Circumstante ale abandonarii copilului

Circumstante ale abandonarii copilului

Pentru a explica dificultatile de dezvoltare ale functiei parentale (care nedezvoltate corespunzator pot cauza abndonul) ar fi tentant sa ne sprijinim asa cum fac unii cercetatori pe experimentele de privare senzoriala efectuate pe animale ( mai ales pe maimute).

Aceste experiente de izolare relationala a maimutelor femele efectuate in primele lor luni de viata au determinat se pare imposibilitatea lor de a-si creste puii atunci cand au devenit mame. Astfel maimutele mame crescute fara a avea contacte cu propriile mame s-au dovedit incapabile de a-si ingriji proprii pui. Experientele efectuate pe maimute arata ca notiunea de instinct matern in momentul aparitiei maternitatii. Comportamentul matern pare mai degraba a fi rezultatul experientelor relationale precoce pe care animalele le-au avut cu indivizii din propria specie, mai ales cu genitorii. Experimentul

lui Harlow arata cum comportamentul maternal poate sa fie perturbat, in conditii artificiale, fie prin lipsa stimularilor externe specifice, fie datorita tulburarilor intervenite datorita experientelor de izolere din primele luni de existenta.

Transpunerea acestor concluzii asupra mamelor umane este tentanta. Desigur se poate considera ca invatarea functiei maternale (sau parentale) se dezvolta ca urmare a contactelor cu modelele constituite de proprii parinti sau substitutii parentali. Dar, spre deosebire de exemplul maimutelor, fiintele umane pot inlocui lipsa de experinta relationala cu capacitatile lor de invatare si de adaptare, folosind si relatiile afective in care sunt implicate. Fiintele umane, spre deosebire de animale, dispun de resurse importante pentru a reechilibra un trecut cu deficiente. Astfel posibilitatile de reflexie, de adaptare si de invatare ale fiintei umane pot sa-i permita sa depaseasca modelul parental (sau sa-i suplinesca lipsa) si sa creeze si sa dezvolte un comportament maternal adecvat. În anumite cazuri influenta partenerului si prezenta relatiilor amicale sau sociale sunt suficiente pentru a ajuta mama sa-si depaseasca propriile carente afective.

De asemenea, sfaturile specialistilor sunt intotdeauna disponibile pentru a reabilita de o maniera terapeutica comportamentele maternale deficitare.

Profilul familiei cu risc de abandon

O caracteristica a perioadei 1970 - 1989, in Romania este reprezentata de cresterea accentuata a fenomenului de abandon a copiilor. Aceasta ar putea avea drept cauza principala politica exagerata pronatalista a regimului socialist, caracterizata prin interzicerea avorturilor, dar si prin interzicearea folosirii mijloacelor contraceptive. Politica demografica, avand ca rezultat cresterea nasterilor, s-a corelat in acea perioada cu saracia marcata a populatiei, care a dus la tendinta de dezorganizare a familiilor sarace.

Alti factori care au contribuit la amploarea dobandita de fenomenul de abandon, in perioada mai sus mentionata, ar putea fi reprezentati de sistemul gresit de protectie a copilului, care incuraja internarea temporara in leagane si institutii de ocrotire si de cresterea mortalitatii materne, in primul rand ca urmare a avorturilor ilegale.

Conform unei lucrari publigate sub egida Comitetului National Pentru Protectia Copilului si UNICEF in 1995, copiii abandonati in acea perioada apartineau urmatoarelor trei categorii:

copii nascuti in conditii familiale neclare, reprezentand cea mai mare parte a copiilor abandonati;

copii nascuti in familii a caror situatie familiala se inrautatise rapid;

copii handicapati, a caror abandonare era generata in primul rand de absenta unor mijloace speciale de ingrijire.

Dupa Revolutua din 1989, ca urmare a liberalizarii avorturilor si a promovarii mijloacelor moderne de contraceptie, era de asteptat o scadere a numarului de copii nedoriti si deci de o scadere a ratei abandonului. De fapt numarul de copii abandonati a crescut, atat in termen absoluti, cat si in termeni relativi. Se pune intrebarea: ce factori influenteaza familia/mama in a-si abandona copilul/copiii?

Factori considerati ca generatori de abandon sunt urmatorii:

a) starea civila a cuplului

Situatia familiala precara - mame singure sau care convietuiesc cu parteneri intamplator. În cazul in care aceste mame, de obicei tinere, sunt lipsite de suport social si de subzistenta sau daca nu simt responsabilitate si atasament fata de copilul, de obicei nou nascut, atunci recurg la abandon. În cazul lor acesta imbraca forme tipice: parasirea copilului mic in spitalele de copii sau a sugarului in maternitate.

În ceea ce priveste starea civila a mamei, s-a remarcat ca din 387 de cazuri de copii abandonati, 312 provin din afara casatoriei, fata de 75 care provin din familii legal constituite (conform studiului multicentric efectuat in anul 1997 in maternitatile din Brasov, Craiova, Iasi, Ploiesti, Oradea, Sibiu si Bucuresti).

O alta ratiune a abandonului este reprezentata inca de blamul social. Un copil "din flori", al unei femei necasatorite, aduce dupa sine in multe din comunitatile rurale scoaterea persoanei in afara comunitatii. Din cauza acestor prejudecati, de multe ori gravida aflata intr-o astfel de situatie pleaca la oras pentru a naste copilul si al abandona acolo.[2]

Divortul este precedat, de regula, de neintelegeri, conflicte care se resfrang negativ asupra copiilor. Principalul efect al acestui climat tensionat este neglijenta copiilor. Uneori divortul are efecte benefice pentru copii (prin eliminarea sursei conflictelor, a tensiunilor - se reechilibreaza viata de familie). Dar adesea copii sunt "impartiti" intre cei doi parteneri si de regula unul dintre ei ii abandoneaza apoi institutiei.

b) varsta parintilor

Un alt factor de risc pentru abandonul copilului este varsta mica a mamei. Se

observa ca un numar mare de nou - nascuti abandonati provin din mame tinere (15 - 19 ani). La aceasta grupa de varsta, rata abandonului e mai crescuta (2,45% fata de rata generala de 1,61%), (conform studiului multicentric mentionat mai sus).

Numarul de copii abandonati in functie de varsta mamei si legitimitatea copilului

(Studiului multicentric realizat in anul1997 in materniteti din orasele: Brasov, Craiova, Iasi, Ploiesti, Oradea, Sibiu si Bucuresti)

c) absenta unui parinte

Decesul unuia dintre parinti (sau a ambilor) este un alt risc al abandonului, mai ales atunci cand nu se gaseste sprijin la familia largita sau in cazurile cand aceasta nu exista. Dintre dosarele copiilor institutionalizati reiese ca sunt mai frecvente cazurile de abandon dupa decesul mamei decat dupa decesul tatalui, mai ales daca varsta copiilor este mica. Mamele ramase vaduve incredinteaza copiii institutiei numai in situatii disperate: somaj, pierderea locuintei, imbolnaviri,. Tatii ramasi vaduvi, mai ales daca exista copii de varsta mica ce necesita ingrijire permanenta, ii incredinteaza cu mai multa usurinta institutiei.

d) nivelul de instruire al familiei

Se remarca faptul ca femeile cu instructie medie si cu studii superioare abandoneaza mai rar decat cele cu studii elementare sau fara studii.

Faptul ca mama are o ocupatie nu reprezinta un risc pentru abandon; mai mult, copiii ale caror mame sunt angajate intr-o activitate sunt protejati de abandon asa cum arata o cercetare restransa efectuata pe 143 de cazuri de abandon la Spitalul Clinic de Obstretica si Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sarbu" Bucuresti (1997).

S-au observat doua tipuri de comportamente in cazul mamelor care au intentia de a abandona copilul in maternitate. Femeile dintr-o prima categorie au o atitudine care poate fi numita defensiva, de autoprotectie, incercand sa nege existenta copilului. Ele nu vor sa vada copilul si nici sa-l alapteze, incercand astfel sa nu se lege afectiv de el. Se cred neintelese de societate, prada unor conjucturi nefericite si privesc abandonul ca unica solutie de a iesi din aceasta situatie. În discutiile cu asistentii sociali sau cu personalul medical, argumentele invocate pot fi rezumate de sintagma: "Nu va dati seama in ce situatie speciala ma aflu?"

O a doua categorie de mame care abandoneaza copilul in maternitate este reprezentata de femeile a caror motivatie o reprezinta, in optica lor, soarta copilului (asa zisul abandon "din dragoste parintesca"). Ele considera ca in situatia lor economica dificila nu ii pot oferi copilui un viitor sau nu doresc ca si copilul lor sa traiasca in lipsurile in care atrait si respectiva mama, actionand din punctul lor de vedere in interesul copilului. Sintagmele folosite de ele ar pute fi: "Lasa, sa aiba el o situatie mai buna, eu nu ii pot oferii conditii de viata!" sau "Sa fie macar el fericit".

(Studiu efectuat in Timisoara pe 160 de copii din institutiile de ocrotire si 160 de copii neinstitutionalizati, dar care provin din familiile cu probleme sociale (la ambele esantioane 30 de copii au varsta cuprinsa intre 0 - 3 ani, iar 130 cu varsta cuprinsa intre 4 - 18 ani))

e) situatia socio-economica

Situatia materiala precara exprimata in insuficienta sau absenta veniturilor, numarul mare de copii in familie, conditiile necorespunzatore de locuit reprezinta un alt factor de risc ce infuenteaza rata abandonului in societatea noastra. Ceea ce e de remarcat este ca nu toate famiile sarace isi abandoneaza copiii. Acest factor este dublat in cazul abandonului cu alti factori raspunzatori, de obicei, de scaderea responsabilitatii (consumul de alcool, afectiuni psihice sau promiscuitatea relatiilor de familie).

Ca alt factor generator de abandon, insa nu de foarte mare amploare, putem enumera lipsa suportului social din partea familiei largite sau a comunitatii in cazul familiilor imigrate din alte zone, de obicei mai sarace, si venite in cautarea unei vieti mai bune. Fiind in general respinsi de comunitate, ei ajung sa-si dezvolte comportamente anomice si nu tin de obicei seama de sanctionarea din partea moralei publice a actului de abandon al propriilor copii.

f) alte situatii

Alti factori considerati responsabili de producerea abandonului sunt:

bolile cronice somato-fiziologice sau psihice ce creeaza indeobste o stare de tensiune din cauza imposibilitatii respectarii obligatiilor vietii de familie. Mai ales cand mama este bolnava, tatal nu-si asuma de obicei raspunderea ingrijirii copiilor. Daca varsta lor este mica atunci ei sunt mai expusi abandonului (la o varsta mai mare - ex. preadolescenti si adolescenti - copii pot deveni un sprijin in familie si riscul de abandon este mai scazut).

prezenta unui exemplu de abandon in viata sau familia unuia din parteneri sau in anturajul acestora. Astfel "imitatia sociala" (concept creat de Gabriel Tarde) credem ca poate functiona in acest caz, parintii fiind la curent cu beneficiile si riscurile acestui act, de obicei, sanctionat de morala publica.[4] Trebuie insa subliniat faptul ca nu se intampla acest fenomen al "imitatiei sociale" si cu parintii (care copii fiind au fost abandonati). Se spune despre copii abandonati ca nu au un model familial adecvat si ca, adulti fiind, ei isi vor abandona la randul lor copiii. Se constata insa un paradox: femeia abandonata de societate ("copil al strazii"), cu situatie economica sub limita subzistentei, refuza sa-si abandoneze copilul, pe care il ia sa traiasca alaturi de ea, in timp ce mame care ar avea posibilitatea de intretinere a copilului prefera sa il lase in grija societatii.

Copilul cu risc de abandon

Pornind de la acelasi studiu multicentric realizat in anul1997 pot fi evidentiate grupele de copii la care riscul de abandon in maternitate este mai mare:

a) Greutatea la nastere

Se remarca faptul ca fenomenul abandonului in maternitate are o amploare mai mare in randul copiilor cu greutate mica si foarte mica la nastere. Rata abandonului copiilor cu greutate la nastere mai mica de 1.500 g este de 10,03%, in timp ce la copii cu greutate cuprinsa intre 1.501 - 2.500 g este de 4,06%, iar la cei cu greutate de peste 2,500g este de 1,24%.

b) Rangul copilului

Rangul copilului abandonat difera in functie de etnie. Astfel, in cazul rromilor se abandoneaza preferential copiii cu rang inalt (III si IV), in timp ce in cazul familiilor neapartinand acestei etnii sunt abandonati de obicei copiii de rang I si II.

c) Starea de sanatate sau handicap a copilului

Cercetarile au aratat ca prezinta un risc de abandon mult mai mare copii care se nasc cu un handicap fizic sever sau cu boli (ca de exemplu Sindromul Dawn) ce afecteaza atat dezvoltarea fizica cat si psihica mai tarziu. Acetti copiise stie, au nevoie de o ingrijire speciala fata de copii ce se nasc normali fizic si psihic. Abandonul se produce pentru ca unii parinti/mame nu stiu sa le acorde ingrijirea necesara iar cei mai multi nu vor sa-si asume acesta raspundere.

Locuri ce se pot constitui ca circumstante ale abandonului

a) Abandonul in maternitate

Copilul abandonat in maternitate reprezinta un factor care duce la aglomeratie si crestere a riscului de infectie intraspitaliceasca. Pe termen lung, abandonul are drept consecinta o munca suplimentara pentru personal. Întretinerea copilului abandonat duce la aparitia de costuri suplimentare pentru alimentatie si tratament. În sistemul de asigurari medicale, costurile de intretinere a unui copil abandonat in maternitate nu sunt prevazute, fapt ce va duce la o crestere suplimentara a tensiunii in jurul acestei categorii de copii. De fapt, serviciile de nou-nascuti din maternitate nu sunt pregatite pentru ingrijirea unor copii care uneori implinesc 6 - 8 luni, moment in care ridica probleme legate de alimentatie si de nevoi crescute de stimulare a dezvoltarii psiho - afective.

Anumite maternitati sunt considerate focare abandogene. Personalul acestora faciliteaza admiterea in spitale a unor paciente cu domiciliul in alte localitati (in special zone rurale), permitand abandonul copiilor acestora in maternitate. De asemenea, sunt considerate zone abandogene acelea unde se afla centre de practicare a prostitutiei. În spitalele in care nu se practica ingrijirea mamei si a copilului in aceeasi incapere, in sistem rooming-in, rata de abandon este mai mare.

Mamele cu tendinta de a abandona ascund de obicei aceasta intentie fata de personalul medical din sectiile unde este abandonat copilul, deoarece le este teama ca ar putea fi impiedicate sa-si duca la indeplinire intentia si pentru ca ar fi privite cu ostilitate de ceilalti.

Ostilitatea cu care este privit acest grup de mame de catre personalul sectiilor unde apare abandonul, ar putea avea mai multe explicatii. Personalul medical nu poate intelege si dezaproba mamele care isi abandoneaza propriii copii. O alta explicatie poate fi faptul ca un copil abandonat aduce, dupa cum am amintit mai sus, pentru sectie o sarcina suplimentara, de lunga durata, pentru care de multe ori unitatea nu este pregatita din punct de vedere material si logistic.

Din mai multe ratiuni, copilul care este abandonat poate fi incadrat in categoria de copil neglijat. Spitalizarea indelungata in colectivitatea, reperezentata de maternitate, determina un retard de institutionaliazre. Progremul acestor institutii nu este adecvat pentru varsta copilului, acesta nu este stimulat corespunzator. Ca rezultat al aceste conjuncturi apare o dezvoltare mintala neconcordanta cu varsta copilului care este considerat in mod eronat ca avand un handicap. Riscul de retard de institutionalizare este diferentiat in functie de caracteristicile copilului: un copil sociabil, zambitor, cu aspect fizic placut, sanatos, va fi stimulat de personalul sectiei, copilul avand conditii de dezvoltare neuropsihica mult mai apropiate de normal, pe cand un copil dificil, care plange, bolnavicios, nu va beneficia de aceeasi atentie din partea personalului. Se constata ca sectiile unde sunt ingrijiti copii abandonati sunt evitate de personalul medical, cei care lucreaza aici se considera in mod eronat pedepsiti, retrogradati.

b) Abandonul in spitalele de copii

Sunt abandonati in spitale, copii de diverse varste, suferind in general de boli cronice sau recurente. Pentru copii abandonati in spitale creste riscul de infectii intraspitaliceasca cum ar fi: infectii respiratorii, digestive si chiar infectii cu virusul imunodeficientei dobandite (SIDA). Acesti copii ajung in cele din urma in leagane sau alte institutii de ocrotire avand un prognostic social pe termen lung destul de sumbru. Ei vor fi institutionalizati pana la varsta de 18 ani, dupa care se produce un al doilea abandon, ei fiind de aceasta data "abandonati" de catre stat. Desi in institutiile de ocrotire tinerii dobandesc o calificare, de multe ori meseria pe care acestia o invata nu are cautare, iar ei sunt pusi in imposibilitatea de a-si castiga existenta de pe urma acesteia. În plus, ei dezvolta un tip de personalitate dependenta, fiind incapabili sa-si traiasca viata pe cont propriu. Multi dintre abandonati sunt nedeclarati, ei neavand posibilitatea de a-si procura acte de identitate dupa implinirea varstei de 18 ani.

c) Abandonul copiilor in strada

În cele mai multe cazuri copii sunt de fapt cei ce parasesc familia, fiind o forma de aparare. Ei provin din familiile dezorganizate in care conflictele si abuzurile de tot felul sunt frecvente, de multe ori cu repercursiuni grave asupra copiilor. În legatura cu disparitia lor de acasa, parintii nu isi pun nici o intrebare, aceasta insemnand un abandon tacit.

d) Abandonul in locuri publice

Mass - madia este cea care face cunoscute, adesea, aceste forme de abandon. De obicei sunt abandonati in locurile publice copiii nou nascuti sau pana intr-un an. Abandonul are loc in mai diverse locuri (in mijloacele de transport, langa tomberoane, etc.) de multe ori abandonul se soldeaza cu moartea copilului datorita conditiilor nefavorabile in care au fost abandonati (lipsa hainelor grose pe timp friguros, locurilor dosite din care copiii nu au putut fi auziti atunci cand plangeau, etc.)

e) Abandonul in centre de plasament

De multe ori parintii/mamele sub pretextul ca nu au cu ce intretine copilul, il interneaza in centru de plasament, ulterior nemainteresandu-se de el. Acesti parinti/mame pot recidiva aducand si alti copii nascuti ulterior. Asa se face ca in mai toate centrele de plasament se gasesc si cate doi - trei frati ai acelorasi parinti/mame. Aceste gazuri sunt cel mai greu de solutionat deoarece greu se gasesc asistenti maternali sau familii adoptatoare care sa accepte si sa fie pregatite pentru a creste doi - trei copii odata.

f) Abandonul in familie (sau institutie)

Daca in celelate cazuri abandonul isi gaseste o forma de interventie pentru copil, abandonul in familie il putem considera unul din cele mai grave forme deoarece acesta de cele mai multe ori nu este depistat. Neglijarea, relele tratamente, abuzurile de tot felul de care are parte copilul in familie au adesea consecinte mult mai grave. Pe langa inadecvatul mediu de dezvoltare fizica si psihica (datorita prezentei stimulilor negativi - indiferenta, conflicte permanente, etc.) dezvoltarea copilului va avea urmari grave pe planul adaptarii sociale adecvate (datorita lipsei educatiei, izolarii de societate si a unui model negativ de comportament).

Abandonul prin neglijare care se petrece in familie este dramatic, pentru ca nu permite substituiri.

Concluzie

Ceea ce trebuie remarcat este ca acesti factori nu actioneaza decat arareori separat, de obicei fiind asociati cate doi, trei sau patru pentru producerea conduitei de abandon a copiilor.

Toti factorii implicati in situatia de abandon sunt marcati de situatie:

copilul abandonat, care, indiferent de varsta sau circumstantele abandonulu, este o victima;

parintele/parintii care comit violenta. Este vorba, de regula, de mama. Dar abandonul copilului are in spate cel putin doua persoane care refuza sa-si asume responsabilitatea de parinti. Kari Killen spunea: "sunt diferente de cultura, dar ca profesionisti, sa nu blamam niciodata mama care abandoneaza."[7] Mama, in gestul ei de abandon al copilului, exprima rejetarea adresata copilului de catre familie; ea este simptomul disfunctiilor unei familii;

comunitatea ca scena. Înca nu se face simtita o responsabilitate a comunitatii fata de copiii abandonati. Nu exista sentimentul apartenentei la comunitate si nici reciproca, preocuparea comunitatii pentru bunastarea fiecarui cetatean. În momentul in care ar functiona responsabilitatea comunitatii, s-ar putea cauta solutii ieftine si eficiente, exploatandu-se resursele existente in comunitate.

Toti acesti factori conduc la consecinte foarte grave, care pot transforma un copil normal , dar abandonat, intr-unul dezechilibrat pe toate planurile, avand carente deosebit de garve.