Roluri si relatii in familia vitrega

Roluri si relatii in familia vitrega

Daca in trecut recasatoria n-a fost intotdeauna stigmatizata ca in secolul al XIX-lea, a fost indeajuns ca un jurist sa nu ezite sa vorbeasca despre "ura celei de-a doua casatorii", mai ales daca existau copii nascuti in precedenta casatorie. Traditia mamei vitrege rele este martora, de la Alba-ca-Zapada la Cenusareasa, la stereotipul social care vrea ca recasatoria sa fie o sursa de suferinte suplimentare pentru copilul orfan de un parinte. La Bruyere scria ca ceea ce o mama vitrega iubeste cel mai putin, sunt copiii sotului ei²⁸. Cu cat este mai indragostita de sotul ei, cu atat este mai "mama vitrega". Confruntarea mamei vitrege cu mama denaturata nu exista numai in povestile cu zane din copilaria noastra: si in ziua de azi al doilea sot ramane suspect fata de aceasta, pentru ca poate fi vazuta ca "un parinte substitut".

Majoritatea parintilor vitregi incearca sa reconstituie familia traditionala, pentru ca aceasta este singurul model pe care il au. Dar o familie reconstituita functioneaza diferit fata de familia nucleara traditionala. Pentru inceput, rolul de parinte vitreg cu greu se poate apropia de cel al parintelui biologic, atat in autoritate, legitimitate, cat si in respect. Pe de alta parte, parintii vitregi si copiii vitregi sunt lipsiti de experienta reciproca, si de oportunitatea anterioara de a avea o legatura. Complicatiile ce vor veni conteaza, si societatea nu dispune de o exprimare clara a cum ar trebui ca membrii familiei reconstituite sa se raporteze unul la celalalt, sa se poarte unul cu celalalt. Ca de exemplu: cum ar trebui ca un fiu sa se poarte cu parintele lui vitreg si viceversa, sau cum ar trebui parintele vitreg sa se poarte in noua familie, asfel incat sa-si satisfaca in intregime noul rol?

In general, familia reconstituita, din punct de vedere al rudelor, este complexa si convoluta, populata nu numai de copiii celor doi membri recasatoriti, ci si de sase perechi de bunici vitregi, rude ale partenerului anterior, rude ale noului partener, si familia anterioara casatoriei subiectului, cea de origine. Ambiguitatea rolurilor determina ca familia reconstituita sa fie in dificultate.Pentru ca aceasta este lipsita de o definire clara a asteptarilor si rolurilor fiecarui membru al familiei, sociologii definesc familia reconstituita ca o "institutie incompleta"²⁹.

Familiile vitrege, adesea, iau nastere intr-o nota idealistica. Fiecare recasatorit asteapta ca celalalt sa fie o noua si imbunatatita versiune a partenerului anterior. Dupa ce se scurge un timp, membrii familiei reconstituite incep sa vada totul intr-un mod mai realistic. Neintelegerile in familia reconstituita iau anumite forme: adesea, acestea sunt cauzate de conflictele avute in familia de origine, asteptari care nu au fost Sa tisfacute, presiuni financiare, conflicte legate de loialitate, insuficienta putere pentru rezolvarea conflictelor si modul deficitar de comportament al copiilor.

Disciplina este o problema frecventa in familiile reconstituite, pentru ca adesea, copiii vad parintele vitreg ca pe un intrus. Reputatia parintelui vitreg este in mod semnificativ lezata in familiile reconstituite, si, evident, inferioara celei din prima casatorie.

Cercetari recente arata ca 17% dintre recasatoriile care implica copii vitregi de la ambii parteneri, se sfarsesc printr-un divort in decurs de trei ani, in comparatie cu 6% dintre casatorii, si 10% dintre recasatorii fara copii vitregi³⁰.

Familia reconstituita trebuie sa sufere prea multe schimbari, provocari, pentru a nu mai fi intr-o lupta continua cu cele mai multe familii naturale, trebuie sa dispara granita care cuprinde structura si familia anterioara, biologica a noii unitati sociale³¹. La fel ca in familia anterioara, membrii trebuie sa creeze cadrul dezvoltarii empatiei reciproce pentru a se sustine reciproc in noua familie. Multe din ritualuri, asteptari si reguli vor fi redefinite, multe cai vechi de a rezolva lucrurile vor fi abandonate, astfel incat restructurarea familiei sa aiba succes. Membrii au nevoie sa acorde atentie constanta relatiilor in familie si interactiunii, pana se va ajunge la desfasurarea acestora de la sine, astfel incat membrii sa se poata simti confortabil, sa interactioneze spontan. Numai astfel adaptarea in noua familie se poate realiza.

In familiile vitrege tind sa apara anumite dificultati. Problemele familiei reconstituite tin de specificul relatiilor din sistemul familial structurat dupa recasatorire, riscul repetarii anumitor erori din mariajele anterioare si de relatii cu ex-consortii. Acestia din urma raman de cele mai multe ori in relatii (mai mult sau mai putin reglate juridic si psihologic) cu copiii lor. Adeseori, parintii vitregi au un comportament neadecvat fata de copiii vitregi, mai ales legat de atitudinile si relatiile acestora cu parintii naturali³². Dificultati in familiile vitrege apar din mai multe cauze. In primul rand, mai exista, de obicei, un parinte natural, care locuieste in alta parte, si a carui influenta asupra copilului sau copiilor poate ramane puternica. In al doilea rand, relatiile de cooperare intre indivizii divortati se tensioneaza adesea, in cazul cand unul sau amandoi se recasatoresc. Sa luam cazul unei femei cu doi copii care se recasatoreste cu un barbat, care la randul lui are doi copii si locuiesc toti impreuna. Daca parintii "din afara" insista sa fie vizitati de copii lor la fel ca si inainte, vor fi exacerbate tensiunile majore aparute in cursul stabilirii unei astfel de familii noi. De exemplu, se poate dovedi imposibil ca familia noua sa se intalneasca in plen la sfarsitul saptamanii.

In al treilea rand, familiile vitrege reunesc copii proveniti din medii diferite, care pot avea asteptari diferite asupra comportarii diferite in interiorul familiei. Intrucat majoritatea copiilor vitregi "apartin" de doua familii, probabilitatea conflictelor dintre obiceiurile si conceptiile lor este considerabila³³. Exista putine norme stabilite care sa defineasca relatiile dintre parintele vitreg si copilul vitreg. Copilul ar trebui sa-l strige pe parintele vitreg pe nume, sau ar fi mai potrivit sa-i spuna "mama" sau "tata"? Ar trebui parintele vitreg sa-si disciplineze copiii vitregi asa cum ar face-o un parinte natural? Cum ar trebui un parinte vitreg sa-l trateze pe partenerul nou al fostului partener in cazul cand preia copiii?

Dificultatile create prin recasatorirea dupa divort sunt intr-adevar noi. Membrii acestor familii isi creaza propriile lor moduri de adaptare la relativ neincadratele circumstante in care se gasesc. Unii autori vorbesc astazi despre familia binucleara, intelegand prin aceasta ca cele doua familii care se formeaza dupa divort cuprind, totusi, un singur sistem familial in care sunt inclusi copiii. Concluzia la care ajung cercetatorii este aceea ca, in timp ce casatoriile sunt destramate prin divort, familiile in intregul lor nu sunt. Mai ales acolo unde sunt si copii, multe legaturi persista in ciuda reconstructiei legaturilor de familie, produse in urma recasatoririi³⁴.Parintii vitregi sufera din cauza mesajului dublu pe care il dam. Un parinte vitreg este un parinte ad-hoc, de la care, adesea, ne asteptam sa inlocuiasca un parinte natural absent, si sa ofere sprijinul financiar pentru copil si pentru familie si, totusi, in alt fel, un parinte vitreg este un nou parinte, fara drepturi egale.

Familiile vitrege nu sunt in nici un caz un grup omogen: ele includ multe variatii ale structurii familiale care necesita modalitati diferite de adaptare si reorganizare. Cuplurile recasatorite, adesea, se lupta din greu pentru a ajunge sa fie familii "obisnuite", incercand sa goneasca fantomele trecutului, care le reamintesc ca sunt doar o familie vitrega. parintii vitregi sunt supusi la nenumarate presiuni, pentru a juca rolul parintelui natural. Copiii pot avea resentimente profunde fata de un nou venit care, aparent, a fost cauza destramarii casniciei parintilor lor. Le poate fi frica de pierderea afectiunii parintelui ramas, si pot avea o disperata nevoie de siguranta si de atentie suplimentara tocmai cand noul cuplu se afla in faza de luna de miere a relatiei dintre ei³⁵.

Relatiile proaste dintre copiii si parintii vitregi erau mult mai raspandite atunci cand familia s-a destramat prin divort, decat atunci cand un parinte natural a murit. Modul in care e prezentat copiilor un nou tovaras de viata (sau un parinte vitreg) este foarte important. Daca li se dau copiilor explicatiile adecvate, sprijinul si asigurarile de care au nevoie, este mult mai probabil ca ei sa accepte si sa faca fata noilor schimbari din viata lor.

Conflictele in familiile vitrege nu sunt provocate numai de intruziunea problemelor nerezolvate din trecut; se nasc, de asemenea, tensiuni din cauza ca membrii familiei vitrege sunt defazati prin pozitiile pe care le aveau in ciclul de viata al familiei. Parintii vitregi care nu au mai avut copii pot fi pusi in fata unor scene dificile cu copiii lor vitregi adolescenti, din cauza ca nu au participat in nici un fel la copilaria acestora³⁶. Altii pot aduce cu ei copii mici din alte casatorii anterioare, obligandu-si partenerul sa se intoarca in timp, la un stadiu mai timpuriu al ciclului vietii de familie, pe care il considerasera ca l-au depasit deja. Ajutarea membrilor familiei sa devina mai constienti de aceste tensiuni intre diferite stadii ale ciclului vietii de familie, poate usura o parte din frustrarile reciproce.

a)Tati vitregi

Cei mai multi parinti vitregi sunt tati vitregi. Cauza cresterii numarului tatilor vitregi este faptul ca, in general, custodia copiilor este acordata mamelor, majoritatea copiilor traind inca impreuna cu mama lor biologica. Tatii vitregi frecvent subevalueaza capacitatea lor de a fi un tata optim, si contributiile directe la viata copiilor sai vitregi. De asemenea, copiii lor vitregi si sotiile lor ii caracterizeaza mult mai sever decat se caracterizeaza acestia pe ei insisi. Copiii cu tati vitregi au viata sociala mai putin afectata decat cei care traiesc fara tata, ca dealtfel si situatii mai bune la scoala si Sa tisfactie mai mare fata de viata³⁷.

Statutul de tatal natural si cel vitreg reprezinta o confruntare intre doua conceptii: aceea a primatului legaturii de sange si aceea a prioritatii legaturii sociale. Cine sunt adevaratii parinti: cei care zamislesc copilul sau cei care il cresc? Copiii sunt tentati sa adopte rationamentul: sau tatal biologic, sau tatal social.

Se presupune ca tatii sunt mai putin devotati in ingrijirea copiilor decat mamele, si ca e nevoie ca ei sa dovedeasca competentele unui parinte, in timp ce competenta materna e presupusa ca existenta, daca nu se dovedeste lipsa ei. Cand parintii se separa, ruptura dintre ei poate fi adancita de credinta ca, de obicei, parintele "bun", cel care ingrijeste, este cel care ramane cu copiii, in vreme ce cel "rau", sau nepotrivit, este cel care paraseste casa³⁸.

In unele cazuri, mai frecvente in randul categoriilor populare si ale celor cu un nivel scazut al studiilor, adultii nu fac altceva decat sa substituie vechea familie (ale carei erori vor sa le stearga) cu noua familie. Noul tata se implica in educatia copiilor ca si cand ar fi parintele biologic, in timp ce contactele cu acesta din urma sunt intrerupte. Plata pensiei alimentare inceteaza, adesea, odata cu recasatorirea mamei, fapt care impune noului tata obligativitatea de intretinere, iar aceasta impune legitimitatea exercitarii rolului patern si a puterii paterne. Logica substitutiei este fundamentala: un copil trebuie sa aiba doi parinti, si nu trei; triunghiul parental este, pentru acesti subiecti, de neconceput.

In alte cazuri, frecvente in randul categoriilor favorizate economic si al posesorilor de diplome superioare, o logica a perenitatii permite continuarea contactelor copiilor cu tatal biologic care ramane educatorul copiilor sai; noul partener al mamei nu se implica (sau se implica ocazional) in educatia copiilor acesteia, mai ales daca are el insusi copii. In oricare din cazuri, exercitarea rolului patern este dificila, iar apropierea intre copil si noul tata se realizeaza greu.

Daca in cele din urma copilul il accepta pe noul partener al mamei, acest fapt nu afecteaza relatiile cu tatal biologic: daca vizitele erau regulate inainte de recasatorire, ele continua si dupa aceea. Numeroasele cercetari arata ca cel de-al doilea tata este mai repede acceptat atunci cand copilul are o varsta mai mica de 8 ani si, cu toate ca, in general, fetele manifesta atitudini de respingere mai puternice decat baietii, la varste mici ele se dovedesc sensibile la admiratia si deschiderea catre ele al noului partener al mamei³⁹.

Deci, am observat ca tatii joaca un rol important in cadrul familiei, ca agent al educatiei. De aceea, s-au ridicat o serie de probleme determinate de absenta tatalui: explozia ratelor divortialitatii si prioritatea materna in incredintarea copiilor, cresterea numarului copiilor nascuti in afara institutiei casatoriei, ca si numarul mare al femeilor care se recasatoresc sau aleg varianta coabitarii cu un barbat care nu este tatal natural al copiilor lor, i-a condus pe psihologi, sociologi, juristi, lucratori sociali catre noi piste de cercetare, cum sunt fenomenele "deprivarii paterne" in familiile monoparentale, ca si al inflatiei de tati in familiile reconstituite⁴⁰.

b)Mame vitrege

Se considera ca numarul familiilor in care noul parinte este mama este mult mai mic, intrucat numai intr-unul din zece cazuri de separare a parintilor copilul este incredintat tatalui⁴¹. Totusi, daca tinem cont de faptul ca rata recasatoririlor este mai mare la barbati decat la femei si ca numarul recasatoririlor succesive pe care le contracteaza barbatii este, de regula, mai mare , raportul intre numarul tatilor "vitregi" si cel al mamelor "vitrege" se diminueaza.

Cercetatorii descriu trei tipuri de conduite ale mamelor vitrege, similare celor ale tatilor vitregi⁴².Ele pot actiona dupa o logica a substitutiei mamei biologice, asumandu-si in intregime responsabilitatile si dreptul de control si disciplinare in raport cu copilul, preocupandu-se de bunastarea lui fizica si emotionala. Dar, in cele mai multe cazuri, copilul este rezistent la incercarile de substituire a mamei naturale, pentru ca, el isi construieste o imagine a mamei naturale ca unica sursa a caldurii, dragostei si intelegerii si nu doreste, respectiv refuza, un surogat matern. Din alt punct de vedere, mama vitrega poate incerca sa joace rolul unei alte mame, dubland rolul matern pe care mama biologica continua sa-l exercite, pretinzand respectul asociat statutului matern si asumandu-si responsabilitatile aferente. Totusi, triunghiul mama biologica-copil-mama vitrega situeaza copilul la intersectia a doua modele culturale si de identificare, generand confuzie si frustrare, precum si o reactie de aparare , care se manifesta, adesea , prin stimularea unor conflicte mai mult sau mai putin deschise intre cele doua mame si prin apelul la tata in calitate de "arbitru", fapt care poate conduce la deteriorarea noii relatii conjugale. O a treia figura materna este aceea a mamei vitrege-prietene care incearca sa castige afectiunea copilului, dar nu si sa-l disciplineze. Ea spera sa devina un confident si un sfatuitor de incredere, este ingaduitoare si evita sa judece si sa critice comportamentele copilului. Chiar daca acest model de mama "vitrega" poate sa para multora cel mai indicat, el este foarte greu de pus in practica: multe femei traiesc o senzatie de disconfort jucand rolul mamei-prietene, au dificultati in controlul limitelor unei relatii de acest gen , iar copilului insusi ideea unui egal-adult i se poate parea lipsita de sens.

In familiile compuse in care mama este noul venit exista cele mai multe probleme decat in toate celelalte tipuri de familie, iar rolul de mama vitrega este mai greu decat orice alt rol parental. Ea trebuie sa raspunda asteptarilor sociale care atribuie mamei cea mai mare parte din responsabilitatea vietii domestice cotidiene, si care fac din relatia afectiva mama-copil esenta rolului matern. Studiile arata ca dificultatile rolului matern sunt mai mari atunci cand varsta copilului la data incheierii noului mariaj este mai mare de 8 ani,ca si in cazul tatilor vitregi, cand acest copil este o fata si intretine relatii stranse cu mama biologica. In acest caz, mamele vitrege traiesc un stress si o insatisfactie mai mari decat orice alt parinte⁴³.

Un parinte divortat care se ocupa de copii singur sau impreuna cu noul partener, poate opune o puternica rezistenta ca celalalt parinte sa mai continue contactul cu copiii, mai ales daca respectivul parinte avusese putin de-a face cu copiii inainte de separare. Copiii trebuie sa stie ca parintii lui inca se mai ingrijesc de ei si ca nu i-au respins, chiar daca unul din parinti este inlocuit cu un alt partener al parintelui.

c)Copiii in familiile vitrege

In urma unor divorturi succesive, unii copii pot sa fie crescuti si educati consecutiv de mai multi "tati", Sa u, ca urmare a jocului nesfarsit de-a casatoria, sa ajunga pe mana unor persoane care inlocuiesc ambii parinti firesti. Lipsa de afectiune parinteasca, de grija atenta si control echilibrat, brutalitatea si indiferenta, climatul relational rece si neprimitor nu numai ca provoaca mari modificari in planul psihologic si afectiv, in modul lor de a vedea lumea si de a se raporta la ea ci fac din ea, adesea, victimile delicventei⁴⁴. Nu trebuie, insa, sa ajungem la generalizari pripite, ca ori de cate ori este vorba de recasatorirea parintilor divortati sau ramasi vaduvi, automat se contureaza o atmosfera negativa. "Fiziologia" noului climat familial pentru copil depinde de mijloacele de ordin psihologic si afectiv folosite de inlocuitorii parintilor lui firesti in a-l atrage si a-l integra in noul sistem relational intrafamilial.

Adeseori, parintii vitregi au un comportament neadecvat fata de copii vitregi, mai ales legat de atitudinile si relatiile acestora cu parintii naturali. Pe de alta parte, pentru copil, recasatorirea parintelui creeaza cateva probleme reale, cum ar fi urmatoarele⁴⁵:

-copilul se confrunta cu situatia de "a-si imparti" efectiv parintele cu noul sot al acestuia. Problema poate fi, in special dificila pentru baietii care au o atitudine inalt posesiva si protectiva fata de mama lor divortata si recasatorita;

-copilul se poate teme de o modificare a regulilor in noua familie, ceea ce este, dupa terminarea divortului, o idee si o asteptare realista;

-copilul poate resimti din partea parintelui vitreg asemanator sau diferit, modul de disciplinare pentru comportamente, moduri de a face si gandi cu care s-a deprins sau care erau de la parintele natural;

-copilul se poate invinovati daca se simte atras sau iubeste parintele vitreg, deoarece s-ar simti simultan neloial fata de parintele necustodial (care poare fi deja in postura de vizitator de drept);

-copilul trebuie sa renunte la visul sau de a-si revedea parintii impreuna, si aceasta nu-i usor de facut. in consecinta, el poate avea tendinta sa-si creasca ostilitatea fata de parintele vitreg.

Unii copii reactioneaza prin respingerea parintelui pe care il percep ca fiind vinovat, responsabil de producerea rupturii si de refacerea familiei in alte limite, altii fac vizite secrete parintelui absent pe la spatele parintelui caruia i-au fost incredintati, in noua sa familie, si chiar copiii mici fug uneori de acasa in cautarea unui parinte pe care l-au idealizat in imaginea lor⁴⁶. Persoana pe care o gasesc ar putea sa ajunga la un trist esec, in incercarea de a se potrivi fanteziei lor. O anumita rebeliune impotriva autoritatii parentale in familia vitrega, este o reactie normala la adolescenti, si o parte din modul lor de a-si preciza propria identitate si autonomie. Parintii vitregi pot sa suprareactioneze la comportamentul tipic adolescentin, uitand ca ar fi avut aceleasi probleme si in legatura cu proprii copii.

Parintii biologici care intra in competitie pentru afectiunea copiilor lor, fiind in familii vitrege diferite, nu ofera limitele sigure ale sprijinului si controlului parintesc de care adolescentii au nevoie ca sa invete sa se bazeze pe propriul lor control. Un adolescent rebel poate fi tentat sa alerge de la parintele care exercita un control mai strans asupra lui, la cel care pare a fi mai permisiv, invatand astfel un mod negativ de evitare a autoritatii, ori de cate ori aceasta devine stanjenitoare⁴⁷.

Una dintre problemele familiilor reconstituite este aceea a modelelor multiple. Victimizarea copiilor si culpabilizarea parintilor nu mai este o atitudine de actualitate; dupa o perioada de acomodare, copiii vitregi nu au mai multe dificultati scolare, de relationare si de integrare sociala decat ceilalti copii. Culpabilizarea si victimizarea copiilor este produsul unei conceptii care considera copilul "un mic inocent" care nu greseste nimic pentru ca actele Sa le se supun rationalitatii adulte. Or, copilul se manifesta ca actor, iar conduitele Sa le se supun unei rationalitati proprii, diferite de rationalitatea adulta. Complexitatea familiilor compuse si a rolurilor parintilor "de-al doilea" poate fi inteleasa numai daca este analizata "noua fratrie" in spatiul careia geloziile, rivalitatile, aliantele se exprima in forme mai violente, care pot fi cu greu controlate. Copiii nu sunt intotdeauna pregatiti inainte de casatorie sa imparta spatiul personal, jucariile si mai ales afectiunea parintelui cu alti copii; uneori ei au sentimentul, justificat de conduite reale ale adultilor sau rod al propriilor temeri si fantezii, de a fi supusi unui tratament diferentiat⁴⁸. In concluzie, complexitatea raporturilor dintre copil, parintele biologic si parintele social ramane certa.

e)Puterea parentala in familiile vitrege

Exercitarea autoritatai si impunerea unei discipline in familiile vitrege sunt aspectele cele mai delicate ale rolurilor parentale. Copiii accepta adesea o relatie bazata pe afectiune si incredere, accepta ajutorul, dar resping apelul la ordine, mai ales daca acesta intervine dupa un timp in care parintele vitreg nu a facut nici o tentativa de disciplinare.

In absenta tatalui biologic, singura persoana a carei autoritate o recunoaste fara ezitare copilul este mama. Tatal vitreg trebuie sa cucereasca dreptul de exercitare a autoritatii, iar acolo unde aceasta se intampla, el face un angajament personal, exeptional si de durata care asculta de o etica a afectiunii si nu de una a datoriei. Din acest motiv, el este reprezentantul idealului de familie "electiva", iar familia compusa corespunde cel mai bine idealului electiv al familiei relationare⁴⁹. Ambiguitatea rolului patern in familiile vitrege este constatata de multi autori, determinant fiind ca nici limbajul, nici obiceiurile si nici legea nu ofera linii orientative pentru felul in care un cuplu recasatorit si copiii sai ar putea solutiona problemele lor specifice. Parintii sunt implicati si obligati sa constientizeze permanent problemele care apar si sa negocieze solutii. Dar cu toate acestea, mentinerea coeziunii a noii distributii familiale este greu de realizat, neputand sa se refere la norme exterioare, fiind mai mult o chestiune centrala. Familiile vitrege sunt veritabile laboratoare de productie normativa si de organizare sociala.

Copiii au puterea de a-l atata pe parintele biologic impotriva parintelui vitreg, pe frati impotriva parintilor si pe fratii vitregi impotriva fratilor.