CARDIOMIOPATIA RESTRICTIVA (CMR)

CARDIOMIOPATIA RESTRICTIVA (CMR)

Definitie: Cardiomiopatia restrictiva (CMR) este, de fapt, un grup de boli miocar­dice avand drept caracteristica principala scaderea compliantei ventriculare si, deci, scaderea functiei diastolice a ventriculului a carei consecinta hemodinamica este o umplere ventriculara mai dificila, in timp mai lung. Aceasta boala nu se insoteste nici de hipertrofie ventricul ara, nici de dilatatia vreunei cavitati (CMD).

Clinic si fiziopatologic: CMR se aseamana cu pericardita constrictiva.

Etiologia: Boala este adesea idiopatica (independenta de alte boli), evoluand cu fibroza miocardica aparuta fara cauza cunoscuta. Exista si CMR secundare in care se constata infiltrat miocardic intracelular si interstitial, asa cum se intampla in ami­loidoza, hemocromatoza, hemosideroza, unele neoplazii, sarcoidoza, tezaurismoze.

Tablou clinic: Bolnavii prezinta dispnee si fatigabilitate la efort fizic si semne pa­tente de insuficienta cardiaca fara cardiomegalie (stanga sau/si dreapta). Pe acest element se suspecteaza, de altfel, si diagnosticul, dupa ce se exclude o pericardita constrictiva.

Examenele paraclinice uzuale sunt: electrocardiograma, echocardiografia, radio­scopia cardio-pulmonara. Acestea arata un cord de dimensiuni normale, dar cu sem­ne de insuficienta cardiaca. Diagnosticul etiologic se stabileste prin biopsie endo­miocardica.

Tratamentul este putin eficace si vizeaza ameliorarea sindromului de insuficienta cardiaca conform schemelor standard (vezi 'Insuficienta cardiaca').