Alimentarea pacientului

ALIMENTAREA PACIENTULUI

1. Servirea meselor

a) Orarul si repartizarea meselor:

- intervalul dintre mese trebuie stabilit astfel incat perioada de repaus din cursul noptii sa nu fie mai mare de 10 - 11 ore, iar in unele cazuri si mai mic (ulcer gastric).

- pacientii in stare grava, febrili, vor fi alimentati in momentele de acalmie, indiferent de programul sectiei

- pacientii cu hipersecretie gastrica sau boala ulceroasa vor fi alimentati la intervale scurte, in functie de stadiul de evolutie; la ei alimentele trebuie servite uneori din ora in ora in cursul zilei, adaugand una, doua mese si-n cursul noptii

- pacientii febrili, adinamici, in stare grava vor fi alimentati dupa un program special, cu mese mici, dese, atat ziua cat si noaptea

- pacientii cardiaci si cei cu sistem nervos labil suporta greu o flamanzire mai mare de 6 ore

- alimentele rezervate acestor bolnavi vor fi pastrate in conditii corespunzatoare la oficiul de alimente

- mesele principale nu vor fi servite niciodata inaintea aplicarii tratamentului

- dupa pranz vor fi rezervate ore de odihna, intrucat, in aceasta perioada, procesul de digestie blocheaza energia organismului prin angajarea unei cantitati mari de sange la nivelul organelor abdominale

b) Pregatirea servirii meselor:

- hranirea pacientului nu trebuie sa fie tulburata de activitatea sectiei (tratamente, recoltari, vizita medicala,etc.)

- inaintea servirii meselor nu se aplica tratamente dureroase

- se vor inlatura din salon toti factorii dezagreabili (plosca, urinare, scuipatori)

- pacientii cu aspect neplacut (arsi, cu piodermite, cei care varsa) vor fi izolati de restul bolnavilor cu paravane

- saloanele vor fi aerisite, curate, cu ambianta placuta, familiala

- asistenta imbraca un halat alb peste uniforma, isi prinde parul in calota, isi spala bine mainile

c) Distribuirea alimentelor:

- servirea estetica si curata a meselor creste pofta de mancare a pacientilor

- asigura decalnsarea secretiei sucurilor digestive si pe cale psihica

- operativitatea impiedica denaturarea si racirea alimentelor (isi pastreaza forma, aspectul si valoarea calorica initiala)

distribuirea aliment

elor se face pe baza tabelelor de alimentatie

- in unele cazuri, asistenta intocmeste fise individuale de regim, care se inmaneaza pacientului odata cu masa (pastrate, vor ajuta pacientul la domiciliu)

- alimentele se portioneaza pe regimuri, apoi sunt distribuite in salon pe un carucior special, iar la bolnavi pe tavi acoperite

- felurile de alimente se servesc pe rand, pe masura ce bolnavul consuma felul anterior

- alimentele nu se ating cu mana

- gustul unor alimente se poate corecta cu: sare, otet, zahar (daca nu contravine dietei)

d) Ordinea de servire a mesei

- se va distribui intai regimul comun, apoi regimurile tip si la urma se va dispune aducerea regimurilor individuale, pentru pacientii a caror alimentatie nu se incadreaza in regimurile tip

- vor lua masa intai pacientii ce se pot alimenta singuri, apoi asistenta se va ocupa de cei ce trenuie alimentati de ea

- alimentatia artificiala se va face in afara programului obisnuit

2. Modurile de alimentare ale bolnavilor

In functie de starea bolnavului, alimentarea se face: activ, pasiv, artificial.

A. Alimentarea activa

In functie de starea generala, pacientul mananca singur, fara ajutor, alimentele oferite, in salon sau sala de mese, la masa sau la pat.

1) Pregatiri - materiale - tava, tacamuri, farfurii, servetele, cana pentru supa, pahar de apa, fete de masa, cosilet de paine.

2) Conditii de mediu-a) sala de mese- curatenia, aerisirea, se aranjeaza estetic pe mese mici (4 persoane), tacamurile, paharele, cana de apa, sevetelele, flori, numarul regimului; - se creeaza o atmosfera cat mai intima; - se anunta bolnavii sa vina la masa; - se invita sa se spele pe maine.

Servirea mesei - se servesc felurile de mancare pr rand

- se ridica imediat vesela folosita

- nu se ating alimentele cu mana

- se observa daca pacientul a consumat alimentele in intregime, daca nu, se solicita motivul si se iau masuri de inlocuire

- se transporta vesela la oficiu

- se aeriseste si se curata sala de mese

-b) conditii de mediu in salon, la masa- se indeparteaza tot ce ar putea influenta negativ apetitul pacientului (tavita, scuipatori, plosca); - se separa cu paravan pacientii cu aspect dezagreabil pentru ceilalti; - se pregateste masa pacientului: se aseaza fata de masa curata, tacamuri, cana de apa, servetele, sarea (dupa caz); - se invita pacientul sa se spele pe maini; - pacientul este ajutat sa se aseze la masa; - asistenta imbraca halatul de protectie, isi prinde parul sub boneta, se spala pe maini.

-c) alimentarea activa in salon, la pat: - se pregateste salonul ca si pentru alimentarea la masa; - se aseaza pacientul in pozitie confortabila, semisezand sau sezand cu ajutorul rezematorului de pat sau pernei; - se protejeaza lenjeria de pat cu musama; - se aseaza peste musama un lighean, i se ofera pacientului sapunul si i se toarna apa sa se spele; - i se ofera prosopul sa-si stearga mainile; - se indeparteaza materialele folosite

- se adapteaza masa speciala la pat, acoperita cu fata de masa sau o tava acoperita cu servetel, se aseaza pe genunchii pacientului, peste patura acoperita cu aleza

- se aseaza in jurul gatului un prosop

- asistenta imbraca halatul de protectie

- se spala pe maini si serveste masa la fel ca la masa, in salon

-d) alimentarea activa, la pat in decubit lateral stang: - se aseaza pacientul in decubit lateral stang, cu capul sprijinit pe o perna; - se spala pe maini; - se protejeaza lenjeria de pat cu o aleza, iar cea a bolnavului cu un prosop curat

- se aseaza tava pe marginea patului sau pe un taburet la inaltimea patului; - se servesc alimentele pe rand, se vor taia cele solide

- lichidele se servesc in cani speciale cu cioc sau cu ajutorul unor tuburi transparente, curate, fierte

- se ridica vesela utilizata, se indeparteaza materalele folosite, se spala pacientul pe maini

B. Alimentarea pasiva

Pacientului i se introduc alimentele pe gura.

1) Scop: - vor fi hraniti bolnavii imobilizati, paralizati, epuizati, adinamici, in stare grava si cei cu usoare tulburari de deglutitie.

2) Pregatiri: - materiale: - tava, farfurii, pahar cu apa sau cana cu cioc, sevet de panza, cana de supa, tacamuri

- asistenta: - imbraca halatul de protectie

- aseaza parul sub boneta

- se spala pe maini

- pacient: - se aseaza in pozitie semisezand cu ajutorul rezematoarelor de pat sau in decubit dorsal cu capul usor ridicat si aplecat inainte pentru a usura deglutitia; - se protejeaza lenjeria cu un prosop curat; -se protejeaza pacientul cu un prosop in jurul gatului; - se adapteaza masuta la pat si se aseaza mancarea astfel incat sa vada ce i se introduce in gura.

3) Servirea mesei: - asistenta se aseaza in dreapta pacientului si ii ridica usor capul cu perna

- verifica temperatura alimentelor (pacientii in stare grava nu simt temperatura si nici gustul alimentelor

- ii serveste supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide

- supravegheaza debitul lichidului pentru a evita incarcarea peste puterile de deglutitie ale pacientului; - acesta va fi sters la gura; - se aranjeaza patul

- se indeparteaza eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav pot conduce la formarea escarelor; - schimba lenjeria daca s-a murdarit

- acopera pacientul si aeriseste salonul

- strange vesela si o duce la oficiu

DE STIUT: - se incurajeaza pacientul in timpul alimentatiei, asigurandu-l de contributia alimentelor in procesul vindecarii

- se ofera pacientului cantitati nu prea mari, deoarece ar putea sa le aspire, neputand sa le inghita

DE EVITAT: servirea alimentelor prea fierbinti sau prea reci; - atingerea alimentelor care au fost in gura pacientului.

Principii de alimentare ale pacientilor inapetenti

Scop: - observarea apetitului urmareste descoperirea si combaterea inapetentei sau anorexiei bolnavului

- apetitul poate fi un indiciu in stabilirea diagnosticului unor afectiuni; - astfel bolnavii cu:

-cancer gastric refuza carnea de vaca

- in hepatita epidemica- faza preicterica refuza grasimile

- polifagia indica un diabet zaharat

- apetitul preferential in cazul unor carente ale organismului (gravide)

Pentru conbaterea anorexiei sau inapetentei, se vor avea in vedere urmatoarele:

- se verifica daca inapetenta este totala sau repulsia se manifesta numai fata de alimentele de regim in comparatie cu cele preferate

- se inlocuiesc in functie de preferintele bolnavului in cadrul limitelor permise de prescriptia medicala

- servirea mesei se va face intr-un cadru cat mai estetic

- se servesc alimentele in portii mici, pentru a nu provoca senzatia de plenitudine, numai la simpla vedere, a cantitatilor mari

- mesele se servesc la intervale mici (2 - 3 ore)

- pentru eliminarea senzatiei de greata, lichidele se servesc reci, acidifiate cu lamaie, intr-o variatie cat mai mare

- nu se administreaza alimente hiperzaharate - provoaca senzatia de plenitudine si provoaca diareea

-laptele in canatitate mai mare de 1 l provoaca greata, diaree

-albuminele supradozate (branza) provoaca meteorism si accentueaza inapetenta

- la bolnavii complet inapetenti, senzatia de sete va fi exploatata si l-i se vor oferi elemente nutritive sub forma lichida: laptele, sucurile de fructe vor fi imbogatite cu praf de lapte, cacao, galbenus, preparate de zahar, zeama de lamaie sau portocale

- bulionul de legume va fi imbogatit cu unt, branza, faina, galbenus de ou, cacao

- in aceste amestecuri se vor introduce si preparate de vitamine, daca ele nu disperseaza usor si nu modofica gustul sau mirosul alimentelor

- se asigura necesitatile calorice 2500 - 3000 cal/24 ore prin administrare de preparate lichide hipercalorice

- la revenirea apetitului se administreaza alimentatie solida repartizata in 4 - 5 mese

- asistenta trebuie sa noteze exact cantitatea de alimente consumata si sa calculeze valoarea calorica pentru a se putea orienta in privinta acoperirii necesitatilor zilnice ale bolnavului

- va urmari ca bolnavul sa consume doar alimente conform prescriptiei medicale

C. Alimentarea artificiala

Definitie: introducerea alimentelor in organismul pacientului prin mijloace artificiale.

Procedee: - sonda gastrica sau intestinala

- gastrostoma

- pe cale parenterala

- clisma

Scop: - hranirea pacientilor inconstienti

- cu tulburari de deglutitie

- cu intoleranta sau hemoragii digestive

- operati pe tubul digestiv si glandele anexe

- cu structuri esofagiene sau ale cardiei

- in stare grava

- negativism alimentar

1. Alimentarea prin sonda gastrica

a) Pregatire: - materiale: - de protectie: - aleza, prosoape

- sterile: - sonda Einhorn sau Faucher

- seringi de 5 - 10 cm

- pensa hemostatica

- nesterile: - palnie, tavita renala

- bulion alimentar (sa nu aiba grunji, sa fie la temperatura corpului, sa aiba valoare calorica)

- pacient:

-psihic- se informeaza pacientul si i se explica necesitatea tehnicii; - este rugat sa respecte indicatiile din timpul sondajului

-fizic-se aseaza pacientul pe un scaun cu speteaza, cu spatele cat mai drept

-se protejeaza cu sortul de caiciuc sau material plastic

-se indeparteaza proteza dentara (la nevoie); - se aseaza tavita renala sub barbie pentru a capta saliva

b) Introducerea sondei:

- asistenta se spala pe maini cu apa si sapun

- imbraca sortul de cauciuc

- isi pune manusile sterile

- umezeste sonda pentru a favoriza alunecarea in faringe si esofag

- se aseaza in dreapta bolanvului si ii fixeaza capul cu mana stanga, tinandu-l intre mana si torace

- prinde cu mana dreapta extremitatea rotujita a sondei ca pe un creion

- cere pacientului sa deschida larg gura, sa respire adanc si introduce capatul sondei pana la peretele posterior al faringelui, cat mai aproape de radacina limbii, invitand bolnavul sa inghita; - prin deglutitie sonda patrunde in esofag si este impinsa foarte atent spre stomac (la marcajul 40 - 50 cm citit la arcada dentara)

- verifica prezenta sondei in stomac prin aspirarea continutului cu seringa; - se fixeaza sonda

c) Alimentarea propriu-zisa

- in caz de staza gastrica, se aspira continutul si se face spalatura gastrica

- se aseaza palnia la capatul sondei si se toarna lichidul alimentar 200 - 400 ml pana la 500 ml, incalzit la temperatura corpului; - se introduc apoi 200 - 300ml apa si o cantitatea mica de aer pentru a goli sonda

-se inchide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor in faringe de unde ar putea fi aspirate, determinand o complicatie grava = pneumonia de aspiratie

- se extrage atent sonda

DE STIUT: - la pacientii inconstiensi, cu tulburari de deglutitie sau care trebuie alimentati mai mult timp pe aceasta cale, sonda se introduce endonazal

- sondele de polietilen se mentin mai mult de 4 - 6 zile, cele de cauciuc maxim 2- 3 zile fiind traumatizante (produc escare ale mucoaselor)

- ratia zilnica se administreaza in 4 - 6 doze foarte incet, de preferinta cu aparatul de perfuzat utilizand vase izoterme

2. Alimentarea prin gastrostoma

Gastrostoma = deschiderea si fixarea operatorie a stomacului la piele in scopul alimentarii printr-o sonda in cazul in care calea esofagiana este intrerupta.

In cazul stricturilor esofagiene, dupa arsuri sau intoxicatii cu substante caustice, cand alimentatia artificiala ia un caracter de durata si nu se poate utiliza sonda gastrica, alimentele vor fi introduse in organism prin gastrostoma.

In stoma este fixata o sonda de cauciuc prin intermediul careia alimentele sunt introduse cu o seringa sau palnie, iar alimetarea se face la fel ca prin sonda gastrica. Alimentele se introduc in doze fractionate, la intervale obisnuite, incalzite la temperatura corpului. Cantitatea introdusa o data nu va depasi 500 ml.

Dupa introducerea alimntelor sonda se inchide, pentru a impiedica refularea lor.

Tegumentele din jurul stomei se pot iritasub actiunea sucului gastric ce se prelinge adesea pe langa sonda; - regiunea din jurul fistulei se va pastra uscata, acoperita cu un unguent protector si antimicrobian, pansata steril cu un pansament absorbant.

3. Alimetarea prin clisma

Asigura hidratarea si alimetarea pentru timp scurt.

Deoarece in rect nu sunt fermenti pentru digestie, iar mucoasa absoarbe doar solutii izotonice, substantele proteice sunt eliminate sau supuse unui proces de putrefactie.

Alimentarea se face prin clisme picatura cu picatura, cu solutie Ringer, glucoza 47 % cu rol hidratant; - in locul irigatorului se foloseste un termos.

4. Alimentarea parenterala

Se face cu substante cu:

- valoare calorica mare

- pot fi utilizate direct de tesuturi

- nu au proprietati antigenice

- nu au actiune iritanta sau necrozanta asupra tesuturilor

Pe cale i.v. pot fi introduse solutii izo sau hipertone (glucoza 10 - 20 - 33 - 40 %; fructoza 20 %, sol. Dextran, hidrolizate proteice).

Alimentarea se face dupa calcularea necesarului de calorii / 24 ore si a ratiei de lichide in care pot fi dizolvate principiile nutritive. Nevoia de lichide este completata cu ser fiziologic sau solutii glucozate si proteice. Alimentarea parenterala se face ca si hidratarea. Ritmul de administrare difera de la 50 - 500 ml / ora, dupa natura si concentratia preparatului, starea pacientului.

Alimentatia inadecvata prin deficit

Deficitul = aport insuficient de elemente nutritive, o insuficienta in cantitate si calitate, care afecteaza starea nutritionala a individului.

Cauze: - obiceiuri proaste alimentare, boli organice si psihice, intoxicatii alcoolice, medicamentoase, etc. Insuficienta in alimentare si hidratare poate determina denutritie si deshidratare.

Manifestari de dependenta:

anorexie (lipsa poftei de mancare),

disfagie (greutate la inghitire),

conditia cavitatii bucale (absenta dintilor, carii dentare, gingivite, ulceratii ale buzelor, mucoasei bucale, limba incarcata, depunere saburala, glosite, dificultate in masticatie),

starea tegumentelor (uscate, pierderea elasticitatii, acnee, dermatita),

digestie (dificultate in digestia si absorbtia alimentelor, greata, varsaturi, regurgitatii, aerofagie, pirozis),

deprinderi alimentare (orar nesatisfacator al meselor, greseli in prepararea si alegerea alimentelor, pierderea obisnuintei prin schimbarea conditiilor de mediu),

hidratare (consum redus de lichide si saruri minerale, scadere in greutate),

semne de dezechilibru (slabiciune, tegumente si mucoase uscate, urina concentrata),

gust si valoare acordate mancarii (dezordonat, mananca in picioare sau in pat), obiceiuri gresite (consuma numai un fel, numai rece, etc).

Deficitul alimentar determina aparitia unor manifestari de dependenta: respiratie si circulatie deficitara, eliminare inadecvata, oboseala, incomoditate, alterarea tegumentelor si mucoaselor, comunicare ineficace la nivel intelectual, epuizare, vulnerabilitate fata de pericole, etc.

Plan de ingrijire pentru pacientul cu deficit alimentar

Alimentatia inadecvata prin surplus

Surplusul = este un aport alimentar exagerat cantitativ si calitativ.

Conduce la obezitate si are repercursiuni asupra organelor si sistemelor organismului.

Cauze : stres, anxietate, singuratate, tulburari psihice, dezechilibru endocrin, etc.

Manifestari de dependenta:

1. Indice ponderal - +15 - 20%: greutate corporala cu 15 - 20% mai mare decat greutatea ideala.

Greutatea ideala: se calculeaza cu formula:

G_kg= 50 + 0,75 [ T_cm - 150] + (V - 20) x 0,9 / 4

G_kg= greutatea corporala exprimata in kg

T_cm= talia, in cm

V = varsta in ani

0,9= factor de corectie, aplicat doar la femei- ingrasare

2. Bulimie = senzatie exagerata de foame.

3. Polifagie = nevoie exagerata de a manca si absenta sentimentului de satietate.

4. Greturi si varsaturi = eliminare pe gura, partial sau in totalitate a continutului gastric.

Surplusul alimentar afecteaza celelalte nevoi. Astfel, bolnavul respira cu dificultate (dispnee), are tulburari de eliminare (diaree, constipatie, diaforeza), postura si circulatie inadecvate, oboseala, incomoditate, alterarea tegumentelor si mucoaselor, sentiment de culpabilitate, se misca cu dificultate, sentiment de inacceptare, etc.

Plan de ingrijire pentru pacientul cu surplus alimentar

Anameza si examenul obiectiv in bolile digestive

I. ANAMEZA:

a) Afectiunile gurii si faringelui

Interogatoriul - urmareste sa descopere factorii mecanici, termici, chimici (bismut, mercur, plumb, fosfor, acizi si baze: acid acetic, soda caustica) sau infectiosi care provoaca afectiuni bucale.

Exista boli generale ce pot avea manifestari bucale: diabetul zaharat, scorbut, sindroame hemoragice, leucemia, agranulocitoza, boli infectioase: sifilis, tuberculoza, scarlatina, varicela, rujeola.

b) Afectiunile organelor abdominale

Interogatoriul: pentru afectiuni ale stomacului:

- varsta si sexul intereseaza (pentru ca boala ulceroasa apare in special la barbatii tineri 20 - 24 ani, iar cancerul gastric - mai frecvent la barbatii intre 40 - 60 de ani).

- profesiunile cu ore de masa neregulate, cu hrana rece, cu multe deplasari, cu tensiune nervoasa; dentitia deficitara, fumatul excesiv, abuzul de condimente sau cruditati, abuzul de alcool, cafea, conduc la afectiuni gastrice.

- unele medicamente: Aspirina, Salicilatii, Digitala, Kcl, cortizonicele, Fenilbutazona, etc

- TBC, sifilisul, afectiunile ficatului si cailor biliare, bolile infectioase din antecedentele personale ale bolnavului intereseaza intrucat pot afecta si stomacul.

c) Afectiunile intestinului

Interogatoriul

- varsta si sexul trebuie avute in vedere

- ocupatia si modul de viata (sedentarismul, schimbarea modului de viata, profesiile cu tensiune nervoasa sau cu noxe toxice: Pb, Hg)

- alimentatia dezordonata sub aspect cantitativ, calitativ si al orarului meselor, abuzul de cruditati sau creme

- abuzul de alcool, tutun- starea danturii

- abuzul de medicamente (laxative, antibiotice 'cicline') pot da tulburari intestinale.

II. EXAMENUL OBIECTIV IN BOLILE DIGESTIVE

- se realizeaza prin:

a) Inspectie: se apreciaza aspectul general al pacientului, starea de denutritie, casexie, paloarea tegumentelor, marirea in volum a abdomenului.

b) Palpare: evidentiaza sediul durerii, accentuarea sau reducerea ei la compresiune, apararea musculara.

c) Auscultatie: evidentiaza zgomotele intestinale, prezenta clapotajului.

d) Percutie: evidentiaza meteorismul abdominal si volumul ficatului.