Functiile familiei

Functiile familiei

Functiile familiei, dupa Mitrofan, pot fi definite ca fiind "totalitatea responsabilitatilor ce revin familiei in cadrul arhitectonicii de ansamblu a activitatii economico-sociale intr-o anumita perioada istoriceste determinata "¹⁹. Deci , institutia familiei, ca orice institutie, isi are functiile ei, care, de-a lungul timpului, s-au manifestat in mod diferit, avand nuante proprii si intensitati distincte. Clasificari ale functiilor familiei exista in numar destul de mare, numerosi cercetatori s-au intrecut in a identifica tipologii si criterii diverse. Este greu de afirmat care functii sunt cu adevarat "fundamentale", deoarece modernitatea redimensioneaza drastic functiile mergand panaa la ignorarea unora dintre ele in cadrul unor variate configuratii familiale. O sa incercam sa identificam functii ale familiei in conceptia catorva cercetatori. J.Ogburn²⁰ ne propune urmatoarele 5 functii ale familiei:

1.Functia de reproducere.

2.Functia economica.

3.Functia educationala.

4.Functia recreationala.

5.Functia religioasa.

Parsons ²¹ imparte aceleasi functii in doua categorii:

1.Functia de socializare primara a descendentilor, in care nu se pune problema functiei de socializare in totalitate;

2.Functii de asigurare a securitatii sociale, emotionale a adultilor.

Murdock²² distinge patru functii ale familiei :

1.Functia sexuala;

2.Functia de reproducere;

3.Functia economica;

4.Functia educationala (de socializare).

In cadrul scolii sociologice de la Bucuresti, Sthal²³ distinge doua categorii ale functiilor familiei:

1.Functii interne;

2.Functii externe.

In functiile interne sunt incluse:

-functiile biologice si sanitare, adica activitatile si atributiile de procreere, de intretinere si crestere a copiilor;

-functiile economice, prin care familia realizeaza anumite venituri in contextul unei gospodarii si pe baza unui buget comun;

-functiile de solidaritate familiala, prin care familia realizeaza si mentine atasamentul fiecarui membru fata de unitatea sau totalitatea familiei, fata de finalitatile pe care le propune, ca si fata de fiecare membru al familiei;

-functia educationala si de socializare, prin care fiecare membru al familiei acumuleaza si adopta anumite modele comportamentale, dar si norme si reguli morale.

In cadrul functiilor interne, prin care familia isi extinde personalitatea sa in afara, in societate:

-stabileste relatii cu alte institutii, familii;

-familia poate exercita anumite influente in exterior, fie asupra unor indivizi, fie asupra unor grupuri;

-asigura forta de munca a societatii;

-realizeaza socializarea si pregatirea membrilor sai cu alti indivizi, alte institutii, exercitand acel ajutor pe care trebuie sa-l acorde membrilor sai.

Familia indeplineste, dupa majoritatea cercetatorilor, patru functii "fundamentale"²⁴:

1.Functia economica;

2.Functia socializatoare;

3.Functia de solidaritate;

4.Functia sexuala si reproductiva.

1.Functia economica.

Familia, pentru a exista, trebuie sa-si asigure venituri suficiente pentru satisfacerea nevoilor de baza. Atata timp cat va reusi acest lucru, ea se poate concentra mai mult asupra realizarii celorlalte functii.

Componentele functiei economice s-au redimensionat de-a lungul timpului, prin trecerea de la familia existenta la cea nucleara. Intrucat familia nu mai este o unitate productiva atotsuficienta, membrii ei sunt dependenti de veniturile castigate in afara gospodariei. Astfel, familia contemporana este caracterizata printr-un buget dezechilibrat, datorat surselor diferite de venit si cheltuieli exagerate intr-o anumita directie.

Cercetatorii considera ca echilibrul bugetar al familiei variaza in functie de crizele economice, de anotimpuri, de varsta membrilor familiei, de practicile alimentare, etc. Fredrerich Le Play²⁵ a realizat faptul ca schimbarile din viata sociala atrag schimbari in viata de familie.

Un alt aspect deosebit de important al acestei functii vizeaza comportamentul membrilor cuplului conjugal la locul lor de munca. Randamentul cantitativ si calitativ al unei persoane casatorite poate fi influentat, in mare masura, de climatul familial precum si de sistemul de relationare interpersonala conjugala. Un climat pozitiv , bazat pe relatii armonioase de profunda intelegere, pretuire, stima si respect reciproc, influenteaza pozitiv randamentul in munca si gradul de integrare socio-profesionala, pe cand un climat negativ, bazat pe frecvente stari conflictuale infuenteaza negativ ansamblul factorilor motivationali care stau la baza conduitei de munca, ducand deseori la instalarea unor stari de inadaptare.

2.Functia socializatoare.

Socializarea este un proces de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptiilor sau modelelor de comportare specifice unui grup, in vederea formarii, adaptarii si integrarii sociale a unei persoane. Parintii exercita influente educationale asupra copiilor lor prin doua modalitati:

-in mod direct prin actiuni organizate si dirijate, utilizand o serie si tehnici educative;

-in mod indirect, prin modele de conduita oferite, precum si prin climatul psihosocial existent in grupul familiei.

Toate aceste influente se traduc intr-o serie de efecte asupra componentelor personalitatii copiilor, fie ale comportamentelor instrumental-operationale, fie componente atitudinal-relationale, fie componente emotional-afective. De aceea, in cadrul functiei de socializare, pot fi decelate urmatoarele subfunctii²⁶:

1.integral-informativa, mai ales in fazele de inceput ale etnogenezei, copiii primesc raspuns la o intreaga avalansa de intrebari, fiind recunoscuta curiozitatea vie si setea lor de cunoastere. Copiii, in cadrul familiei, primesc o vasta informatie in legatura cu utilizarea diferitelor obiecte, unelte, si astfel isi  formeaza o serie de deprinderi, priceperi si chiar atitudini. Modalitatile de comunicare si posibilitatile intelectuale si afective sunt determinate, in mare masura, de influentele exercitate de parinti.

2.psiho-morala. Pentru ca aceasta subfunctie sa fie indeplinita eficient, cea mai mare importanta o prezinta modelele de conduita oferite de parinti, pe care copiii le preiau prin imitatie si invatare, precum si climatul educativ in care se exercita influentele educationale. Copiii care provin din familii in care exista frecvente relatii conflictuale intre parinti, sau atitudini egoiste, oricat de mult s-ar dori sa obtina modele comportamentale pozitive, nu se vor putea obtine rezultatele dorite.

3.social-integrative. Pe masura ce creste si se dezvolta, copilul intra in interactiune cu persoane din afara grupului familial, fiind solicitat sa se integreze si sa se adapteze corespunzator la diferitele tipuri de activitati sau situatii. Se stie ca nivelul de adaptare si integrare in raport cu sistemul cerintelor vietii si activitatii sociale este dependent, in mare masura, de "bagajul" realizat in cadrul grupului familial de apartenenta. Modelele educationale parentale pot influenta in mare masura modul de implicare in viata si activitatea grupala, modul de raportare la anumite norme si valori, modul de abordare interpersonala.

4.cultural-formativa. Consta in dezvoltarea unor capacitati creatoare pe taram artistic, in formarea si cultivarea "apetitului" cultural-spiritual, a atitudinilor si sentimentelor estetice.

Bazandu-se pe atasamentul natural pe care copilul il are fata de parinti, familia reuseste sa aiba o mai mare pondere in aceasta actiune. Ea este considerata agentul principal al integrarii sociale, deoarece are sarcina de a transmite acele norme si roluri sociale care formeaza individul pentru viata. Primele roluri sociale copilul le invata in familie. Personalitatea se creaza diferit pe baza a ceea ce mosteneste si a ceea ce experimenteaza din primii ani de viata. Climatul familial in care copilul se dezvolta si se formeaza ii marcheaza, in mod inevitabil, personalitatea.

O atmosfera familiala vesnic framantata de tensiuni, deformata de lipsa de afectiune reciproca a membrilor, viciate de defectele caracteriale ale parintilor, pline de certuri si acte de violenta constituie un mediu traumatizant pentru copil. El va privi oamenii, societatea cu teama si suspiciune. Sunt primele forme de neadaptare pe care le manifesta copilul crescut intr-un astfel de climat²⁷.

Ambianta familiei influenteaza climatele familiale, carea pot fi de solidaritate sau de ostilitate si rivalitate, climate senine sau tensionate. Acestea se datoreaza relatiilor dintre soti, relatii  ce alcatuiesc fondul ambiantei in care se naste si se dezvolta personalitatea copilului. Copilul trebuie sa simta in jurul sau grija si prezenta adultului, trebuie sa se simta in deplina siguranta, iar siguranta inseamna pentru copil dragoste si stabilitate. Dragostea adresata este necesara copilului nu numai pe planul afectiunii; ea are ecouri profunde si pe planul dezvoltarii fizice si intelectuale. Pentru a fi iubit, copilul trebuie sa fie acceptat de catre membrii familiei.

Siguranta in care trebuie sa se simta copilul pentru a se dezvolta normal este conditionata de stabilitatea mediului familial. Daca in locul unui teren solid si sigur el se trezeste pe unul miscator, gata in orice clipa sa se dezagrege, atunci cresterea lui va fi intraziata sau deformata.Copilul are nevoie sa stie cu precizie incotro se indreapta, sa parcurga un drum trasat de adult, fiindca mult timp el este incapabil sa discearna, sa aleaga si sa se conduca singur. Nimic nu este mai nefast pentru copil ca nesiguranta ambiantei, ca permanenta schimbare a cadrului de referire,ca inconstanta climatului afectiv in care se dezvolta. Copilul nu poate, de pilda, sa inteleaga de ce este frustat de prezenta unor persoane cu care s-a obisnuit, de ce i se cere sa ignore pe cineva pana ieri iubit²⁸.

Cu cat creste mai mult numarul caminelor a caror unitate se clatina sau se distruge, cu atat creste mai mult si numarul copiilor al caror echilibru fizic si psihic se tulbura. Cea mai mare parte din cazurile de vagabondaj si delicventa juvenila provin din familii cu unul sau ambii parinti absenti (decedati, despartiti, necunoscuti), si din parinti recasatoriti, in concubinaj, cu comportare imorala, delicventi, alcoolici sau dezinteresati complet de soarta copilului.

Functia de socializare a fost afectata si ea de mutatiile lumii contemporane. Sistemul scolar a inlocuit, in mare masura, procesul instructiv-educativ al familiei, iar inlocuirea este datorata atat unor cauze subiective, cat si obiective. Concluzionam ca parintii nu mai pot asigura transmiterea de cunostinte copiilor lor, nu le mai pot satisface nevoia de instructie la standardul exigentelor actuale.

Intrucat lumea moderna este marcata de dinamismul sau fara precedent, de abandonarea sau marginalizarea traditiei si de consecintele sale globale, tendinta de modificare a statusului si rolului individului in familie, determina schimbari si in gradul de satisfacere a functiilor familiei²⁹. Datorita slujbelor in afara familiei, parintii sunt mai putin timp impreuna cu copiii, care sunt dusi, de la cele mai fragede varste, in institutii specializate (gradinite, crese). Astfel, ei nu numai ca nu dispun de timpul necesar realizarii unei scolarizari firesti, dar, de multe ori, nici nu au constiinta necesitatii actiunilor educative.

O mare greseala ramane aceea a considerarii copilului o fiinta pasiva, socializabila dupa voia fiecaruia, ignorandu-se faptul ca el este un subiect care gandeste si actioneaza, care intervine constant si direct in procesul propriei sale dezvoltari. O alta greseala este aceea a ignorarii faptului ca socializarea se manifesta pe tot parcursul vietii individului, parintii fiind ei insisi supusi influentelor socializatoare, dincolo de influentele pe care le exercita asupra copiilor lor.

3.Functia de solidaritate

Solidaritatea in familie asigura unitatea, intimitatea, coeziunea, securitatea emotionala, protectia si increderea grupului familial. Ea este o functie complexa, si antreneaza toti membrii familiei si toate momentele vietii familiale. M. Voinea³⁰ considera ca manifestarea solidaritatii incepe inca din familiile de origine ale partenerilor, prin modul in care au fost pregatiti, educati, orientati spre intelegerea celuilalt, spre oferirea protectiei si afectivitatii. Solidaritatea familiala nu este un dat, ea se construieste, se perfectioneaza in procesul firesc al vietii de familie, prin concesii si ajustari reciproce ale vietii de familie.

Functia de solidaritate familiala a cunoscut o diminuare in timp, datorata, in special, mobilitatii sociale, mobilitate ce a implicat ruperea locului de munca si cel rezidential.Acest lucru nu a facut decat sa influenteze negativ solidaritatea familiala, macinata de separarea fizica si afectiva existenta intre membrii familiei³¹. Pentru o intelegere mai clara a acestei functii, vom decela solidaritatea pe cele trei niveluri existente intr-o familie:

-nivelul relatiei conjugale;

-nivelul relatiei parentale;

-nivelul relatiei fraternale.

Se pleaca de la ideea ca manifestarea solidaritatii in fiecare nivel implica o familie coeziva, echilibrata, armonioasa si functionala.

a)Relatia conjugala. In aceasta, o serie de factori contribuie la asigurarea solidaritatii conjugale, printre cei mai importanti numarandu-se:

-factorii anteriori mariajului:

-durata convietuirii in concubinaj;

-aprobarea casatoriei de catre parinti;

-homogamie etnica si religioasa;

-concordanta varstelor si a nivelului de instructie.

-factori posteriori mariajului:

-acceptarea modelului egalitar;

-satisfactia fata de viata sexuala;

-concordanta privind existenta si numarul copiilor;

-complementaritate in planul aspiratiilor.

b)Relatia parentala vizeaza modul de relationare cu copiii, strategiile educationale utilizate, precum si metodele si mijloacele folosite in cresterea si educarea copiilor.

Important de retinut este faptul ca, daca pentru familia traditionala a fi parinte este mai curand o obligatie fata de societate, pentru familia moderna parentalitatea este mai mult un privilegiu pe care si-l asuma din proprie convingere.

c)Relatia fraternala implica ansamblul relatiilor interpersonale dintre copiii ce apartin aceleiasi familii. Ea are un rol important in procesul devenirii personalitatii, contribuind la f ormarea unor structuri atitudinal-relationare necesare pentru adaptarea si integrarea in relatii extrafamiliale. Relatiile fraternale sunt foarte complexe si genereaza situatii uneori imprevizibile. Ea este foarte importanta, avand rolul de tampon al divergentelor ce pot aparea intre frati.

Concluzionand, atat relatia conjugala cat si cea parentala devin din ce in ce mai mult dominate de contradictii si framantari. Pe de o parte, prima e influentata de un complex de factori: emanciparea femeii, diviziunea moderna a rolurilor in cadrul familiei, satisfacerea legata de viata sexuala, etc., relatia parentala e dominata de framantari din cauza adancirii diferentelor dintre modelele culturale apartinand diferitelor generatii.

4.Functia sexuala si reproductiva.

Aceasta functie cuprinde doua componente: sexualitatea si procreerea. Functia sexuala consta in satisfacerea trebuintelor sexuale, a instinctului sexual. In cadrul familiei, relatiile sexuale se integreaza armonios in amplul sistem de interrelationare si intercomunicare dintre membrii cuplului conjugal, capatand o finalitate specific umana. Asadar, comportamentul social trebuie sa devina nu scop, ci mijloc pentru implinirea personalitatii, pentru cresterea gradului de armonie al relationarii dintre soti, a coeziunii grupului conjugal si familial³². Functia reproductiva asigura continuitatea speciei.

Prin functia sexuala, in contextul actului sexual, trebuie sa vedem atat satisfacerea functiilor fiziologice, cat si satisfacerea unor nevoi afectogene, ambele in cadrul unor atractii erotice in mod reciproc. Tot prin functia sexuala membrii cuplului conjugal invata sa se cunoasca, sa se recunoasca, si mai ales, invata sa-si recunoasca dependenta fata de partener, depinzand de individualitate, de tendinta de dominatie, de supunere, de stapanire de sine, de suprasolicitare, etc. Functia sexuala trebuie sa permita o crestere a intensitatii relatiei afective dintre cei doi³³.

Functia sexuala constituie elementul fundamental al functiei de procreere. Functia de procreere asigura normalitatea familiei si disponibilitatea acesteia de a se extinde numeric, si, implicit, cresterea gradului de solidaritate a cuplului, prin cresterea sentimentului de securitate, de siguranta atat a membrilor cuplului, cat si a copiilor. Evola considera ca sexualitatea si reproducerea se gasesc intr-un raport invers proportional : "cu cat e mai puternic unul din cele doua elemente, cu atat celalalt este mai slab. Prin urmare, daca la limita inferioara se afla inmultirea fara nici un fel de dragoste sexuala, la limita superioara se afla o dragoste sexuala asociata chiar cu o excludere completa a reproducerii".

M. Voinea³⁴ sustine ca reproductivitatea, la nivelul cuplului conjugal este influentata de fertilitate. Fertilitatea este determinata de:

-varsta sotiei;

-durata casatoriei;

-starea de sanatate a cuplului (in special a sotiei);

-nivelul de instructie al partenerilor;

-angajarea profesionala a sotiilor;

-utilizarea mijloacelor contraceptive.

Alaturi de acesti factori, fertilitatea cuplurilor poate fi influentata de o serie de factori, cum ar fi cei economici, demografici, legislativi, etc.

Concluzionand, functia sexuala si reproducerea a cunoscut cele mai spectaculoase schimbari in trecerea de la traditional la modern. Aceste schimbari au dus la maximizarea sexualitatii si minimizarea fertilitatii.

3.1. Schimbari si tendinte in structura si functiile familiei:

Familia a evoluat, de-a lungul istoriei, ca o matrice psihosociala marcata cu stabilitate, bazata pe principiul sincroniei si complementaritatii rolurilor masculine si feminine. Cercetarea familiei traditionale a reliefat ca valoarea focala a stilului sau de viata o constituie AUTORITATEA. Ea e sustinuta de urmatoarele valori: ierarhie, conformism, represiune. Acestea definesc un stil de viata al familiei ce consacra superioritatea parintilor asupra copiilor, a varsnicilor asupra tinerilor, a barbatilor asupra femeilor, a fratilor mai mari asupra celor mai mici, etc³⁵.

Valorile familiei contemporane intemeiaza un stil de viata distinct de cel al familiei traditionale: autoritatii i se substituie ca valoare focala COOPERAREA. Ea este sustinuta de valori ca: egalitate, schimbare, comunicare. Plecand de la aceste considerente si analizand actualele tendinte, ca o alternativa la aceste stiluri de viata putem aprecia ca, in viitor, valoarea focala ar fi INDIVIDUALITATEA, sustinuta de urmatoarele valori: competitie, nonconformism, insingurare³⁶. Familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institutie sociala, cuplul familial fiind interesat mai mult de satisfacerea propriilor interese, si mai putin de realizarea functiilor pe care societatea le atribuie institutiei familiale.

Daca familia nucleara prezinta valorile stilului de viata bazat pe "cooperare", valori ce se vor pierde din ce in ce mai mult, familia moderna prezinta un stil de viata bazat pe "individualitate". Aceasta din urma tinde sa fie asimilata de un alt tip de familie, pe care il vom denumi "familia restructurata"³⁷.

Aceste doua tipuri de familie sunt marcate de modernitate, dar valorile uneia sunt diferite de valorile celeilalte, formele de manifestare ale celor doua tipuri de familie pastrandu-si un specific propriu, avand particularitati distincte³⁸.