CONSILIEREA VARSTEI A TREIA

CONSILIEREA VARSTEI A TREIA

I "Eutanasierea (activa si pasiva) - argumente pro si contra".

Avand un caracter anticrestin care contravine poruncii dumnezeiesti "Sa nu ucizi", Biserica nu admite eutanasie, deoarece ea inseamna ucidere. Prin eutanasie, care din greceste inseamna "moarte frumoasa" sau usoara, se subintelege ajutorul medicului in curmarea vietii bolnavului ce sufera de o boala incurabila.

Exista o parere unanima atat printre filosofi cat si printre medici, ca nu exista inca o definitie a eutanasiei care sa fie larg acceptata, ci numai anumite incercari de a impune puncte de vedere, interpretari asupra acestei actiuni.

Intr-unul dintre cele mai utilizate dictionare englezesti (Sharter Oxfort English Dictionary) sunt date urmatoarele definitii pentru termenul de eutanasie:

a)     O moarte usoara si linistita;

b)     Mijloacele de a obtine o moarte usoara si linistita;

c)     Actiunea de a produce o moarte usoara si linistita. Dictionarul explicativ roman da urmatoarea explicatie:

Eutanasie:

1. Moarte fara dureri:
2. Metoda de provocare a unei morti nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinta indelungata si grea.

Aceasta practica a fost folosita inca din cele mai vechi timpuri, avand diferite motive (boala si suferinta, eliminarea persoanelor cu handicap, evitarea capturarii si a unei eventuale executii) si un singur scop: o moarte rapida fara suferinta. Astfel putem argumenta faptul ca in istorie au existat intotdeauna cazuri de eutanasie. Popoarele nomade isi abandonau batranii si bolnavii care deveneau o povara in permanentele lor deplasari. De asemenea ranitilor in razboaie li se dadea lovitura de gratie, iar cei incercuiti pentru a nu cadea prizonieri in mainile dusmanilor se omorau reciproc. Practici asemanatoare s-au intalnit si la popoarele primitive, la Baltikii din Sumatra, tatal ajuns la batranete ii invata pe copiii sai sa-i manance carnea. Apoi se vrea intr-un copac se lasa sa cada jos ca un fruct copt, dupa care cei din familie il omorau si il mancau. Uciderea batranilor se practica si la unele triburi din India, Brazilia precum si in Europa la stravechea populatie slava Wendi, iar la inceputul secolului nostru a fost intalnita si in Rusia, la asa numita secta a "strangulatorilor".

De asemenea in Sparta copiii handicapati erau expusi si lasati sa moara, lucru ce a fost aprobat de Aristotel, in timp ce Platon extindea aceasta practica la batranii grav bolnavi.

Epicul rezuma curentul general de gandire al grecilor antici, astfel: "Noi suntem stapanii durerilor, stapani in ale suporta, daca ele sunt suportabile, iar in caz contrar, stapani prin a parasi viata cu suflet linistit, asa cum parasim teatrul daca nu ne place.

Istoria ne arata ca la Roma practica de a expune nou-nascutii cu malformatii a continuat pana in secolul al IV-lea (imparatul Vallens). Insa nu toti au aprobat acest punct de vedere, astfel, Pitagora si mai ales Hippocrate s-au impotrivit eutanasiei. Hippocrate a inclus in faimosul sau juramant aceasta fraza "Nu ma voi lasa determinat de cuvantul nimanui in a procura o otrava sau in a-mi da consimtamantul la asa ceva".

Cicera scria in Visul lui Cicera: "Tu Publius si toate persoanele drepte, voi trebuie

sa va pastrati viata si nu trebuie sa dispuneti de ea fara a primi porunca de la cel care v-a dat-o, ca sa nu dati dovada ca v-ati sustras de la misiunea umana pe care Dumnezeu v-a incredintat-o.

In aceasta privinta crestinismul a insemnat o schimbare a moravurilor si a modului de a privi moartea. Autorul crestin care a tratat magistral tema sinuciderii legata de porunca a V-a "sa nu ucizi" a fost Sf.Augustin. dar in istoria crestinismului, trebuie sa treaca 16 veacuri pentru ca cineva sa ridice din nou problema eutanasiei. Acesta este un reprezentat al Bisericii, Sfantul Tomas Marus (1478-1535) in care unii il vad pe cele dintai sustinator al eutanasiei in timpurile materne. Acesta in romanul filosofic "Utopia" are o pagina in care ii descrie pe imaginarii locuitori al Insulei Utopia care practica uciderea bolnavilor incurabili, sfasiati de dureri cumplite. Un asemenea comportament e calificat drept "un act de intelepciune", mai mult chiar "un act religios si sfant". Aceasta afirmatie, tinand cont de genul literar in care este scrisa cartea, trebuie luata ca o etapa nu ca o realitate, deoarece un sfant si un martir care si-a dat viata pentru credinta nu ar fi putut sustine o invatatura condamnata de Biserica.

Dupa Tomas Marus, un alt englez Francisc Bacon (1561-1626) este considerat de a fi de asemenea un sustinator al eutanasiei. Acesta in cartea sa "Navum Organum" introduce cuvantul "eutanasie", ce insemna nu uciderea bolnavului ci administrarea de paliative pentru ca muribundul sa poata parasi calm viata aceasta.

Pentru a vedea eutanasia pusa intr-o maniera organizata a trebuit asteptarea aparitiei nazismului. De fapt este primul program politic de eliminare a unor vieti, considerate lipsite de valoare vitala. Motivele au fost de ordin utilitarist, rasist, eugenist; trebuiau suprimate gurile inutile si trebuia redresata economia germana afectata de razboi. Documentele tribunalului de la Nuremberg arata ca intre 1933-1941, nazistii au eliminat 70000 de vieti omenesti.

Ceea ce au facut nazistii n-a fost eutanasie propriu-zisa, ci simpla exterminare. Eutanasia inseamna "moarte dulce", nazistii insa nu au avut nici o preocupare ca victimele din camerele de gazare sa aiba parte de o moarte dulce.

Primele incercari de legalizare a eutanasiei au fost inregistrate la inceputul secolului al XX-lea, in tari industrializate.: Anglia, Statele Unite si Germania si s-au creat asociatii de lupta in acest sens. In anul 1903 aproximativ o mie de medici din Asociatia Medicala Americana cereau eutanasia pentru bolnavii de cancer, pentru tuberculosi gravi si pentru paralitici. In anul 1906 un proiect de lege a fost prezentat in Germania si un altul in statele americane Ohio si Jawa. In 1922 sovieticii au decis sa nu mai pedepseasca delictul de eutanasie, dar decizia a fost retrasa imediat.

Dupa anii ̀30desi au fost prezentate noi proiecte pentru legalizarea eutanasiei, nici unul nu a fost aprobat de parlamentele respective din Germania, America si Anglia. In anul 1946, un grup format din pastori protestanti si rabini au adresat legislatorilor statului New York o petitie in care invocau in favoarea eutanasiei "drepturile individului", dar care nu a avut succes.

In anii ̀60 a fost adoptata cu succes o alta metoda. Lansandu-se ideea "mortii din mila" tribunalele au inceput sa nu mai pedepseasca pe cei care ucideau din mila, cunoscandu-se faptul ca legislatiile sunt nevoite sa aprobe in final o practica deja existenta. In acelasi fel s-a obtinut cu putin timp mai inainte si legalizarea avortului.

Propaganda in favoarea eutanasiei a fost in mod special sustinuta de mass-media care s-a straduit sa obtina schimbarea legislatiilor, operand o schimbare in mentalitatea opiniei publice, bazandu-se pe ideea dreptului omului de a muri cu demnitate. Aceasta propaganda s-a folosit cu succes ....... unor personalitati marcante, in special de cea a savantilor care adesea in numele stiintei. Fac abstractie de valorile morale.

Astfel in 1974 trei laureati ai premiului nobel: Jacque Manod, L.Rouling si G.Thomason au publicat in The Humanist "Manifestul Premiilor Nobel in favoarea Eutanasiei": "Noi afirmam ca este imoral sa tolerezi, sa accepti sau sa impui suferinta. Noi credem in valoarea si demnitatea individului. Acest lucru cere ca el sa fie tratat cu respect si sa fie lasat liber sa decida in mod rezonabil cu privire la soarta sa". Acestora li s-au alaturat si alti laureati ai premiului Nobel, care de asemenea au cerut sa li se dea posibilitatea celor afectati de boli incurabile sau leziuni ireparabile sa moara "dulce si usor".

Intentionat a fost creata o confuzie in termeni pentru ca prin cuvinte echivoce care in sine nun exprima eutanasia propriu-zisa, in opinia publica sa se acrediteze ideea eutanasiei propriu-zise. Luis Kutner a publicat in 1967 un document care a cunoscut imediat o mare raspandire, de fapt el apara drepturile oricarei persoane ca in cazul unei boli mortale, fara speranta de vindecare, s+ ceara sa nu fie mentinuta in viata artificial si sa i se intrerupa procedurile. Apara dreptul bolnavului de a cere sa i se administreze medicamente care sai administreze suferinta, chiar daca ele grabesc moartea.

O mare propaganda in favoarea eutanasiei, s-a efectuat dupa anul 1970 folosindu-se in special expresii foarte atragatoare precum: "moarte dulce"; "a muri cu demnitate"; " a te auto-elibera". Foarte mediatizat a fost cazul sotilor Kaestler (1984) cand cei doi si-au pus capat vietii simultan la Londra. Cuplul a hotarat sa moara cu demnitate, pentru a se auto-elibera de o viata considerata insuportabila. Aceasta dubla sinucidere a fost un act de propaganda in favoarea auto-eliberarii. Cu trei ani inainte Kaestler semnase prefata la cartea "Ghidul auto-eliberarii" scrisa pentru cei 8000 de membri ai societatii Exit - societatea britanica pentru eutanasia voluntara. Succesul a fost major imediat au aparut alte 16 societati identice in Statele Unite, Europa, Asia, Australia (numarul acesta fiind in crestere).

In 1990 directorul american Jack Kervarkian a inventat o noua metoda "self-execution device" cu care a ucis-o pe Janet Adkins (54 ani) ce suferea de maladia Alzheimer. Metoda acestuia a pus capat vietii a cel putin 15 persoane, cu varsta de aproximativ 50 de ani si nu toate fiind in faza finala. El s-a folosit n special de televiziune pentru a influenta opinia publica; dupa ce efectua o eutanasie, aparea la televizor iar avocatul sau ii lua apararea in presa.

In 1991 o carete a lui Derek Humphry cu titlul "Final exit" in acre se dadeau instructiuni practice pentru sinucidere a fost un adevarat best-seller, deoarece mass-media i-a facut o publicatie imensa. Cu retetele oferite multi si-au pus capat vietii, printre acestia fiind si copii.

Desi eutanasia nu a fost legalizata, in ultimii zece ani diferite tribunale americane au acordat autorizatii de sinucidere a bolnavilor prin intreruperea hranei, a hidratarii si a tratamentului.

Primii pasi in vederea legalizarii eutanasiei i-a facut Olanda, unde din anii 1970 eutanasia nu a mai fost pedepsita. Printr-o lege din 1993, confirmata in anul urmator, li se permite medicilor sa practice liber eutanasia. In 1994 exemplu Olandei a fost urmat de Danemarca, Australia si anumite state americane. Statele nu se mai intereseaza de cazurile medicilor care ii ajuta pe pacientii lor sa moara. Recent Consiliul Europei recunoaste ca "a lasat sa moara in totalitate o anumita categorie de batrani nu mai este un mit, c-a devenit o realitate".

In SUA eutanasia este interzisa in toate statele, cu exceptia statului Oregon, unde ea este permisa doar in cazul persoanelor grav bolnave care se afla pe patul de moarte. In practica legea nu a fost niciodata aplicata.

In Franta Codul Penal distinge doua feluri de eutanasie-activa cand moartea survine in urma interventiei medicilor, fiind considerata ca omor premeditar; si pasiva adica "obtinerea terapeutica de la tratament", fapt calificat drept neacordarea asistentei medicale.

In Suedia ajutorul la suicid nu se pedepseste dupa lege. Numai in anumite cazuri medicii au dreptul sa deconecteze aparatele pentru intretinerea functiilor vitale.

In Marea Britanie eutanasia este interzisa, dar in anii 1993-1994 medicii aveau dreptul sa intrerupa sustinerea artificiala a vietii pacientilor incurabili.

La noi eutanasia este interzisa, legea noastra penala nu admite existenta vreunui mobil justificativ. Nu este admisa uciderea unei persoane expuse unei morti iminente pentru a-i curma suferintele si a-i produce o moarte usoara (eutanasia). Oricare ar fi starea sanatatii unei persoane viata acesteia este intangibila. De aceea uciderea unei persoane din mila pentru aceasta si pentru a-i produce o moarte fara nu ridica faptei caracterul de omor.

Din punct de vedere al medicini eutanasia poate fi activa sau pasiva. Cea pasiva se realizeaza prin intreruperea tratamentului si decuplarea bolnavului de la aparatele pentru mentinerea functiilor vitale, prin cea activa prin care se subintelege si stingerea usoara prin medicamente a bolnavului, adica medicul ii face bolnavului o injectie care ii produce o moarte rapida. Din acest motiv eutanasia este considerata drept crima, deoarece astfel se curma viata unui om. De fapt eutanasia inseamna "o executie" de comun acord cu un bolnav care nu mai suporta durerile. Medicul vine si il ucide in conditiile stabilite de bolnav, la ora fixata de acesta.

Unii care militeaza pentru legiferarea eutanasiei, considera ca ea face parte din drepturile omului si transfera "puterea medicului in mainile bolnavului, pentru a-si decide soarta". Astfel medicul nu-l elibereaza numai pe bolnav de suferinta, elibereaza familia si societatea de bolnavul devenit o povara inutila, daca nu cumva in spatele eutanasiei nu se ascund si interese meschine ca de exemplu mostenirea.

Conform celei mai sigure aprecieri medicale, oprirea sau retragerea tuburilor de hidratare si hranire poate fi considerata o optiune morala doar cand pacientul este intr-o stare de coma ireversibila, sau cand el este constient, desi se afla in ultimele faze ale procesului mortii si cere repetat ca hrana si lichidul sa fie oprite. Acest al doilea caz nu constituie eutanasie activa sau sinucidere. El accepta realitatea mortii iminente si lasa ca boala sa-si urmeze cursul natural, deoarece ingrijirea medicala nu mai poate reda sanatatea.

Atitudinea fata de muribund trebuie sa-si aiba temeiul in cele doua porunci "Sa nu ucizi" si "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti". Insa iubirea de aproape nu inseamna sa-i curmi viata din mila pentru a-l scapa de dureri, ci inseamna sa-l ajuti sa suporte durerea. Sa i se acorde toate ingrijirile medicale necesare avand drept scop diminuarea durerilor pentru ca acestea sa nu devina de nesuportat.

Fie ca este activa sau pasiva, eutanasia ramane un act impotriva lui dumnezeu. Omul nu poate atenta nici la viata lui nici la viata vreunui semen de-al sau pentru ca aceasta poate insemna atentat la suveranitatea lui Dumnezeu. Medicul si nimeni altcineva nu are dreptul sa ridice viata vreunei persoane. Cel care nu poate da cuiva un drept nu i-l poate nici lua, deci cel care nu poate da cuiva viata nu i-o poate nici lua. Medicul prin menirea sa este dator sa aline suferintele si nu are dreptul sa grabeasca intentionat procesul natural al mortii. In cazul in care sfarsitul biologic al unei persoane este iminent nu avem dreptul sa-i grabim acest proces prin eutanasie, datoria medicilor este de a fi in slujba vietii pana la capatul acesteia.

Eutanasia nu poate avea justificare nici medicala, nici economica. Medicul care o practica si-a incalcat menirea si comite un pacat grav condamnat de Dumnezeu si detestat de Biserica. Pentru evitarea unui asemenea pacat este nevoie de o informare corecta cu privire la gravitatea lui si cu privire la sensul vietii. In trecut se putea face foarte putin pentru prelungirea vietii umane, astazi progresul medicinii a schimbat si evolutia unor boli incurabile.

Eutanasia este din punct de vedere legal un drept civil al fiecarui om si ar trebui tratat ca atare. Insa de cele mai multe ori acest drept a fost si este inteles gresit de catre majoritatea populatiei care vad in acest act drept un act criminal.

Din punct de vedere religios stim ca Dumnezeu este cel care ne-a creat si este singurul cu drept de viata si de moarte iar noi ca si copii ai sai pe acest pamant avem dreptul si responsabilitatea de a proteja viata noastra si a celor din jur. De aceea orice incercare de a adapta practica eutanasierii la principiile crestine este o incercare nereusita de a face un compromis intre viata lui Dumnezeu exprimate prin exemplul sau atunci cand a fost pe pamant si dorinta omului de a fi liber si de a nu se supune nimanui.

Deci am putea afirma ca eutanasia este dreptul oricarei persoane care nu se increde in Dumnezeu, la fel cum fiecare are dreptul de a pacatui.

Eutanasia nu este o solutie la problemele lumii acesteia, adesea suferinta, durerea apar numai in subconstient, si numai o persoana lasa decurge la aceasta.

Bibliografie:

Dictionarul explicativ roman.

Preot Prof. John Breck - .....Sacru al vietii.

Dr. George Stan - Teologie si Biotica.

Ilarion V.Felea - Religia culturii.

James Rachels - Active and Passive Euthanasia.

Danai El-Majj Ibrahim - Euthanasia.