Legislatie in domeniul protectiei copilului

LEGISLATIE IN DOMENIUL PROTECTIEI COPILULUI

Interesul pentru drepturile copilului a aparut in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand a luat nastere prima miscare preocupata de aspecte referitoare la DEZVOLTAREA copilului, care pleda pentru PROTECTIA copilului impotriva neglijarii, exploatarii si a violentei. In Europa, aceasta perioada s-a caracterizat prin deschiderea unui numar considerabil de institutii publice de ocrotire, scoli si institutii separate pentru copii delincventi, precum si de tribunale pentru minori.
Dupa Primul Razboi Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima data atentia lumii. In 1924, Liga Natiunilor a adoptat Declaratia de la Geneva. In 1959, Organizatia Natiunilor Unite a adoptat Declaratia drepturilor copilului.
Spre sfarsitul anilor '60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de PARTICIPARE ale copilului. Mai multi lideri de opinie au sustinut ca si copiii au competentele necesare pentru a lua decizii in privinta problemelor importante din viata lor si ca ar trebui lasati sa participe la luarea acestor decizii.
Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Conventia ONU cu privire la drepturile copilului. Aceasta a intrat in vigoare in septembrie 1991 si a fost ratificata de majoritatea tarilor din lume, cu exceptia Statelor Unite ale Americii si a Somaliei.
Romania a ratificat Conventia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr.18/1990 si s-a inspirat din aceasta atunci cand a elaborat Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului (A.N.P.D.C.)
Perioada 1993 - 1997, pana in momentul adoptarii de catre Guvern a Ordonantei de Urgenta nr. 26 privind protectia copilului aflat in dificultate, s-a caracterizat printr-o succesiune de decrete, legi si hotarari de guvern in acest domeniu, care insa nu au reusit sa se constituie intr-o baza legislativa unitara care sa cuprinda intreaga problematica a protectiei copilului. Necesitatea unor noi reglementari legislative, absolut necesare in conditiile aparitiei unor noi probleme sociale neacoperite de sistemul legislativ (spre exemplu situatia copiilor strazii, a copiilor din familii ce traiesc sub nivelul pragului de saracie, a copiilor infectati cu virusul HIV/SIDA, etc.) s-a concretizat in anul 1997 prin aparitia Ordonantei de Urgenta nr. 26 privind protectia copilului aflat in dificultate. Primul pas in stabilirea principalelor directii de actiune in favoarea copilului aflat in dificultate a fost acela prin care s-a definit categoriile de copii care necesita ajutor special din partea statului si a comunitatii. Prin aplicarea Ordonantei de Urgenta nr. 26/1997 s-a renuntat la termenul de 'minor' si la categoriile acestuia, folosindu-se conceptul nou de 'copil aflat in dificultate'. Prin acest ultim concept se acopera toate categoriile de copii care necesita sprijin si interventie din partea statului, fie ca au sau nu o familie:

1. Copilul orfan de unul sau ambii parinti - ai carui parinti sunt decedati, disparuti sau decazuti din drepturile parintesti;

2. Copilul abandonat temporar sau permanent in institutiile de ocrotire sau aflat in plasament familial sau adoptie;

3. Copilul deficient - bolnav cronic, cu tulburari de dezvoltare, deficiente fizice, senzoriale sau cu dificultati de invatare- care necesita ingrijire si educatie speciala, ce nu ii poate fi asigurata de propria familie. In aceasta situatie tipul de interventie educationala, realizata in unitatile invatamantului special, se constituie in forme de protectie speciala pentru copiii - elevi cu cerinte educative speciale;

4. Copilul care a savarsit fapte penale dar nu raspunde penal;

5. Copilul care a abandonat scoala si familia si isi petrece viata in strada, apartinand categoriei de " copiii ai strazii ";

6. Copilul aflat intr-o familie care traieste in saracie;

7. Copilul din comunitati minoritare marginalizate;

8. Copilul victima a unor calamitati naturale, razboaie sau alte catastrofe;

9. Copilul supus unor rele tratamente - abuzat sau neglijat.

Anul 1997 este marcat si de transferul responsabilitatii protectiei copilului in dificultate catre autoritatile publice locale prin crearea Comisiilor Judetene de Protectie a Copilului si a Serviciilor Publice Specializate pentru Protectia Copilului la nivel local, subordonate Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie, organism central de elaborare a politicilor nationale in domeniu si de monitorizare a implementarii acestora. Aceasta descentralizare necesara a avut insa si consecinte negative datorate insuficientei resurselor materiale si umane la nivel local.

In februarie 2001, au avut loc consultari la nivel local pentru elaborarea unor propunei coerente si unitare privind Strategia guvernamentala de reforma a sistemului protectiei copilului. La aceste consultari au participat reprezentanti ai autoritatilor centrale si locale, precum si din partea organizatiilor neguvernamentale. Cu ocazia acestor intalniri au fost reactualizate planurile nationale initiate de Organizatia Salvati Copiii, in favoarea copiilor rromi, copiilor expusi abuzurilor, copiilor a caror munca este exploatata si a copiilor cu dizabilitati. Ca urmare a consultarilor s-au evidentiat trei propuneri majore:

• elaborarea strategiei de protectie a copilului aflat in dificultate ;
• elaborarea Legii Copilului ;
• infiintarea institutiei Avocatul Copilului.

In anul 2001, a fost elaborata o noua Strategie guvernamentala in domeniul protectiei copilului in dificultate (2001-2004), avand ca directii generale: - mentinerea copilului in mediul familial, atunci cand este in interesul superior al copilului, si prevenirea abandonului copiilor prin sprijinirea familiilor aflate in situatii de risc; - reducerea numarului de copii afalti in institutii (cu aprox. 25.000 copii pana la sfarsitul anului 2004), prin dezvoltarea si diversificarea de servicii alternative destinate unei ingrijiri personalizate si adecvate nevoilor copilului; - promovarea adoptiei ca masura speciala de protectie a copilului, cu accent pe incurajarea adoptiei nationale. Adoptia internationala va fi practicata ca ultima modalitate de protectie a copilului in familie; - continuarea procesului de descentralizare a sistemului de protectie a copilului, cresterea eficientei managementului resurselor financiare, materiale si umane; - crearea unui sistem de acreditare si monitorizare la nivel national a organizatiilor neguvernamentale care desfasoara activitati in domeniul protectiei copilului, in conformitate cu standardele minime obligatorii; - crearea si dezvoltarea unui sistem national de monitorizare si evaluare a situatiei copilului aflat in dificultate, a serviciilor si institutiilor de protectie a copilului, precum si a resurselor financiare alocate de la nivel central/local. De asemenea, noua strategie guvernamentala identifica si eveidentiaza rolul fiecarei institutii implicate in realizarea obiectivelor mentionate anterior. Pentru a asigura includerea in Legea Copilului, aflata in stadiul de proiect de lege, a tuturor drepturilor stipulate in Conventia Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, Salvati Copiii a organizat 10 intalniri de lucru la care au participat 62 de specialisti in domeniul drepturilor copilului. Recomandarile referitoare la proiectul Legii Copilului, rezultate in urma acestor dezbateri, au fost inaintate Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptii. In octombrie 2001, prin Ordonanta de Urgenta nr. 121, adoptiile internationale au fost sistate pe o perioada de 1 an, datorita depistarii unui numar mare de adoptii ilegale si datorita unor deficiente in sistemul de monitorizare post-adoptie. In prezent se reanalizeaza regimul juridic al adoptiilor internationale in scopul armonizarii legislatiei interne cu reglementarile si practicile internationale in domeniu. Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie si Ministerul Justiei au in lucru un proiect de lege privind adoptia, care

urmeaza a fi finalizat pana la sfarsitul perioadei de suspendare a procedurilor referitoare la adoptia internationala (Raport al Salvati Copiii Romania catre Comitetul Natiunilor Unite pentru Drepturile Copilului - Geneva referitor la al Doilea Raport Periodic al Guvernului Romaniei pentru intervalul 1995 - 2002, 2003 p.2,3).

Conform legislatiei in vigoare L 272/2004 autoritatile publice, organismele private autoriate, precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte, sa promoveze si sa garantee drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, in concordanta cu prevederile Conventiei Organiatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului si ale celorlalte acte internationale in materie la care Romania este parte. ( art.1 alin.(2)

Respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza conform urmatoarelor principii:

• respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
• egalitatea sanselor si nediscriminarea;
• responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti;
• primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului;
• descentralizarea serviciilor de protectie a copilului, interventia multisectoriala si parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autoriate;
• asigurarea unei ingrijiri individualizate pentru fiecare copil;
• respectarea demnitatii copilului;
• ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate;
• asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului, tinand cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica, in cazul luarii unei masuri de protectie;
• celeritate in luarea oricarei decizii cu privire la copil;
• asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului;
• interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului in corelatie cu ansamblul reglementarilor din aceasta materie. ( art.6 )

Drepturile prevazute de lege sunt garantate tuturor copiilor fara nici o discriminare, indiferent de rasa, culoare, sex , limba, religie, opinie politica sau alta opinie, de nationalitate, apartenenta etnica sau origine sociala, de situatia materiala, de gradul si tipul unei deficiente, de statutul de nastere sau de statutul dobandit, de dificultatile de formare si devoltare sau de alt gen ale copilului, ale parintilor ori ale altor repreentanti legali sau de orice alta distinctie. ( art.7

Drepturile copilului:

• copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale (art.8 alin.(1) )
• copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care acesta a devoltat legaturi de atasament (art.14 alin 1) )
• copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale (art.22 alin.(1) )
• copilul are dreptul la libertate de exprimare (art.23 alin.(1) )
• copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste (art.24 alin 1) )
• copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie (art.25 alin 1) )
• copilul are dreptul la libera asociere in structuri formale si informale, precum si libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege (art.26 alin 1) )
• copilul apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai comunitatii din care face parte (art.27 alin.(1) )
• copilul are dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi supus pedepselor fiice sau altor tratamente umilitoare ori degradante (art.28 alin.(1) )
• copilul are dreptul sa depuna singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale fundamentale (art.29 alin 1) ); copilul este informat asupra drepturilor sale, precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora (alin.2)
• copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai (art.30 alin.(1) )
• copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept (art.43 alin.(1) )
• copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala (art.44 alin 1) )
• copilul are dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale, in functie de resursele si de situatia in care se afla acesta si persoanele in intretinerea carora se gaseste (art.45 alin.(1) )
• copilul cu handicap are dreptul la ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale (art.46 alin(1) )
• copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, aptitudinilor si personalitatii sale (art.47 alin.(1) )
• copilul are dreptul la odihna si vacanta (art.49 alin.(1) )

Protectia speciala a copilului repreinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ingrijirii si devoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, in vederea protejarii sale, nu poate fi lasat in grija acestora art.50)

Copilul beneficiaza de protectie speciala pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu (18 ani) si dupa, in cazul in care isi continua studiile intr-o forma de invatamant , pe toata durata studiilor, dar fara a depasi varsta de 26 ani.

Tanarul care a dobandit capacitate deplina de exercitiu si a beneficiat de o masura de protectie speciala, dar care nu isi continua studiile si nu are posibilitatea revenirii in propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiaza, la cerere, pe o perioada de pana la 2 ani, de protectie speciala, in scopul facilitarii integrarii sale sociale. In cazul in care se face dovada ca tanarului i s-au oferit un loc de munca si/sau locuinta iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, in mod succesiv, prevederile de mai sus nu mai sunt aplicabile.(art.51)

Masurile de protectie speciala a copilului care a implinit varsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimtamantul acestuia. In situatia in care copilul refuza sa dea consimtamantul, masurile de protectie se stabilesc numai de catre instanta judecatoreasca, care, in situatii temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-si exprima consimtamantul fata de masura propusa art.53 alin.(3) )

Masurile de protectie speciala a copilului sunt:

• plasamentul;
• plasamentul in regim de urgenta;
• supravegherea specializata.(art.55)

De masurile de protectie speciala, instituite de prezenta lege, beneficiaza:

• copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi instituita tutela;
• copilul care, in vederea protejarii intereselor sale nu poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora;
• copilul abuzat sau neglijat;
• copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama in unitati sanitare;
• copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.(art.56)

Plasamentul copilului constituie o masura de protectie speciala, avand caracter temporar, care poate fi dispusa, in conditiile prezentei legi, dupa caz , la:

• persoana sau familie;
• un asistent maternal;
• un serviciu de tip rezidential art.58 alin.(1) )

Plasamentul copilului care nu a implinit varsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsa sau substitutiva, plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential fiind interzisa art.60 alin.(1) )

La stabilirea masurii de plasament se va urmari:

• plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva;
• mentinerea fratilor impreuna;
• facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine legatura cu acesta art.60 alin.(3) )

Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta, abuz, rele tratamente sau neglijenta (art.85 alin.(1) ), impotriva exploatarii si nu poate fi constrans la o munca ce comporta un risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.(art.87 alin.(1) )

Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice forma, precum si privarea copilului 

de drepturile sale de natura sa puna in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala,morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, atat in familie cat si in orice institutie care asigura protectia, ingrijirea si educarea copiilor.(art.90)

Orice persoana care, prin natura profesiei sau ocupatiei sale, lucreaza direct cu un copil si are suspiciuni in legatura cu existenta unei situatii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligata sa sesizeze serviciul public de asistenta sociala sau directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala a fost identificat cazul respectiv art.91 alin.(1) )

Noua legislatie privind protectia si promovarea drepturilor copilului, aduce cateva schimbari de perspectiva in sensul extinderii ariei de reglementare la toti copiii, indiferent unde se afla acestia, langa parinti sau separati de acestia, in scoala sau deja pe piata muncii, in tara sau strainatate, cu probleme de sanatate, handicap sau de comportament, carora, fara nici o discriminare, li se garanteaza exercitarea drepturilor prevazute de Conventia ONU cu privire la drepturile copilului.

Pana la ora actuala nu exista planuri de actiune din partea ministerelor pentru  aplicarea integrala a prevederilor legislatiei in domeniul protectiei copilului. Spre exemplu, Ministerul de Justitie nu a infiintat Tribunalele pentru Minori prevazute, iar Ministerul Sanatattii nu a angajat asistenti sociali in maternitati.

Pentru ca activitatile de asistenta sociala sa se desfasoare cat mai aproape de mediul de dezvoltare a copilului , in cadrul familiei si al comunitatii din care acesta face parte, consiliile locale vor fi sprijinite pentru infiintarea diferitelor servicii alternative la institutionalizare, cum ar fi centrele de zi (inclusiv pentru copiii cu dizabilitati), asistenta maternala, servicii de consiliere si sprijin financiar, in vederea prevenirii abandonului si a mentinerii copilului in propria familie.

Noul cadru legislativ precizeaza in mod explicit faptul ca parintii sunt primii responsabili de cresterea, ingrijirea si dezvoltarea copilului, iar responsabilitatea colectivitatilor locale este subsidiara. Pentru prima data se prevede drept sanctiune pedeapsa cu inchisoarea pentru parintii care maltrateaza copiii sau ii expun la situatii de risc maxim (Program de formare in practica Asistentei Sociale, 2005).

De asemenea, apare pentru prima data reglementat printr-o lege faptul ca anumiti profesionisti, ca asistentii sociali, cadrele medicale, educatorii, sunt obligati sa raporteze cazurile asupra carora exista suspiciunea de abuz si maltratare a copilului in familie.

ANPDC are responsabilitatea coordonarii metodologice si a elaborarii politicilor si strategiei in domeniul protectiei copilului, iar consiliile judetene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti au responsabilitatea asigurarii unei protectii adecvate copiilor aflati in propria unitate administrativ-teritoriala.

Conform Legii nr.215/2001 privind administratia publica locala, presedintele consiliului judetean coordoneaza, controleaza si raspunde de activitatea privind protectia copilului. Aceste atributii delegate de stat administratiei publice judetene sunt realizate de aparatul propriu al consiliului judetean, care este coordonat de secretarul general. Conform legii privind protectia si promovarea drepturilor copilului, aceasta responsabilitate se deleaga pana la nivelul consiliilor locale de la nivelul comunelor.

Intreg pachetul legislativ pune un accent deosebit pe oferirea unui mediu familial copilului aflat in dificultate. Astfel, masurile posibile de protectie, al caror caracter temporar este clar subliniat, se limiteaza la plasament, respectiv incredintare, indiferent daca este vorba de plasamentul sau incredintarea copilului unei persoane, unei familii sau unei institutii.

Masurile temporare de protetie se stabilesc numai atunci cand mentinerea copilului in familia naturala devine, din diverse motive, imposibila sau indezirabila. De asemenea, obiectivul urmarit la stabilirea unei masuri temporare de protectie este de a-i asigura copilului conditii optime de crestere si dezvoltare pe perioada necesara identificarii, pregatirii si punerii in practica a unei masuri cu caracter permanent - reintegrare in familia naturala sau adoptie. Pentru aceasta , legea prevede ca masura de plasament sau incredintare sa fie reevaluata trimestrial de catre Comisia pentru Protectia Copilului, pe baza progreselor inregistrate in evolutia situatiei copilului si/sau disparitia cauzelor ce au dus la stabilirea unei masuri de protectie, avand ca prioritate ingrijirea copilului intr-un mediu familial, punandu-se accentul in principal pe familia naturala (Program de formare in practica Asistentei Sociale, 2005).

In virtutea aceluiasi principiu, in cazul necesitatii stabilirii unei masuri de protectie, legea prevede prioritatea protectiei temporare de tip familial (plasarea sau incredintarea intr-o institutie ), precum si restructurarea institutiilor de protectie in centre de plasament, denumite astfel tocmai pentru a sublinia caracterul temporar al protectiei oferite in cadrul acestora, organizate pe sistem familial.

Pentru ca protectia de tip familial sa devina o alternativa viabila, iar punerea ei in practica aa se realizeze intr-un cadru profesionist, noul pachet legislativ reglementeaza profesia de asistent maternal profesionist. In present exista o adevarata retea de asistenta maternala. Aceasta profesie este inclusa in Nomenclatorul de Functii si Meserii elaborat de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

Asistentul maternal profesionist este, conform HG nr. 217/1998 cu privire la conditiile de obtinere a atestatului, la procedurile de atestare si la statutul asistentului maternal profesionist, "persoana fizica atestata. care asigura prin activitatea pe care o desfasoara la domiciliu cresterea, ingrijirea si educarea, necesare dezvoltarii armonioase a copiilor pe care ii primeste in plasament sau incredintare" (art.1). Asistentul maternal profesionist poate fi angajat al serviciilor publice specializate sau al unui organism privat autorizat.

Fata de copilul aflat in ingrijirea sa, asistentul maternal indeplineste un rol similar celui de parinte, integrandu-l pe acesta in familia sa si asigurandu-i un tratament egal cu ceilalti membri ai familiei.

Reforma initiata in 1997 a vizat dezinstitutionalizarea, prevenirea institutionalizarii si a abandonului copiilor. Primul pas in atingerea obiectivului a fost transferal treptat al institutiilor de protectie a copilului din subordinea mai multor autoritati ale administratiei publice centrale in cea a consiliilor judetene. Initial au fost transferate casele de copii si leaganele, apoi caminele-spital, internatele de scoli speciale si sectiile de spital care protejau copiii ce nu mai aveau nevoie de servicii medicale.

Din punct de vedere financiar, intre anii 1997 si 2000 consiliile judetene au fost sprijinite in activitatea lor curenta direct de la bugetul de stat, dar si prin intermediul ANPDC. Incepand cu anul 2002, finantarea din partea ANPDC s-a realizat numai pe baza proiectelor de interes national implementate in cadrul unui parteneriat real public-privat.

Astfel in perioada 2001 - 2004, au fost alocate prin intermediul PIN-urilor peste 743 de miliarde de lei pentru dezvoltarea retelei de asistenta maternala, inchiderea caminelor-spital sau a centrelor de plasament pentru copilul cu handicap sever si mutarea copiilor in servicii alternative, integrarea sociala a copiilor strazii, integrarea socioprofesionala a tinerilor care parasesc sistemul de protecie a copilului, precum si pentru reintegrarea si sprijinirea minorilor repatriati.

Din punctul de vedere al fondurilor externe atrase din partea diverselor institutii internationale (UE/Phare, Banca Mondiala, BIRD si BDCE, UNICEF, USAID, DFID), acestea sunt gestionate pe baza de proiecte pentru atingerea obiectivelor strategice ale reformei. Intr-o perioada scurta de timp, institutiile de la nivel judetean si central au dovedit o mare capacitate de absorbtie.

Statul acorda la ora actuala o serie de prestatii familiilor care au in intretinere copii (Pasa, F. , p.54-65):

• alocatia de stat pentru copii se acorda tuturor copiilor cu varsta cuprinsa intre 0 si 16 ani sau pana la 18 ani daca frecventeaza o forma de invatamant sau atunci cand este vorba despre copii cu dizabilitati. Se ofera indiferent de mediul de locuire (urban, rural), de ocupatia parinilor, numarul sau rangul nasterii copilului. Pentru copiii de varsta scolara, alocatia este conditionata de fregventarea scolii in limita a 40 de absente nemotivate lunar. Cuantumul este in suma fixa, lunara, indexabila, iar pentru copiii cu dizabilitati se dubleaza. Fondurile provin de la bugetul de stat si se administreaza prin intermediul Ministeriului Muncii, Solidaritaii Sociale si Familiei si prin Ministerul Educasiei;(L61/1993);
• alocatia suplimentara pentru familiile cu copii se acorda in situatia in care familia are in intretinere doi sau mai multi copii. Cuantumul alocatiei suplimentare se stabileste in functie de numarul copiilor, suma fiind indexata prin hotarare de guvern. Fondurile provin de la bugetul de stat si se administreaza prin intermediul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei;(OUG 105/2003).
• alocatia pentru nou-nascuti are un caracter de recompensa si este acordata mamelor, o singura data, pentru fiecare dintre primii patru nou-nascuti. Suma este indexabila si e suportata de la bugetul de stat. Se poate acorda si reprezentantului legal al copilului atunci cand mama nu poate beneficia de acest drept;(L 416/2001)
• alocatia de intretinere pentru copiii aflati in plasament familial sau incredintati unei familii sau persoane, se acorda familiei sau persoanei care are spre crestere si educare un copil, sub forma plasamentului familial sau incredintarii. Se acorda sub forma de sume fixe. Fondurile provin de la bugetul de stat si se adminisreaza prin intermediul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

Alte facilitati legale acordate familiei cu copii (Pasa, F. , p.54-65):

• concediul pentru sarcina si lehuzie se acorda asiguratelor pe o perioada de 126 de zile calendaristice, timp in care beneficiaza de indemnizatie de maternitate. De aceleasi drepturi se bucura si femeile care au incetat plata contributiei de asigurari sociale, dar care nasc in termen de noua luni de la pierderea calitatii de asigurat. Indemnizatia de maternitate se suporta integral de la bugetul asigurarilor sociale de stat. Persoanele cu handicap asigurate beneficiaza la cerere de concediul pentru sarcina, incepand cu luna a sasea de sarcina;
• concediul platit pentru ingrijirea copilului in varsta de pana la 2 ani se acorda femeilor asigurate in cadrul sistemului de asigurari sociale de stat si al celui pentru agricultori, femeilor cadre militare in activitate, cat si femeilor asigurate, in conditiile de mai sus, care au adoptat, au fost numite tutore, li s-au incredintat copii spre crestere si educare sau in plasament familial. De prevederile legii poate beneficia, optional, oricare dintre parintii copilului. Se acorda la cerere, in afara concediului platit pentru sarcina si lehuzie. Perioada concediului pentru ingrijirea copilului in varsta de pana la 2 ani se considera vechime in munca. Legea prevede expres ca in cazul in care se solicita concediul pentru cresterea copilului cu handicap, durata acestuia este de trei ani. Indemnizatia se stabileste ca procent din veniturile in baza carora se stabileste contributia la asigurari sociale. Indemnizatiile se suporta integral de la bugetul asigurarilor sociale de stat.
• concediul medical pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau pana la implinirea varstei de 18 ani in cazul copilului cu handicap. Beneficiaza, la cerere, unul dintre parinti, daca solicitantul indeplineste conditiile de cotizare prevazute de lege. Beneficiaza la cerere si asiguratul care, in conditiile legii, a adoptat, a fost numit tutore, caruia i s-au incredintat copii spre crestere si educare sau in plasament familial. Cuantumul lunar al indemnizatiei este procent din baza de calcul stabilita conform legii pentru asiguratii sistemului de asigurari sociale de stat si se acorda pe perioade de timp si in cazul afectiunilor prevazute de lege. Indemnizatiile se suporta integral de la bugetul asigurarilor sociale de stat.