Boala Hodgkin - Limfom Hodgkin

Boala Hodgkin

Pentru diagnosticul limfoamelor Hodgkin este necesara prezenta celulei Reed-Sterberg. In tesuturile afectate de boala Hodgkin putem gasi un numar mare de limfocite mici, cu fenotip de celula T matura (CD2, CD3, CD4 mai mult decat CD8, CD5), un numar variabil de limfocite B, plasmocite, neutrofile sau eozinofile si aproximativ 1-2 % celulele Reed-Sternberg. Acestea se deosebesc de celulele neoplazice ale celorlalte limfoame non-Hodgkin prin absenta pattern-ului caracteristic de expresie a antigenelor asociate celulelor B si T. Marea majoritate a celulelor Reed-Sternberg au aceeasi provenienta celulara ca si limfocitele B, un aspect important prin care se diferentiaza de celulele B fiind faptul ca si-au pierdut capacitatea de a produce anticorpi. Totusi aproximativ 1-2 % din cazurile de boala Hodgkin clasica au aceeasi provenienta celulara cu limfocitele T.

Un antigen exprimat pe suprafata celulei Reed-Sternberg, foarte util in diagnostic, este CD15 (identificat cu ajutorul anticorpilor monoclonali Leu-M1). Acesta este antigenul de grup sangvin de tip Lewis si functioneaza ca receptor de adeziune.

Un alt antigen de o mare importanta este CD30 (Ki-1), exprimat in toate subtipurile de boala Hodgkin, mai putin in subtipul cu predominanta limfocitara.

Pacientii netratati, inclusiv cei cu boala minima, au un deficit al imunitatii celulare caracterizat printr-o lipsa de reactie a organismului la antigeni la testele cutanate de rutina.

Raportul CD4/CD8 inversat sugereaza ca aceasta lipsa de reactie  poate fi datorata unei cresteri a celulelor T supresoare si unei scaderi a numarului de celule CD4 pozitive. Celulele T ale pacientilor cu boala Hodgkin prezinta defecte in transductia semnalului si in reducerea activitatii tirozinkinazei.(Hodgkin Lymphoma, 2nd Edition, Richard T. Hoppe, Peter M. Mauch, James O. Armitage, Volker Diehl, Lawrence M. Weiss)

In afara de limfomul clasic Hodgkin mai intalnim 5 subtipuri :

Limfom Hodgkin cu scleroza nodulara. Numeroase benzi fibroase impart ganglionul in noduli. Capsula este subtiata, iar caracteristic acestui tip de boala ii este celula Reed-Sternberg de tip lacunar, care are un nucleu monolobat sau multilobat, cu un nucleol mic si cu citoplasma palida abundenta. Acest subtip reprezinta aproximativ 60-80 % din cazuri.

Limfom Hodgkin cu celularitate mixta. Comun la pacientii cu HIV acest subtip reprezinta aproximativ 15-30 % din limfoamele Hodgkin. Histologic avem infiltrat difuz, iar celulele Reed-Sternberg sunt cele clasice (mari,cu doi sau mai multi nuclei, care pot fi bilobati si cu un nucleol mare si eozinofilic).

Limfom Hodgkin cu depletie limfocitara. Apare in aproximativ 1 % din cazuri, iar infiltratul celular este difuz si sarac in celule. Este prezent insa un numar mare de celule Reed-Sternberg. Multe cazuri diagnostic in trecut drept limfom Hodgkin cu depletie limfocitara s-au dovedit a fi de fapt limfoame non-Hodgkin cu celule mari anaplazice.

Limfomul Hodgkin cu predominanta limfocitara. Acest subtip reprezinta aproximativ 5 % din cazuri. Sunt observate celule Reed-Sternberg tipul lacunar sau clasic si un infiltrat bogat in limfocite. Clinic se prezinta si are aceeasi evolutie ca si subtipul cu celularitate mixta.

Limfomul Hodgkin cu predominanta limfocitara nodulara. Desi apare in aproximativ 5 % din cazuri, acest subtip evolueaza cu prezenta scazuta sau deloc a celulelor Reed-Sternberg. In schimb avem un numar crescut de limfocite si o expresie a antigenelor CD19 si CD20, in loc de antigenele caracteristice CD15 si CD30. Este necesar diagnosticul imunohistochimic datorita similaritatii cu subtipul cu predominanta sau chiar cu unele subtipuri de limfoame non-Hodgkin.