Afectiunile uveei

Afectiunile uveei

Uveea (tunica vasculara) este formata din trei portiuni: irisul, corpul ciliar si coroida, avand functia de nutritie a globului ocular. Totodata, uveea intervine in mentinerea si reglarea tonusului intraocular. Patologia uveei determina tulburari in functia intregului glob ocular. Afectiunile irisului duc la tulburari ale vederii datorita exudatelor care se formeaza in regiunea pupilara, iar ca urmare a sinechiilor iriene posterioare poate aparea glaucomul secundar. Leziunile corpului ciliar determina tulburari in formarea umoarei apoase si in mentinerea tonusului ocular, ceea ce poate duce in final la atrofia globului ocular. Bolile coroidei duc la suferinte ale retinei (corioretinitele si alte corioretinopatii), intrucat straturile externe ale retinei sunt hranite de coroida.

Coroida hraneste, de asemenea, corpul vitros, iar in conditiile afectiunilor uveale, acestea degenereaza si se lichefiaza, pierdandu-si structura fibrilara.

Distrugerea pigmentului uveal diminua rolul optic al acestuia in formarea imaginii retiniene clare.

Focarele inflamatoare din uvee pot creea antigeni care, la randul lor, declanseaza formarea, in cerc vicios, a complexelor imune. Deci, afectiunile uveei sunt severe din punctul de vedere etiopatogenetic si adesea generatoare de mari deficite optice, pana la cecitate.

a) Patologia irisului

Anomaliile congenitale ale irisului, insotite de obicei de un deficit vizual mare, sunt:

Aniridia (lipsa membranei iriene), asociata uneori cu glaucomul congenital, cataracta, nistagmus; de obicei, acuitatea vizuala nu depaseste 1/10 - 2/10.

Colobomul congenital este cel mai adesea inferonazal. Simptome: fotofobie, scaderea acuitatii vizuale in raport si de unele complicatii -retiniene sau ale nervului optic.

Policoria este prezenta mai multor orificii pseudopupilare pe iris.

Ectopia pupilei (corectopia) rezida in pozitia excentrica a pupilei, asociata adesea cu colobomul irian si luxatia congenitala a cristalinului, in care situatie apare un deficit optic mare.

Chisturile iriene sunt situate la marginea pupilara, in stroma iriana ori in unghiul camerian.

Bolile dobandite ale uveei (uveitele)

Formele clinice de irite sunt - dupa evolutie - acute, subacute si cronice; dupa evolutie: seroase, fibrinoase (fibrinoplastice), hemoragice. Sub unghi anatomopatologic, pot fi: difuze sau nodulare.

Simptomele clinice ale inflamatiilor irisului: dureri oculare, dureri perioculare, fotofobie, accentuata lacrimare la lumina, scaderea vederii. Iritele se pot complica cu cataracte (denumita cataracta complicata) si glaucom secundar.

Prognosticul iritelor - adesea recidiveaza, fiecare puseu ducand la scaderea vederii care, in final, duce la ambliopie sau chiar la cecitate.

Scaderea acuitatii vizuale in irite se datoreste, la inceput, edemului corneean, tulburarii umoarei apoase, spasmului sfincterian irian, aparitiei exudatelor din camera anterioara si de pe suprafata anterioara a cristalinului, corespunzatoare ariei pupilei; tardiv, apar alterari anatomice definitive.

b) Afectiunile corpului ciliar (ciclitele)

Sunt procese inflamatorii care adesea apar sub forma tabloului clinic al iridociclitelor. Simptome: fotofobie, lacrimare, oculalgii surde, de durata, care se accentueaza nocturn si la presiune fina, transpalpebrala a globului ocular. Obiectiv, se constata congestia conjunctivei bulbare, tumefierea pleoapei superioare, precipitate pe fata posterioara a corneei - semn patognomonic -, opacitati ale corpului vitros (anterior), hipo- sau hipertensiune intraoculara, heterocromii iriene.

Deficitul functional rezida in tulburari de vedere, datorita edemului fetei posterioare a corneei si a precipitatelor de descemenita, precum si a exudatelor de pe fata anterioara si posterioara a cristalinului si a celor din vitrosul anterior. Uneori, scaderea acuitatii vizuale se datoreste miopiei asociate, spasmodice, consecinta a inflamatiei muschiului ciliar. Evolutia este subacuta sau cronica, adesea recidivanta. Unele forme extrem de severe pot duce la atrofia globului ocular. Dintre complicatii se mentioneaza: cataracta complicata, glaucomul secundar, atrofia globului ocular.

c) Afectiunile coroidei

Coroida (portiunea posterioara a uveei) este membrana nutritiva a stratului celulelor vizuale din retina. Bolile coroidei pot fi acute, subacute si cronice, generalizate sau circumscrise, mai rar purulente (panoftalmie).

Inflamatiile coroidei - coroiditele - au aspecte clinice diverse: infectioase, nodulare, seroase, corioretinite diseminatice (luetice, TBC etc.). Simptome clinice: senzatia de muste zburatoare, scaderea vederii. Obiectiv, se evidentiaza: modificari oftalmoscopice (focare inflamatorii corioretiniene), flocoane in vitros, exudate, hemoragii. Deficitul vizual consta in scaderea progresiva a AV si a alterarii polimorfe a campului vizual (scotoame), adesea fenomene de hemeralopie. Deformarea obiectelor (metamorfopsia) apare mai ales in cazul coroidelor exudative centrale si evolueaza fie ca macropsii (obiectele par mai mari), fie ca micropsii (obiectele par mai mici).

Complicatiile coriditelor vizeaza mai ales nervul optic (uveopapilitele - care pot evolua spre atrofia nervului optic), tulburari de transparenta a cristalinului (cataracta), ale vitrosului (hialite), sclerei (sclerocoridite), hemoragii in vitros, dezlipiri de retina exudative.