Tipuri de practica in asistenta sociala - practica pozitivist/recuperatorie si practica umanista

Tipuri de practica in asistenta sociala - practica pozitivist/recuperatorie si practica umanista

Practica pozitivista ( utilitarista si recuperatorie):

Fundamentul teoretic : paradigma pozitivista fundamenteaza teoretic practica utilitarista si practica recuperatorie (reparatorie). Presupozitii teoretice:

pozitivismul este un curent de gandire care a aparut in secolul al XIX-lea, initiatorul sau fiind Auguste Comte; in secolul XX se dezvolta neopozitivismul (pozitivismul logic/Cercul de la Viena), baza intregii epistemologii contemporane;

afirma trei postulate fundamentale: unitatea stiintei; utilizarea, in stiintele socioumane, a unei metodologii care sa fie intocmai cu cea din stiintele exacte; scopul stiintei consta in cautarea legilor generale de producere a fenomenelor sociale si naturale;

faptele sociale pot fi cunoscute in acelasi mod ca si fenomenele fizice ("faptele umane trebuie studiate ca lucruri"). Realitatea sociala este direct observabila si masurabila. Nu exista o realitate dincolo de realitatea observabila;

singura forma legitima de cunoastere este cea bazata pe observatia concreta, directa si obiectiva a faptelor sociale; cercetatorul observa realitatea sociala, stabileste relatii cauzale, surprinde regularitati, masoara parametrii investigati, cauta sa descopere legi sociale si comportamentale;

cunoasterea stiintifica a socioumanului este o cunoastere riguroasa, instrumentala (dupa modelul stiintelor naturii); metodele adecvate cunoasterii stiintifice sunt: observatia, experimentul, documentarea - metode ce permit contactul direct cu fenomenele sociale si cunoasterea lor obiectiva. Este preferata metoda experimentala, insotita de un ansamblu de tehnici de investigare si analiza caracterizate prin rigoare, obiectivitare, cuantificare si coerenta interna;

societatea functioneaza ca un organism; societatea este ordine, coeziune, echilibru, unitate; exista o specializare si o diviziune a muncii in societatea moderna, dar societatea isi mentine integritatea pentru ca partile sunt interdependente. Rolurile sociale se intrepatrund, creand solidaritatea sociala;

exista insitutii si mecanisme specializate in pastrarea ordinii sociale care vegheaza la functionarea optima a societatii;

comportamentele umane trebuie sa fie conforme cu normele si valorile societatii, un rol important in acest sens avandu-l socializarea individului;

exista o delimitare clara intre normalitate - anormalitate sociala.

Teorii: functionalism, structuralism, sistemism, comportamentalism, teoriile psihologiei experimentale.

Practica pozitivista ( utilitarista si recuperatorie):

practica planificata si ordonata, cu obiective si metode bine precizate, riguroasa, fundamentata stiintific;

acorda importanta investigatiei, diagnozei si tratamentului asistential;

asistentul social este considerat un tehnician, un specialist eficient si neutru;

practica reparatorie vizeaza refacerea bunei functionari sociale, restabilirea echilibrului sistemic, scopul interventiei este acela de a readuce individul sau sistemul social in parametrii normali de functionare;

asistenta sociala are ca roluri: preventia, tratamentul - sprijinul, intretinerea subsistemelor sociale care inregistreaza disfunctii; tehnicile utilizate in conformitate cu teoria sistemista si teoriile comportamentale, urmaresc sa formeze comportamente conforme cu asteptarile societatii, sa ajute indivizii sa traiasca la un nivel acceptabil de functionare; asistenta sociala mediaza functionarea diferitelor componente ale sistemului social; creaza canale de comunicare intre acestea, intretinand echilibrul dinamic al intregului social; asistentul social - rol de normalizare si control social;

exemplul 1: practica "centrata pe sarcina" - o interventie pe termen scurt, concentrata asupra unor scopuri limitate, realizabile, formulate in termeni comportamentali. Scopul principal: sa dezvolte clientului abilitatile necesare pentru a-si rezolva propriile probleme (precum: resurse inadecvate; conflicte inter-rol; probleme comportamentale etc.). Reperele teoretice ale acestei practici sunt furnizate, in principal, de pragmatism si functionalism, care promoveaza concepte si valori precum: actiune eficienta, planificare, responsabilizarea clientului, evaluarea actiunii in functie de raportul costuri-rezultate (Veronica Coulshed, 1993: 74-89);

exemplul 2: asistenta sociala comportamentala - se bazeaza pe teoriile comportamentale (teoriile invatarii; teoriile dezvoltarii personalitatii); identifica disfunctiile sociale la nivelul individului; clientii asistentei sociale sunt oamenii cu probleme si oameni-problema. Interventiile apeleaza la terapii comportamentale sau cognitiv-comportamentale care pornesc de la presupozitia ca, in general, comportamentul uman poate fi cunoscut, manipulat si schimbat (David Howe, 2001: 66-74).

Practica umanista si practica radicala (revolutionara)

Fundamentul teoretic: paradigma comprehensiva (interpretativa) fundamenteaza teoretic practica umanista si practica radicala (revolutionara). Presupozitii teoretice:

se dezvolta in secolul al XIX-lea, ca reactie la pozitivism, un curent de gandire promovat de W. Dilthey si Max Weber, care a pus bazele unei noi paradigme in stiintele socioumane, paradigma comprehensiva;  epoca de glorie a acestei perspective teoretice si a cercetarilor calitative dezvoltate de aceasta s-a situat in intervalul anilor '20-'40 ai secolului XX, dupa care a urmat un recul al acestora pana la sfarsitul anilor '60 care au marcat renasterea cercetariii calitative;

in literatura de specialitate, cercetarea calitativa este caracterizata prin calificativele urmatoare: comprehensiva, holista, inductiva, naturalista, ecologica, umanista, ancorata empiric, centrata pe analiza fina a complexitatii sociale, aproape de logicile reale, sensibila la contextul in care se deruleaza evenimentele studiate, atenta la fenomenele unice, particulare, precum si la fenomenele de excludere si marginalizare (Mucchielli, 2002: 56);

omul si realitatea socioumana - univers subiectiv, un complex de trairi, afecte, idealuri, valori, reprezentari, simboluri;

oamenii nu pot fi studiati ca si cum ar fi obiecte; esentiala este descifrarea semnificatiilor si sensurilor fenomenelor sociale precum si intelegerea experientei individuale;

comportamentul uman este rezultatul scopurilor, proiectiilor si valorilor individului;

realitatea este construita social; faptele sociale sunt, in esenta, fapte ale spiritului;

distinctia normalitate - anormalitate este conditionata social-istoric;

societatea nu este ordine si armonie; inegalitatea, conflictele de interese si valori, schimbarea sunt fenomene inevitabile;

cei care detin puterea economica si politica detin si capitalul simbolic pe care il impun celorlalti prin, asa-numita, "violenta simbolica";

institutiile si mecanismele de mentinere a ordinii au caracter constrangator, coercitiv si manipuleaza individul;

specialistii in domeniul socio-uman trebuie sa fie capabili sa medieze conflicte, sa gestioneze crize, sa declanseze schimbari sociale.

cunoasterea stiintifica a socio-umanului nu se rezuma la elaborarea unor explicatii cauzale, ci pune in joc strategii comprehensive si interpretative de cunoastere, in cadrul carora metodele si tehnicile adecvate de investigare sunt: interviul, metoda biografica si alte metode calitative, de profunzime;

Teorii interactionism simbolic, fenomenologie, psihanaliza, existentialism, feminism

Practica umanista:

este o practica centrata pe client; este o abordare non-directiva; procesul de asistenta se bazeaza mai mult pe experienta (model experientialist);

asistentul social trebuie sa fie un explorator al semnificatiilor experientei de viata a clientului; accentul cade pe interactiune, empatie si intuitie; aceasta practica nu consta doar in aplicarea unor tehnici de interventie, ci propune un sistem de valori, o filosofie de viata; practicile din aceasta categorie promoveaza unicitatea si libertatea individului;

clientii nu sunt "masurati" comportamental sau psihologic, ci se incearca intelegerea semnificatiilor subiective pe care le atribuie experientei lor de viata;

asistenta sociala este arta de a ajuta, nu de a vindeca (paradigma non-tratament);

Practica radicala (revolutionara):

"un amestec de umanism si politica (.), o combinatie exotica de critica politica si grija pentru individ" (David Howe, 2001: 89);

practica menita sa stimuleze schimbarea (la nivel individual si social) si adaptarea la schimbare;

asistentul social este un agent al schimbarii: initiaza proiecte de interventie la nivel comunitar; influenteaza adoptarea unor politici sociale in interesul grupurilor defavorizate; dezvolta gradul de constientizare si implicare a indivizilor; creaza grupuri de presiune care sa influenteze decizia politica. Prin astfel de actiuni, asistentul social nu intentioneaza sa "repare" disfunctiile ivite in sistemul social ci, vizeaza schimbarea sistemului;

principii si valori promovate: egalitatea sanselor; recunoasterea identitatii si diferentei minoritatilor etnice si a grupurilor marginalizate; redistribuirea puterii si resurselor in societate;

exemplu: practicile centrate pe client, promovate de traditia psihanalitica a asistentei sociale - prima ipostaza a practicii de tip umanist (vezi Veronica Calshed, 1993: 59-119; David Howe, 2001: 51-66).

exemplu: asistenta sociala feminista isi propune ca obiective: sa dezvolte gradul de constientizare a conditiei femeii in societatea actuala; sa identifice problemele acestora; sa construiasca increderea si stima de sine, ajutand femeile sa-si cunoasa si sa-si dezvolte potentialul propriu; sa creeze retele de sprijin care sa ajute femeile aflate in dificultate; sa combata izolarea si non-implicarea sociala a femeilor; sa schimbe reprezentarile sociale asupra rolurilor traditionale ale femeii etc. Metoda utilizata pentru realizarea acestor obiective este lucrul in grup.

prima jumatate a secolului XX: individualism metodologic

practica pozitivista (fundamentata teoretic de paradigma pozitivista; behaviorism): a.s. - functie reparatorie/represiva; practica "centrata pe sarcina"; asistenta sociala comportamentala - terapii cognitiv-comportamentale;

practica umanista (paradigma interpretativa; psihanaliza): intelegere; a.s. - functie de constientizare/educatie; practicile centrate pe client.

*** a doua jumatate a secolului XX: holism metodologic

practica pozitivista (functionalism; sistemism) - .

practica umanista (comunitarism; feminism) - interventia comunitara; practica radicala.