Ingrijirea si educarea copiilor vitregi si naturali in familia vitrega

Ingrijirea si educarea copiilor vitregi si naturali in familia vitrega

Ingrijirea si educarea copiilor in familia vitrega ridica mari probleme, pentru ca la intrebarea cum trebuie sa se raporteze parintii fata de proprii lor copii sau fata de copiii partenerului, in vederea exercitarii eficiente a influentelor lor educationale, se raspunde foarte greu. Comportamentul parental trebuie conturat atat din perspectiva climatului educational, cat si a situatiilor educationale.In ceea ce priveste climatul educational, parintii au obligatia, in primul rand, de a asigura o buna functionalitate relationarii interpersonale dintre ei, oferind astfel copiilor din familie un model de conduita parentala cu accentuate modele formative. In al doilea rand, in legatura cu modul de relaaionare si tratare a copilului in familia vitrega, ei trebuie sa respecte anumite "reguli" care contribuie la asigurarea unui climat pozitiv. In aceasta directie, importante sunt cercetarile lui K. Lewin, in ceea ce priveste sistemul de "norme" educationale familiale, care asigura un bun climat educativ⁵⁰. Acestea sunt urmatoarele:

1.Sa dai copilului un sentiment de securitate.

2.Sa dai copilului sentimentul ca este iubit si dorit.

3.Sa eviti amenintarea, frica, pedeapsa.

4.Sa-l inveti pe copil cu independenta, si sa -l faci sa -si asume responsabilitatile.

5.Sa ramai calm si sa nu te sochezi de manifestarile instinctului la copil.

6.Sa fii cat poti de tolerant, ca sa eviti conflictele.

7.Sa eviti sa -l faci pe copil sa se simta inferior.

8.Sa nu-l impingi pe copil dincolo de ceea ce este natural pentru el.

9.Sa respecti sentimentele si datoriile copilului, chiar daca nu corespund propriilor tale norme.

10.Sa raspunzi cu franchete la intrebarile pe care copiii pot sa le puna, dar oferindu-le raspunsuri adecvate varstei lor.

11.Sa te interesezi de ceea ce face copilul chiar daca nu consideri ca este ceva direct util.

12.Sa tratezi dificultatile copilului fara sa -l consideri anormal.

13.Sa favorizezi cresterea, progresul, mai curaad decat perfectiunea.

Dar, comportamentul parental trebuie sa se contureze si in functie de "cerintele" particulare ale acesteia, el este necesar sa apara ca fiind prin excelenta adaptativ, dovedind intotdeauna, un indice inalt de flexibilitate. Asfel, o situatie educationala poate sa solicite mai multa intelegere, alta, dimpotriva, mai multa autoritate, una poate solicita acceptare si toleranta, in timp ce alta - interdictie si chiar sanctiune. In cazul familiilor vitrege, satisfacerea acestor "norme" este greu de realizat, intrucat in aceste familii fiecare parinte tinde sa -i acorde mai multa atentie propriului copil, din diferite motive⁵¹:

1.se teme ca nu va fi acceptat de copilul partenerului de viata, mai ales daca acesta isi valorizeaza excesiv de mult parintele pierdut;

2.nu vrea sa intervina peste modul de socializare al partenerului, peste conduita si sistemul sau de valori care au ghidat pana la acea varsta, comportamentul copilului;

3.cand banii sunt insuficienti, putini oameni ar accepta sa satisfaca doleantele copilului vitreg, privandu-si propriile necesitati;

4.nu este interesat prea mult de copilul partenerului pentru ca nu acesta a fost cauza formarii familiei. Atata timp cat relatia conjugala este buna, socializarea copilului ocupa un loc minor;

5.nu are timpul necesar socializarii, in general.

Cresterea si educarea copiilor, in general, nu este exclusiv o chestiune de disponibilitati financiare, se intampla des ca tocmai starea economica buna a parintilor sa constituie un factor de degradare a prestatiei educative cat o chestiune de prezenta activa. Prezenta fizica si, mai ales, cea morala a parintelui este prima manifestare a constiintei educative. Ca urmare, un copil care nu s-a bucurat de ingrijirea afectuoasa a parintilor, nu se va putea dezvolta ca personalitate armonioasa. Se considera, in general, ca un "copil crescut de capul lui" este un copil cu o comportare defectuoasa, cu deprinderi proaste, dar aceste comportari si aceste deprinderi sunt numai fatada inselatoare a unor dezechilibre mai adanci, iar adesea expresia incoerenta a unoriincercari dramatice de a compensa aceste dezechilibre. Copilul "lasat de capul lui" este, in realitate, o persoana careia i s-a rapit fermentul socializarii, o persoana diminuata, incompleta.

P.Osterrieth⁵² aseaza la baza raportului parinte-copil doua atitudini esentiale extreme ale parintelui: acceptarea sau neacceptarea copilului. Familia indeplineste o functie de reglare a interactiunilor dintre copil si mediul ambiant. Cand aceasta functie opereaza satisfacator, dupa trebuintele fiecarui copil, copilul este acceptat asa cum se prezinta si drept ceea ce el reprezinta: familia ia in considerare slabiciunea si incapacitatea lui, dar totodata si fortele si posibilitatile de care el dispune.

Dar integrarea familiala a copilului, mai ales in familiile reconstituite, nu are loc intotdeauna in forme la fel de corecte. In primul rand, avem de-a face cu o protectie nesatisfacatoare. Copilul, in familiile reconstituite, poate fi lasat prada dificultatilor, este parasit in fata socurilor si exigentelor unui univers care, afirmandu-se astfel, ii apare ca esntial amenintator. Cadrul familial nu tine seama de vulnerabiltatea reala a copilului, nu il protejeaza satisfacator. Este limpede ca in asemenea imprejurari copilul nu invata sa faca fata conditiilor realitatii. Copilul, intr-un astfel de climat familial prezent in familiile reconstituite, nu experimenteaza decat neincrederea in puterile lui si nu cunoaste decat anxietatea.

P. Symonds⁵³ defineste ca "respins" un copil care nu este acceptat de mama sau de tatal sau. In familiile reconstituite se intampla des ca mama sau tatal sau actuali, sa nu acorde copilului ingrijirea necesara, protectia si afectiunea, sau manifesta preferinta pentru alti copii din familie, asfel ca, in general, copilul este intr-un fel sau altul neglijat. In acest caz, copilul constituie o prezenta incomoda si plictisitoare. Existenta copilului este privita de parinte ca frustranta, copilul nu-i ofera satisfactii, nici ocazia de a incerca sentimente de valorizare si de implinire, copilul nu este un izvor de bucurie. Astfel, fata de acesti copii, parintii (proprii sau vitregi) isi manifesta inclinatiile temperamentale: dominatia agresiva sau pasivitatea. in primul caz, copilul este un infractor ce trebuie pedepsit, in cazul al doilea, un strain de care nu stii cum sa te debarasezi.

Daca nu i se consacra destul timp, daca este lipsit de prezenta parintelui, daca nu i se dovedeste afectiune, copilul sufera, oricat ar fi el coplesit de daruri si compensatii materiale, si oricat i s-ar explica personal "cate sacrificii fac parintii de dragul lui". Acesti copii sunt frustrati de ceea ce R.Linton⁵⁴ numea "raspuns afectiv", in lipsa caruia individul ar fi cuprins de sentimentul izolarii si al singuratatii. Ca urmare al acestui esec in integrarea familiala, copiii din familiile reconstituite tind catre lipsa de autovalorizare si incredere in sine, catre manifestari de pasivitate si chiar de apatie provocate de sentimentul profund de incapacitate si inferioritate fata de acel univers caruia copiii sunt lasati prada fara sprijin si incurajare. Modelul parintesc format pe ideea de respingere si ostilitate blocheaza dorinta copilului de a deveni adult, tendinta de a se identifica cu adultul si de a adopta valorile sale morale si sociale. Copilul se simte inferior celorlalti, si de aceea, cauta sa se valorizeze prin visari compensatorii. Imaginatia fara frau cauta sa maguleasca un narcisism ranit si reprezinta o fuga de realitate. El nu simte ca exista ca personalitate printre ceilalti. Ii lipseste sentimentul propriei valori. Nu apartine nimanui si nu are constiinta de sine.

A domina un copil sau a-i arata supunere, sunt conduite care pot fi incadrate si in atitudinea de acceptare si in cea de neacceptare. Autoritatea face marturia importantei ce se acorda trebuintei copilului de a fi dirijat si orientat, de a avea un cadru de referinta comportamental. In acest sens, autoritatea poate fi interpretata ca un simptom de acceptare. Dar autoritatea poate emana si dintr-o atitudine de neacceptare: controlezi copilul, il dojenesti, il corijezi deoarece l-ai dori altfel, chiar altfel decat poate fi el, deoarece este "insuportabil", adica nu-l suporti⁵⁵. Iata cum autoritatea poate contura respingerea. Copiii din familiile reconstituite in care climatul dominant este conturat de autoritate, sunt "bine crescuti", mai "manierati", sunt linistiti, conformisti, nerezistenti, neagresivi, insa lipsiti de imaginatie, de curiozitate; fiind predispusi spre cearta cu cei de varsta lor, nu se bucura, printre acestia, de popularitate.

Totusi, problema recasatoririi este considerata de multi cercetatori, una dintre cele mai serioase posibilitati de a remedia daunele provocate de absenta prin deces sau prin divort a unuia dintre soti, de a restabili echilibrul familial. Cu toate ca divortul este considerat un non-sens, o monstruozitate in ochii copilului, astazi el este o solutie mai putin vatamatoare decat aceea de a-i lasa pe copii sa creasca intr-o atmosfera plina de conflicte, de lupte si rivalitati⁵⁶. Divortul "emotional", separarea afectiva, discordia dintre soti este aceea care trebuie facuta raspunzatoare de degradarile de personalitate pe care le sufera cei mici⁵⁷. De altfel, se sustine ca nu toti copiii separati de unul din parinti ajung in conditii dezavantajoase. Multi dintre ei isi gasesc in viata un nou echilibru si o alta structura personala. Multi copii accepta relativ usor sa -si imparta timpul si afectiunea intre cei doi parinti separati, sau au inlocuit parintele absent cu un tata sau o mama vitrega care ii satisfac pe deplin.

Copilul pastreaza nostalgia parintelui cu care nu mai traieste impreuna. Uneori chiar il "idealizeaza" pe acest absent, il impodobeste cu toate calitatile, mai ales in cursul unei opozitii impotriva celui sau celei care il educa. In caz de recasatorire, tatal sau mama vitrega trebuie sa se arate un educator de mare talent pentru a fi "admis" de catre copil⁵⁸.

Problemele pe care le ridica recasatorirea angajeaza si pe fiecare membru al grupului familial reconstituit, in parte, angajeaza familia ca unitate psihosociala, dar angajeaza si climatul intim al acestei familii. Este vorba, prin urmare, de a stabili un nou acord familial, in alta cheie decat cea cunoscuta anterior de majoritatea membrilor familiali. Si trebuie sa recunoastem ca acesta nu este un lucru simplu.

P. Osterrieth⁵⁹ considera ca numai arareori solutia recasatoririi reechilibreaza universul afectiv al copilului. In mod obisnuit, ea pune probleme noi pe care numai un parinte vitreg inzestrat cu calitati psiho-educative exceptionale le poate rezolva satisfacator. Uneori copiii sunt impartiti intre fostii soti dupa criterii aritmetice sau dupa sex, criterii absurde, deoarece copiii nu sunt bunuri materiale, iar afectiunea fata de parinti nu este conditionata de apartenenta la un sex sau altul. Pe de alta parte, copiii au nevoie de ambii parinti asa cum au nevoie si de modelul cuplului de parinti. Impartirea distruge apoi grupul de copii, singurul element valid pe care il mai pastreaza familia. Ca urmare, consecintele negative ale recasatoririi nu pot fi evitate in nici un caz.

Din alt punct de vedere, A. Berge⁶⁰ adopta o atitudine mai constructiva, si dedica problemei recasatoririi cateva sugestii utile. El examineaza problema recasatoririi si din perspectiva copiilor, dar si din perspectiva parintilor. Ca urmare, Berge argumenteaza ca psihologia parintelui care se recasatoreste se poate manifesta sub diverse forme, poate manifesta diverse tendinte si sentimente. In cazul cel mai rau, parintele recasatorit poate incerca o oarecare ostilitate fata de copiii proprii, care il stanjenesc. Dar chiar daca se recasatoreste cu dorinta de a-i face mai fericiti, el trebuie sa lupte uneori cu un sentiment de culpabilitate fata de rudele sotului absent. Se intampla atunci ca el sa lase acestora prea multa autoritate asupra copiilor din prima casatorie, care vor avea impresia ca sunt neglijati.

Vinovatia trezeste uneori nevoia de justificare sau reactii de agresivitate, caci, dupa A. Berge, cel ce se simte vinovat devine rautacios. Copilul apare ca o reincarnare a parintelui disparut sau absent, iar daca acel parinte a fost rau, copilul este tratat fara menajamente. Noul parinte poate incerca si el un sentiment de culpabilitate. Se considera ca nu este recomandabila incercarea de a seduce, de a cuceri, de a te face acceptat imediat. Si mai gresita este atitudinea acelora care vin de la inceput cu ideea preconceputa ca in familie exista un dezechilibru, iar rostul lor este acela de a "face ordine". Cercetatorul considera, deasemenea, ca parintele vitreg trebuie sa aiba un comportament adecvat la varsta copiilor. A impune de la inceput copiilor folosirea apelativului "tata" sau "mama" este o lipsa de tact. Copilul trebuie lasat sa gaseasca singur numele pe care se hotaraste sa-l dea inlocuitorului.

Parintele vitreg trebuie sa-si dea seama de la inceput ce-i lipseste copilului - autoritate, afectiune, prietenie, etc - si sa-i ofere cu generozitate atitudinea necesara, fara sa se sesizeze de unele reactii agresive pe care le-ar putea intampina. Copilul care sufera de pierderea unui parinte nu priveste cu placere manifestarile teatrale de compasiune. Reacomodarea copilului este un proces de lunga durata, care impune parintelui vitreg multa rabdare; copilul trebuie lasat sa se desprinda cu incetul cu noua situatie. Nu i se poate cere de la inceput o reciprocitate de sentimente.

Psihologia copilului, in cazul recasatoririi unuia dintre parinti, este marcata de ambivalenta, in copil exista sentimente contradictorii, sau care par astfel: recunostinta fata de parintele care se ocupa de el, dar in acelasi timp si ciuda pentru ca a luat locul parintelui adevarat; si gelozie si atasament, si culpabilitate si necaz din dragoste. Toate acestea se amesteca sau se confunda, creind o oarecare nervozitate in copil, care nu se simte bine in situatiile prea complicate.

Intimitatea sexuala a parintilor este privita cu repulsie de catre copil. Aceste sentimente ostile sunt provocate de faptul ca intimitatea sexuala a parintilor pune copilul pe plan secundar. Gandul dorintei si al placerii il face gelos, el socoteste ca acestea sunt justificate numai in masura in care explica venirea lui pe lume⁶¹. Multi copii ar prefera ca mama sau tatal sa nu caute la sotul nou nici o alta preocupare in afara de aceea pentru copil. Ei nu se gandesc si, fireste, nici nu pot intelege singuratatea sotului vaduv sau divortat, care are nevoie de un nou tovaras.

In evolutia copilului, identificarea cu adultii are o mare insemnatate. In copilul normal exista o trebuinta de adaptare, de a fi la fel ca ceilalti. Daca parintele vitreg se identifica in afectivitatea copilului cu parintele inlocuit, atunci identificarea cu parintele nou se face mai usor. Dar aceasta identificare este un proces lent. Manifestarile sentimentale ostentative nu sunt acceptate cu interes de copil, si nu au, prin urmare, eficacitate. Mai convingator apare exemplul intelegerii dintre noii soti, intelegere insotita de bunavointa si dragoste fata de copil. Daca parintele absent traieste, este total neadecvat ca parintele vitreg sa adopte fata de el o pozitie critica, acuzatoare, caci insistand asupra defectelor parintelui firesc, va trezi cu siguranta antipatia copilului. Chiar daca la inceput strategia de a ponegri pe absent pare sa dea roade, rezultatul final este tot dezavantajos, fiindca acel copil este pus in situatia dureroasa a unei rupturi, este silit sa asimileze doua atitudini diametral opuse. Copilul are tendinta de a se apropia de ceea ce-i face bine, nu de ceea ce-i provoaca suferinta.

In concluzie, se recomanda ca parintele vitreg, scrie Berge, sa caute sa inteleaga dificultatile copilului, sa-i accepte ambivalenta si agresivitatea trecatoare. Numai in felul acesta va gasi drumul spre inima lui. Ca urmare, subliniaza premisa realista, este de preferat a incerca sa reconstitui simetria pierduta a unitatii familiale, decat sa accepti ideea ireversibilitatii acestei pierderi.

Note bibliografice:

Mitrofan, Iolanda, Mitrofan, Nicolae - Familia de la A.la Z, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1991

Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, Cristian - Incursiune in psihosociologia si psihosexologia  familiei, Edit Press Mihaela SRL, Bucuresti, 1998

Voinea, Maria - Aspecte psihosociale ale modelelor familiale ale tranzitiei, Editura I.N.I., Bucuresti, 1996

Stanciulescu, Elisabeta - Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, Iasi, 1993

Irene Thery - Remariage et familles composees: des evidences aux incertitudes, in L'Anee sociologique, Paris,nr. 37, 1987

Goodman, Norman - Introducere in sociologie, Editura Lider, Bucuresti, 1992

idem

Giddens, Anthony - Sociologie, Editura BICC ALL, Bucuresti, 2000

Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, Cristian - Incursiune in psihosociologia si psihosexologia  familiei, Edit Press Mihaela SRL, Bucuresti, 1998

Zlatescu, Victor, Dan - Criza casatoriei in societatea occidentala si reflectarea ei in drept, in Viitorul Social, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, nr. 1, 1982

Toffler, Alvin - Al treilea val, Editura Politica, Bucuresti, 1983

Zlatescu, Victor, Dan - Criza casatoriei in societatea occidentala si reflectarea ei in drept, in Viitorul Social, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, nr. 1, 1982

apud Parkinson, Lisa - Separarea, divortul si familia, Editura Alternative, Bucuresti, 1993, p. 34

Giddens, Anthony - Sociologie, Editura BICC ALL, Bucuresti, 2000

idem

ibidem

Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, Cristian - Incursiune in psihosociologia si psihosexologia  familiei, Edit Press Mihaela SRL, Bucuresti, 1998

idem

Gilles, Ferreol - Se poate vorbi de o criza a familiei ?, in Sociologie Romaneasca, Serie Noua, Bucuresti, nr. 5, 1994

Banciu, Maria - Dreptul familiei. Teorie si practica, Editura ARGONAUT, Cluj Napoca, 1998

Filipescu, Ion, P. - Tratat de dreptul familiei, Editura ALL BECK, Bucuresti, 2000

Banciu, Maria - Dreptul familiei. Teorie si practica, Editura ARGONAUT, Cluj Napoca, 1998

Osterrieth, Paul - Copilul si familia, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973

Mitrofan, Iolanda, Mitrofan, Nicolae - Familia de la A.la Z, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1991

Mitrofan, Nicolae - Dragostea si casatoria, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984

Mitrofan, Iolanda, Mitrofan, Nicolae - Familia de la A.la Z, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1991

Dimitriu, Cornelia - Constelatia familiala si deformarile ei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973

apud Irene Thery - Remariage et familles composees: des evidences aux incertitudes, in L'Anee sociologique, Paris,nr. 37, 1987, p. 135

Cherlin Andrew apud Vander Zanden, James, W. - The social experience, Random House, New York, 1988, p. 358

White and Booth apud Vander Zanden, James, W. - The social experience, Random House, New York, 1988, p. 358

Paernow apud Vander Zanden, James, W. - The social experience, Random House, New York, 1988, p. 359

Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, Cristian - Incursiune in psihosociologia si psihosexologia  familiei, Edit Press Mihaela SRL, Bucuresti, 1998

Giddens, Anthony - Sociologie, Editura BICC ALL, Bucuresti, 2000

idem

Parkinson, Lisa - Separarea, divortul si familia, Editura Alternative, Bucuresti, 1993

idem

Ganong and Coleman apud Vander Zanden, James, W. - The social experience, Random House, New York, 1988, p. 359

Parkinson, Lisa - Separarea, divortul si familia, Editura Alternative, Bucuresti, 1993

Stanciulescu, Elisabeta - Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, Iasi, 1993

Batrinu, Emilia - Educatia in familie, Editura Politica, Bucuresti, 1980

Saxton apud Stanciulescu, Elisabeta - Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, Iasi, 1993, p. 156

Stanciulescu, Elisabeta - Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, Iasi, 1993

Irene Thery - Remariage et familles composees: des evidences aux incertitudes, in L'Anee sociologique, Paris,nr. 37, 1987

Mitrofan, Nicolae - Dragostea si casatoria, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984

Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, Cristian - Incursiune in psihosociologia si psihosexologia  familiei, Edit Press Mihaela SRL, Bucuresti, 1998

Parkinson, Lisa - Separarea, divortul si familia, Editura Alternative, Bucuresti, 1993

idem

Stanciulescu, Elisabeta - Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, Iasi, 1993

idem

apud Mitrofan, Nicolae - Dragostea si casatoria, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984

Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, Cristian - Incursiune in psihosociologia si psihosexologia  familiei, Edit Press Mihaela SRL, Bucuresti, 1998

Osterrieth, Paul - Copilul si familia, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973

apud Dimitriu, Cornelia - Constelatia familiala si deformarile ei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973, p. 45

apud Dimitriu, Cornelia - Constelatia familiala si deformarile ei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973, p. 47

Osterrieth, Paul - Copilul si familia, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973

idem

Parkinson, Lisa - Separarea, divortul si familia, Editura Alternative, Bucuresti, 1993

Dimitriu, Cornelia - Constelatia familiala si deformarile ei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973

Osterrieth, Paul - Copilul si familia, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973

apud Dimitriu, Cornelia - Constelatia familiala si deformarile ei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973, p. 132

apud Dimitriu, Cornelia - Constelatia familiala si deformarile ei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973, p. 133