DEZVOLTAREA DINTELUI (ODONTOGENEZA)

DEZVOLTAREA DINTELUI (ODONTOGENEZA)

Pentru o mai usoara intelegere a patogeniei acestei entitati, este necesara o scurta prezentare a odontogenezei.

Chisturile oaselor maxilare au de cele mai multe ori ca punct de plecare structuri ectomezenchimale implicate in ododntogeneza. Acesta este un proces complex, despre care sunt prezentate numeroase date embriologice.

La om exista doua serii de dinti, si anume: dintii temporari (deciduali, in numar de 20) si dintii permanenti (in numar de 32), ultimii inlocuindu-i pe primii. Dintele uman (temporar si permanent) are origine dubla, ectodermica si mezenchimala. Formarea, dezvoltarea si eruptia dentara se desfasoara in perioade de timp diferite pentru fiecare dinte dintre cele doua categorii de dinti, temporari si permanenti.

Dintii isi incep dezvoltarea in a 6-a saptamana a vietii intrauterine, prin invaginarea ectodermului de la nivelul stomodeumului in mezenchimul subiacent al primului arc branhial, care reprezinta procesele alveolare primare. Prin aceasta invaginare se formeaza lamina dentara, in forma de potcoava, cate una pentru fiecare maxilar. Din lamina dentara se vor forma 20 de digitatii (cate 10 pentru fiecare maxilar), ce constituie mugurii dintilor temporari, cu existenta unor ingrosari in pozitiile viitorilor dinti.

Fig.2 Mugurele epitelial (organul adamantin - OA) s-a format la capatul laminei dentare (LD). Se observa cavitatea laminei vestibulare (LV), care este primul pas catre formarea vestibulului. Spre marginea inferioara a laminei vestibulare o proliferare epiteliala initiala conduce la formarea glandelor salivare accesorii (GSA)

La baza acestor digitatii apare cate o invaginatie, care semnifica initierea dezvoltarii organului adamantin (producator de smalt dentar), si care induce o condensare locala a mezenchimului pentru a forma   papila dentara.

Fig.3 Formarea mugurelui dintelui temporar are loc pe partea vestibulara a laminei dentare (LD). Un pod epitelial (lamina laterala LL) se observa legand lamina dentara (LD) de germenele dentar in forma de clopot oval. Bucla adamantina (BA).Varful liber a laminei dentare (LD) prolifereaza in ectomezenchimul laminei succesionale (LS). Papila dentara (PD). Foliculul dentar(FD).

Fig.4 Fragmenatarea initiala a laminei dentare (LD) incepe de la jonctiunea epiteliala oro-dentara (JEOD). Cateva perforatii apar in lamina dentara (perforatiile laminei dentare - PLD). LL- lamina laterala. LS - lamina succesionala. EO-epiteliul oral.

Organul adamantin trece prin fazele de capsula si apoi de clopot, formand astfel epiteliul adamantin extern, reticulul stelat, stratul intermediar si epiteliul adamantin intern. La periferia organului adamantin si a papilei dentare apare o condensare suplimentara a mezenchimului care formeaza sacul folicular. In acest mod se dezvolta cele trei componente ale germenului dentar:

Organul adamantin (de origine epiteliala);

Papila dentara (de origine mezenchimala);

Sacul folicular (de origine mezenchimala).

Din lamina dentara a dintelui temporar se separa o alta prelungire care constituie primordiumul dintelui permanent si care va initia un proces identic de dezvoltare a acestuia (lamina dentara secundara). Practic in cea de-a 16-a saptamana a vietii intrauterine se formeaza mugurele primului molar permanent.

Pe masura ce epiteliul odontogen se diferentiaza in pre-ameloblasti la nivelul epiteliului adamantin intern, acestia induc diferentierea mezenchimului papilei dentare in odontoblasti. Odontoblastii secreta matricea dentinara.Acest fenomen stimuleaza preameloblastii stratului adamantin intern sa se diferentieze in ameloblasti functionali, care depoziteaza smalt peste matricea dentinara. Structurile de legatura dintre ameloblasti si matricea dentinara reprezinta jonctiunea amelodentinara, care se formeaza de fapt inainte de depozitarea smaltului.

Fig.5 Resturile epiteliale din lamina dentara ( RE, reprezentate ca mici   cerculete) localizate in canalul gubernacular care leaga sacul dentar (SD), situat imprejurul succesorului permanent in dezvoltare (DP), cu gingia linguala.

ID- incisivul decidual (temporar).

De la nivelul organului adamantin, se dezvolta spre profunzime un epiteliu dublu stratificat, formand teaca radiculara Hertwig, care va inconjura si va include celulele mezenchiamle ale papilei dentare. Mezenchimul odontogen al papilei dentare se transforma in odontoblasti care vor produce dentina radiculara. Mezenchimul adiacent radacinilor dentare va fi stimulat de teaca Hertwig sa produca membrana parodontala. In acest mod se dezvolta radacina dintelui temporar. Lamina dentara se dezintegreaza, rezultand o serie de resturi epiteliale numite resturile Serres, care vor ramane cantonate in mucoasa alveolara.

In acelasi timp, teaca radiculara Hertwig se dezintegreaza prin invazia mezenchimului adiacent, rezultand resturile epiteliale Malassez. Resturile epiteliale Serres si Malassez au un potential de activare crescut, cunoscut fiind faptul ca din aceasta deriva multe tipuri de chisturi sau tumori odontogene. Dupa liza tecii Hertwig, mezenchimul adiacent vine in contact si se diferentiaza in cementoblasti care vor produce cementul radicular.

Pe masura formarii smaltului dentar, organul adamantin este comprimat si redus la un epiteliu triplu stratificat - asa-numitul epiteliu adamantin redus. Acesta este format din: epiteliu adamantin extern, stratul intermediar si epiteliul adamantin intern. Odata cu eruptia dintelui, epiteliul adamantin redus fuzioneaza cu epiteliul mucoasei orale adiacente si formeaza santul parodontal, precum si jonctiunea dintre epiteliul gingival si smaltul dintelui.

 

Fig.6 Resturile epiteliale Serres ale Fig.7 Dintele complet format si erupt

laminei dentare si formarea tecii Hertwig pe arcada.

Dezvoltarea dintilor permanenti se produce printr-un mecanism similar. Tot acest proces de formare atat a dintilor temporari cat si permanenti, are loc intr-un timp

indelungat, din a 6-a saptamana a vietii intrauterine si pana aproape de varsta de 20 de ani, fapt care explica patologia legata de odontogeneza.