Analgezice antipiretice - antiinflamatorii

Analgezice antipiretice - antiinflamatorii

Spre deosebire de analgezicele euforizante, substantele din aceasta grupa au o foarte larga utilizare terapeutica.

Actiunea analgetica se datoreaza deprimarii selective a procesului de transmitere si integrare a senzatiei dureroase. Ea este mai putin intense dar, spre deosebire de actiunea analgezicelor morfinice, nu este insotita de deprimarea respiratiei si de toxicomaniei. Substantele din aceasta grupa sunt analgezice active mai ales in cazul durerilor produse de procese inflamatorii, migrene etc.

Actiunea antipiretica este consecinta deprimarii centrilor termoreglarii din hipotalamus. Actiunea este manifestata doar in prezenta febrei, antipireticul neinfluentand temperature normala a corpului.

Actiunea antiinflamatoare rezulta din impiedicarea sintezei sau eliberarii unor substante tisulare active (bradikinina, histamine, serotonina, prostaglandine etc.).

Efectul este mai redus comparative cu cel al corticoizilor, dar si reactiile adverse sunt mai putin importante, de aceea acesti compusi se utilizeaza preferential in tratamentul diferitelor forme de rheumatism.

Asocierea cu corticoizi potenteaza efectul antiinflamator, ceea ce permite reducerea dozelor si a majoritatii reactiilor adverse.

Diferiti reprezentanti ai acestei clase de compusi, asociaza in proportii variabile cele trei tipuri de actiuni.

Ei se clasifica, in functie de structura chimica, in derivati ai acidului salicylic, derivati , derivati de pirazol si de aniline.

Toate medicamentele din aceasta clasa au efecte terapeutice si reactii adverse asemanatoare, ceea ce se explica prin mecanismul lor comun de actiune.

Derivatii acidului salicilic

Acidul acetilsalicilic sau aspirina este principalul reprezentant al grupului si medicamentul cu cea mai larga utilizare terapeutica.

Actiunea analgetica este evidenta mai ales in durerile somatice si inflamatorii, si este potentate prin asocierea cu alte analgetice.

Actiunea antiinflamatoare se manifesta la doze mai mari decat cea analgetica-antipiretica, se instaleaza lent si este prelungita.

Aspirina este indicate in tratamentul reumatismului articular acut, singura sau asociata corticoterapiei in prezenta complicatiilor cardiace.

In poliartrita reumatica ca si in alte tipuri de reumatism, Aspirina linisteste durerile si poate intarsia aparitia deformarilor. In afara de aceste actiuni Aspirina in doze antiinflamatoare are si efecte uricozurice, prin inhibarea reabsorbtiei acidului uric la nivelul tubilor renali. De asemenea Aspirina are actiune antiagreganta plachetara evidenta la doze mici, utila pentru prevenirea infarctului miocardic.

Ca reactii adverse Aspirina produce in special tulburari digestive, manifestate prin inapetenta, greata, varsaturi, iritatie gastrica, hemoragii gastrice si reactivarea ulcerului.

S-a constata ca adesea Aspirina in doze terapeutice produce microhemoragii gastrice chiar la pacienti cu mucoasa indemna. Aceste microhemoragii nu se insotesc de manifestari clinice subiective sau obiective si se explica prin actiunea antiagreganta a aspirinei si prin scaderea sintezei hepatice de protrombina. Ele impun, in cazul unui tratament prelungit administrarea profilactica de vitamina K (o fiola pe saptamana injectata intramuscular).

Pentru limitarea iritatiei gastrice se recomanda sfaramarea comprimatelor sau dizolvarea lor, utilizarea de forme medicamentoase efervescente si administrarea obligatorie dupa mese.

La bolnavi cu antecedente gastrice se utilizeaza preparate tamponate. Reactiile alergice sunt frecvente in special la astmatici si la cei cu teren alergic. Manifestarile cele mai comune sunt eruptii cutanate (mai ales uticarii), crize de astm, angioedema.

Dozele terapeutice maris au administrarea indelungata provoaca intoxicatia cronica, cunoscuta sub numele de salicism, caracterizata prin ameteli, cefalee, tulburari de vedere si de auz, somnolenta, sau excitatie cu stare confuziva.

In cazul administrarii de doze foarte mari se produce intoxicatia acuta, al carei tablou clinic este dominat de fenomene nervoase - tulburari neuropsihice, convulsii, coma cu insuficienta respiratorie si circulatory. Aceste manifestari se datoresc actiunii directe a substantei asupra sistemului nervos central cat si dezechilibrului electrolytic si acido-bazic. Tratamentul este symptomatic si cinsta in corectarea acidozei prin perfuzie cu solutie de bicarbonate de sodium, sustinerea respiratiei si circulatiei.

Apirina este indicate ca analgesic-antipiretic in doze de 0,5 g ( 1 comprimat) de 1-3 ori/zi.

Ca antiinflamator se administreaza intre 3-3g/zi, iar ca antiagregant plachetar 0,5 g (1 comprimat) de doua ori pe saptamana.

Aspirina este indicate la ulcerosi, alergici, in boli hematologice, insuficiente hepatice avansate, in asociere cu anticoagulante orale.

Acetilsalicilatul de lizina (Aspegic) se prezinta sub forma de pulbere sterile pentru prepararea solutiei injectabile intramuscular sau intravenos. Are avantajul unei actiuni mai puternice, putand chiar inlocui unele analgezice morfinice. Are aceleasi efecte adverse ca si alte preparate ale acidului acetilsalicilic, cu exceptia celor digestive.

Salicilatul de metil este un lichid cu miros aromatic patrunzator, cu actiune iritanta, folosit in aplicatii locale sub forma de unguent, in afectiuni reumatice cornice.

Este contraindicat in fenomenele inflamatorii acute.

Derivatii de pirazol

Se caracterizeaza printr-o activitate ridicata, insotita insa pentru unii compusi (aminofenazona) de riscuri terapeutice crescute comparative cu derivatii salicilici.

Toleranta digestive este foarte buna, cu exceptia fenilbutazonei.

Aminofenazona (Piramidon) are, pe langa efectele principale - analgezic, antipiretic, antiinflamator - si efect antispastic si slab antihistaminic. Desi este foarte active, utilizarea sa este putin recomandata datorita riscului unor reactii adverse grave.

Reactiile adverse sunt de natura alergica - eruptii cutanate, angioedem.

Pericolul principal pentru care substanta a fost scoasa din uzul therapeutic in unele tari (Germania, Japonia, USA) este agranulocitoza - accident rar dar de o gravitate extrema, care poate sa apara chiar la doze mici, fiind de natura alergica. In ultimii ani s-a semnalat si un posibil potential cancerigen.

Se prezinta sub de comprimate de 0,1 si 0,3 g si intra in componenta unor preparate industriale (Antinevralgic, Lizadon).

Metamizolul (Algocalmin) are cea mai intense actiune analgetica din toata grupa de substante analgezice - antipiretice si este active si ca antispastic in colici, prin actiune directa asupra fibrelor musculare netede.

Reactiile adverse sunt asemanatoare ce cele ale aminofenazonei, dar riscul aparitiei agranulocitozei este mai redus si nu s-au semnalat efecte cancerigene.

Este indicate in dureri de cause diverse - nevralgii, artralgii, mialgii, in colici renale sau biliare in asociatie cu substante antispastice; in dureri postoperatorii poate inlocui analgezicele morfinice.

Se prezinta sub forma de comprimate a 0,5 g, supozitoare a 0,3 g si 1 g substanta active si fiole de 2 ml cu 1 g substanta active. Se administreaza 1-2 comprimate de 2-3 ori/zi, sau 1-3 fiole/zi in injectii intramusculare profunde.

Este recomandabil sa nu se depaseasca doza de 3g/zi.

Preparatul Scobutil compus sub forma de supozitoare si fiole asociaza butilscopolamina cu noraminofenazona.

Este foarte efficient in colici renale sau biliare, injectat intravenos (foarte lent), sau intramuscular in alte situatii.

Fenazona (antipirina) are actiune analgetica-antipiretica slaba. Se foloseste mai ales ca hemostatic in epistaxis sub forma de solutie 25% pentru tamponamente.

Este de asemenea incorporate in diferite amestecuri antinevralgice.

Fenilbutazona are predominant effect antiinflamator antireumatic, evident in diferite forme de reumatisme cornice, criza de guta, tromboflebite, hemoroizi etc.

Fenilbutazona provoaca efecte nedorite la un numar mare de bolnavi, obligand la oprirea tratamentului in 10-15% din cazuri. Cele mai frecvente si suparatoare reactii adverse sunt cele digestive: arsuri, dureri epigastrice, greata, varsaturi, activarea ulcerului gastro-duodenal si favorizarea complicatiilor sale - hemoragii, perforatii. Alte reactii adverse sunt sangvine (leucopenie, agranulocitoza, trombopenie), nervoase (ameteli, insomnie), renale (retentie hidrosalina cu edeme, hematurie).

Alte efecte adverse sunt urmarea unor interactiuni de ordin farmacocinetic.

Fenilbutazona se fixeaza in proportie foarte mare pe albuminele plasmatice, putand deplasa alte medicamente carora le creste astfel forma libera activa.

Aceasta interactiune poate produce accidente grave in cazul asocierii cu anticuagulantele orale (frecventa in tratamentul tromboflebitelor).

Fenilbutazona are proprietatis inductoare enzimatice, favorizand metabolizarea unor medicamente administrate concomitant.

Datorita frecventei si gravitatii efectelor adverse, utilizarea terapeutica a fenilbutazonei trebuie sa fie foarte judicioasa. Fenilbutazona este contraindicate in boala ulceroasa, insuficienta hepatica sau renala, insuficienta cardiaca decompensate, leucopenie, discrazii sangvine, epilepsie, la copii sub sapte ani.

Se prezinta sub forma de drajeuri a 0,2 g, supozitoare a 0,250 g si unguent 4%. Se administreaza obisnuit 2 maximum 3 drajeuri pe zi, imediat dupa mese (pentru a reduce irigatia gastrica) timp de 7-10 zile. Tratamentul de durata trebuie evitat.

Oxifenbutazona si Ketofenilbutazona (Ketazon) au aceleasi efecte si indicatii ca fenilbutazona, dar toleranta digestive este mai buna.

Fehinizon - este un preparat compus care asociaza fenilbutazona cu hidroxid de aluminium si cloropiramina (Nilfan).

Are avantajul unei tolerante digestive superioare si unui risc mai mic de reactii alergice.

Derivatii de anilina

Se caracterizeaza prin actiune analgezica-antipiretica intense si actiune antiinflamatoare redusa, practica nula.

Acetaminofen (Paracetamol) este indicat mai ales la personae care nu tolereaza derivatii salicilici (alergie specifica, bolnavi cu gastrita, ulcer, sub tratament cortizonic).

Ca reactii adverse poate produce eruptii cutanate si pentru doze foarte mari manifestari hepato- si nefrotoxice.

Se prezinta sub forma de comprimate a 0,5 g si supozitoare de 0,125 si 0,250 g pentru copii. Se administreaza obisnuit 3-4 comprimate pe zi, sau 1-3 supozitoare pe zi la copii.

Fenacetina intra in componenta unor antinevralgice industriale.

Este strict contraindicate la copii; trebuie evitata si la adulti datorita toxicitatii crescute. Principalele reactii adverse sunt methemoglobinemia, anemia hemolitica si mai laes leziunile renale (nefrita interstitiala).