Etica in Egiptul antic

Etica in Egiptul antic

In Egiptul antic, la baza eticii se aflau principiile dreptatii, echilibrului, normei, ordinii, adevarului, actiunii drepte si corecte, toate stabilite de catre zei si aparate de catre faraoni. Conceptul de "ma'at a functionat ca valoarea de baza a conduitei si ratiunii morale, iar pe timpul Dinastiei a V-a au fost desemnati anumiti functionari publici, pentru a se ocupa de problemele legalitatii, denumiti "preoti ai ma'at-ului". Preceptele ma'at-ului erau consemnate in diversele decrete faraonice. Dreptatea si adevarul trebuiau aplicate in viata de zi cu zi. In tribunal, magistratii trebuiau sa aplice ma'at-ul in modul de solutionare a cazurilor .

Preceptele eticii care sustineau ma'at-ul erau predate in scoli de scribi sau de catre carturari, sub forma unor aforisme, maxime sau sfaturi, care se refereau la moralitatea in afaceri, guvernare si administratie, functiile administrative si de stat. Ignorarea regulilor conducea la esecul social . Ucenicii erau incurajati sa se casatoreasca, unitatea sociala de baza fiind familia. Casatoriile incestuoase erau considerate firesti. Proprietatea era mostenita de catre familie, iar cand mama deceda, tatal risca sa piarda mostenirea, deoarece o fiica obtinea controlul asupra proprietatii. Pentru a evita instrainarea proprietatii, tatal putea recurge la a se casatori cu fiica sa, ori fratele cu sora sa.

Unele dimensiuni ale eticii egiptene erau legate de credinta in viata de apoi . Se proceda la conservarea corpului si folosirea magiei in combinatie cu un concept de ratiune etica. "Cartea mortilor" cuprinde o confesiune negativa, in care defunctul recita inaintea unui juriu compus din 42 de judecatori divini o lista de 42 de pacate necomise . Greselile includeau comportamentul urat fata de alte persoane si animale, blasfemia, jaful, calomnierea stapanului de catre servitorul sau, crima, sexul ilicit sau masturbarea, inselatoria s.a. Intr-o alta declaratie, facuta in Holul Ma'at-ului, defunctul pretindea ca a dat paine flamandului, apa insetatului, haine celui dezbracat si a asigurat transportul pe apa a celui fara de barca . Una dintre cele mai puternice motivatii etice era, fara indoiala, credinta in viata de apoi.

Interzicerea cruzimii asupra animalelor, un principiu chiar neobisnuit pentru lumea antica, avea la baza credinta egipteana ca atunci cand zeul creator la Memphisului a dat viata fiintelor, toate creaturile au devenit manifestarea divinului si trebuie respectate ca atare. Egiptenii considerau ca toate creaturile lumii laudau soarele (Ra) care rasarea in fiecare zi, iar zeii luau chipuri de animale (maimuta, pisica, crocodil, hipopotam s.a. Totusi, in ciuda vinovatiei lor fata de animale, egiptenii nu ezitau sa le foloseasca drept sursa de hrana. Animalele domestice erau tratate cu blandete, acest tip de comportament urmand a fi judecat in viata de apoi.

In ceea ce priveste lumea exterioara granitelor Egiptului, notiunile pe care le aveau cu privire la superioritatea lor erau evidente. Termenul de "strain" sugera o categorie inferioara celei pe care egiptenii o considerau a fi categoria "umana", deoarece influenta strainilor era responsabila cu dezbinarea si raul social .