Paradigme in cercetarea familiei

Paradigme in cercetarea familiei

Datorita faptului ca familia a devenit subiect si obiect predilect al cercetarilor multidisciplinare, au aparut o serie de paradigme care incearca sa explice functionalitatea familiei, fiecare avand concepte, pozitii si metode de investigare proprii. Prezentarea acestor teorii este utila fie si numai pentru evidentierea perspectivelor implicate de studiul familiei.

a)Teoria functionala (procesuala)

Paradigma functionala pleaca de la premisa ca familia, la fel ca orice alta institutie sociala, trebuie sa realizeze anumite functii. Ea pune accentul pe identificarea elementelor structurale si pe specificarea semnificatiilor functionale ale sistemului familial.

Adeptii teoriei functionale au clasificat familiile in functionale si disfunctionale, in functie de realizarea sau nerealizarea acestor functii ale familiei. Pentru a intelege mai bine conceptele, definim familia disfunctionala o familie care minimizeaza realizarea unei functii, sau o familie care nu realizeaza functia chiar deloc.

V. Satir¹² defineste, la randul lui, atat familia functionala, cat si pe cea disfunctionala. Familia functionala, in conceptia lui V. Satir, este un "sistem deschis", in timp ce familia disfunctionala ar fi un "sistem inchis", cu toate ca nu putem vorbi de un "sistem inchis" in totalitate, deoarece chiar si cele mai disfunctionale familii interactioneaza cu mediul inconjurator, si au un anumit grad de organizare.

Dupa I. Mitrofan si C. Ciuperca, consideram familia un sistem socio-cultural si interpersonal deschis, ce se poate clasifica in trei tipuri¹²:

1.Familia homeostatica (stagnanta), care este caracterizata numai prin feed-back negativ, adica isi mentine structura si functiile indiferent de schimbarea conditiilor externe.

2.Familia evolutiva (de echilibru relativ), caracterizata prin feed-back negativ si pozitiv, prezente in familia in care perioadele de evolutie alterneaza cu cele de stagnare.

3.Familia homeostatica (aleatorie), care este caracterizata numai prin feed-back pozitiv, adica isi modifica structura si functiile o data cu schimbarea conditiilor externe.

Foarte important de adaugat este faptul ca familiile din fiecare tip pot fi functionale si disfunctionale, aceasta depinde de calitatea procesului interactional. Abordarea functionala a fost aplicata nu doar in cazul proceselor interne ale familiei, ci si pentru a studia relatii ale acesteia cu sistemele sociale. Bell si Vogel au plecat de la modelul analitic dezvoltat de Parsons si au evidentiat un set de relatii functionale dintre familie si alte 4 subsisteme ale societatii¹⁴. Acestea sunt:

1.subsistemul economic, care serveste functiei de adaptare;

2.subsistemul politic, care dirijeaza functia de recompensare;

3.subsistemul social comunitar, care asigura integrarea individului.

4.subsistemul educational-religios, care mentine si transmite valorile si expectatiile negative.

b)Teoria conflictului.

Familia, in perspectiva conflictului,este conceputa ca un sistem de reglementari conflictuale permanente. Aceasta stare constanta, permanenta de conflictualitate este generata, in principal, de competitia nevoilor partenerilor maritali, si de dezacordurile privind scopurile si valorile.

Dar conflictul nu poate fi inteles doar ca factor destructiv. Dimpotriva, adeptii conflictului il considera ca fiind benefic, ca un catalizator, care are ca rol principal promovarea cresterii personale si familiale.

Cu toate acestea, se considera ca, daca intensitatea, continutul, forma de manifestare si frecventa conflictelor cresc semnificativ, acestea capata caracteristici dezorganizatoare in grupul familial, alternand progresiv relatiile conjugale si parentale.

Teoreticienii conflictului , pe baza ideilor subliniate mai sus considera ca se poate construi o tipologie a conflictualitatii , in care se indica trei parametrii importanti in analiza conflictului¹⁵.

1.gradul de tensiune generat de natura conflictului (ridicat/moderat/scazut);

2.forma de manifestare predominanta a conflictului (manifesta/latenta);

3.durata conflictualitatii (continua/intermitenta).

De asemenea , s-au indicat si factori microsociali generatori de conflicte interfamiliale si dintre acestea cei mai semnificativi sunt :

1.relatii tensionate ale cuplului ( prin unul sau ambii parteneri ) cu familia de orientare , de apartenenta , iar dintre acestea cele mai frecvente ar fi cele intre nora-soacra si ginere-socru .

2.relatii deficitare cu grupul de prieteni, colegi, vecini, etc., ale unuia sau ale ambilor soti ce favorizeaza disfunctiile conjugale , crescand riscul pentru conflict.

3.dezechilibre in bugetul de venituri si cheltuieli care pot stimula si sustine unele disfunctii conjugale familiale , dar in corelatie directa cu nivelul de functionalitate interpersonala . Putem intalni , in aceleasi conditii economice si materiale , atat familii coezive cat si conflictuale , ca urmare a intersectarii acestor doi factori .

4.factorul incidental-situational, ce poate actualiza unele disfunctii latente. In comparatie cu ceilalti factori, asupra acestui factor se actioneaza mai greu, si, ca urmare,el nu poate fi, in general, controlat.

Ca o concluzie, abordarea din perspectiva conflictuala este esentiala pentru intelegerea problemelor care apar in sistemul familial. Datorita faptului ca societatea este intr-o continua schimbare, atingand cote care favorizeaza conflictualitatea, la nivelul general sau conflictual, aceasta teorie este de foarte mare actualitate.

c)Teoria dezvoltarii (ciclurilor vietii)

Aceasta teorie abordeaza intelegerea dezvoltarii si cresterii membrilor familiei in perspectiva evolutiva. Teoreticienii dezvoltarii definesc prin stadii specifice ciclurile vietii individuale si familiale. Ordinea derularii acestor stadii este asemanatoare pentru oricine, dar in cadrul fiecarui stadiu reactiile psihologice ale oamenilor variaza mult.Schema ciclurilor vietii familiale¹⁶ precizeaza intervalele de timp in care se produc schimbari in dezvoltarea familiei, ceea ce usureaza studierea familiei prin focalizarea cercetarilor pe unul din stadiile de dezvoltare. Aceste stadii sunt urmatoarele:

1.Stadiul initial al relatiilor familiale ale cuplului fara copii;

2.Stadiul vietii cuplului cu copii prescolari;

3.Stadiul familiei cu copii de varsta scolara;

4.Stadiul familiei parasita de copii deveniti adulti;

5.Stadiul "familiei" omului singur (vaduvia).

Dupa U. Schiopu, E. Veriza ¹⁷ , putem examina problemele cu care se confrunta familia in cele 5 stadii, prin exemplificarea acestora:

1.In primul stadiu familia este dominata de expansiunea dorintei de intretinere a confortului afectiv. Rolurile in familie se diferentiaza si se consolideaza, instituindu-se grade de dependenta, de autonomie a fiecaruia dintre cei doi parteneri.

2.In al doilea stadiu se stabilesc regulile de baza ale familiei, sensul circulatiei afectiunii, zonele de toleranta si intoleranta in cresterea copiilor.

3.In al treilea stadiu, rolul parental devine mai incarcat, datorat intrarii copiilor in scoala. Are loc erodarea vietii sexuale; pot interveni crize in casnicia ce se soldeaza,uneori, cu divort.

4.In al patrulea stadiu rolul parental devine mai complex si situativ nou; prin plecarea copiilor din casa parinteasca si prin intrarea in criza a identitatii profesionale. Este perioada fie de tensiune, datorita modificarii biologice a mamei, fie de liniste sufleteasca, cand se instaleaza iubirea si tandretea pentru a infrange singuratatea si batranetea.

5.In ultimul stadiu apar probleme noi, legate de pierderea sotului sau a sotiei, dar aparitia nepotilor reface cercul vietii, al relatiilor, al dorintelor la un nivel nou, restabilind proiectia in viitor a omului.

Datorita faptului ca anumite sarcini sunt asemanatoare in diferite stadii, indeplinirea sarcinilor intr-un stadiu poate sa afecteze negativ comportamentul in stadiul ulterior.Pe tot parcursul acestor stadii, cuplul adult trebuie sa contribuie sa se dezvolte individual si impreuna, pentru a face fata noilor situatii care apar in stadiile ulterioare.

d)Teoria sociala a schimbului

Paradigma sociala a schimbului se bazeaza pe ideea ca relatia interpersonala se formeaza in scopul intalnirii nevoilor individuale ale fiecaruia cu ale celuilalt. Fiecare doreste ceva de la celalalt intr-o relatie de parteneriat. Relatia intima este redusa la o situatie tranzactionala in care costurile sunt contrabalansate de beneficii.

Teoreticienii paradigmei schimbului social au stabilit principii de baza ale acesteia, cum sunt¹⁸:

1.Persoanele intra intr-o relatie in scopul cresterii nivelului utilitatii deasupra celui pentru cazul cand ar ramane singure, si raman in aceeasi relatie atata timp cat percep ca raportul costuri-beneficii este satisfacator.

2.Raportul costuri-beneficii, pentru a fi satisfacator, poate functiona dupa legea reciprocitatii: "cat mi-ai dat tu, atata iti dau si eu", sau dupa legea echitatii: "cat dau, cat primesc - cat dai, cat primesti".

3.Cele doua legi coreleaza foarte strans cu resursele aduse de fiecare in relatia analizata. Aceste resurse sunt diverse: situatie materiala, atractivitate fizica, trairi emotionale, prestigiu social, etc.

Cu toate ca suntem pe punctul de a afirma ca sentimentele omului nu se vand si nu se cumpara, totusi constatam ca sunt rare cazurile de relatii interpersonale absolut dezinteresate. Intre parteneri se stabileste o tranzactie, cel putin inconstient: iti dau dragoste, imi dai statut social sau bunastare materiala, iti ofer securitate, imi dai prestigiul social, etc.

O problema foarte importanta cu care se confrunta paradigma schimbului, este legata de raportul dintre autoperceptie si autoevoluare. Toate judecatile noastre sunt influentate de modul cum percepem costurile si beneficiile, de corectitudinea acestei perceptii. Dar aici intervine si subiectivitatea, pentru ca suntem tentati sa supraestimam oferta noastra si sa subevluam oferta partenerului.

Teoreticienii sustin ideea ca nu putem stabili cu claritate echitabilitatea raportului intre costuri si beneficii, pentru ca elementele ce intra in evaluare sunt foarte diferite si necuantificabile.

Se considera ca analiza aceasta este supusa unei duble distorsiuni:

-prima este legata de perceptie ;

-a doua evaluare.

Aceste distorsiuni au implicatii adanci pentru functionalitatea familiei, care oricum este in pericol in momentul in care se ajunge la astfel de evaluari.

Ca o concluzie a teoriei schimbului, teoreticienii acestea sustin ca ea aplica legile economice la "economia de piata interpersonala", fiind folosita atat in explicarea atractiei interpersonale, cat si in analiza mentinerii sau dizolvarii relatiei intime.