Despre codurile morale

Despre codurile morale

Termenul de "cod moral" [1] se poate extinde spre doua sensuri diferite, dupa cum il considera individul sau societatea. Pentru a le distinge, vom folosi termenul de cod moral in sensul perceput in mod individual, in timp ce, atunci cand ne vom referi la intelesul sau la nivel social, il vom inlocui cu sintagma "principii morale".

Principiile morale, vezi morala, sunt, de cele mai multe ori, asertiuni complexe despre ceea ce este just sau ceea ce este injust. Din moment ce fiecare individ doreste sa perceapa ca aceste principii morale izvorasc din sine, este destul de rar sa gasim ceva simplu in cadrul acestor principii sau in etica unui sau altuia dintre semenii nostri, ceea ce face dificila judecata despre principiile morale ale altuia. Dificultatea izvoraste din faptul ca morala provine adeseori din religie si reflecta, la fel de des, imaginile codurilor culturale si nu pe cele strict morale.

O varianta comuna, reunificata, a principiilor morale o constituie legea, in care statul fixeaza pedepsele sau compensatiile solicitate pentru una sau alta dintre actiunile particulare, care nu incalca principiile morale devenite norme obligatorii de comportament in societate. In anumite culturi, relatia dintre principiile morale si lege este absoluta. Aici vorbim despre faptul ca principiile morale servesc drept ghid pentru conduita individuala.

Printre exemplele de principii morale putem mentiona regulile nobilei simtiri ale budismului, cele 10 porunci respectate de iudaism, crestinism si islam, sau cele 10 comandamente indiene. Un concept, mai avansat si mai cuprinzator, este cel de etica, care stabileste un echilibru intre argumentele pro si contra unei decizii individuale, in functie de cel mai mare bine general. Numeroase coduri etice se aseamana cu cele morale, dar majoritatea codurilor sunt mai putin stricte si nu presupun separarea binelui de rau, in forma obisnuita. Etica consta in evaluarea efectelor pozitive si negative ale uneia sau alteia dintre actiunile umane, in argumentele pentru sau impotriva acestora si in luarea unei decizii in favoarea celui mai mare bine dintre un numar mai mare ale eventualitati si variante posibile.

Conceptul cel mai legat de principiile morale este cel de Cod moral, pe care il consideram propriu fiecarui individ. Subintelegem ca acceptiunea diferentelor de gandire dintre indivizi este extrem de importanta, mai importanta decat Creatorul si legile divine. In unele sisteme religioase sau filozofice, cum ar fi taoismul sau gnosticismul, acest concept este considerat ca o baza a intregii estetici si, deci, si pentru chestiunile morale ale individului. Principiile morale sunt, deci, vazute in cadrul unor sisteme coercitive care izvorasc mai mult din politica decat din morala.

Codul moral al unui individ reprezinta modalitatea in care o persoana va aplica propria notiune despre morala. Aceasta notiune este centrata pe individ, insa se poate extinde la mai multe persoane sau la un grup. Functie de acest cod, individul ii vede pe ceilalti ca meritand sa fie tratati in forma in care ar dori el insusi sa fie tratat.

Pe de alta parte, Codul moral reprezinta modalitatea prin care un individ aplica in practica valorile sale morale si credintele personale. El este descris in diferitele teorii etice ca o frontiera a rationalitatii in cadrul eticii insasi. Din acest punct de vedere, Codul moral este o notiune estetica care nu poate fi partajata in mod direct cu ceilalti.

O persoana care se afla in afara codului moral al unui individ nu mai este protejata de acest cod. Astfel, conceptul de cod moral ne permite sa explicam ipocrizia aparenta a celui care pretinde ca are si respecta principiile etice. De exemplu, el poate fi intrebuintat de catre un credincios pentru a explica pentru ce aproba razboiul sau pedeapsa cu moartea pentru unele crime , chiar daca propria sa religie interzice omorul. Astfel, cei care aproba moartea sunt iesiti din sfera de aplicare a propriului cod moral.

Un Cod moral este de presupus ca se naste din experienta, in special din exemplul moral dat de parinti, din dezvoltarea lenta a ansamblului de conditii, de inhibitii si de reprezentari ale binelui in cursul intregii vieti de experiente de cunoastere. Acest Cod moral, mereu in schimbare, nu poate fi comunicat direct, insa aplicarea cotidiana a acestuia poate inspira, influenta si educa pe ceilalti.

O serie de teorii ale moralei, in special teoria relativismului cultural, dar si numeroase ramuri ale teologiei, pun putin pret pe valori in ideea de a comunica codul la moral sau de a cauta o armonizare a chestiunilor morale in afara strictului necesar de a evita un conflict frontal. O idee opusa este ca toate codurile morale pertinente pot fi puse in comun in cadrul unui proces de control social si al invatarii bunei conduite. O asemenea credinta induce un anumit grad de standardizare a comportamentelor pe calea principiilor morale impartasite de catre toti indivizii si sanctionate de lege.