Stilul Biedermeier

Introducere

Masivitatea, eleganta, si punerea in valoare a esentei lemnoase m-au atras spre stilul Biedermeier. Primele semne ale stilului Biedermeier, cu formele sale simple si elegante, apar in Austria anilor 1800.

Obiectul pe care l-am ales este o comoda cu trei sertare din perioada Biedermeier. Motivul principal care m-a determinat sa aleg aceasta piesa este desenul furnirului din radacina de nuc.

Scopul lucrarii este de a pune in evidenta problemele si deteriorariile specifice acestui tip de mobilier si detalierea operatiunilor parcurse in procesul de restaurare. Voi prezenta tehnicile folosite pentru restaurarea diferitelor tipuri de degradari si materialele si uneltele utilizate. Toate aceste descrieri vor fi sustinute de documentatia fotografica si de relevee.

Prin intermediul acestei lucrari multumesc pentru ajutorul acordat d-nei Conf. univ. dr. Livia Bucsa, d-lui restaurator Victor Arren Turcu, Universitatii "Lucian Blaga", Facultatii de Istorie si Patrimoniu "Nicolae Lupu", Sibiu.

Scurt istoric al Stilului Biedermeier

Biedermeier este o epoca scurta si clar evidentiata, incadrata intre anii 1815 si 1848. Acest termen a devenit in, spatiul de vorbire germana, intruchiparea unui stil de locuit , a formelor, mobilelor si in cele din urma a unei epoci intregi.

Numele Biedermeier este impropriu atribuit deoarece se bazeaza pe caricaturizarea unui personaj, "Papa Biedermeier" care este un simbol comic al comfortului clasei mijlocii. Un comfort care scoate in evidenta activitatiile intime ale familiei, in special scrierea scrisorilor, de unde apare si tipul de mobilier numit secreter. Niciun un interior Biedermeier nu era complet fara un pian.[1]

Considerat in totalitate un stil tipic burghez care se deosebeste de alte stiluluri, ca de exemplu Empire, printr-o forma simpla, neoclasica si practica.

Pornind de la piese de mobilier si interioare, influenta s-a extins si asupra stilului de viata burghez, ceea ce a adus la aparitia unei mode, unei picturi, unei literaturi, a unei muzici si chiar a unei arhitecturi Biedermeier.

Toate aceste domenii sunt impregnate de caracteristicile Biedermeier: simplitate, modestie, civitate, confort, comoditate si functionalitate.

Calitatea definitorie a mobilei de stil Biedermeier nu se afla atat in structura, mai mult sau mai putin arhitectonica, ci in imaginea oferita de furnir, cu componentele lui: culoare, desen, luciu. Compozitii deosebit de frumoase incearca o combinare cat mai reusita intre structura suprafetei si imaginea oferita de furnir. Furnirul reprezinta compozitii simetrice la axa, de multe ori continuate peste fetele de sertar si coloane. Aceasta continuitate a furnirului ofera mobilei o unitate perfecta.[2]

Mobila Biedermeier este o adaptare a stilului francez, Empire, care era in voga la inceputul sec. XIX in Europa si a carui origini se bazau pe influentele Greciei anticei si Romei

Esentele exotice ca si mahonul erau rare, datorita razboaileor, costului si mijloacelor de transport. Deci disponibilitatea acestora se reducea la piata neagra si celor foarte bogati.

Ulterior mobilierul Biedermeier era facut din esente de pomi fructiferi, cum ar fi: artar, cires, par, dar si din frasin, nuc si mesteacan.

Erau folosite furnire cu modele complexe, cum sunt cele obtinute din radacini. Piesele se vernisau de obicei in tehnica lustrului francez.

La inceputul perioadei, in anii 1815-1830 piesele tindeau spre o forma mai arhitecturala. In anii urmatori ai perioadei Biedermeier, 1830-1848, piesele au devenit mai curbate. Pentru designuri mai complexe s-au folosit intarsii contrastante de diferite esente.

Lemnul folosit in fiecare piesa Biedermeier ajuta la determinarea originii sale. Grosimea furnirului, in timp ce piesele mai noi, produse dupa introducerea taierii mecanizate a furnirului foloseau un furnir mult mai subtire. Urmele de unelte sunt de asemena indicative, avand in vedere ca dupa 1815 tehnicile manuale cu dalta si fierastraul au fost abandonate.

Centrele principale de productie erau la Viena, Berlin, Northern, sudul Germaniei si Scandinavia. Lemnul de nuc era folosit de obicei in Austria, cel de mesteacan in nordul Germaniei si regiunile Baltice. Cel mai costisitor, mahonul, s-a folosit pentru mobilierul din Berlin. Stilul biedermeier practicat in nordul germaniei este caracterizat printr-un stil auster, renuntand la decoratiunile exterioare in favoarea unor calitati stilistice simple dar puternice. In Germania de sud-vest lemnul de cires si furnirul din radacini erau folosit folosite pentru a contrasta intarsiile si formele geometrice.[3]

Comoda, numele acestui tip de mobilier isi are originea in Franta si defineste comoditatea si utilitatea oferite de acesta.

Pe suprafata plana se putea aseza diferite lucruri si prin deschiderea sertarelor se putea ajunge foarte usor la continut.

Fiind cele mai mari mobile de salon erau asezate pandant cu alta comoda sau alt corp din incapere.

Pe lateral comodele erau flancate de coloane, pilastrii, care sustineau partea superioara a acestora.[4]

Comoda cu trei sertare, Biedermeier

Denumire: Comoda

Stil: Biedermeier

Localitate: Sibiu

Propietar: colectie privata

Datare: secolol al XIX-lea

Utilizare: mobilier cu rol functional de comoda

Dimensiuni: h:87,5cm. L:104,5cm. l:75cm.

Descriere generala

Piesa are forma paralelipipedica detasata de sol prin 4 picioare. Sertarul superior iese din planul fatadei spre exterior creand o nisa unde apar doua coloane decorative care marginesc sertarele. Inaltimea totala este de 87,5cm; lungimea bazei este 104,5cm iar la blat de 103 cm. Latimea bazei este 75cm iar blatul 56,5cm (Fig 1, Fig2).

Piesa are o structura din lemn de brad acoperit cu furnir gros din radacina de nuc. Aceasta structura se compune din panouri din scandura de brad, imbinate prin sistemul coada de randunica formand o cutie dreptunghiulara care cuprinde lateralele, partea superioara, si cea inferioara. Spatele, format din tabli de lemn alaturate si lipite in cant, este atasat corpului printr-un sistem de glisare de tip rama cu lamba si uluc. Sertarele sunt construite in acelasi mod, o structura din brad imbinata prin coada de randunica iar fundul sertarului este imbinat prin sistem de glisare lamba si uluc. In procesul de constructie se evidentiaza tehnici de tamplarie specifice cum ar fi: debitare, in acest caz industriala, rindeluire, profilare, slefuire, gaurire, strunjire, furniruire, baituire, lustruire in tehnica lustrului francez. Furnirul de pe sertare este dispus in asa fel incat desenul fibrei sa se continue, din acest fapt, specific stilului Biedermeier nu apar elemente de feronerie vizibile cum ar fi manere sau silduri, in schimb apare o decoratie mica pe fiecare sertar in jurul locasului pentru cheie realizata prin intarsie. Deschiderea sertarelor se face cu ajutorul cheii, fiecare sertar are montata cate o incuietoare. Suprafata blatului contine patru placi de furnir dispuse in oglinda. Coloanele decorative sunt strunjite din lemn de fag iar apoi baituite in negru. Interiorul piesei nu este furniruit.

Finisarea intregului ansambu e realizata in shellack, in tehnica lustrului francez.

Starea de conservare

Ansamblul se gaseste intr-o stare de conservare relativ buna (Foto 1,2,3,4) dar totusi de-a lungul timpului, sub actiunea factorilor microclimatici, biologici, chimici si din cauza manevrarii si utilizarii neadecvate au aparut o serie de degradari specifice.

Astfel in continuare o sa fac o clasificare a acestor degradari:

Degradari fizico-mecanice:

Depuneri de praf, murdarie, panze de paienjeni (Foto 5,6).

Depuneri de murdarie ancrasata si urme de grasime in zonele de manipulare

Uzura functionala, in zona de glisare a sertarelor (Foto 7).

Actiunile mecanice au dus la tasari de fibra, zgarieturi, smulgeri de furnir (Foto8,9,10

Contragerea lemnului de constructie, datorata factorilor microclimatici a cauzat fisuri si crapaturi ale furnirului (Foto 3,11).

Imbatranirea cleiului cauzata de variatiile termice si de umiditate, a dus la desprinderea furnirului in unele zone.

Contragerea si valurierea celor 4 placi de furnir de pe blat, in zona de mijloc din cauza umiditatii (Foto 12,13)

Elemente desprinse (piciorul din fata-stanga, Foto 14 ), dezlipite.

Degradari chimice:

Decolorari ale stratului de shellack cauzate de lumina apa si din cauza depozitarii diverselor recipiente, pe blat apar urmele lasate de acestea (Foto 12)

Oxidare la nivelul incuietorilor, cauzata de umiditate.

Degradari biologice:

Atac de insecte xilofage la nivelul spatelui si al coloanelor decorative.

Propuneri de restaurare

Se vor realiza fotografii martor atat de ansamblu cat si a detaliilor si a degradarilor, din diferite unghiuri, de asemenea vor fi realizate relevee, pentru o mai buna intelegere a planurilor.

2.Piesa se va desprafui cu perii carpe moi si prin aspirare. In cazul aspirarii gura furtunului se va acoperi cu un tifon pentru a evita aspirarea eventualelor elemente care se pot desprinde.

3. Se vor preleva probe din materialul de constructie, din furnir, din stratul de vernis si din adeziv, in vederea analizelor chimice si biologice pentru a determina esentele lemnoase, natura adezivului si tipul de vernis.

4.Se vor scoate sertarele si se va efectua o demontare partiala, se vor demonta fundurile sertarelor, pentru a putea fi curatate mai usor si pentru o mai buna manevrabilitate in timpul lucrului, cu acelasi scop se va demonta si spatele piesei, coloanele decorative sunt scoase pentru a putea fi injectate impotriva insectelor, chituite, slefuite si relustruite, de asemenea acestea trebuie incleiate corespunzator.

5. Incuietorile metalice de pe sertare vor fi demontate pentru a putea fi curatate.

6.Se vor face injectari cu PERXIL10 in zonele in care a existat un atac al insectelor xiloface pentru a preveni reaparitia acestora.

7.Se vor rezolva problemele furnirului de pe toata suprafata piesei, fiecare deteriorare va fi remediata, se va nivela si reincleia furnirul de pe blat, se vor face completari in zonele in care lipsesc bucati de furnir, la fel si in crapaturile create de contragerea lemnului de constructie, toate completarile aduse obiectului se vor face cu materiale compatibile, din aceleasi esente lemnoase sau apropiate.

8.Se va verifica intreaga suprafata de zone in care cleiul si-a pierdut proprietatile adezive din cauza imbatranirii creand besicari.

9.Dupa ce toate suprafetele furniruite au fost asigurate, se va incepe decaparea pentru a indeparta stratul de shellack. Acesta va fi indepartat in totalitate deoarece este imbatranit, decolorat, zgariat, patat iar luciul puternic specific stilului s-a pierdut. Se vor indeparta si chiturile imbatranite de pe suprafata.

10.Se vor face in acest stadiu chituirile necesare cu un chit pe baza de apa de o nuanta cat mai apropiata de culoarea zonei ce urmeaza sa fie chituita.

11.Dupa ce chitul s-a uscat suficient intreaga suprafata va fi slefuita cu hartie abraziva de diferite granulatii. De asemenea interiorul piesei se va curata si slefui.

12.Elementele demontate vor fi puse la locul lor, spatele piesei si fundurile sertarelor. Coloanele se vor monta doar dupa lustruire.

13.Se vor integra cromatic, unde este nevoie, cu un bait pe baza de apa completarile de furnir si chituirile.

14.Se va lustrui intreaga suprafata in tehnica lustrului francez.

15.Incuietorile sertarelor vor fi curatate si remontate.

15.Se va avea in vedere fotografierea tuturor operatiunilor, atat in ansamblu cat si in detaliu pentru a oferi o documentatie cat mai completa. In final piesa se va fotografia pe cat se poate din aceleasi unghiuri in care a fost fotografiata inainte de restaurare.

Descrierea lucrarilor de restaurare

Toate operatiile realizate asupra piesei au fost facute conform propunerilor de restaurare aprobate de comisie in data de .... prin procesul verbal..

Documentatia fotografica inainte de restaurare

S-au realizat fotografii si relevee ale ansamblului si ale detaliilor cu scopul de a pune in evidenta deteriorarile si degradarile piesei.

Desprafuirea

Piesa a fost desprafuita atat in exterior cat si in interior cu ajutorul unor perii si carpe.

Demontarea partiala

Demontarea fundurilor sertarelor

Dupa ce cuiele metalice care tineau fundul au fost taiate, acesta a glisat.

Au fost numerotate atat sertarele cat si fundurile pentru a nu se confunda la montare.

Demontarea spatelui piesei

Aceeasi operatiune este facuta si aici, cuiele metalice sunt scoase iar apoi spatele gliseaza.

Demontarea coloanelor

Acestea sunt prinse in cuie pe suporti de lemn care sunt atasati piesei prin incleiere.

Demontarea incuietorilor

S-au indepartat suruburile cu care erau prinse apoi au fost scoase si numerotate pentru o usoara identificare, acestea au fot apoi curatate cu o pasta pe baza de amoniac, Metal Polish.

Injectarea cu Perxil 10

Cu ajutorul unei seringi am injectat in gaurile de zbor Perxil 10 pentru a preveni aparitia unui atac biologic. Injectarile s-au facut in coloane si in zona spatelui.

Reincleierea furnirului de pe blat

Pentru a putea lucra cu furnirul acesta mai intai a fost hidratat si emoliat cu comprese cu apa calda pentru a i se spori elasticitatea. Dupa aceea, cu ajutorul unei spatule si a pensulei, s-a introdus clei de oase cald sub el pe o suprafata cat mai mare. A fost apoi aplicat un tampon de lemn cu o hartie cu scop izolator intre suprafata de lipit si tampon. S-au folosit prese manuale pentru ca furnirul sa se lipeasca de lemnul de structura si pentru a se indrepta. Dupa o perioda de uscare, presa a fost indepartata dar furnirul nu era inca suficient indreptat, de aceea am continuat sa lucrez asupra sa prin alte procedee. Mai intai am umectat putin suprafata si cu un fier de calcat am incalzit zona pentru a reactiva cleiul. Apoi cu un ciocan am indreptat si lipit furnirul printr-o tehnica numita raibuire.

Spatiile ramase au fost completate cu furnir.

Remedierea crapaturii de pe laterala din partea dreapta

Pentru a micsora spatiul datorat contragerii lemnului de constructie am introdus cu o spatula pe toata lungimea crapaturii clei de oase dupa care am aplicat presiune cu doua prese manuale. Dupa uscare furnirul nu era suficient de apropiat dar grosimea crapaturii era considerabil mai mica. La fel ca si in cazul blatului am completat acest spatiu cu furnir.

Depistarea besicarilor si incleierea lor

Depistarea acestor zone se va face vizual, tactil si auditiv prin batere usoara cu degetul. Inaintea incleierii se va face o emoliere zonala cu apa calda prin tamponare dupa care se vor executa mici crestaturi pe centrul umflaturilor, in urma acestor operatii se va efectua incelierea cu clei de oase prin injectare cu seringa dupa care se va aplica un tampon de lemn cu cel putin doua prese manuale pentru pentru a distribui egal presiunea. Intre tampon si furnir se va pune o hartie cu scop izolator.

Completarile de furnir si de material lipsa

Furnirul folosit pentru completari a fost extras de pe un element de mobilier tot din aceeasi perioada a stilului Biedermeier. Pentru dezlipirea acestuia am folosit comprese cu apa calda si fierul de calcat pentru a reactiva cleiul. Dupa dezlipire acesta a fost pus la uscat in presa pentru a fi drept.

Pentru a face o completare de furnir mai intai zona lipsa se aduce la o forma regulata, pentru aceasta operatie am folosit dalta si fierastraul. Furnirul ce urmeaza sa fie adaugat se decupeaza pentru a se potrivi in forma creata in obiect, dar se lasa un surplus, forma finala fiind data doar dupa uscarea cleiului. Apoi am aplicat un strat de clei de oase cu pensula pe suprafata, am fixat petecul in locul sau si l-am fixat cu prese manuale.

Inlocuirea lemnului de constructie

Decapare stratului de shellack

Aceasta operatiune se realizeaza cu ajutorul unui gel decapant, DECK 2000, si unui ziehklinge. Am aplicat gelul decapant pe portiuni ale suprafetei ce urma sa fie decapata cu o pensula apoi l-am lasat sa actioneze 5-10 min. Dupa reactie gelul impreuna cu stratul de shellack au putut fi indepartate cu usurinta cu ajutorul ziehklinge-ului. Folosirea gelului decapant nu este intotdeauna necesara, unele pelicule pot fi indepartate si fara acesta. Dupa decapare suprafata se curata cu un tampon cu alcool tehnic. In timpul acestei operatiuni se poarta manusi de protectie deoarece gelul are efect iritant asupra pielii.

Chituirea

Cu ajutorul unei spatule am aplicat chit pe baza de apa in zonele de pe furnir unde s-au produs zgarieturi si gauri de mici dimensiuni. Am ales chitul in asa fel incat sa fie cat mai apropiat de nuanta furnirului in zona ce urmeaza sa fie chituita.

Chitul se aplica in surplus pentru ca dupa uscare acesta isi pierde din volumul initial. Dupa ce s-a uscat complet, am slefuit zonele chituite cu hartie abraziva.

Gaurile de zbor de pe coloanele decorative au fost chituite cu un chit tip ceara de culoare neagra. Aceasta ceara am aplicat-o cu o spatula mai rigida, iar surplusul l-am indepartat cu o carpa uscata.

Am mai folosit acest tip de ceara la chituirea peste primele straturi de shellack in zone in care dupa aplicarea shellackului am abservat mici gauri omise in chituirea anterioara. Aceasta chituire de retus se mai poate realiza si cu un baton de shellack.

Slefuirea in intregime a piesei si pregatirea suprafetei pentru lustruire

Am slefuit exteriorul piesei cu hartie abraziva crescand treptat granulatia. Astfel prima oara am folosit hartie abraziva de granulatie 150, dupa slefuire am curatat suprafata de praf si am mai slefuit odata de data aceasta cu hartie abraziva de granulatie 220, dupa ce am curatat suprafata de praf am sters toata piesa cu un tampon cu alcool tehnic, in aces fel porii lemnului s-au ridicat si au permis dupa slefuire formarea unei suprafete foarte fine.

Interiorul piesei, a fost si el slefuit, spatele piesei si fundurile sertarelor au fost slefuite cu un slefuitor electric deoarece suprafata lor a permis acest lucru.

Integrarea cromatica

Pentru integrariile cromatice am aplicat cu pensula un bait pe baza de apa. Am integrat cromatic unele completari de furnir si zonele chituite. Am aplicat baitul atat pe fragmentul care necesita integrare cat si putin in jurul sau imitand fibra furnirului.

Aplicarea lustrului francez

Aceasta operatiune incepe cu aplicarea prin pensulare de shellack intr-o concentratie de 6-8%. Am aplicat primul strat iar dupa aproximativ 4 ore am mai aplicat un strat. Apoi dupa 24 de ore, timp in care porii lemnului s-au ridicat am slefuit suprafata cu o hartie abraziva cu o granulatie de 240.

Urmatoarea etapa este grunduirea, care incepe prin aplicarea cu tamponul a unei polituri de shellack in concentratie de 6-8%, fara adaosuri. S-au executat cateva treceri peste suprafata piesei. Apoi, dupa ce am reimbibat tamponul cu shellack am pudrat putina spuma de mare pe tampon pentru umplerea porilor. Aceasta se face prin miscari circulare asupra suprafetei. Operatia s-a repetat pana cand porii au fost umpluti, iar pelicula de shellack a format o suprafata neteda si omogena. Dupa 24 de ore am slefuit suprafata cu o hartie abraziva cu o granulatie de 320-400. dupa slefuire suprafata a fost stearsa cu o carpa uscata pentru a indeparta praful.

Lustruirea propriu-zisa a inceput prin aplicarea unei polituri de shellack in concentratie de 8%, aplicat cu tamponul de bumbac. In acest stadiu am adaugat pe tampon cateva picaturi de ulei de parafina pentru a se evita lipirea tamponului de suprafata si ridicarea stratului aplicat anterior. Uleiul se foloseste in cantitati mici deoarece aplicarea in cantitate mare impiedica formarea peliculei. De asemenea uleiul se combina cu cateva picaturi de terebentina pentru o degresare mai usoara. Dupa cateva aplicari am lasat suprafata sa se usuce 24 de ore apoi am slefuit cu hartie abraziva de granulatie 400. Am repetat aplicarea de shellack apoi am slefuit din nou cu hartie abraziva de 800.

Scoaterea luciului oglinda s-a realizat cu o politura mai diluata de shellack, 4-5%, aplicata cu foarte putin ulei. Tamponul s-a invelit cu o panza fina si s-au executat miscari in lungul fibrei pana cand uleiul de pe suprafata a fost scos complet.

Manipularea, ambalarea si transportul mobilierului

Manipularea si miscarea piesei se vor efectua de catre cel putin doua persoane care au fost instruite in legatura cu efectuarea lor corecta, opertia efectuandu-se cu multa atentie.

Inaintea inceprii deplasarii obiectului, trebuie stabilit si pregatit traseul de urmat, trebuie verificat daca si cum poate trece piesa prin spatiul respectiv.

Ritmul de deplasare trebuie sa fie lent, operatiunea trebuie efectuata cu multa atentie si rabdare.

Cea mai buna metoda de deplasare a mobilierului este prin ridicare. Acesta nu va fi sub nicio forma tras impins sau tarat. De asemenea nu va fi apucat de partile in relief, acestea nefiind gandite pentru a suporta intreaga greutate a piesei. Cea mai buna priza este in partea de jos a obiectului, transportarea realizandu-se in pozitia in care a fost conceput obiectul, se va evita pe cat posibil intoarcerea sau culcarea lui.

Piesa se va ambala cu materiale care sa asigure protectie impotriva degradarii mecanice cat si a factorilor de mediu. Materialele folosite vor avea un ph neutru si se va avea in vedere ca acestea sa nu afecteze obiectul prin natura lor.

In timpul transportului cu autovehiculul, obiectul va fin asezat intr-o pozitie de maxima stabilitate.

Propuneri de conservare

Piesa se va amplasa intr-un spatiu salubru, cu un microclimat stabil si UR=50-65%, la o temperatura constanta intre 1-18 grade Celsius.

Pozitionarea piesei se va face in asa fel incat sa respecte principiul maximei stabilitati si minimei tensionari posibile.

Se va asigura o iluminare in limitele admise pentru obiecte din lemn de 150-200 lucsi, evitand radiatiile UV sau IR care accelereaza degradarea piesei.

Periodic se vor efectua controale pentru eventualele atacuri ale insectelor xilofage sau a aparitiei unor degradari biologice.

Proprietarul piesei va fi instiintat asupra lucrarilor de restaurare efectuate si informat asupra normelor si conditiior de indeplinit in vederea conservarii optime a piesei.