Despre bine si rau

Despre bine si rau

Dupa cum vom vedea, pe intregul parcurs al lucrarii, vom opera cu notiuni conexe problemelor moralei, eticii si deontologiei. Printre acestea, binele si raul, in sens filozofic, ajuta la proiectarea sensului deontologic al actiunilor umane in raport cu urmarile acestora. In sens metafizic, binele desemneaza si semnifica ceea ce este dezirabil pentru om, colectivitate si societate. El este, deci, in parte legat de deziderate si mai precis de dezideratul definit ca pozitivitate. Cu alte cuvinte, binele este inteles ca ceva care creeaza valori si nu ca ceva care distruge sau creeaza lipsuri. Binele formeaza, impreuna cu opusul sau, raul, un cuplu conceptual major al filozofiei morale. Notiunile de bine si de rau au fost si sunt utilizate mai frecvent in context religios; este bine ceea ce se conformeaza poruncilor divine si rau ceea ce se opune acestora. Din punctul de vedere al ateilor, semnificatia si pertinenta acestor concepte fac obiectul unor multiple analize divergente, incepand cu problema continutului celor doua notiuni si utilizarea lor in sens profan si pana la proiectia posibilitatii de utilizare in teoria moralei laice.

Conceptul filozofic de bine, si greutatea pe care o are in teoria moralei, este un termen care figureaza in numeroase opere, iar interpretarile date difera oarecum:

• Este diferentiat binele, ca valoare categorica suprema, ideala, de binele in sens relativ restrans, in sens filozofic; un act enuntat drept "bine", este, deci, daca este de efectuat, un lucru pe care trebuie sa-l realizam si, daca este deja efectuat, un lucru deja aprobat;
• In analiza efectuata de Kant, apare expresia "binele suveran", care desemneaza atat ideea de demnitate , de proba, ceea ce nu este decat o referire la morala, cat si ca studiu de intregire absoluta;
• In conceptia filozofului Rudolf Steiner , ceea ce se numeste bine decurge adesea dintr-un automatism moral; este facut intr-o forma constrangatoare. De aceea, adevaratul bine este cel care deriva, cel mai adesea, dintr-un automatism moral si pe care il executam cu placere [2].

Raul descrie un anume tip de comportament sau de stadii ale unei fapte distrugatoare, destructurate sau imorale si este sursa unor referinte morale sau fizice. In conceptia lui Leibniz, este posibila distinctia dintre: a) raul fizic, ca suferinta care afecteaza o creatura inteligenta si sensibila; b) raul metafizic, sau imperfectiune a naturii si c) raul moral, ca greseala.

Dintre problemele pe care le suscita si incita existenta raului, doua sunt cele care prezinta o importanta particulara: a) de a sti ce este raul si de ce exista si b) de a sti daca este posibila valorizarea raului.

Ceea ce este rau devine, prin definitie, o problema. El constituie o problema intr-un cadru de puritate morala si comportamentala. In principiu, trebuie sa fim de acord cu unele lucruri: toate religiile, spre exemplu, dar si toate legislatiile intr-un cadru ateic prevad cam aceleasi interdictii fundamentale: omorul, furtul, mutilarea (chiar si cea cu scop ritualic), producerea de suferinte, excrocheria, violul, incestul, adulterul, minciuna s.a. Decalogul constituie un exemplu de interdictii fundamentale. Aceste interdictii, deseori considerate a fi religioase, se aplica atat mediului credinciosilor dar si intregii colectivitati umane.

In practica, numeroase sunt situatiile care indeamna la reflectare, la gasirea unor raspunsuri: nu ar putea fi admis de a face un rau putem evita un rau mai mare ? O ucidere poate evita un razboi sau un genocid, ori o tortura, un atentat terorist ? O serie de actiuni si atitudini umane nu provoaca suferinte umane, cum ar fi homosexualitatea sau avaritia si totusi unii le considera imorale. De aici, dificultatea de a defini raul in sens moral . Dar ce ar reprezenta binele, daca nu ar exista raul ? Ce ar fi interesul pentru viata, daca moartea nu ar exista ?

Etiologia raului si domeniile de manifestare ale acestuia sunt vaste, iar limitele spatiale si conceptuale deosebit de variabile : a) raul cauzat de natura (cutremure de pamant, furtuni ale vantului, valurile uriase s.a.) sau de animale (atacurile animalelor feroce); b) raul cauzat de catre om prin ignoranta (crimele savarsite in numele unor ideologii, pentru a face bine patriei, rasei, principiilor virtutii s.a.) , prin disfunctii ale vointei, adica prin faptul de a face altceva decat ceea ce ai intentia sa faci, sau din prostie, lipsa de inteligenta ori stupiditate, izvorata dintr-un defect de gandire, deci de judecata, care leaga teoria de practica si determina persistenta vointei in acest defect .

In religie, se considera ca raul reprezinta intoarcerea de la Dumnezeu, prin incalcarea poruncilor sale, prin privarea voluntara de la gratia Divina; presocraticii considerau ca faptul de a depasi granitele naturii (ale ratiunii si ale cuvantului, cum afirma Heraclit) constituie o injustitie, deci un fapt imoral; neoplatonistii considerau si vedeau in rautati un spectacol demn de zei; gnosticii faceau distinctia dintre Dumnezeu si lume ,,Lumea este facuta din materie si se opune spiritului, cum binele se opune raului" ; pentru Leibniz exista raul metafizic, raul fizic si raul moral, iar raul exista pentru ca este necesar pentru buna indeplinire a actiunilor superioare; pentru Kant, este rea orice actiune si orice comportament care nu poate fi generalizat tuturor oamenilor fara a declansa haosul ; Nietzsche considera ca nu toate lucrurile rele sunt condamnabile, observand ca suferinta poate fi o sursa de placere si ca nu exista fenomene morale, ci numai o interpretare morala a fenomenelor; John Rowls considera ca o situatie poate fi considerata ca justa, dreapta, daca ceea ce ne revine fiecaruia dintre noi ne face indiferenti fata de persoana alteia si observa ca, in multe societati, exista ideea inlocuirii unor privilegii cu indatoriri pentru a mentine echilibrul si ca, nu mai exista privilegii ci doar oportunitati suplimentare de a face bine, insotite de sanctiuni, daca aceste indatoriri nu sunt indeplinite ; scriitorul Norman Spinrad apara ideea ca rareori conflictele reprezinta o opozitie dintre bine si rau, ci adeseori un conflict intre doua viziuni diferite si incompatibile ale binelui; in viziunea marxist-leninista, raul era definit ca un ansamblu de forte reactionare care impiedicau dezvoltarea revolutiilor proletare; filozoful Michel Henry afirma ca viata este buna prin natura si scopul ei iar raul corespunde a tot ceea ce atenteaza la normalitatea vietii si isi gaseste originea in moarte .

In viziunile religiilor monoteiste, raul devine o veritabila problema teleologica. Drept urmare, este dificil de admis ca Dumnezeu provoaca direct raul si, de asemenea, de a admite ca diavolul este suficient de independent pentru a face tot ceea ce vrea. Alte religii ne conduc in lumea misterelor: numai Dumnezeu cunoaste binele si raul, omul nu a fost creat pentru a gandi raul, existenta si sursa sa .