Expresii specifice limbajului deontologic

Expresii specifice limbajului deontologic

Urmarind tripticul morala - etica - deontologie, cu care vom opera pe larg in toate ipostazele pe care le presupune abordarea comportamentului etic al functionarilor publici si al politistilor, consideram ca este utila si prezentarea definitiilor date termenilor si expresiilor specifice limbajului deontologic din sfera administratiei publice.

Mentionam ca, in scop didactic, am preluat definitiile care se regasesc, in principal, in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, precum si in alte dictionare de specialitate, cum ar fi Dictionarul de Administratie Publica, realizat de Anton P. Parlogi, aparut la Editura Economica, Bucuresti, in anul 2000, astfel:

abatere: orice indepartare de la o regula, norma de conduita sau directie prestabilita; incalcarea unei obligatii de catre o persoana;

abatere administrativa: fapta ilicita a unei persoane care incalca normele de procedura, comite fapte sau emite acte administrative neconforme cu normele dreptului administrativ;

abatere disciplinara: forma a abaterii administrative manifestata prin fapta ilicita comisa de catre o persoana care are calitatea de salariat in legatura cu sarcinile sale de serviciu;

abilitare: act prin care o autoritate publica investeste o persoana/institutie sa exercite atributele sale in conditiile de forma prestabilite;

abuz de autoritate: fapta functionarului public care utilizeaza puterea atribuita in scopul exercitarii functiei in mod nejustificat sau in alte scopuri decat cele pentru care a fost investit;

abuz de putere: actul unei autoritati sau institutii publice prin care se incalca competenta sau regulile de functionare stabilite prin lege; fapta functionarului de a folosi functia publica in care a fost investit dincolo de limitele stabilite prin actul de investitura;

act administrativ: manifestarea unilaterala de vointa a unei autoritati publice sau a unui functionar public cu scopul de a naste, modifica sau stinge raporturi juridice in regim de putere publica;

act de control: actele administrative incheiate in urma unor verificari asupra persoanelor/serviciilor subordonate a caror valorificare se poate face direct, in momentul controlului, prin aplicarea masurilor de corectie sau ulterior, in cadrul unor proceduri determinate;

administratia: totalitatea functionarilor din aparatul guvernamental si din administratia locala prin care se realizeaza puterea executiva a statului respectiv administrarea intereselor colectivitatilor locale;

administratia publica: activitate care are legatura cu administrarea statului in sfera puterii executive; arta si stiinta conducerii aplicata in sectorul public; sisteme de autoritati, organisme si agenti insarcinati sa realizeze puterea executiva;

agent: functionarul public a carei autoritate se manifesta in mod unipersonal pentru asigurarea  politiei intr-un domeniu specializat: circulatia rutiera, sanatate publica, mediu, control financiar, silvic s.a.;

alegerea functionarilor: selectionarea agentilor publici in mod liber, de catre conducatorul unei autoritati sau serviciu public;

alternativa: optiunea cetateanului pentru una sau alta dintre actiunile posibile ale administratiei publice cu privire la un drept al sau;

analiza muncii: studiu determinat cu privire la natura muncii, conditiile desfasurarii ei, responsabilitatile functionarilor si rezultatele partiale si/sau finale ale unei activitati;

ancheta: operatiune prin care se efectueaza cercetarea unor fapte in scopul de a determina scopul, justificarea necesitatii, consecintele acestora, responsabilitatea si raspunderea functionarilor pentru eventualele prejudicii survenite;

aparare: faptul de a interveni in ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l sustine impotriva unei actiuni ostile;

aplicarea sanctiunii: moment consecutiv constatarii abaterii materializat printr-o sanctiune disciplinara in raport cu imprejurarile, timpul, formele, pericolul si consecintele abaterii comise;

aprecierea functionarului: caracterizarea nivelului de pregatire profesionala, conduita in serviciu, executarea sarcinilor si rezultatele obtinute de catre persoana care indeplineste o functie publica;

autocontrolul: forma a controlului administrativ care se realizeaza de catre insesi autoritatea sau functionarul pentru propria activitate, conduita sau actele/faptele realizate, in scopul aplicarii corectiilor necesare sau a inlaturarii eventualelor ilegalitati ale activitatii;

autonomia locala: exercitarea functiei decizionale de catre autoritatile autonome locale in adoptarea politicilor si aplicarea masurilor necesare dezvoltarii comunitatilor in conformitate cu interesele cetatenilor;

autoritate publica: activitate de putere publica pentru exercitarea si realizarea functiei executive conferite prin lege;

avertisment: sanctiunea aplicata de catre agentul constatator, o comisie de cercetare sau un organism central pentru fapte cu un grad scazut de pericol social;

birocratism: fenomenul de formalizare a administratiei publice prin care ea lucreaza dupa propriile reguli, fara legatura cu cerintele politice, economice, culturale s.a.;

bunuri publice: lucruri care apartin domeniului public, prin uz sau destinatie si sunt supuse unui regim special guvernat de principiile inalienabilitatii, imprevizibilitatii si insesizabilitatii;

caducitate: caderea in desuetudine, inutilitatea unei norme/legi care nu mai corespunde realitatii sociale sau nu mai este folosita de nimeni;

calificativ: aprecierea graduala a activitatii unui functionar public prin puncte, note, de catre autoritatea superioara sau seful sau ierarhic;

cariera: statutul legal al functionarului public care avanseaza pe scara ierarhica  si se bucura de garantii privind securitatea pozitiei ocupate si a activitatii desfasurate;

certificat profesional: actul administrativ de atestare a competentei si experientei necesare indeplinirii unor functii, obtinut, de regula, prin examen sau concurs de verificare a cunostintelor in domeniul de specializare determinat;

civic: sfera activitatii cetatenesti in comparatie cu activitatea autoritatilor, institutiilor si functionarilor publici;

civil: sfera structurilor specifice de organizare cetateneasca in comparatie cu structurile jurisdictionale, administrative si legislative ale statului;

clase de functionari: denumirea data diferitelor categorii de functionari din administratia publica;

coercitiune: activitatea prin care organele si autoritatile publice ii determina pe cetateni sa aplice sau sa respecte legea;

convietuire: faptul de a trai laolalta cu unul sau mai multi indivizi; a trai impreuna intr-o colectivitate, comunitate;

comanda: ordin/dispozitie a unei autoritati ierarhice sau de conducere obligatorie pentru structurile subordonate si/sau pentru functionarii publici din subordine;

comisie: grup de persoane constituit prin dispozitie administrativa de catre o autoritate publica pentru executarea unei sarcini de cercetare a unui fapt/act administrativ, abateri administrative si prezentarea concluziilor in fata unei autoritati deliberative;

compartiment: sector de activitate din cadrul unei institutii publice;

competenta: totalitatea atributiilor pe care le exercita o autoritate publica, un compartiment al unei institutii publice sau un functionar public;

competenta personala: capacitatea functionarului public de a-si indeplini atributiile profesionale;

comunitate: totalitatea locuitorilor dintr-o localitate, care impartasesc aceleasi credinte, norme, valori si idei de viata;

concurs: forma de recrutare a functionarilor publici prin verificarea cunostintelor in domeniul in care urmeaza sa-si exercite atributiile;

conditie de fond: caracteristicile obligatorii de legalitate, competenta sau procedura ale fiecarui act administrativ, a caror nerespectare atrage nulitatea acestuia;

conditie de forma: caracteristici neesentiale de forma, dotare, inregistrare ale actului administrativ, a caror nerespectare atrage dupa sine nulitatea relativa a acestuia;

conformitate: modul in care functionarul public raspunde intocmai si la timp la deciziile luate de conducatorul institutiei sau compartimentului;

consemn: dispozitie, ordin cu privire la un act, fapt sau procedura care pot fi realizate numai in conditiile strict determinate de lege, regulamente sau instructiuni;

constrangere: forta care se exercita asupra unui functionar public sau asupra unei persoane pentru a o determina sa comita o fapta, sa dreseze un act ilegal;

contencios: controlul judiciar asupra activitatii administratiei publice; controlul de legalitate si de oportunitate asupra actelor administrative;

contestatie: cererea prin care se urmareste modificarea sau anularea unui act/fapt administrativ;

contract administrativ: regimul juridic aplicabil contractelor incheiate de o autoritate/institutie  a administratiei publice care au drept obiect folosirea bunurilor din domeniul public sau privat al unitatilor administrative;

control: forma de verificare, evaluare si apreciere a activitatii unei autoritati/institutii administrative/functionar public;

control administrativ: activitate de verificare a modului in care sunt indeplinite sarcinile administratiei publice realizat de persoane din interiorul institutiei (intern) sau de persoane ierarhic superioare (ierarhie);

control formal: gruparea formelor de control in functie de timp, loc, modul de pregatire si executare, persoanele competente s.a.;

control specializat: controlul activitatilor administratiei publice dintr-un domeniu realizat de catre persoane/institutii special create pentru supravegherea si corectarea baterilor de la normele de drept public;

coordonare: functie a administratiei publice concretizata in conducerea coerenta si simultana a activitatilor de indeplinire a deciziilor administrative;

coruptie: denumirea generica pentru infractiunile savarsite de functionarii publici, care iau mita, primesc foloase necuvenite sau se bucura de alte avantaje pentru a indeplini sau a nu indeplini atributiile la care este obligat prin natura serviciului;

curriculum vitae: documentul scris in care sunt mentionate date autobiografice, scolile absolvite, experienta si functiile indeplinite intr-un anumit domeniu de catre o persoana care doreste sa ocupe o anumita functie public;

cutuma: denumire data pentru orice regula de conduita recunoscuta de societate si care, prin recunoastere oficiala devine regula juridica;

dauna: prejudiciu suferit de catre o persoana juridica sau fizica ca urmare a neindeplinirii obligatiilor de serviciu de catre un functionar public;

decizie administrativa: hotarare luata de catre o autoritate administrativa care are drept obiect organizarea executarii sau executarii in concret a legilor; are forma unui act scris si produce efecte juridice in regim de putere publica;

declaratie: relatare in forma orala sau scrisa facuta de o persoana in fata unei autoritati a administratiei publice cu privire la fapt/act determinat;

delegare: actul administrativ prin care seful unei structuri administrative transmite catre unul sau mai multi functionari din subordine indeplinirea anumitor sarcini;

delegare de autoritate: actul administrativ prin care o persoana/autoritate transmite unui subordonat competenta de decizie intr-un anumit domeniu;

delegare de competenta: procedura administrativa prin care o autoritate a administratiei publice desemneaza o alta autoritate administrativa deliberativ/executiva sa exercite numai unele dintre atributiile sale;

democratie sociala: dreptul cetatenilor de a se asocia, constitui in grupuri, asociatii sau organizatii ale societatii civile;

derogare: actul administrativ cu caracter de exceptie prin care se admite abaterea de la o anumita conduita reglementata, in principiu pentru o perioada limitata de timp si potrivit unei proceduri speciale;

deontologia functionarului: sfera obligatiilor moral-juridice ale functionarului public: probitate, integritate, loialitate, conformitate, responsabilitate etc.;

deconcentrare: transferul unor atributii de la autoritatile centrale la autoritatile de specialitate locale;

descentralizare: infiintarea, organizarea si functionarea, controlul si desfiintarea serviciilor publice de catre autoritatile administratiei publice locale;

desistare: renuntarea la savarsirea unui fapt administrativ reprobabil sau la o pretentie ori la o actiune in justitie;

din oficiu: obligatie specifica autoritatilor administratiei publice  de a se autosesiza in cazul unor acte/fapte care incalca normele legale pentru a restabili legalitatea;

disciplina: conduita impusa de reglementarile unor institutii/autoritati ale administratiei publice;

discretionar: modalitate de actiune din partea unei autoritati/functionari publici, prin incalcarea legii prin utilizarea puterii pe care o detin;

discriminare: modalitatea de a deosebi persoanele dupa criterii de rasa, sex, religie, limba, opinie, stare sociala sau materiala, prin care se produce defavorizarea unora si favorizarea altora;

dispozitie: actul unei autoritati administrative privind modalitatea de exercitare a atributiilor care ii revin;

domeniul administrativ: totalitatea bunurilor mobile si imobile de care administratia publica are nevoie sa le utilizeze pentru indeplinirea atributiilor sale;

domeniul privat: bunurile imobile si mobile aflate in proprietatea autoritatilor administratiei publice care nu folosesc interesului general;

domeniul public: totalitatea bunurilor mobile si imobile care apartin statului al carui regim juridic exced dreptului civil, intrebuintate pentru satisfacerea interesului general;

drept de petitionare: posibilitatea recunoscuta cetatenilor de a adresa cereri autoritatilor administratiei publice;

drept public: ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile dintre stat si cetatean, precum si dintre institutiile componente ale statului;

echitate: obligatia functionarului public de a aplica corect legea tuturor partilor unui raport juridic de a respecta drepturile si obligatiile ce-i revin si de a satisface in mod egal interesele, drepturile si libertatile tuturor cetatenilor;

egalitatea sanselor: posibilitate acordata functionarilor publici de a avansa in cariera numai pe baza meritului personal;

egalitate de tratament: respectarea principiului potrivit caruia partile unui raport juridic se bucura de acelasi regim, de aceleasi drepturi si obligatii;

egalitate in drepturi: presupune lipsa privilegiilor sau discriminarilor pentru orice persoana in raporturile cu autoritatile administratiei publice;

eroare de fapt: reprezentarea falsa, inexacta cu privire la situatia reala in momentul incheierii, infaptuirii unui act/fapt administrativ, care poate inlatura caracterul ilicit al acestora si a raspunderii functionarului public;

executarea actului administrativ: punerea in executare a actului administrativ in scopul de a produce efectele juridice urmarite prin adoptarea lui;

executarea amenzii: procedura administrativa prin care se percepe cuantumul sumei de bani stabilite de agentul constatator, din veniturile sau bunurile contravenientului sau prin instituirea popririi ori prin decontare bancara;

executare silita: forma a constrangerii administrative prin care o persoana fizica/juridica este obligata sa execute direct sau indirect o datorie, prin sechestru, poprire asiguratorie, vanzare silita sau confiscarea bunurilor;

extravilan: totalitatea suprafetelor de teren aflate in afara perimetrului delimitat al oraselor/comunelor si care nu sunt construibile;

fals: document, act scris intocmit cu viclenie si care nu reflecta adevarul, realizat fie prin contrafacerea scrierii sau alterarea acestuia, fie prin consemnarea unor imprejurari care nu corespund adevarului, sau prin omisiunea consemnarii lor;

fapt administrativ: fapt social, o activitatea desfasurata intr-o comunitate umana, prin care se realizeaza o suma de valori stabilite de puterea politica, care presupune o organizare administrativa coerenta;

fapt social: actiunea indivizilor care compun societatea in scopul de a modifica modul de organizare, functionare sau normare a acesteia;

fenomen administrativ: activitatea sociala desfasurata in mod organizat pentru realizarea valorilor stabilite de autoritatile superioare si/sau exterioare administratiei publice;

formalism: caracter excesiv, greoi, de indeplinirea sarcinilor de catre administratia publica; o activitate lipsita de temei legal si logic pe care o desfasoara un functionar/autoritate publica;

forma: modalitatea de realizarea a vointei de a incheia un act administrativ, care este scrisa in majoritatea actelor administrative;

forta majora: un eveniment, exterior vointei umane, neprevazut si de neinlaturat, care impiedica o persoana sa-si execute obligatiile legale;

forta publica: totalitatea institutiilor si a mijloacelor utilizate pentru mentinerea ordinii si linistii publice; atribut al puterii administrative de a constrange pe cetateni sa respecte legea si/sau dispozitiile administrative;

functie de executie: activitatea administratiei publice de pregatirea executarii si/sau executia in concret a legii si a dispozitiilor administrative;

functie publica: complexul de putere si competenta, de drepturi si obligatii, organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general, in vederea ocuparii de un titular care urmareste realizarea scopului pentru care a fost creata functiunea respectiva;

functionar public: persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent de modalitatea investirii, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul institutiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public;

garda financiara: corp de control administrativ financiar specializat, militarizat, care functioneaza ca serviciu de specialitate al Ministerului Finantelor Publice;

gestionarea serviciilor publice: forma de organizare si functionare a serviciilor publice sub autoritatea administratiei centrale/locale;

gestiune publica: forma de administrare directa de catre stat/institutiile publice a bunurilor si serviciilor;

grad profesional: treapta, nivelul la care ajunge un functionar public;

impozit local: plata obligatorie a unei sume de bani de catre locuitorii unei unitati administrativ-teritoriale in scopul constituirii fondului general la dispozitia consiliilor locale;

inalienabilitate: interdictia de a instraina bunurile care apartin domeniului public al statului, atat prin acte civile cat si prin acte administrative (exceptand concesionarea, inchirierea sau folosinta in alte moduri);

incompatibilitate: interdictia legala pentru o persoana de a ocupa concomitent doua functii, in principiu contradictorii, pentru a se asigura libertatea de actiune pentru persoana care ocupa o functie publica si de a i se ocroti posibilitatea morala si intelectuala;

incompetenta: lipsa de atitudine a unei institutii de a indeplini anumite acte/fapte juridice si situatia in care o persoana este lipsita de dreptul legal de a cerceta o fapta sau un act;

independenta: dreptul unei persoane care exercita o functie publica de a actiona liber, potrivit propriei constiinte morale si juridice;

inoportunitate: situatie in care continutul actului administrativ vine in contradictie cu faptul/fenomenul pe care il reglementeaza;

institutia: structura administrativa care are ca obiect de activitate un anumit domeniu;

inspectorat: serviciu public de specialitate care are ca atributie supravegherea modului in care institutiile din subordine isi indeplinesc obligatiile;

interdictie: masura de protectie sau de sanctiune prin care se interzice exercitarea unor drepturi politice, profesionale sau civile;

interes public: necesitate sociala, legiferata ca atare, care impune administratiei publice sa organizeze si sa realizeze servicii publice aferente;

intravilan: totalitatea terenurilor aflate in interiorul unei localitati care sunt destinate constructiilor cu caracter urban;

interimat: perioada de timp, de obicei strict limitata, in care o functie publica, devenita vacanta, este ocupata de o alta persoana;

investitie publica: fonduri alocate de autoritatile administratiei publice pentru realizarea unor obiective/lucrari de interes general pe raza lor administrativa;

inviolabilitate: imunitatea de care se bucura o persoana publica pe durata exercitarii mandatului;

incadrare: introducerea intr-o structura administrativa a unui functionar public prin angajarea unei persoane intr-o functie publica prin examen/concurs dau prin numire de catre autoritatea competenta;

incetarea functiei: situatie in care functionarului public ii inceteaza raportul de serviciu din cauza demisiei, eliberarii din functie, pensionarii, ori a destituirii din functia publica;

indrumare: dreptul recunoscut autoritatilor administrative superioare de a coordona activitatea subordonatilor in sensul executarii legale a deciziilor administrative luate;

inscris: document scris care poarta informatiile privind un raport juridic;

insemne oficiale: desene, semne heraldice, forme asezate pe drapele, panouri sau firme pentru a reprezenta statul/autoritatea administrativa;

intreprinderi publice: societati comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale detine majoritatea capitalului si a dreptului de decizie; persoane juridice care produc bunuri sau servicii in regim economic independent in scopul satisfacerii unui interes general;

investitura: actul prin care unei persoane i se acorda o functie publica sau prin care o persoana este desemnata intr-o functie publica;

judet: unitate administrativ-teritoriala cu personalitate juridica, avand in componenta comune, orase si municipii; o comunitate de locuitori cu aceleasi obiceiuri, credinte, relatii si interese economice si social-culturale;

juramant: formula solemna a declaratiei unei persoane ca spune adevarul; formula solemna de investire a unei persoane intr-o functie publica, prin care cel investit isi ia angajamentul de a respecta obligatiile de serviciu;

justitie: denumire generica pentru toate instantele judecatoresti, a institutiilor si functionarilor care participa la aplicarea legilor;

jurisdictie: sfera drepturilor pe care o instanta/judecator le poate avea; sfera instantelor care au aceeasi competenta de a solutiona o anumita categorie de litigii; durata a procesului sau dreptul magistratului de a supraveghea actiunile partilor;

jurisprudenta: totalitatea hotararilor date de instantele de judecata in referire la o speta; solutia data de instanta de judecata prin interpretarea unei norme legale sau a principiilor de drept;

legalitate: sfera principiilor si normelor dreptului care trebuie respectate de catre institutii si cetateni; conditie a actului administrativ constand in conformitatea acestuia cu legea si celelalte acte normative;

legitima aparare: fapta savarsita de o persoana pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia, sau impotriva unui interes public sau obstesc si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc;

legitimitate: expresie a concordantei dintre vointa alegatorilor si conduita guvernarii; tot ceea ce este corect, normal, potrivit cu o regula sau cu prevederile legale;

libera circulatie: dreptul constitutional al fiecarui cetatean de a-si stabili domiciliul/resedinta in oricare localitate din tara, de a calatori in strainatate, de a emigra, precum si de a reveni in tara;

licitatie publica: procedura administrativa obligatorie prevazuta de lege pentru concesionarea bunurilor si serviciilor ce apartin domeniului public sau privat al statului/unitatilor administrativ-teritoriale;

limba oficiala: limba utilizata de cetatenii unui stat in relatiile cu autoritatile publice ale statului respectiv;

mandat: institutie a dreptului constitutional referitoare la reprezentantii alesi prin care acestia sunt tinuti pentru atingerea unui rezultat determinat derivand din interesul public general sau local;

mediere: activitate desfasurata, individual sau de catre comisii constituite, in scopul armonizarii a doua opinii contrare, in scopul solutionarii amiabile a diferendelor dintre doua sau mai multe subiecte de drept;

memoriu: documentul scris prin care o institutie/o persoana isi expune opiniile/instructiunile;

metoda: ansamblu mai mult sau ai putin sistematizat de procedee si actiuni utilizat pentru atingerea unui obiectiv;

militie: corp de armata cu caracter nepermanent care era chemat la arme in caz de pericol; denumire data aparatului specializat cu mentinerea ordinii publice in perioada de dictatura;

minister: autoritate specializata a administratiei publice care realizeaza politica guvernamentala la nivel central;

ministru: seful autoritatii administrative centrale de specialitate;

minoritatea faptuitorului: cauza care inlatura caracterul ilicit al faptei, si din cauza lipsei de discernamant datorate varstei; din punct de vedere administrativ, minoritatea sub 14 ani inlatura total raspunderea administrativa iar intre 14-16 ani reduce la jumatate cuantumul amenzilor;

misiune: insarcinare, rol incredintat unui functionar public;

modificarea actului: operatiune prin care se schimba o anumita parte a unui act administrativ, realizata fie de organul emitent, fie de autoritatea supraordonata in cazul tutelei administrative;

motivarea actului: partea introductiva a unui act administrativ care cuprinde termenele de fapt si de drept care fac necesara emiterea actului si mentiuni referitoare la indeplinirea procedurilor legale pentru adoptare;

motivarea personalului: totalitatea mijloacelor si procedeelor folosite pentru a-i determina pe functionarii publici sa realizeze atributiile de serviciu la un nivel performant;

mustrare: sanctiune disciplinara care consta in atentionarea functionarului public care a savarsit o abatere, pentru prima data;

neconformitate: lipsa de corespondenta dintre continutul actului administrativ si normele juridice aplicabile;

neglijenta: fapta functionarului public care incalca din neglijenta (lipsa de prevedere a consecintelor pagubitoare) o sarcina de serviciu prin executarea ei defectuoasa sau prin neexecutarea ei si produce o paguba ori o tulburare grava a activitatii institutiei;

neutralitate politica: atitudinea unui functionar public de a nu fi atras in jocuri politice si de a nu servi, prin activitatile desfasurate, interesele unuia sau altuia dintre partidele politice aflate la guvernare;

nivel de competenta: pozitia pe care o ocupa o autoritate publica/functionar public in sistemul autoritatilor publice; nivelul cunostintelor si a abilitatilor personale pe care le poseda un functionar public;

norma: regula de conduita obligatorie, cu caracter general si impersonal, stabilita prin lege sau un alt act normativ, prin care se asigura justitia sociala, legalitatea, indeplinirea obiectivelor si scopurilor incorporate in interesul public general;

norma de drept administrativ: specie a normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale specifice activitatii administratiei publice centrale si locale, institutiilor publice si functionarilor publici;

notar public: functionarul public investit cu autoritate de stat care redacteaza, certifica sau autentifica acte/contracte civile la cererea persoanelor fizice si juridice, ofera consultatii notariale, indeplineste procedura succesorala si exercita alte atributii prevazute de legea notariala;

notificare: act sau comunicare oficiala de aducere la cunostinta a continutului unui act administrativ, cu indeplinirea obligatiei de a face dovada transmiterii sale persoanelor juridice sau fizice interesate;

nulitate: sanctiune juridica prin care actul/contractul administrativ este desfiintat pentru motive ce tin de incalcarea legii, a conditiilor de fond si de forma, sau a procedurii prin care este aparat interesul public al statului sau al colectivitatilor locale;

obicei: regula de conduita impusa ca forma de relatie sociala unei repetari indelungate in cadrul unei colectivitati;

obiectiv: scopul social si politic stabilit prin lege si alte acte normative care trebuie realizat de catre autoritatile publice si cetateni;

obligatia functionarului public: indatoririle legale pe care functionarul public trebuie sa le respecte (de a-si exercita functia personal, de a se subordona ierarhic, de a exercita exclusiv functia publica si de confidentialitate);

obstesc: tot ceea ce apartine comunitatilor, organizatiilor cooperatiste si altor forme de asociere intre persoanele fizice si juridice;

ofensa adusa autoritatii: fapta de a aduce atingere onoarei sau de a ameninta in public un functionar public in legatura cu activitatea acestuia, prin forme care aduc atingere autoritatii;

ofiter: functionarul public care are atributii de politie si ocupa un loc superior in serviciul politienesc, care aplica sanctiuni contraventionale celor care incalca normele legale din domeniile date in competenta;

omisiune: fapta functionarului public de a nu-si indeplini o atributie de serviciu, desi era obligat sa o execute;

onoare: consideratia de care se bucura un functionar public din partea societatii civile si a corpului profesional din care face parte;

operatiuni administrative: activitati concrete indeplinite de functionarii publici pentru realizarea sarcinilor administratiei publice in contextul mai general al legalitatii administrative;

oportunitate: stare de fapt care rezida in concordanta dintre continutul actului si fenomenul/raportul social pe care il reglementeaza si momentul cel mai propice pentru aducerea la indeplinire a dispozitiilor sale;

optiune: procesul constient de alegere, dintre mai multe posibilitati, a mijloacelor si metodelor cele mai favorabile pentru atingerea unui scop si adoptarea unei hotarari/decizii in acest sens;

ordin: dispozitia superiorului ierarhic care trebuie adusa la indeplinire de subordonati, emis de o autoritate administrativa unipersonala centrala sau locala, in executarea legii;

ordine publica: 1) totalitatea sistematizata si concentrata a parerilor individuale care se refera la o problema sau un domeniu de interes care poate influenta comportamentul individual, de grup si macro social, precum si politica guvernamentala; 2)ansamblu de norme juridice prin care este protejata societatea precum si activitatea generala de aplicare in fapt a normelor prin care se urmareste indeplinirea/realizarea interesului public; suma conditiilor esentiale pentru desfasurarea unei vieti sociale normale; 3)stare care asigura activitatea normala a organelor statului, si a celor publice, stare de pace si liniste sociala, respectarea drepturilor cetatenilor;

organ: personal/grup investit cu autoritatea de a indeplini o functie administrativa;

organigrama: reprezentarea grafica a structurii interne a unei institutii/serviciu public;

organizare: ansamblul masurilor luate pentru a asigura desfasurarea eficienta a activitatilor unei institutii/autoritati publice in conformitate cu scopul activitatii acesteia; procedura de structurare in sistem a autoritatilor care compun administratia, cat si stabilirea structurilor si functiilor acestora;

organizare - administrativ - teritoriala: delimitarea teritoriului national in unitati administrative si de populatie relativ compacta;

organizatii neguvernamentale: persoane juridice constituite sub forma fundatiilor sau asociatiilor care nu realizeaza activitati lucrative si nu indeplinesc functii publice;

participare: exercitarea atributiilor unui organism colegial prin participarea tuturor membrilor acestuia;

pasaport: act de identitate care da dreptul posesorului de a parasi tara si sa patrunda pe teritoriul altor state;

patrimoniu: totalitatea bunurilor mobile si imobile, a veniturilor si a creantelor ce apartin statului/unitatilor administrativ-teritoriale;

pedeapsa: forma de constrangere morala si/sau fizica aplicata in scopul reeducarii unei persoane care a comis o fapta ilicita;

permis: act administrativ prin care o autoritate publica, in limitele competentei, autorizeaza o persoana sa desfasoare anumite activitati, in anumite conditii;

persoana de drept public: colectiv de oameni instituit conform legii, inzestrat cu patrimoniu, care se organizeaza si functioneaza in scopul realizarii unor functii statale si a interesului general;

petitie: cerere pe care o persoana fizica/juridica o adreseaza unei autoritati a administratiei publice pentru a-si realiza un scop personal;

planuri urbanistice: acte de autoritate ale administratiei publice prin care sunt stabilite directiile mari de dezvoltare, sistematizare, circulatie, mediu si constructii intr-o unitate administrativ-teritoriala;

plangere: cererea prin care o persoana fizica sau juridica solicita anularea unei masuri administrative, a unui proces-verbal de constatare a contraventiei pe motiv de nelegalitate;

politici publice: ansamblul mijloacelor folosite pentru relatiile dintre administratie si public; ansamblul programelor pentru realizarea unor obiective de interes general;

politie: serviciu public folosit pentru mentinerea si restabilirea ordinii publice; activitatea de supraveghere a respectarii normelor de convietuire general obligatorii;

populatie: totalitatea persoanelor fizice care locuiesc pe teritoriul unui stat/unitate administrativ-teritoriala si care se afla sub jurisdictia acestora;

posesiune: stapanirea materiala efectiva a unui bun imobiliar sau mobil;

prefect: agentul public numit de Guvern in teritoriu pentru conducerea serviciilor publice descentralizate si supravegherea legalitatii actelor emise de celelalte autoritati publice;

prerogativa: dreptul unei persoane/autoritati de a exercita anumite atributii conferite prin lege;

prescriptie: dobandirea sau pierderea unui drept prin trecerea timpului sau stingerea unui drept prin neexercitarea lui in termenul prevazut de lege;

prestator de servicii: persoanele/autoritatile a caror activitate este circumscrisa normelor juridice administrative;

previziune: functie a conducerii prin care se anticipeaza evolutia probabila a proceselor sociale, politicile economice si administrative si se fundamenteaza deciziile;

prevenire: faptul de a lua masuri de informare, de atentionare, de avertizare si/sau de a lua masuri de a inlatura ceva periculos mai inainte ca acesta sa produca pagube sau alte urmari periculoase;

primar: autoritatea publica, cu rol executiv, aleasa prin vot direct de catre cetateni pentru a exercita conducerea serviciilor publice de interes local, sens in care emite dispozitii in sfera sa de competenta;

primarie: aparatul propriu al consiliilor locale format din primar, vice primar, secretar si functionari publici; institutie publica cu activitate permanenta care aduce la indeplinire hotararile consiliului local si solutioneaza problemele curente ale comunitatii locale;

procedura: ansamblul principiilor, regulilor si formelor juridice utilizate de o autoritate publica pentru rezolvarea atributiilor sale;

promovare: trecerea unui functionar public dintr-o functie inferioara intr-una superioara;

protectie: faptul de a ocroti, apara, proteja; ansamblu de masuri care protejeaza o persoana, o colectivitate, bunurile, drepturile si libertatile cetatenesti;

putere executiva: activitatea specifica de conducere a societatii la nivel central si local de catre autoritatile administratiei publice; capacitatea de a decide la nivel statal si local si de a-si alege mijloacele si a utiliza metodele de actiune in mod autonom;

putere executiva: ansamblul prerogativelor pentru a promova interesul general si dreptul autoritatilor publice de a reglementa domeniile nedefinite de lege sau de a emite norme speciale pentru aplicarea legii;

raport: document scris cu privire la legalitatea si oportunitatea unui proiect de act normativ, informatii despre functionarii publici, constatarile unor studii, analize, acte de control s.a.;

raport de drept administrativ: raport juridic in care unul dintre subiecte este intotdeauna o autoritate publica, obiectul il constituie actiunea/inactiunea persoanelor institutiei care participa la raport, continutul este dat de sfera drepturilor si obligatiilor pe care le au partile, modificarea este de regula unilaterala iar stingerea se face de regula printr-un act administrativ;

raspunderea administratiei publice: forma a raspunderii juridice prin care autoritatile administratiei publice raspund patrimonial pentru daunele cauzate prin faptele si actele lor;

raspunderea administrativa: forma a raspunderii juridice antrenata prin neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a atributiilor de serviciu de catre un functionar public;

raspunderea disciplinara: forma a raspunderii juridice care intervine pentru savarsirea unei abateri disciplinare de catre un functionar public;

raspunderea civila: forma a raspunderii juridice care intervine in situatia in care functionarul public cauzeaza un prejudiciu patrimoniului public sau in paguba unei persoane fizice ori juridice; este denumita si raspundere patrimoniala, intrucat repararea prejudiciului cauzat de fapta functionarului se face pecuniar (baneste);

raspunderea penala: forma a raspunderii juridice antrenata in cazul in care functionarul public savarseste o infractiune de coruptie ori o alta infractiune de serviciu sau in legatura cu serviciul;

recomandare: actul administrativ prin care o institutie sau un serviciu public propune o persoana pentru ocuparea unui post pe baza rezultatelor bune inregistrate in activitatea anterioara;

reconstituire: operatiune prin care autoritatile administrative refac acte cu caracter individual;

rectificare: operatiune prin care autoritatile administratiei publice indreapta erorile materiale comise in actele administrative, fie prin completarea actului cu elementele lipsa, fie prin stergerea mentiunilor gresite;

recurs administrativ: (gratios) procedura administrativa interna care consta in solutionarea plangerilor, sesizarilor sau contestatiilor de catre insasi autoritatea emitenta a actului;

reglementare: activitate avand drept scop stabilirea unor reguli prin acte cu caracter normativ sau individual;

regulament: act administrativ de organizare interna prin care o autoritate a administratiei publice stabileste norma cu caracter general si obligatoriu pentru functionarii, institutiile si serviciile publice de sub autoritatea lor;

relatii de autoritate: forma de realizare a puterii executive prin subordonarea cetatenilor fata de autoritatile publice statale si/sau locale;

relatii formale: relatii care se stabilesc intre functionarii publici, in temeiul reglementarilor legale, de forma relatiilor de serviciu, de supraordonare si de subordonare sau de colaborare;

relatii ierarhice: relatii specifice de ierarhizare a autoritatilor publice in sistemul administratiei, in conformitate cu care se manifesta subordonarea, respectiv supraordonarea;

relatii publice: modalitatile concrete de realizare a comunicarii dintre un serviciu public sau o autoritate administrativa si beneficiarii acestora;

reputatie: consideratia de care se bucura o autoritate sau un functionar public in plan socio-moral, concretizata in aprecierea pozitiva a celorlalte persoane sau institutii cu care intra in relatii;

responsabilitate: capacitatea unei persoane de a-si asuma responsabilitati si de a-si reprezenta consecintele actelor/faptelor pe care le comite;

resurse publice: totalitatea bogatiilor solului si subsolului, a materiilor prime si materiale, a rezervelor, creantelor si a celorlalte valori de care dispune o unitate administrativ-teritoriala pentru a-si realiza sarcinile economico-sociale si de care dispune in mod autonom;

resedinta: locul in care o persoana fizica isi stabileste locuinta sau o persoana juridica isi stabileste sediul social;

retractare: actul prin care o persoana/institutie publica isi retrage afirmatia anterioara sau se dezice de o fapta anterioara;

retrogradare: trecerea unui functionar public din functia pe care o detine in functia imediat inferioara ca urmare a savarsirii unor abateri;

revocare: retragerea de catre o institutie/autoritate publica a unui act administrativ pe motiv de ilegalitate sau pe motiv de inoportunitate;

sanctiune disciplinara: forma a constrangerii administrative aplicate functionarului public care incalca disciplina muncii in institutia in care este angajat;

sarcinile administratiei publice: obligatiile pe care le are administratia, in functie de specificul destinatarilor cu care se realizeaza raporturile de drept public, se stabilesc misiunile si se specializeaza structurile administrative;

sarcinile autoritatilor publice: sfera drepturilor si obligatiilor, stabilite prin lege sau prin alte acte normative, care trebuie indeplinite de persoanele/autoritatile alese sau numite in functii publice;

sechestru: masura asiguratorie dispusa de o instanta judecatoreasca, constand in indisponibilizarea bunurilor mobile si imobile ale unui contravenient in vederea repararii prejudiciului produs prin contraventie si/sau pentru garantarea executarii pedepsei amenzii sau a pedepsei confiscarii averii;

secret profesional: obligatia functionarului public de a nu dezvalui informatiile pe care le afla in virtutea indeplinirii prerogativelor sale; ansamblul informatiilor pe care le acceseaza un functionar public in exercitarea atributiilor sale;

sector privat: ansamblul organizatiilor care lucreaza in afara sectorului public; totalitatea bunurilor mobile si imobile aflate in proprietatea privata;

sector public: ansamblul serviciilor, institutiilor si autoritatilor cu caracter de stat sau comunal, alimentate de la bugetul central sau local; totalitatea functionarilor din serviciile si institutiile publice;

securitate: faptul de a fi la adapost de orice pericol; sentiment de incredere si de liniste pe care il da cuiva absenta unui pericol; protectie, aparare impotriva unor pericole, amenintari sau primejdii;

selectia functionarilor: modalitatea de recrutare a persoanelor, care urmeaza sa ocupe functii publice, pe baza unor criterii; activitate de verificare a competentei profesionale a functionarilor publici in vederea promovarii in functii;

servicii publice descentralizate: servicii publice subordonate ierarhic ministerelor sau altor institutii guvernamentale, care se organizeaza la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale: judete, municipii, orase, comune;

servicii publice locale: servicii organizate de unitatile administrativ-teritoriale pentru administrarea bunurilor de utilitate publica, pentru furnizarea unor bunuri de necesitate generala sau prestarea de activitati de interes general;

serviciu public: activitate de interes general prestata de o persoana privata, intrebuintand prerogativele puterii publice, sub controlul administratiei;

standard: act oficial prin care sunt precizate toate prescriptiile tehnico-economice pe care trebuie sa le indeplineasca un serviciu pentru a satisface o anumita trebuinta sociala;

stare de necesitate: cauza care inlatura caracterul ilicit al faptei, intrucat faptuitorul a fost obligat de imprejurari sa o savarseasca;

stare de urgenta: masuri luate pentru a face fata unei situatii exceptionale;

stare exceptionala: situatia exceptionala determinata de calamitati naturale, epidemii si epizotii sau alte cauze in care sunt instituite masuri de protectie a persoanelor sau bunurilor amenintate;

statut: act juridic de natura administrativa prin care se defineste atat caracterul obligatoriu al exercitarii autoritatii de catre un functionar public instituit intr-o functie publica, cat si obligatia de a nu renunta la prerogativele cu care a fost investit, conferite in consideratia interesului public; cadru de conduita profesionala si morala a diferitelor categorii de functionari publici: militari, politisti, medici, profesori s.a.;

structura administratiei publice: sistemul ierarhizat, sub conducerea unei autoritati supreme, in subordinea caruia functioneaza serviciile publice descentralizate in relatii de supraordonare - subordonare;

structura functionala: modalitatea sistemica de distribuire a sarcinilor administratiei publice intre diferitele autoritati, in conformitate cu competenta lor materiala si teritoriala;

structura organizationala: modalitatea in care este constituita o organizatie/institutie publica;

subordonare: relatie specifica administratiei publice potrivit careia dispozitiile sefului ierarhic sunt obligatorii pentru functionarii de sub autoritatea sa;

subsidiaritate: dreptul si obligatia autoritatilor publice de a solutiona direct problemele de interes local fara a fi necesara interventia statului; fenomen al descentralizarii interventiei publice pana la nivelul la care o activitate devine mai eficienta;

suplinire: institutia juridica prin care se permite inlocuirea unei persoane titulare functiei publice cu o alta persoana care sa exercite functia pe timpul cat lipseste titularul;

suprematia legii: principiu potrivit caruia toate autoritatile publice trebuie sa se subordoneze numai legilor;

suspendare: institutie juridica prin care un act juridic inceteaza temporar sa produca efecte juridice , desi nu a fost desfiintat;

sanse egale: posibilitatea tuturor functionarilor publici de a promova in functie pe baza meritelor, a competentei si a experientei dobandite in functiile anterioare;

santaj: constrangerea unei persoane fizice prin violenta ori amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca, sau sa sufere ceva, in scopul de a dobandi in mod injust un anumit folos;

taxa: plata facuta de o persoana fizica/juridica unei autoritati publice pentru asigurarea prestarii unui serviciu;

teritoriu: factor determinant al organizarii puterii executive in sensul constituirii autoritatilor publice la nivelul fiecarei diviziuni administrativ-teritoriale;

termen: interval de timp in care trebuie exercitat un drept, trebuie indeplinit un act, sau trebuie executata o cerinta a legii;

titlu: inscris prin care se face dovada unui drept invocat;

tutela administrativa: institutie a dreptului administrativ care reglementeaza juridic modul in care autoritatile ierarhic superioare supravegheaza, controleaza si reformeaza actele emise de autoritatile ierarhic superioare;

ultraj: infractiune comisa prin insulta, fie prin calomnie, fie prin amenintare in mod direct sau prin mijloace de comunicare directa, contra unui functionar aflat in exercitiul functiunii sau pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii;

unitate administrativ-teritoriala: diviziune a teritoriului national, omogena din punct de vedere cultural, etnografic, economic, social in care se organizeaza autoritati de administratie publice prin intermediul carora se realizeaza atat politica statala cat si cea locala;

urbanism: activitate avand ca obiect adoptarea unor masuri cu caracter tehnic, administrativ, economic si social pentru dezvoltarea armonioasa, rationala si umana a localitatilor;

urmarire silita a bunurilor: procedura judiciara de urmarire a bunurilor si veniturilor unei persoane care a comis o contraventie/infractiune cu scopul de a despagubi partea civila pentru executarea confiscarii averii;

uzurpare de calitati oficiale: actiune ilegala a unei persoane/institutii de a prelua si exercita atributii care nu sunt de competenta sa; folosirea fara drept a unei calitati oficiale, insotita sau urmata de indeplinirea unui act determinat de acea calitate;

vacanta functiei: situatia in care titularul unei functii publice se afla in imposibilitatea de a-si exercita atributiile, din motive obiective (deces, imbolnavire grava) sau subiective (demisie, refuz);

viata publica: viata administrativa a unui stat sau activitatea cuiva in legatura cu functiile de stat care le ocupa;

venituri bugetare: sursele banesti ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale, ale institutiilor si serviciilor publice, provenite din taxe, impozite si alte surse prevazute de lege;

viciu de consimtamant: imprejurare de fapt cu caracter fizic sau psihic care altereaza vointa juridica a unei persoane in momentul incheierii actului/comiterii faptului;

vinovatie: atitudinea psihica a unei persoane fata de savarsirea unei contraventii/infractiuni, precum si cu privire la rezultatul faptei sale ilicite;

violare: fapta care incalca normele/institutiile juridice interne;

violenta: atitudine violenta prin care se afecteaza o persoana prin actiunea alteia, inclusiv prin actiunea autoritatilor publice;

zona: suprafata de teren, apa sau aer, de pe teritoriul unui stat care are un regim juridic special, diferit de restul tarii (contigua, demilitarizata, interzisa, de securitate s.a.).