Cercetari experimentale privind noi combinatii analgezice - PARTEA SPECIALA

Cercetari experimentale privind noi combinatii analgezice - PARTEA SPECIALA

1. IPOTEZA STIINTIFICA

Pornind de la datele prezentate anterior privind endocanabinoizii, s-a formulat o ipoteza stiintifica care afirma ca putem influenta sistemul endocanabinoizilor astfel:

prin administrare de precursori ai endocanabinoizilor

prin influentarea proceselor responsabile de inactivarea / degradarea endocanabinoizilor.

De exemplu, pornind de la datele disponibile pana in prezent, procesele implicate in sinteza si degradarea anandamidei ar fi urmatoarele:

FAAH

Acid arahidonic + etanolamina / etilendiamina ==> Anandamida  compusi de degradare

COX-2

PGE2 etanolamida

unde FAAH este o amidohidrolaza responsabila de degradarea anandamidei iar COX-2 este cicloxigenaza 2 implicata de asemenea in degradarea anandamidei.

Cunoscandu-se aceste date, s-a incercat influentarea disponibilului de anandamida prin:

administrarea de posibili precursori care sa interactioneze cu acidul arahidonic formand anandamida

prin administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene care pe de o parte ar creste disponibilul de acid arahidonic necesar sintezei de anandamida (prin blocarea COX care transforma ac.arahidonic in prostaglandine) iar pe de alta parte ar inhiba FAAH, o amidohidrolaza ce degradeaza anandamida,

urmarindu-se efectele farmacologice descrise pentru anandamida in cadrul modelului tetradei: un canabinoid (endogen sau exogen) are efect analgezic (testul hot-plate), sedativ (hipokinezie - testul de explorare simpla), cataleptic (testul inelului suspendat - indexul de imobilitate) si hipotermizant (1).

Studiile initiale realizate in Catedra de Farmacologie au vizat efectele farmacologice ale etilendiaminei si dietilaminei (DEA), ca posibili precursori de anandamida. Rezultatele obtinute au orientat cercetarile spre DEA care are efect analgezic demonstrat atat in testul torsiunilor (mecanism de tip AINS) cat si in testul hot-plate (mecanism central de tip opiod) si efect sedativ demonstrat in testul de explorare simpla (prin scaderea activitatii locomotorii).

DEA a fost brevetata ca substanta cu efect analgezic pe data de 26.06.2008: https://www.wipo.int/pctdb/en/ia.jsp?ia=RO2007/000002

In continuare, s-a pus problema mecanismului de actiune al DEA ca analgezic.

Pana in momentul de fata nu se poate afirma ca DEA are efect analgezic prin mecanism de tip aspirin-like sau opioid-like.

Pentru elucidarea mecanismului de actiune al DEA si a posibilei legaturi dintre DEA si anandamida, cercetarile experimentale realizate in cadrul acestei lucrari a urmarit efectul analgezic al DEA asociata cu un antiinflamator nesteroidian care nu influenteaza degradarea anandamidei conform datelor existente pana in prezente, acidul acetilsalicilic si cu un opioid fiind cunoscuta si prezentata anterior interactiunea dintre sistemul endocanabinoizilor si cel opioid.

2. METODOLOGIE GENERALA

Metode de studiu a activitatii analgezice

Elaborarea unei metodologii in algeziologie a fost justificata, pe de o parte, de necesitatea unei corecte evaluari a durerii in clinica, iar pe de alta parte, de gasirea unor teste reproductibile pentru aprecierea proprietatilor analgezice ale unor substante noi naturale sau sintetice. Studiul activitati analgezice in laborator este dificil, mai ales pentru agentii non-narcotici a caror actiune analgezica este mai greu de cuantificat comparativ cu agentii narcotici, a caror actiune este mai usor evidentiabila. Farmacologii incearca sa imbunatateasca testele si sa puna la punct noi tehnici de studiu a analgezicelor non-narcotice, in special. Analgezia periferica poate fi usor influentata de substante cu proprietati anestezice locale, relaxante musculare, ceea ce face dificila diferentierea intre efectul analgezic si alte efecte posibile ale unui compus studiat.

In general, analgezicele sunt impartite in 2 categorii:

narcotice, al caror prototip este morfina,

non-narcotice, prototipul lor fiind aspirina.

Metodele de studiu ale analgeziei masoara timpul de reactie al animalelor la diferiti stimuli. Sunt utilizate mai multe teste, care functie de tipul de stimul aplicat, se impart in:

teste chimice

teste electrice

teste termice

teste mecanice

Aceste teste permit si o diferentiere a mecanismelor de actiune a compusilor studiati : mecanism periferic sau central. Testele ce apreciaza actiunea analgezica a unei substante pot fi aplicate in vivo sau in vitro.

TESTE CHIMICE

Testele chimice sunt cele mai utilizate in studiul actiunii analgezice periferice a compusilor non-narcotici.

Unul din primele teste folosite a fost "testul imersiei piciorului de broasca".

In acest test piciorul broastei este plasat intr-o solutie iritanta (acid) si se urmareste timpul de retragere a piciorului ( cateva secunde). Administrarea unui analgezic inainte de imersie creste intervalul de timp dupa care se produce retractia piciorului; in timp, acest test a fost inlocuit de teste in care substanta iritanta este administrata parenteral.

Cel mai utilizat test pentru studiul analgezicelor non-narcotice este "writhing test".

Injectarea intraperitoneala la soareci, a unei substante iritante (fenilquinona sau acid acetic diluat), provoaca miscari reflexe de contorsionare a trunchiului animalului ca manifestare a durerii profunde. In acest test, efectul analgezic al unei substante administrate in prealabil, se manifesta prin scaderea numarului de torsiuni efectuate de animalele testate sau chiar inhibarea completa a producerii lor.

Se considera torsiune: intinderea animalului, urmata de torsiunea trunchiului, retractia abdomenului si opistotonus, astfel incat trenul posterior apasa suprafata pe care se afla animalul.

Intervalul de timp de la administrarea agentului iritant si pana la aparitia torsiunilor, este variabil. Exista substante care determina torsiuni la aproximativ 30 de secunde de la administrare: acetilcolina, adenozintrifosfatul, bradikinina, histamina, 5-hidroxitriptamina, clorura de potasiu 2%, triptamina. Alte substante provoaca torsiuni dupa un interval mai mare de la injectare (3-6 minute) : acidul acetic, clorura de calciu 1.8%, clorbutanol, 5-hidroxitriptofan, sulfat de magneziu 2%, fenilquinona sau triptofanul.

In functie de substanta iritanta utilizata se incepe numararea torsiunilor efectuate de fiecare animal, la un anumit interval de timp, pe o perioada de timp stabilita in protocolul de lucru.

Unele studii au aratat importanta conditiilor de mediu in care sunt tinute animalele (Parkes & Pickens, 1965). S-a dovedit ca temperatura si hrana pot influenta rezultatele; din aceasta cauza toate animalele trebuie tinute in conditii standard de mediu si alimentate corespunzator.

Pentru cuantificarea activitatii analgezice a unui compus calculam efectul antinociceptiv (%).

Efectul antinociceptiv (%) = [(A-B) x 100] / A, unde A este numarul mediu de torsiuni efectuat de lotul martor, iar B, numarul mediu de torsiuni al lotului tratat cu substanta cu presupus efect analgezic.

Se considera efect antialgic semnificativ daca efectul antinociceptiv atinge 50%; suprimarea completa a torsiunilor reprezinta un efect antinociceptiv de 100%.

Testul nu este deosebit de specific pentru analgezicele periferice, deoarece si unele analgezice centrale determina raspuns pozitiv. Mai exista si alte tipuri de substante care inhiba torsiunile, cum ar fi: antihistaminice, parasimpatomimeticele, simpatomimeticele, stimulantele nervoase centrale sau blocantii adrenergici.

Metoda a fost adaptata si la sobolani. Observatiile se pot face si prin tehnici video cuplate la computer.

O alta categorie de teste chimice este cea care masoar activitatea antiinflamatorie a unui compus, tradusa si ca efect analgezic. Pentru aceste teste au fost folositi in special sobolanii, carora li s-a injectat la nivel plantar un iritant care determina un raspuns inflamator local. Acest raspuns inflamator determina si durere, a carei perceptie scade prin administrarea de analgezice cu actiune antiinflamatorie.

Cel mai cunoscut este testul Randall-Selitto (1957), in care inflamatia este produsa prin injectarea a 0.1 ml suspensie 20% de drojdie de bere la nivelul fetei plantare a piciorului sobolanului. Evaluarea raspunsului la durere se face cu un algezimetru, un dispozitiv care exercita o presiune mecanica crescanda asupra zonei inflamate. Se masoara presiunea la care animalul reactioneaza ("struggling"). Aminopirina si analgezicele narcotice au crescut pragul durerii atat la nivelul labutei inflamate, cat si la nivelul celei normale. Astfel, prin acest test pot fi discriminate analgezicele periferice care influenteaza pragul durerii numai in laba inflamata, de analgezicele centrale (de tip morfinic), care influenteaza pragul durerii si in laba intacta.

Alti cercetatori au modificat acest test utilizand alte substante iritante si alte metode de cuantificare a pragului dureros.

Alte substante utilizate pentru a induce un raspuns inflamator local la nivel plantar sunt:

● formalina (formaldehida)

● carageenina

● kaolin

● adjuvantul Freund ( mixtura de micobacterii in ulei mineral)

● dextran 1%

● ulei de mustar 5%

● extract de testicul bovin

● ou proaspat, nediluat.

Winter si Flataker (1965) au masurat volumul edemului cu ajutorul unui dispozitiv pe baza de mercur. Garland et al. (1968) a folosit un circuit electric pentru aprecierea modificarii volumului labutei inflamate. Pircio si Grosinsky (1966) au utilizat un termometru in infrarosu pentru a evalua intensitatea raspunsului inflamator.

In testul cu carageenina se masoara volumul edemului cu ajutorul unui dispozitiv de tip baie de mercur (Winter et al., 1962); se introduce piciorul cu zona inflamata intr-o baie de mercur si cu ajutorul unui galvanometru se apreciaza volumul de mercur dislocuit; se compara volumele dislocuite intre lotul martor si lotul caruia i s-a administrat analgezicul antiinflamator.

Alte experimente cu carageenina au masurat granulomul indus de aceasta dupa administrare subcutanata la nivel toracal posterior (Bobalik si Bastian, 1967).

Testul cu formalina se bazeaza pe actiunea iritanta data de solutia de formalina 5-10% injectata intraplantar la sobolan. Animalele sunt observate timp de 60 de minute, urmarindu-se un scor ce traduce modificarile comportamentale ce insotesc durerea ( lins,muscatura, ridicarea labei).

Testele care au folosit adjuvantul Freund au apreciat gradul inflamatiei cu ajutorul unui micrometru plasat in sectiune sagitala la nivelul piciorului animalului, apreciind scaderea volumului edemului.

La Bell si Tislow au pus la punct o alta metoda de apreciere a actiunii antiinflamatorii a unui compus. Acestia au injectat nitrat de argint la nivelul unei articulatii a animalului de laborator, producand ca reactie inflamatorie, artrita. La flexia articulatiei, animalul "tipa" datorita durerii. Administrarea unui analgezic scade intensitatea tipatului la flexia articulatiei.

Holtkamp et al. (1958) a apreciat actiunea antiinflamatorie a unor compusi prin masurarea volumului de lichid pleural, produs prin administrare intrapleurala a unei solutii de albastru Evans. In cazul lotului la care s-a administrat un antiinflamator, cantitatea de lichid scade.

Teste mai complexe au fost puse la punct utilizand ca animale de experiment, caini, porumbei, pui de gaina (membrana corioalantoidiana).

Prin teste chimice realizate in vitro, s-a demonstrat ca analgezicele de tip antiinflamator nesteroidian pot inhiba si degranularea mastocitelor (Yamasaki si Saeki, 1967).

TESTE ELECTRICE

Stimulii electrici sunt folositi de multi ani pentru a produce durere.

Nilsen (1961) a utilizat stimularea electrica a bazei cozii pentru a evalua activitatea analgezica a unor compusi, prin implantarea de electrozi subcutanati la nivelul cozii. Inainte de administrarea analgezicului acesta a determinat pragul la care apare durerea, manifestata prin "tipatul" animalului la 1-2 socuri de un anumit voltaj. Se considera ca un analgezic este eficient daca animalul nu "tipa" la cel putin 4 socuri de intensitate prag. In acest test, atat narcoticele, cat si non-narcoticele s-au dovedit eficiente.

McKenzie si Beechey (1962) au apreciat proprietatile analgezice ale unor compusi analizand comportamentul soarecilor la stimularea electrica a cozii. Teste asemanatoare au fost realizate pe sobolani.

Macht si Macht (1940) au evaluat actiunea analgezica prin stimularea electrica a scrotului la sobolani. Administrarea unui analgezic creste pragul la care animalul reactioneaza la stimulul electric.

Un test electric frecvent folosit este cel al stimularii pulpei dentare" realizat pe caini, pisici si iepuri.

La maimute a fost efectuat un test comportamental de apreciere a analgeziei prin stimulare electrica cu electrozi implantati in ganglionul Gasser.

Un alt test electric utilizat este "grid shock - test" Se folosesc camere de plastic prevazute cu un perete inferior sub forma de grilaj de sarma, prin care circula un curent reglabil. Curentul electric determina tresariri de durere sau tendinta de a sari. Timpul de reactie creste in cazul administrarii de agonisti opioizi sau acid acetilsalicilic.

TESTE TERMICE

Testele termice sunt, probabil, cele mai utilizate in laborator pentru studiul analgeziei, in special testul "hot-plate". Raspunsul la un stimul termic este de obicei obtinut prin plasarea animalului pe o suprafata incalzit sau prin imersia cozii in apa fierbinte.

Testul hot-plate

Tehnica pusa la punct de Janseen si Jageneau (1957) este simpla si eficienta. Animalul este plasat pe o placa incalzita la aproximativ 55sC, temperatura ce trebuie mentinuta constanta in timpul experimentului. Timpul de reactie se masoara in momentul in care animalul atinge placa si pana cand incepe sa-si linga labele sau sa sara. Alte semne de disconfort, ca alergatul pe placa, nu se iau in considerare.

Janseen (1961) a modificat acest test utilizand pe langa placa incalzita si una rece.

Testul hot-plate este util pentru identificarea analgezicelor narcotice. Exista mai multe variante ale acestui test. Unele dintre ele, folosesc placi aflate la alte temperaturi : 65sC, 50sC. In cazul unei placi mentinute la 50sC, soarecii reactioneaza prin lingerea labutelor dupa 8.3 secunde, in medie. Dupa administrarea unei substante analzegice de tip central, acest interval de timp creste. Timpul de reactie este mult mai putin afectat in cazul administrarii de analzegice de tip periferic, non-narcotice.

Se calculeaza prelungirea timpului de reactie (%) = [(TRM-TRI) x 100] / TRI, unde TRM este timpul de reactie dupa administrarea medicamentului, iar TRI, timpul de reactie initial, inainte de administrarea medicamentului. Se considera conventional ca morfina are un efect analgezic de 100%.

Testul tail-flick

Este un test util pentru a diferentia analgezicele opioide si neopioide si consta in proiectarea pe coada animalului (soarece, sobolan) a unui fascicul concentrat de lumina, generator de caldura, care determina animalul sa retraga coada in interval de cateva secunde.

Testul este foarte fidel pentru opioizi si aproape nesemnificativ pentru derivatii fenilacetici sau salicilici.

Alte teste termice folosesc metoda caldurii radiante care consta in expunerea spatelui animalului la o sursa de caldura. Exista diferite variante ale acestei metode care poate fi aplicata pe sobolani sau pe porci de Guineea.

Exista si teste termice realizate in vitro, cum ar fi urmarirea stabilitatii eritrocitelor la hemoliza indusa termic (Brown si Mackey, 1968). Rezultatele acestor teste au aratat o crestere a rezistentei eritrocitelor la hemoliza in prezenta aspirinei, indometacinului, acidului mefenamic, fenilbutazonei, corticosteroizilor, estrogenilor. Adaugarea dimetil-sulfoxid 1% (DMSO) a stabilizat eritrocitele si a crescut eficienta compusilor analgezici non-narcotici utilizati in aceste teste.

Actiunea stimulanta medulara a morfinei la soarece (fenomenul Straub)

Animalele care au primit in prealabil cu 30 de minute clorhidrat de morfina i.p. se aseaza intr-o cusca paralelipipedica confectionata din sarma deasupra unei bai de apa. Dupa 10-15 minute animalele devin nelinistite, se misca mai mult si prezinta fenomenul Straub (o pozitie caracteristica a cozii, ridicata vertical sau chiar inclinata in forma de S alungit deasupra spatelui). Fenomenul poate fi interpretat prin faptul ca morfina produce o stimulare marcata a SNC manifestata prin activitate motorie crescuta. Totodata soarecii vor ramane un timp mai indelungat deasupra baii de apa decat lotul martor. Fenomenul Straub poate fi explicat prin contractia tonica a musculaturii verterbrale si a sfincterului anal in urma excitatiei centrilor motori la nivel medular.

TESTE MECANICE

Stimularea cozii unui animal, prin aplicarea de cleme si masurarea timpului de reactie de la aplicarea acestora, a fost utilizata de multi cercetatori. Aceste metode presupun masurarea presiunii necesare pentru a induce durere inainte si dupa administrarea unei substante cu potential analgezic.

Testul presiunii asupra cozii la pisici a fost folosit intensiv pentru studiul compusilor morfin-like.

Testul tail-clip - Haffner

Aceasta metoda a fost publicata acum 70 de ani. Se bazeaza pe principiul scaderii sensibilitatii la durere a cozii soarecelui, dupa administrarea de analgezice opioide. Se compara timpul de reactie (muscarea pensei) la animalele pretratate fata de lotul martor.

Testul este caracteristic pentru opioizi si negativ pentru salicilati.

La sobolani a fost utilizat un test in care se aplica o presiune crescanda asupra cozii sobolanului. Cand acesta "tipa", inseamna ca a fost identificat pragul dureros, adica valoarea presiunii care determina aparitia durerii. Agentii narcotici activi au determinat o crestere a presiunii necesare pentru a produce "tipatul".

3. STUDII EXPERIMENTALE PRIVIND EFECTUL ANALGEZIC AL DIETILAMINEI IN ASOCIERE CU ALTE ANALGEZICE

Pentru elucidarea mecanismului de actiune al dietilaminei (DEA) s-au realizat mai multe experimente care au evaluat efectul analgezic al DEA in asociere cu acidul acetilsalicilic (ASA) - analgezic de tip antiinflamator nesteroidian - neimplicat in degradare a anandamidei si cu morfina.

S-au efectuat 2 teste standard de analgezie: testul torsiunilor si testul placii incalzite.

3.1. MATERIAL SI METODA

A.   Pentru studiul efectului analgezic al acidului acetilsalicilic s-au utilizat urmatoarele materiale si protocol de lucru:

● Animale utilizate

Pentru fiecare experiment s-au folosit 4 loturi a cate 8 sau 10 soareci albinosi masculi cu greutatea cuprinsa intre 25 si 35 de grame. Loturile de soareci au fost aduse in laborator cu 24 de ore inainte de inceperea testului fiind mentinute in conditii standard de mediu si avand acces ad libitum la apa si hrana.

● Substante administrate

Acidul acetilsalicilic a fost administrat in doze de 25, 50 si 100 mg/kg. Acidul acetilsalicilic a fost achizitionat de la firma Sigma Aldrich si s-a administrat prin gavaj in suspensie realizata in solutie metilceluloza 2%. Concentratia solutiilor a fost calculata astfel incat sa se administreze un volum de 0,1 ml suspensie / 10 grame soarece.

Ca martor s-a utilizat solutie metilceluloza 2% administrata prin gavaj 0,1 ml / 10 grame soarece.

Pentru realizarea testului torsiunilor s-a folosit acid acetic 0,75% administrat intraperitoneal in volum de 0,15 ml/10 g soarece.

● Protocol de lucru

Pornind de la datele existente in literatura de specialitate, efectul analgezic al acidului acetilsalicilic a fost testat la 60 de la administrare cu ajutorul testului torsiunilor si a testului placii incalzite. Pentru fiecare test s-au folosit cate 4 loturi: un lot martor si 3 loturi test tratate cu acid acetilsalicilic.

B.   Pentru studiul efectului analgezic al DEA in asociere cu acidul acetilsalicilic s-au utilizat urmatoarele materiale si protocol de lucru:

● Animale utilizate

Pentru fiecare experiment s-au folosit 4 loturi a cate 6, 8 sau 10 soareci albinosi masculi cu greutatea cuprinsa intre 25 si 35 de grame. Loturile de soareci au fost aduse in laborator cu 24 de ore inainte de inceperea testului fiind mentinute in conditii standard de mediu si avand acces ad libitum la apa si hrana.

● Substante administrate

Acidul acetilsalicilic (ASA) a fost administrat in doze de 25, 50 si 100 mg/kg, iar dietilamina (DEA) in doze de 30, 45, 60 si 100 mg/kg. Acidul acetilsalicilic (ASA) a fost administrat prin gavaj sub forma de suspensie in solutie metilceluloza 2% iar concentratia solutiilor de dietilamina a fost calculata astfel incat sa se administreze un volum de 0,1 ml solutie / 10 grame soarece.

Ca martor s-a utilizat serul fiziologic administrat prin injectare intraperitoneala 0,1 ml / 10 grame soarece si solutia de metilceluloza 2% administrata prin gavaj.

Pentru realizarea testului torsiunilor s-a folosit acid acetic 0,75% administrat in volum de 0,15 ml / 10 g soarece.

● Protocol de lucru

Efectul analgezic al dietilaminei in asociere cu acidul acetilsalicilic a fost testat la 60 de minute de la administrare cu ajutorul testului torsiunilor si a testului placii incalzite. Pentru fiecare interval de timp s-au folosit cate 4 loturi: un lot martor si 3 loturi test tratate cu acidul acetilsalicilic, dietilamina si respectiv combinatia dintre cele 2 substante. Fiecarui soarece i s-au efectuat 2 administrari, solutia de DEA a fost administrata injectabil i.p. in timp ce acidul acetilsalicilic a fost administrat prin gavaj.

C. Pentru studiul efectului analgezic al DEA in asociere cu morfina s-au utilizat urmatoarele materiale si protocol de lucru:

● Animale utilizate

Pentru acest experiment s-au folosit 4 loturi a cate 9 soareci albinosi masculi cu greutatea cuprinsa intre 25 si 35 de grame. Loturile de soareci au fost aduse in laborator cu 24 de ore inainte de inceperea testului fiind mentinute in conditii standard de mediu si avand acces ad libitum la apa si hrana.

● Substante administrate

Morfina (MO) s-a administrat in doze de 8 mg/kg, iar dietilamina in doza de 60 mg/kg. Solutiile au fost preparate prin dilutie in ser fiziologic. Concentratia solutiilor a fost calculata astfel incat sa se administreze un volum de 0,1 ml solutie / 10 grame soarece.

Ca martor s-a utilizat serul fiziologic administrat prin injectare intraperitoneala 0,1ml/10 grame soarece.

● Protocol de lucru

Efectul analgezic al dietilaminei in asociere cu morfina a fost testat la 120 de minute de la administrare cu ajutorul testului placii incalzite. S-au folosit 4 loturi: un lot martor si 3 loturi test tratate cu morfina, dietilamina si respectiv combinatia dintre cele 2 substante. Fiecarui soarece i s-au efectuat 2 injectari intraperitoneale, in cadranul inferior drept si in cadranul inferior stang conform schemei:

TESTE DE ANALGEZIE UTILIZATE

. TESTUL TORSIUNILOR

In testul torsiunilor fiecarui soarece i s-a injectat intraperitoneal 0,15 ml / 10 g soarece acid acetic 0,75%. Dupa 5 minute de la administrarea acidului acetic s-au numarat torsiunile efectuate de fiecare soarece in parte timp de 5 minute. S-a considerat torsiune: intinderea animalului, urmata de torsiunea trunchiului, retractia abdomenului si opistotonus, trenul posterior apasand suprafata pe care se afla animalul (vezi imaginea nr.1)

. TESTUL PLACII INCALZITE (HOT-PLATE)

Fiecare soarece a fost amplasat pe o placa metalica incalzita la 55°C (temperatura constanta pe toata durata experimentelor). Cu ajutorul a 2 cronometre s-au monitorizat parametrul "lins" - momentul in care soarecele isi linge labutele anterioare si parametrul "salt" - momentul in care soarecele efectueaza primul salt incercand sa paraseasca placa (vezi imaginea nr.2). Durata maxima a testului a fost de 180 secunde.

TEHNICA DE INJECTARE INTRAPERITONEALA

Cu o mana se prinde soarecele de coada si se amplaseaza pe un grilaj metalic de care soarecele se va agata cu toate cele 4 membre. Cu cealalta mana se prinde bland dar ferm tegumentul din zona cefei astfel incat sa fie blocata miscarea capului soarecelui. Se intoarce soarecele astfel incat partea sa dorsala sa se afle in podul palmei iar cu ultimele 2 degete se fixeaza coada acestuia. Dupa fixarea soarecelui cu partea ventrala expusa, se orienteaza capul soarecelui usor in jos astfel incat organele abdominale sa se deplaseze spre diafragm pentru a se evita lezarea lor. Se traseaza 2 linii imaginare: o linie situata imediat deasupra genunchilor soarecelui si linia mediana delimitandu-se astfel 2 cadrane inferioare drept si stang.

Pentru administrare intraperitoneala se prefera cadranul drept datorita riscului mai scazut de lezare a organelor abdominale. Se introduce acul aproape paralel cu linia mediana la un unghi de 20-30 de grade si lungimea de insertie nu ar trebui sa depaseasca 5 mm (vezi imaginea nr.3).

Imagine nr.3 Tehnica de injectare intraperitoneala la soarece.

TEHNICA DE ADMINISTRARE PRIN GAVAJ

1. se fixeaza animalul in pozitie verticala cu extensia capului si gatului; nasul, capul si spatele trebuie aliniate astfel incat esofagul sa fie intr-o pozitie cat mai rectilinie
2. se masoara distanta de la bot pana la ultima coasta (stomac) => cat de mult vom introduce acul astfel incat sa ne asiguram ca acul nu a ajuns la nivelul plamanilor
3. se introduce varful acului (bila) in coltul gurii soricelului dupa care se repozitioneaza de-a lungul boltii palatine; se impinge usor capul animalului utilizand acul drept parghie; se introduce usor acul de-a lungul esofagului pe o distanta egala cu cea masurata mai devreme; daca se intampina rezistenta nu se forteaza ;
4. pe masura ce se introduce acul se face extensia capului soricelui; daca acul a fost introdus pe distanta masurata se injecteaza usor solutia.
5. Daca nu s-a reusit introducerea acului pe distanta masurata, nu se injecteaza (pericol de inec al animalului); se scoate usor acul si se incearca din nou. Acele de gavaj trebuie sa aiba dimensiuni convenabile. In prezent se utilizeaza ace de silicon foarte flexibile si cu risc minim de a produce leziuni esofagiene.

Imagine nr.4 Tehnica de gavaj

la soarece.

PRELUCRAREA STATISTICA A REZULTATELOR

Prelucrarea statistica a datelor a fost realizata cu ajutorul Microsoft Office - Excel si SPSS 15.0 for Windows. S-a calculat media si deviatia standard pentru fiecare lot in parte dupa care s-a evaluat semnificatia statistica a rezultatelor cu ajutorul testului t-Student sau ANOVA functie de designul experimental.

Sistematizarea cercetarilor experimentale realizate

3.2. REZULTATELE STUDIILOR EXPERIMENTALE REALIZATE

3.2.A. Efectul analgezic al acidul acetilsalicilic (ASA)

A.1. Testul torsiunilor

Rezultatele obtinute in testul torsiunilor pentru ASA 25, 50 si 100 mg/kg sunt prezentate in tabelul si graficul urmator.

Tabelul nr. 1. Rezultate obtinute in testul torsiunilor la 1 ora de la administrarea de ASA 25, 50 si 100 mg/kg.

In testul torsiunilor loturile tratate cu ASA 25, 50 si 100 mg/kg au efectuat un numar mediu de torsiuni de 13.40±4.72, 11.33±2.58 si respectiv 6.50±5.85. Comparativ cu lotul martor care a realizat un numar mediu de torsiuni de 22.16±3.92, toate loturile tratate cu ASA au realizat un numar de torsiuni semnificativ statistic mai mic (ANOVA - Test Dunnett si Tuckey p<0.01).

Tabelul nr.2 Exprimarea procentuala a diferentei nr. de torsiuni intre lotul ASA si lotul martor.

Exprimarea procentuala a diferentelor observate intre loturile tratate cu ASA si lotul martor a aratat ca ASA 25 mg/kg a scazut cu 40% nr. de torsiuni in timp ce ASA 50 si 100 mg/kg a determinat reduceri a numarului de torsiuni de 49% si respectiv 71%.

Graficul nr.1

Rezultatele obtinute in testul torsiunilor pentru ASA arata ca efectul analgezic al ASA este prezent la 1 ora dupa administrare orala si este dependent de doza. Deviatia standard mare pentru lotul ASA 100 este determinat de o valoare extrema inregistrata pentru 1 soarece si care cel mai probabil se datoreaza unei erori de administrare a suspensiei ASA 100 mg/kg.

A.2. Testul hot-plate

Rezultatele obtinute in testul hot-plate pentru ASA 25, 50 si 100 mg/kg sunt prezentate in tabelele si graficele urmatoare separat pentru fiecare din cei 2 parametri masurati: parametrul 1 - lins (latenta pana la lingerea labutelor) si parametrul 2 - salt (latenta pana la efectuarea primului salt).

Tabelul nr. 3. Rezultate obtinute in testul hot-plate - parametrul 1 - la 1 ora de la administrarea de ASA 25, 50 si 100 mg/kg.

Tabelul nr. 4. Rezultate obtinute in testul hot-plate - parametrul 2 - la 1 ora de la administrarea de ASA 25, 50 si 100 mg/kg.

Graficul nr. 2

In testul hot-plate loturile tratate cu ASA 25, 50 si 100 mg/kg au prezentat o latenta medie a parametrului 1 (lins) de 7.82±1.45, 9.28±2.13 si respectiv 7.47±1.32 secunde. Comparativ cu lotul martor care a prezentat o latenta medie a linsului de 7.60±1.63, nu s-au inregistrat diferente semnificative pentru loturile ASA (ANOVA - Test Dunnett si Tuckey p>0.05).

Graficul nr.3

In testul hot-plate loturile tratate cu ASA 25, 50 si 100 mg/kg au prezentat o latenta medie a parametrului 2 (salt) de 58.48±12.43, 57.11±18.56 si respectiv 66.92±13.34 secunde. Comparativ cu lotul martor care a prezentat o latenta medie a saltului de 58.01±11.59, nu s-au inregistrat diferente semnificative pentru loturile ASA (ANOVA - Test Dunnett si Tuckey p>0.05).

In testul hot-plate, ASA nu influenteaza latenta celor 2 parametri masurati (lins si salt) indiferent de doza administrata oral.

3.2.B. Efectul analgezic al dietilaminei (DEA) in asociere cu acidul acetilsalicilic (ASA)

B.1. Testul torsiunilor

B.1.1. Dietilamina 30 mg/kg si ASA 25 mg/kg

Rezultatele obtinute pentru dietilamina (DEA) 30 mg/kg si acid acetilsalicilic (ASA) 25 mg/kg sunt prezentate in tabelul si graficul urmator:

Tabelul nr. 5. Rezultate obtinute in testul torsiunilor la 1 ora de la administrarea de ASA 25 si DEA 30 mg/kg.

In testul torsiunilor loturile tratate cu ASA 25 mg/kg si DEA 30 mg/kg au realizat un numar mediu de torsiuni de 10.42±4.03 si respectiv 15.28±3.30. Lotul tratat cu ambele substante a realizat un numar mediu de torsiuni de 10.42±5.28. Doar loturile tratate cu ASA 25 si ASA25+DEA30 s-au inregistrat rezultate semnificativ statistic mai mici comparativ cu lotul martor care a realizat un numar mediu de 19.25±4.80 torsiuni (ANOVA - Test Dunnett si Tuckey p<0.01).

Tabelul nr.6 Exprimarea procentuala a diferentei nr. de torsiuni intre loturile tratate si lotul martor.

Graficul nr. 4

ASA25 si DEA30 au determinat o scadere procentuala a numarului de torsiuni de 46% si respectiv 21%. Asocierea celor 2 substante, ASA25+DEA30, a determinat o scadere procentuala de doar 46% explicata cel mai probabil prin efectul analgezic al ASA si mult mai putin prin efectul analgezic al DEA care pare a contribui foarte putin la efectul analgezic al asociatiei.

B.1.2. Dietilamina 30 mg/kg si ASA 40 mg/kg

Rezultatele obtinute pentru dietilamina (DEA) 30 mg/kg si acid acetilsalicilic (ASA) 40 mg/kg sunt prezentate in tabelul si graficul urmator:

Tabelul nr. 7. Rezultate obtinute in testul torsiunilor la 1 ora de la administrarea de ASA 40 si DEA 30 mg/kg.

In testul torsiunilor loturile tratate cu ASA 40 mg/kg si DEA 30 mg/kg au realizat un numar mediu de torsiuni de 10.40±9.73 si respectiv 10.50±6.15. Lotul tratat cu ambele substante a realizat un numar mediu de torsiuni de 5.40±6.40. Pentru loturile tratate cu ASA40, DEA30 si ASA40+DEA30 s-au inregistrat rezultate semnificativ statistic mai mici comparativ cu lotul martor care a realizat un numar mediu de 22.80±6.22 torsiuni (ANOVA - Test Dunnett si Tuckey p<0.05).

Tabelul nr.8 Exprimarea procentuala a diferentei nr. de torsiuni intre loturile tratate si lotul martor.

Graficul nr.5

ASA40 si DEA30 au determinat fiecare in parte o scadere a numarului mediu de torsiuni de 54% ceea ce indica ca cele 2 doze utilizate ASA 40 mg/kg si DEA 30 mg/kg sunt echipotente. Asocierea celor 2 substante a determinat o reducere a numarului mediu de torsiuni de 76% ceea ce sugereaza un posibil fenomen de subaditie datorat unei antagonizari partiale reciproce in momentul asocierii celor 2 substante. Datorita deviatiilor standard mari interpretarea datelor obtinute in acest experiment nu este facila. Toate loturile tratate cu substante de testat (ASA40, DEA30 sau ASA40+DEA30) au obtinut rezultate semnificativ statistic mai mici decat lotul martor dar ANOVA - testul Tuckey nu a relevat diferente intre loturile tratate cu ASA40, DEA30 sau ASA40+DEA30.

B.1.3. Dietilamina 30 mg/kg si ASA 50 mg/kg

Rezultatele obtinute pentru dietilamina (DEA) 30 mg/kg si acid acetilsalicilic (ASA) 50 mg/kg sunt prezentate in tabelul si graficul urmator:

Tabelul nr. 9. Rezultate obtinute in testul torsiunilor la 1 ora de la administrarea de ASA 50 si DEA 30 mg/kg.

In testul torsiunilor loturile tratate cu ASA 50 mg/kg si DEA 30 mg/kg au realizat un numar mediu de torsiuni de 8.57±4.11 si respectiv 13.00±4.43. Lotul tratat cu ambele substante a realizat un numar mediu de torsiuni de 11.57±3.59. Pentru loturile tratate cu ASA50, DEA30 si ASA50+DEA30 s-au inregistrat rezultate semnificativ statistic mai mici comparativ cu lotul martor care a realizat un numar mediu de 22.80±6.22 torsiuni (ANOVA - Test Dunnett si Tuckey p<0.05).

Tabelul nr.10 Exprimarea procentuala a diferentei nr. de torsiuni intre loturile tratate si lotul martor.

Graficul nr. 6

ASA50 si DEA30 au determinat fiecare in parte o scadere a numarului mediu de torsiuni de 51% si respectiv 26%. Asocierea celor 2 substante a determinat o reducere a numarului mediu de torsiuni cu 34% ceea ce sugereaza un posibil fenomen de subaditie datorat unei antagonizari partiale reciproce in momentul asocierii celor 2 substante. Toate loturile tratate cu substante de testat (ASA40, DEA30 sau ASA40+DEA30) au obtinut rezultate semnificativ statistic mai mici decat lotul martor dar ANOVA - testul Tuckey nu a relevat diferente intre loturile tratate cu ASA50, DEA30 sau ASA50+DEA30.

B.1.4. Dietilamina 45 mg/kg si ASA 25 mg/kg

Rezultatele obtinute pentru dietilamina (DEA) 45 mg/kg si acid acetilsalicilic (ASA) 25 mg/kg sunt prezentate in tabelul si graficul urmator:

Tabelul nr. 11. Rezultate obtinute in testul torsiunilor la 1 ora de la administrarea de ASA 25 si DEA 45 mg/kg.

In testul torsiunilor loturile tratate cu ASA 25 mg/kg si DEA 45 mg/kg au realizat un numar mediu de torsiuni de 13.75±7.22 si respectiv 3.12±2.41. Lotul tratat cu ambele substante a realizat un numar mediu de torsiuni de 8.87±5.13. Pentru loturile tratate cu ASA25, DEA45 si ASA25+DEA45 s-au inregistrat rezultate semnificativ statistic mai mici comparativ cu lotul martor care a realizat un numar mediu de 22.80±6.22 torsiuni (ANOVA - Test Dunnett si Tuckey p<0.05).

Tabelul nr.12 Exprimarea procentuala a diferentei nr. de torsiuni intre loturile tratate si lotul martor.

Graficul nr. 7

ASA25 si DEA45 au determinat fiecare in parte o scadere a numarului mediu de torsiuni de 30% si respectiv 84%. Asocierea celor 2 substante a determinat o reducere a numarului mediu de torsiuni cu doar 55% ceea ce sugereaza un posibil fenomen de subaditie datorat unei antagonizari partiale reciproce in momentul asocierii celor 2 substante. Toate loturile tratate cu substante de testat (ASA40, DEA30 sau ASA40+DEA30) au obtinut rezultate semnificativ statistic mai mici decat lotul martor. ANOVA - testul Tuckey a aratat ca lotul DEA45 a obtinut un numar mediu de torsiuni semnificativ statistic mai mic decat lotul martor si lotul ASA25 (p<0.001), in timp ce compararea lotului DEA45 cu lotul ASA25+DEA45 a determinat un rezultat aflat la limita de semnificatie statistica (p=0.09).

B.2. Testul hot-plate

B.2.1. Dietilamina 60 mg/kg si ASA 100 mg/kg

Rezultatele obtinute pentru dietilamina (DEA) 60 mg/kg si acid acetilsalicilic (ASA) 100 mg/kg in testul hot-plate sunt prezentate in tabelul si graficul urmator:

Tabelul nr. 13. Rezultate obtinute in testul hot-plate - parametrul 1 - la 1 ora de la administrarea de ASA 100 mg/kg si DEA 60 mg/kg.

Tabelul nr. 14. Rezultate obtinute in testul hot-plate - parametrul 2 - la 1 ora de la administrarea de ASA 100 mg/kg si DEA 60 mg/kg.

Graficul nr. 8

In testul hot-plate loturile tratate cu ASA 100 mg/kg si DEA 60 m/kg au prezentat o latenta medie a parametrului 1 (lins) de 7.40±2.18 si respectiv 7.72±1.57 secunde. Pentru lotul tratat cu DEA60+ASA100 latenta medie a parametrului 1 a fost de 7.77±1.39 secunde. Comparativ cu lotul martor care a prezentat o latenta medie a linsului de 7.87±1.20, nu s-au inregistrat diferente semnificative intre loturile testate (ANOVA - Test Dunnett si Tuckey p>0.05). ASA100 si DEA60 nu influenteaza latenta parametrului 1. De asemenea, asocierea celor 2 substante nu a influentat latenta parametrului 1 - lins.

Graficul nr. 9

In testul hot-plate loturile tratate cu ASA 100 mg/kg si DEA 60 m/kg au prezentat o latenta medie a parametrului 2 (salt) de 48.15±14.40 si respectiv 47.27±16.49 secunde. Pentru lotul tratat cu DEA60+ASA100 latenta medie a parametrului 2 a fost de 50.29±21.64 secunde. Comparativ cu lotul martor care a prezentat o latenta medie a linsului de 52.31±13.47, nu s-au inregistrat diferente semnificative intre loturile testate (ANOVA - Test Dunnett si Tuckey p>0.05). ASA100 si DEA60 nu influenteaza latenta parametrului 2. De asemenea, asocierea celor 2 substante nu a influentat latenta parametrului 2 - salt.

B.2.2. Dietilamina 100 mg/kg si ASA 100 mg/kg

Rezultatele obtinute pentru dietilamina (DEA) 100 mg/kg si acid acetilsalicilic (ASA) 100 mg/kg in testul hot-plate sunt prezentate in tabelul si graficul urmator:

Tabelul nr. 15. Rezultate obtinute in testul hot-plate - parametrul 1 - la 1 ora de la administrarea de ASA 100 mg/kg si DEA 100 mg/kg.

Tabelul nr. 16. Rezultate obtinute in testul hot-plate - parametrul 2 - la 1 ora de la administrarea de ASA 100 mg/kg si DEA 100 mg/kg.

Graficul nr. 10

In testul hot-plate loturile tratate cu ASA 100 mg/kg si DEA 100 m/kg au prezentat o latenta medie a parametrului 1 (lins) de 7.40±2.18 si respectiv 14.64±4.98 secunde. Pentru lotul tratat cu DEA100+ASA100 latenta medie a parametrului 1 a fost de 12.28±2.22 secunde. Comparativ cu lotul martor care a prezentat o latenta medie a linsului de 7.87±1.20, loturile DEA100 si DEA100+ASA100 au prezentat cresteri semnificative statistic ale latentei parametrului 2 (ANOVA - testul Dunnett p<0.04). Se observa ca lotul tratat cu DEA100+ASA100 a inregistrat o latenta mai scazuta a parametrul 1 (lins) comparativ cu lotul DEA100 dar diferenta observata nu este semnificativa statistic (p=0.44 - ANOVA - testul Tuckey).

Graficul nr. 11

In testul hot-plate loturile tratate cu ASA 100 mg/kg si DEA 100 m/kg au prezentat o latenta medie a parametrului 2 (salt) de 48.15±14.40 si respectiv 57.20±20.38 secunde. Pentru lotul tratat cu DEA100+ASA100 latenta medie a parametrului 2 a fost de 45.42±21.64 secunde. Comparativ cu lotul martor care a prezentat o latenta medie a linsului de 52.31±17.36, nu s-au inregistrat diferente semnificative intre loturile testate (ANOVA - Test Dunnett si Tuckey p>0.05). ASA100 si DEA100 nu influenteaza latenta parametrului 2. De asemenea, asocierea celor 2 substante nu a influentat latenta parametrului 2 - salt comparativ cu lotul martor sau cu loturile ASA100 si DEA100.

3.2.C.  Efectul analgezic al dietilaminei asociata cu morfina

Efectul analgezic al asociației dietilamina - morfina a fost studiat cu ajutorul testului placii incalzite la 2 ore de la administrare. S-au testat 2 asociații: morfina 8 mg/kg cu DEA 60 mg/kg și morfina 10 mg/kg cu DEA 60 mg/kg.

3.2.C.1. Testul placii incalzite

Efectul analgezic al dietilaminei 60 mg/kg in asociere cu morfina 8 mg/kg

Rezultatele obținute in testul placii incalzite pentru asocierea DEA 60 mg/kg cu morfina (MO) 8 mg/kg sunt prezentate in tabelele nr. 16 și nr. 17.

Tabelul nr. 17. Rezultate obtinute pentru parametrul 1 - lins la 2 ore de la administrarea de DEA 60 mg/kg și morfina 8 mg/kg.

Tabelul nr. 18. Rezultate obtinute pentru parametrul 2 - salt la 2 ore de la administrarea de DEA 60 mg/kg și morfina 8 mg/kg.

Graficul nr. 12

In testul placii incalzite, la 1 ora de la administrarea de morfina 8 mg/kg a determinat o latența medie a parametrului 1 (lins) de 9.64±2.04 secunde, in timp ce pentru DEA 60 mg/kg latența medie inregistrata a fost de 9.40±2.22 secunde. Asociația DEA 60 mg/kg cu morfina 8 mg/kg a determinat o valoare medie a parametrului 1 de 13.66±3.58, valoarea semnificativ statistic mai mare decat cea inregistrata pentru lotul martor care a fost de 9.55±1.05 secunde (p=0.001). De asemenea, valorile obținute pentru asociația DEA-morfina a fost semnificativ mai mare decat cele obținute pentru loturile tratate cu morfina și respectiv DEA (p<0.05).

Graficul nr. 13

Pentru parametrul 2, valorile medii obținute in testul placii incalzite au fost de 91.50±19.34 secunde pentru lotul tratat cu morfina 8 mg/kg, 94.54±29.66 secunde pentru lotul tratat cu DEA 60 mg/kg și 117.23±44.32 secunde pentru lotul tratat cu asociația morfina-DEA. Rezultatele obținute au fost semnificative statistic comparativ cu lotul martor pentru asociația morfina-DEA (p=0.05) dar nu și pentru celelalte 2 loturi tratate cu morfina sau DEA.

Pentru a caracteriza mai exact efectul analgezic al asociației DEA-morfina demonstrat in testul placii incalzite prin rezultatele obținute pentru parametrul 1 (lins), s-a calculat creșterea procentuala a latenței de apariție a linsului pentru fiecare lot test comparativ cu lotul martor.

Graficul nr.14

La 2 ore de la administrare, morfina 8 mg/kg a determinat o creștere minima a latenței parametrului 1 (lins) de 1.04%. Un rezultat asemanator a fost inregistrat pentru lotul tratat cu DEA 60 mg/kg. In cazul lotului tratat cu ambele substanțe, creșterea procentuala a latenței linsului a fost de 30.10% (p=0.001).

4. DISCUTII

In cadrul acestei lucrari s-a incercat elucidarea cel putin partiala a mecanismului de actiune al DEA si a posibilei legaturi dintre DEA si anandamida, cercetarile experimentale realizate urmarind efectul analgezic al DEA asociata cu un antiinflamator nesteroidian care nu influenteaza procesul de metabolizare al dietilaminei dar creste disponibilul de acid arahidonic care ar putea intra pe calea anandamidei.

Ca antiinflamator nesteroidian a fost ales acidul acetilsalicilic pentru care initial s-a studiat efectul analgezic atat in testul torsiunilor cat si in testul hot-plate datorita formei farmaceutice utilizate (suspensie in solutie metilceluloza 2%) pentru care datele identificate in literatura de specialitate nu au fost suficiente. In testul torsiunilor, acidul acetilsalicilic prezinta efect analgezic la 1 ora de la administrarea orala iar acest efect este dependent de doza. ASA 25 mg/kg a scazut cu 40% nr. de torsiuni in timp ce ASA 50 si 100 mg/kg au determinat reduceri ale numarului de torsiuni de 49% si respectiv 71%. In testul hot-plate, acidul acetilsalicilic nu influentat niciunul din cei 2 parametri evaluati (parametrul 1 - lins sau parametrul 2 - salt) indiferent de doza administrata. Din aceste date rezulta ca efectul analgezic al acidului acetilsalicilic este de tip periferic (AINS) fara o componenta centrala - cel putin asa cum reiese din datele obtinute in testul hot-plate.

In continuare s-a testat efectul analgezic al diferitor doze de dietilamina (DEA - 30 sau 45 mg/kg) si acidul acetilsalicilic (ASA - 25, 40 sau 50 mg/kg) atat in testul torsiunilor cat si in testul hot-plate.

ASA25 si DEA30 au determinat o scadere procentuala a numarului de torsiuni de 46% si respectiv 21%. Asocierea celor 2 substante, ASA25+DEA30, a determinat o scadere procentuala de doar 46% explicata cel mai probabil prin efectul analgezic al ASA si mult mai putin prin efectul analgezic al DEA care pare a contribui foarte putin la efectul analgezic al asociatiei.

ASA40 si DEA30 au determinat fiecare in parte o scadere a numarului mediu de torsiuni de 54% ceea ce indica ca cele 2 doze utilizate ASA 40 mg/kg si DEA 30 mg/kg sunt echipotente. Asocierea celor 2 substante a determinat o reducere a numarului mediu de torsiuni de 76% ceea ce sugereaza un posibil fenomen de subaditie datorat unei antagonizari partiale reciproce in momentul asocierii celor 2 substante. Datorita deviatiilor standard mari interpretarea datelor obtinute in acest experiment nu este facila.

ASA50 si DEA30 au determinat fiecare in parte o scadere a numarului mediu de torsiuni de 51% si respectiv 26%. Asocierea celor 2 substante a determinat o reducere a numarului mediu de torsiuni cu 34% ceea ce sugereaza un posibil fenomen de subaditie datorat unei antagonizari partiale reciproce in momentul asocierii celor 2 substante.

ASA25 si DEA45 au determinat fiecare in parte o scadere a numarului mediu de torsiuni de 30% si respectiv 84%. Asocierea celor 2 substante a determinat o reducere a numarului mediu de torsiuni cu doar 55% ceea ce sugereaza un posibil fenomen de subaditie datorat unei antagonizari partiale reciproce in momentul asocierii celor 2 substante.

Rezultatele obtinute in testul torsiunilor pentru diferite asocieri DEA - ASA arata ca asocierea celor 2 substante cu efect analgezic determina in toate experimentele un efect analgezic mai redus decat cel asteptat ceea ce indica un posibil fenomen de subaditie datorat unei antagonizari partiale reciproce in momentul asocierii celor 2 substante (nu se poate aprecia care din cele 2 substante influenteaza efectul celeilalte). Acest fapt este parodoxal pentru ca asocierea a 2 analgezice determina in general un efect de aditie sau potentare reciproca dar mult mai rar de subaditie. Mecanismul prin care acidul acetilsalicilic si dietilamina isi influenteaza efectul analgezic este necunoscut.

In testul hot-plate acidul acetilsalicilic (lipsit de efect analgezic de tip central) nu influenteaza efectul analgezic al dietilaminei indiferent de dozele utilizate si de parametrul evaluat - parametrul 1 (lins) si parametrul 2 (salt).

In continuare s-a cercetat modalitatea in care morfina influențeaza efectul analgezic al dietilaminei in testul placii incalzite la 2 ore de la administrare. S-au utilizat doze de morfina și dietilamina care nu influențeaza semnificativ parametrii evaluați in testul placii incalzite. Astfel s-au utilizat morfina (8 mg/kg) și respectiv dietilamina (60 mg/kg) care nu au influențat semnificativ parametrii masurați in testul placii incalzite comparativ cu martorul (serul fiziologic). Asociația morfina - dietilamina a determinat o creștere semnificativa statistic a parametrului 1 (lins) comparativ cu martorul dar și comparativ cu loturile tratate fie cu morfina, fie cu dietilamina. Rezultate asemanatoare au fost obținute pentru parametrul 2 (salt) dar creșterea valorii medii inregistrata pentru asociația morfina-dietilamina a fost semnificativa statistic doar comparativ cu lotul martor, nu și comparativ cu loturile tratate fie cu morfina, fie cu dietilamina.

Pentru parametrul 1 morfina și dietilamina au determinat variații medii asemanatoare de 1.04% și respectiv 1.57% dar asociația morfina-dietilamina a determinat o creștere a parametrului 1 de 30.10% care este rezultatul unui efect mai important decat simplul efect aditiv al celor 2 substanțe. Din datele din literarura de specialitate prezentate in partea generala, reținem acțiunea sinergica canabinoizilor și opiozilor, fiind demonstrata potențarea reciproca a acțiunii antinociceptive a celor 2 clase de substanțe. Pana in acest moment nu a fost posibila demonstrarea interacțiunii sinergice a anandamidei cu opioizii probabil datorita degradarii rapide a acestei substanțe. Astfel, rezultatele obținute pot indica un alt mecanism de acțiune al dietilaminei la nivel central.

5. CONCLUZII

Durerea este o senza ie protectiva necesara supravie uirii i starii de bine a individului, reprezentand un fenomen complex, dificil de studiat si pentru explicarea caruia s-au formulat numeroase teorii.

Exista trei tipuri de durere: nociceptiva, inflamatorie i neuropatica.

In funcție de mecanismul de acțiune se descriu 2 clase principale de substanțe analgezice: analgezice cu acțiune periferica (de tip antiinflamatoare nesteroidiene) și analgezice cu acțiune centrala (de tip opioid).

Endocanabinoizii sunt o familie de lipide bioactive ce activeaza receptorii canabinoizi moduland astfel transmisia neurala. Este posibila dezvoltarea de noi substanțe analgezice prin influențarea cailor de sinteza / degradare a endocanabinoizilor.

Acidul acetilsalicilic prezinta efect analgezic la 1 ora de la administrare orala in testul torsiunilor dar nu influenteaza latenta parametrului 1 sau 2 in testul hot-plate.

In testul torsiunilor realizat pentru diferite asocieri dietilamina-acid acetilsalicilic arata ca asocierea celor 2 substante cu efect analgezic dietilamina-acid acetilsalicilic determina in toate experimentele un efect analgezic mai redus decat cel asteptat ceea ce indica un posibil fenomen de subaditie datorat unei antagonizari partiale reciproce in momentul asocierii celor 2 substante.

In testul hot-plate, acidul acetilsalicilic (lipsit de efect analgezic de tip central) nu influenteaza efectul analgezic al dietilaminei indiferent de dozele utilizate si de parametrul evaluat - parametrul 1 (lins) si parametrul 2 (salt).

In testul hot-plate asociația morfina-dietilamina a determinat o creștere semnificativa a parametrului 1 (lins) comparativ cu martorul și respectiv loturile tratate fie cu morfina, fie cu dietilamina. Acest efect a fost mai mare decat efectul aditiv al celor 2 substanțe ceea ce indica o posibila potentare a efectului dietilaminei de catre morfina.

Dupa finalizarea tuturor bateriilor de teste privind efectul analgezic al dietilaminei in asociere cu alte analgezice, vor putea fi formulate concluziile finale ale cercetarilor experimentale privind mecanismul de acțiune al dietilaminei și al interacțiunii acesteia cu alte analgezice.