Cimenturile ionomere de sticla (CIS)

Cimenturile ionomere de sticla (CIS)

In 1971 Wilsson si colab. la Londra realizeazǎ cimenturile ionomere de sticlǎ (glassionomerii) prin combinarea propietǎtilor cimentului silicat si a cimentului policarboxilat in dorinta de a obtine un material de obturatie fizionomic si adeziv, pentru tratamentul leziunilor coronare ale dintilor frontali.

Cimenturile ionomere din punct de vedere chimic sunt poliacrilati complecsi sau polialchenolati de sticlǎ rezultati din interactiunea unei solutii apoase de acid poliacrilic sau copolimeri ai acidului acrilic cu un fluoroaluminosilicat de calciu.

Prezentare: - sistem bicomponent : pulbere - lichid cu dozare manualǎ sau predozare in capsule. Pulberea are drept component de baza fluoroaluminosilicatul de calciu. Dimensiunile particulelor pulberii variaza in functie de indicatiile materialului. Pentru ionomerii de sticla utilizati pentru cimentare sau drept linerii, pulberea prezinta particule mici, in timp ce materialele pentru obturatie prezinta particule mari. Marimea particulelor influenteaza proprietatile fizice finale ale materialului. Pentru a creste radioopacitatea se adauga in pulbere bariu, strontiu sau lantan. Fluorul este de asemenea un component esential el stimuland remineralizarea in structura dentara adiacenta.Lichidul a fost reprezentat initial de o solutie apoasa de acid poliacrilic, dar in ultimul timp se utilizeaza copolimeri acid acrilic-acid itaconic sau acid maleic-acid acrilic. Pentru a controla manipularea si reactia de priza se adauga in lichid mici cantitati de acid tartric-

sisteme anhidre in care acidul este liofilizat si incorporat in pulbere. Pulberea se amestecǎ cu apǎ distilatǎ.

Reactia de priza este in principal o reactie acid-baza intre acidul din lichid si silicat. Reactia de priza parcurge 3 etape si dureaza cel putin o luna dupa inserarea materialului in cavitate.

Etapa 1- dizolvarea - consta in descompunerea suprafetei particulelor de silicat de catre acid, realizandu-se o adeziune bazata pe difuziune intre particulele de sticla si matrice. Stratul exterior al particulelor de sticla se descompune eliberand ioni de Ca, Na, Al si F, ducand la formarea unui sol.

Etapa 2 - precipitarea sarurilor, gelificarea si solidificarea - se datoreaza legarii ionilor de calciu si aluminiu de polianioni prin gruparile policarboxilat. Intr-o prima subetapa se leaga ionii de calciu, ducand la formarea unui ciment care poate fi considerat intarit din punct de vedere clinic, la 4-10 minute din momentul amestecarii. Reactia continua insa si dupa intarirea cimentului cu legarea de matrice si a ionilor de aluminiu. Maturarea cimentului este foarte rapida la inceput, astfel ca dupa 24 de ore, materialul atinge o mare parte din rezistenta sa finala, dar continua apoi lent timp de cateva luni. In etapele initiale ale prizei cimentul este predispus la contaminarea cu apa. Aborbtia apei va duce la pierderea transluciditatii si va predispune cimentul la eroziune. Pe de alta parte,deshidratarea va duce la aparitia fisurilor in ciment, inmuierea suprafetei si pierderea ionilor ce compun matricea. De aceea, daca este folosit ca material de restaurare, cimentul trebuie protejat in primele 24 ore cu ajutorul unei solutii rasinice fluide.

Etapa 3 - hidratarea sarurilor- este asociata cu faza de maturare si duce la o imbunatatire semnificativa a proprietatilor fizice.

Viteza reactiei de priza depinde de compozitia pulberii, marimea particulelor,compozitia lichidului, concentratia acidului tartric, dar si de o serie de alti factori controlati de clinician cum ar fi temperatura de amestecare, raportul pulbere/lichid, caracteristicile manipularii.

Clasificare

In anul 1988 Wilsson si Mc Lean clasificǎ cimenturile ionomere de sticlǎ astfel:

- Tipul I - chituri adezive ( ionomeri de cimentare)

- Tipul II - cimenturi de restaurare

- Tipul III - cimenturi pentru obturatii de bazǎ.

Proprietǎti:

Cimenturile ionomere aderǎ chimic la smalt, dentinǎ,metale acoperite de un strat superficial de oxizi, ghips, dar nu aderǎ la ceramicǎ, metale nobile. Mecanismul adeziunii se bazeaza atat pe fenomenul de difuziune cat si pe cel de absorbtie. Importanta acestui tip de adeziune intre structurile dentare si cimenturile ionomere consta in aparitia unei adeziuni foarte puternice intre cele doua substraturi. Acest aspect a fost confirmat de observatiile clinice care au evidentiat ca in cazul esecului unei restaurari cu un ionomer, rezultatul este fisurarea obturatiei , dar mentinerea unui strat de ciment aderent de dinte. Adeziunea se realizeaza mai bine pe medii curate. De aceea se recomanda conditionarea suprafetelor dentare inainte de aplicarea cimentului cu o solutie apoasa de acid poliacrilic.

Cimenturile ionomere prezinta o foare buna biocompatibilitate datorata in special prezentei fluorului in compozitia lor. Acesta inhiba formarea placii bacteriene, protejeaza de carie structurile dentare adiacente, comportandu-se ca un adevarat rezervor de fluor pe toata perioada de viata a restaurarii. Raspunsul pulpei la cimenturile ionomere este de asemenea favorabil, chiar si in cazul unor cavitati profunde. In cazul existentei unor deschideri ale camerei pulpare este totusi recomandata aplicarea unui strat protector de hidroxid de calciu.

Ionomerii de sticla prezinta o contractie volumetrica de priza de 3%, care apare progresiv in timpul procesului de priza. In prezenta adeziunii prin schimb ionic cu structura dentara, contractia este controlata, iar percolarea marginala redusa.

Rezistenta lor mecanica este mai mare decat a cimenturilor fosfat de zinc si policarboxilat de zinc. Duritatea creste cu proportia pulberii, dar si pe masura ce se maturizeaza. Totusi rezistenta la fracturare este scazuta comparativ cu cea a rasinilor compozite sau a amalgamelor ceea contraindica amplasarea lor in zone de stress ocluzal.

Aceste cimenturi prezinta o culoare si o transluciditate asemanatoare structurilor dentare. In cazul expunerii premature la apa, stratul superficial isi modificǎ culoarea, de aceea este importanta sigilarea restaurarii imediat dupa priza si realizarea modelarii finale dupa cel putin 24 de ore. Daca aspectul estetic nu este satisfacator, restaurarea poate fi mentinuta ca o obturatie de baza si laminata cu rasini compozite.

Majoritatea cimenturilor ionomere au o radioopacitate mai mare decat a dentinei. Anumite produse indicate pentru restaurari fizionomice sunt radiotransparente, pentru ca includerea unui radioopacifiant le-ar altera transluciditatea.

Sunt bune izolatoare termice.

Indicatii: - fixarea microprotezelor si a puntilor

- obturatii de bazǎ sub compozite (tehnica sandwich)

- obturatii retrograde

- obturatii la dintii temporari

- obturatii de duratǎ in cavitatile de clasa a V-a si eroziunii cervicale

- sigilarea santurilor si fosetelor.

Tehnica de lucru

preparea cavitatii si apoi curatarea ei

aplicarea de acid poliacrilic 10% pentru 10 secunde.

spalarea cu apa 10 secunde

uscarea atenta a cavitatii pentru a nu deshidrata suprafata dentinara.

prepararea cimentului: - prin metoda clasicǎ din pulbere si lichid pe o plǎcutǎ de sticlǎ sau hartie ceratǎ folosind o spatulǎ de metal sau material plastic si respectand raportul indicat de fabricant. Spatularea trebuie sǎ fie rapidǎ 15-30 secunde, pe o suprafatǎ cat mai micǎ, aproximativ 3 cm pentru a evita evaporarea apei si a asigura omogenizarea amestecului.

prin metoda modernǎ care se utilizeazǎ in cazul sistemelor capsulate predozate, fiind necesare aparate de mixat si diferite dispozitive de activare si aplicare pe care firmele le livreazǎ pentru produsele lor si care nu se pot intrebuinta pentru produsele altor firme.

inserarea cimentului se poate face cu o seringa in cazul materialelor cu o vascozitate scazuta; se folosesc matrici pentru o adaptare perfecta la dentina si smalt.

dupa priza, restaurarea trebuie sa fie protejata prin aplicarea unei rasini cu vascozitate scazuta, care are rolul de a o izola de mediul bucal si de a asigura stabilitatea hidrica pentru primele 24 de ore.

Produse comerciale: - FUJI: - TYPE I (cimentari)

TYPE II ( restaurari)

TYPE VII (sigilari)

TYPE IX (obturatii de baza)

- KETAC BOND

- KETAC - FIL - capsulat

- AQUACEM

- KETAC CEM

- KAVITAN

Cimenturi ionomere de sticlǎ cu adaos de rasini

Sunt materiale hibride aparute din dorinta de a imbunatati proprietatile cimenturilor ionomere clasice si care se intaresc prin combinarea reactiei acid-bazǎ cu polimerizare fotochimicǎ sau numai prin fotopolimerizare. Fata de compozitia cimenturilor ionomere clasice, acestea contin in structura lichidului 15-25% rasini sub forma de HEMA. De asemenea in pulbere se incorporeaza un catalizator activat de lumina.

Prezentare: - sistem biocomponent: - pulbere -lichid

- pastǎ - lichid

- pastǎ - pastǎ

- sistem monocomponent: - o singura pastǎ

Reactia de priza la acest tip de ciment ionomer cuprinde pe langa reactia de neutralizare acid-baza si o reactie de polimerizare. Dupa amestecarea si inserarea materialului, aplicarea luminii, va duce la o intarire rapida prin legarea incrucisata a lanturilor de polimeri, iar restaurarea poate fi considerat clinic ca a facut priza. Reactia continua insa cateva zile, timp in care reactiile acid-baza continua, dar la o rata mai scazuta comparativ cu cimenturile ionomere clasice.

Proprietati

Adaosul de rasini confera acestor produse rezistenta imediata la absorbtia apei si o anumita protectie impotriva deshidratarii. Totusi este indicata si in cazul lor sigilarea suprafetei cu o rasina cu vascozitate redusa, mai in cazul celor cu polimerizare fotochimica.

Rezistenta la fractura este aproape dubla, fiind aproape la fel de rezistente ca rasinile compozite cu microumplutura.

Transluciditatea si aspectul coloristic sunt excelente imediat dupa fotopolimerizare.

Cantitatea de rasina fiind sub 5% , contractia in cursul fotopolimerizarii este scazuta. Mai mult, contractia ulterioara datorata reactiei acid-baza va avea loc mai lent comparativ cu CIS clasice, permitand un control mai bun al contractiei finale prin schimburile ionice de la marginea obturatiei.

Indicatii: - materiale de protectie pulpo-dentinarǎ

- materiale de cimentare

- obturatii de bazǎ si de duratǎ

Produse comerciale: - 3M VITREMER

- FUJI II LC

- GERISTORE

Cimenturile ionomere metalice

Sunt materiale care tind sǎ inlocuiascǎ amalgamele si au luat nastere prin adǎugarea de aliaje metalice la pulberi de sticlǎ in scopul imbunatatirii proprietatilor mecanice. Cimenturile metalice "CERMET", spre deosebire de cimenturile anterioare unde pulberea reprezintǎ un amestec fizic dintre particulele de sticlǎ si metal, prezinta o pulbere care se obtine prin sinterizare la temperaturi inalte (). Granulele obtinute sunt presate, sinterizate si mǎcinate. Procedeul asigurǎ legarea chimicǎ a metalului de sticlǎ, atomii de metal pǎtruzand in structura sticlei. Existǎ mai multe tipuri in functie de metalele folosite: aur, paladiu, argint si aliajele sale. Se poate adauga in pulbere pana la 5% oxid de titan pentru a obtine o culoare acceptabila din punct de vedere clinic.

Proprietǎti
Rezistenta la abraziune este crescuta comparativ cu cimenturile ionomere, fiind apropiata de cea a rasinilor compozite cu microumplutura. Totusi ea este inferioara amalgamelor sau a compozitelor pentru zona posterioara. Desi includerea metalelor duce la cresterea rezistentei la abraziune, rezistenta la fracturare ramane scazuta, pentru ca modulul de elasiticitate al cimentului ramane scazut. Radioopacitatea este apropiata de cea a amalgamului.

Indicatii

Proprietatile specifice fac ca acest ciment sa fie indicat in anumite situatii in care cimenturile ionomere clasice au dat rezultate mai slabe cum ar fi:

sigilari largite,

reconstituiri de bonturi,

obturatii definitive la dinti permanenti din zona de sprijin, fara necesitati fizionomice, unde este necesar un material cu priza rapida, cu prudenta in zonele de stress ocluzal maxim.

Produse comerciale : KETAC SILVER

HI DENSE SHOFU