proteinele vegetale nu au aceeasi valoare nutritionala ca proteinele animale, care sunt asimilabile 100 %; deci, 10 g de proteine provenind din linte nu vor avea de loc aceeasi valoare ca 10 g de proteine rezultate dintr-un ou.

Aceste notiuni sunt indispensabile pentru cine doreste sa mentina un aport proteic corect, care este de 1 g de proteine pe zi si pe kg corp.

Vegetarienele care sunt spre exemplu "mare amatoare" de soia trebuie sa stie ca alimentele pe baza de soia nu contin obligatoriu toate, aceeasi cantitate de proteine.

La fel, ele trebuie sa stie ca sucul de soia impropriu denumit "lapte" de soia, este mult mai slab in calciu (42 mg/100 g) in raport cu laptele de vaca (120 mg/100 g); ca proteinele vegetale sunt mai sarace in aminoacizi esentiali (cei pe care organismul nu ii poate fabrica), ca cerealele sunt deficitare in lizina si leguminoasele in metionina. Asupra acestui ultim punct, ele vor invata ca este important sa asocieze zilnic cereale brute, leguminoase si oleaginoase (nuci, alune, migdale). De altfel, numeroase mancaruri gatite, exotice vechi asociaza sistematic cereale si leguminoase:

porumb si fasole rosie in tortilla mexicana;

seminte si naut in cuscus maghrebin;

mei si arahide in Africa neagra.

In schimb, oul asigura, el singur, o mare bogatie si un perfect echilibru in aminoacizi. Vegetariana va trebui, in particular, sa vegheze la aporturile sale in fier (vezi mai sus), stiind ca fierul de origine vegetala este de 5 ori mai putin asimilat decat fierul de origine animala.

De asemenea, in scopul de a evita carentele de vitamina B12, ea va trebui sa prefere in alimentatia sa o parte din branzeturi (oaie, capra mai ales), oua si alge.

Meniuri vegetariene bine concepute sunt in intregime acceptabile si pot fi benefice, in particular pentru a proteja impotriva riscurilor cardio-vasculare si a preveni unele cancere (de colon si de rect mai ales). Ele raman totusi nemultumitoare pentru copii (in crestere), pentru femei insarcinate si persoane in varsta.

Metoda M., perfect compatibila cu o abordare vegetariana, recomanda consumul multor glucide (cu IG scazut):

paine integrala;

adevarata paine completa;

orez complet;

paste complete sau integrale;

linte;

fasole alba si rosie;

bob, mazare verde deshidratata si naut;

cereale complete si derivatele lor;

fructe proaspete si oleaginoase;

gem de fructe fara zahar;

soia si derivatele ei;

ciocolata bogata in cacao (> 70 %).

Cele 7 mici dejunuri ale saptamanii, se pot centra pe o paine bogata in fibre sau pe cereale fara zahar, asociate la un lactat degresat sau ciocolata calda (bautura) la nevoie.

Metoda sfatuieste de altfel, sa se ia cel putin de 3 ori pe saptamana o cina centrata pe glucide bune. Vegetarienele vor putea mari frecventa acestor tipuri de mese.

Felul principal va putea fi selectionat dintre sugestiile urmatoare:

orez complet basmati cu sos de rosii;

paste integrale sau complete insotite de un sos de rosii cu busuioc sau cu ciuperci;

linte cu arpagic;

o mancare de fasole alba sau rosie;

mazare sau bob;

naut;

cuscus cu seminte complete fara carne;

produse pe baza de soia;

produse pe baza de cereale (placinte de grau);

alge.

Se va putea adauga, la nevoie, la acest fel o supa de legume, cruditati, legume, o salata si se va termina masa cu un lactat degresat (branza alba cu 0 %  sau iaurt slab).

Precizam in sfarsit, ca un regim vegetarian in care se suprima lactatele si ouale pentru a nu opri exclusiv decat produsele de origine vegetala, este sursa de cancer adica este periculos.