ARSURILE TERMICE

ARSURILE TERMICE

Arsura este o boala chirurgicala locala si generala, actual sau potential grava, cu evolutie stadiala caracteristica, grevata de aparitia complicatiilor.

Arsurile reprezinta una dintre cele mai grave, epuizante si mutilante dintre agresiunile pe care le-a cunoscut omul.

Afectiune cu o vechime ce coincide cu aceea a speciei umane, existand "endemic" de cand omul, invingand teroarea instinctiva a animalului si-a insusit focul si a inceput sa-l utilizeze ca aliat.

Dupa primul razboi mondial, arsura este cunoscuta ca o boala deosebita in cazuistica chirurgicala si incep primele tentative de reanimare care raman insa departe de necesitatile arsului.

De fapt, adevarata cunoastere sistematica extensiva si intensiva incepe cu cel de-al doilea razboi mondial, cand apar primele unitati specializate pentru arsi.

Se vor inregistra mari succese de cunoastere terapeutica a fenomenelor hidroelectrolitice, a celor metabolice si a complicatiilor arsurilor, ca si in cunoasterea fenomenelor imunitare, hematologice si nutritionale a acestor bolnavi.

Posibilitatea de a obtine supravietuirea arsurilor grave pana in perioada de granulare a plagii a adus si impunerea in tratament a grefarii cutanate sistematice, care capata cu aceasta ocazie o dezvoltare ce va iesi din categoria tratamentelor de "exceptie", guvernate de hazard, pentru a intra in categoria operatiilor curente reglate si cu o eficienta maximala.

Gravitatea exceptionala la care poate ajunge ansamblul morbid la arsul grav, pe de o parte, si extraordinara acumulare de date referitoare la cunoasterea insotita de o terapeutica proprie, pe de o alta parte au facut ca arsii sa fie preluati de un medic particular de specialitate chirurgicala.

Intr-adevar, amplele posibilitati evolutive ale acestui tip de bolnavi, marea lor fragilitate incidenta apropae obligatorie a unui mare registru de complicatii, tipul special de activitate operatorie, notiunile speciale si precise de reanimare, de metabolism, de nutritie, de imunologie si infectie necesare pentru ingrijirea lor, impun un amplu efort de pregatire si o dedicare inclusiva care implica, prin ea insasi multa rabdare, devotament si rezistenta.

Faptul ca marii arsi au fost preluati de o categorie speciala de institutii chirurgicale, a facut ca lipsa de interes a cadrelor medicale in cunoasterea acestui domeniu sa devina nespus de mare.

Campaniile intreprinse teoretic, ale Societatii Internationale de Arsi constituie o marturie a acestor realitati.

"In general se poate spune ca nu exista nici o trauma care sa fie tratata cu mai multa ignoranta de catre medici si cadrele medii, decat arsura."

(C. ARTZ)

Trebuie considerata absolut obligatorie pentru cultura teoretica si practica si trebuie sa intre in obligatiile personale ale cadrelor medii cunoasterea fizioterapiei clinice, evolutiei si gesturilor corecte in ingrijirea bolnavului ars, care chiar daca nu poate fi uneori definitiv, trebuie obligatoriu corect asistat, fara greseli care sa-i agraveze situatia biologica, pana la posibilitatea internarii intr-un serviciu de specialitate.