Importanta studierii anatomiei si fiziologiei organismului uman
Notiuni generale despre alcatuirea organismului uman
Celula - unitatea fundamentala structurala functionala si genetica a organismului
Notiuni de histologie
Partile corpului uman
Functiile corpului uman
Anatomia macroscopica este o ramura fundamentala a medicinei fara de care nu ar putea fi inteleasa.
De-a lungul istoriei, importanta anatomiei pentru medicina, si deci pentru studiile medicale, a avut variatii considerabile.
Acum 500 de ani, Leonardo Da Vinci si Andreas Vesalivus (Vesal) au pus piatra de temelie a anatomiei si a medicinei moderne. In acele zile, anatomia, pe atunci exclusiv macroscopica era singura specialitate medicala fundamentala pentru studentii la medicna impreuna cu subiecte de medicna interna, chirurgie si botanica ( in intelesul folosirii drogurilor din ierburi).
Prima
jumatate a secolului
Dar, si acestea, pentru a fi interpretate si diagnosticate necesita o foarte buna cunoastere a anatomiei umane.
Astfel, ultimii ani, ne-am intors la o considerabila reconsiderarea a importantei studiului anatomiei macroscopice atat pentru medicina clinica cat si pentru educatia studentilor in discipline medicale.
Hic locus ubi mors gaudet succurrere vitae
In concluzie, importansa studierii anatomiei si fiziologiei umane rezida in faptul ca ne ajuta sa intelegem unitatea organismului si complexitatea sistemelor sale de integrare si adaptare cu importanta deosebita pentru intelegerea a ceea ce este normal si patologic, toate acestea fiind necesare pentru integrarea in practica meseriilor care au legatura cu sanatatea omului.
Notiuni generale despre alcatuirea organismului uman
Celula - unitatea fundamentala structurala si genetica a organismului
Celula este unitatea morfologica si functionala care alcatuieste tesuturile, organele si sistemele tuturor vietuitoarelor.
Forma celulelor este variabila:
in diverse tesuturi
la diferite specii
Pot fi: ovale, rotunde, cilindrice, piramidale, sub forma de stea, umbrela, con, etc.
Dimensiunile celulelor sunt variabile de la un tesut la altul :
cele mai mici - limfocitele 5 -7 µ
cele mai mari - ovule : 200 µ
Celulele tinere sunt mai mari decat cele batrane.
Volumul si numarul celulelor depinde de mai multi factori: marirea organismului, specia, organul, tesutul, etc.
Compozitia chimica, structura si functiile diferitelor componente celulare
Celulel sunt alcatuite din 3 componente principale:
citoplasma
nucleul
membrana plasmatica
Compozitia chimica a citoplasmei este complexa:
- substantele organice - apa
sarurile minerale
Apa : - proportii diferite in raport cu varsta - 70% la nounascuti
- 58% la batrani
- variabila in functie de tesut, dar apa celulara reprezinta 55% din apa totala a organismului.
Rolul apei - multiplu:
reactiile biochimice ale organismului, se desfasoara in celule in mediu lichid - apa intervine in : - osmoreglare - capacitatea de dizolvare a substantelor organice si anorganice
disociatie electrolitica , datorita constantei dielectrice mari
* fara alimente se moare in 30 - 40 zile, in timp ce fara apa, in 4 - 5 zile
Sarurile minerale: dizolvate sub forma de ioni:
cloruri, - sodiu
biocarbonati, de - potasiu
fosfati - calciu
- magneziu
sau in combinatii contribuind la permeabilitatea membranelor si la reglarea vascozitatii citoplasmei.
Substantele organice:
numar extrem de mare, majoritatea sunt combinatii ale carbonului, hidrogenului, oxigenului, mai rar ale fosforului, sulfului.
Principalele substante organice complexe sunt:
Glucidele
Lipidele
Proteinele
Acizi nucleici
Catalizatorii biologici - enzime
Hormoni
Vitaminele
Substante mai putin complexe chimic dar cu functii precise
- glucidele - compusi chimici ternari,formati din carbon, hidrogen si oxigen - oze, ozide
oze - zaharuri simple care nu pot fi hidralizator (monozaharide), care in functie de numarul atomilor de carbon sunt: trioze, tetroze, pentoze, hexoze, heptoze.
Ozidele - zaharuri complexe care pot fi hidrolizate sub actiunea acizilor si enzimelor, iar prin hidrolizate se descompun in monozaharide; clasificate:
- oligozaharide (numarul mic la monozaharide ex. 2 - 6)
- polizaharide, substanta masa moleculara mari, polimeri inalti
- glicozide = substante complexe continand o componenta
gucidica ,
neglucidica
Exemple:
- trioze - glicerinaldehida rol in metabolismul
- dioxiacetona intermediar al glucidelor
- pentoze - riboza - in compozitia acizilor ribonucleici ARN
- dezoxiriboza - in compozitia acizilor dezoxinucleici ( AND)
hexoze - glucoza etape intermediare ale
- gulcotoza metabolismului glucidic
- fructoza
- glicogenul - important polizaharid, polimer al glucozei - muschi
-
Glicogenul reprezinta rezerva de glucoza pentru toate celulele.
Rolul glucidelor:
energetic - sursa de energie usor utilizabila de celule
structural - intra in compozitia diferitelor componente ale citoplasmei, nucleului si membranei.
Lipidele - compusi chimici rezultati din esterificarea acizilor grasi cu anumiti alcooli: -
- glicerolul
sterolul
sfingozina
Doua mari categorii :
- simple - trigliceridele = esteri de - acizi grasi
- glicerol
- in celulele adipoase
- frecvent sunt trigliceride
- contin acizi grasi - saturat: palmitic,stearic
- nesaturati: oleic, linoleic, arahidonic
- steridele = lipide rezultate din esterificarea acizilor grasi cu sterolii
- dintre sterolii - colesterolul, in toate celulele
organismului : -liber, esterificat
dintre lipidele complexe:
fosfatidale ( formata din alcool, acizi grasi + acxid fosforic, si unele baze azotate (colina) un aminoacid si inozitol
ex. lecitinele - celulele creierului sau sfingomielinele gasite in celulele nervoase
cerebrozidele formate din - sfingozina (acid gras superior)
- galactoza (glucid)
gasite in multe celule, dar mai ales in cele nervoase
o varianta impostanta = gangliozidele, in celulele ganglionare ale sistemului nervos central si in splina
Rolul lipidelor celulare:
energetiv - depozitul de energie al celulei
structural (plastic) - intra in compizitia structurii subcelulare, a membranelor celulare
rol de vitamine - ex. vitamina F rol jucat de acizii grasi nesaturati (acizi) - linoleic
- linolenic
- arahidonic
Proteine= substante organice macromoleculare formate din : carbon, azot, oxigen si hidrogen si in plus : sulf, fosfor si metale: Fe, Mn, Zn, Cr, Co etc.
Clasificare - proteine simple ( din aminoacizi)
proteine complexe (conjugate) - aminoacizi si alte ca ac. fosfazi, glucide, lipide, pigmenti, etc.
Aminoacizi = constituenti de baza ai proteinelor liberi si legati, si se gasesc in toate celulelor organismelor vii
- in raport cu posibilitatea de sinteza a celulei se clarifica in :
aminoacizii esentiali (nu potfi sintetizati de celula umana)
neesentiali ( pot fi sintetizati in organismul uman)
- din cei 20 de aminoacizi cunoscuti din structura proteinelor
8 sunt esentiali, pentru dizolvarea normala a organismului : lizina, triptofanul, treonina, metionina, leucina, izoleucina, , valina si fenilalanina
2 partial esential - arginina
- histidina
aminoacizi neesentiali : glicocol ( glicina), alanina, serina,acidul aspastic, ac. glutamic, prolina, hidroxiprolina, cisteina, ac. hidroxiglutamic si glutamina
- dintre polaproteinele importante pentru compozitia chimica a corpului omenesc, sunt : albumina, globulina, protaminele, histonele, colagenul, elastinele si keratinele ( sintetizate in citoplasma celulara)
heteroproteinele ( proteine complexe) - poloproteine
- grupare prostetica neproteica, de
naturala chimica diferita
- fac parte :
- fosfoproteinele (ac. fosforic)
- glicoproteinele (glucide) , unele contin si ac. sulfuric
ex. hexoze, pentoze
- lipoproteinele = proteine complexe sau heteroproteine a caror grupare prostetica e formata din diverse tipuri de lipide: lecitina, cefalina, gliceride, acizi grasi, etc.) si intra in constitutia diferitelor structuri celulare - membrane,si nitocondei
- rol important in fiziologia celulara - hidrofile
- hidrofobe
ceea ce favorizeaza reactiile chimica
cromoproteinele = heteroproteine continand o substanta coloranta cu rol vital: hemoglobina, mioglobulina, citoromi, fermentul respirator rosu, catalizele si peroxidazele
nucleoproteinele= heteroproteine cu acizi nucleci impartite in doua categorii:
dezoxiribonucleoproteinele acidul dezoxiribonuceic (AND)
ribonucleoproteinele acid ribonucleic (ARN)
in citoplasma predomina ribonucleoproteinele
componenta proteina a nucleoproteinelor formata din: protamine, histone
important rol al nucleoproteinelor in :
- sinteza proteinelor
- diviziunea celulara
- transmiterea caracterelor ereditare
Acizi nucleici = substante organice complexe, puternic polimerizate, care elibereaza prin hidrolizare:
acid fosforic
pentoze
baze azotate
nucleozide
nucleotizi
- composi organici care intra in compozitia chimica a acizilor nucleici sunt:
- bazele purinice : - adenina
- guanina
- bazele pirimidinice : - citozina
- uracilul
- timidina
pentozele D- riboza
D - dezoxiribaza
- acidul fosforic din constitutia lor e combinat cu pentozele
- acizii nucleici sunt formati din nucleozide - litere
care pot exista si - in structura unor
coenzime
- un nucleozid - o baza azotata + o pentoza
ex. de nucleozide celulare - adenozina - adenina + pentoza
- citidina - citozina
- pentoza
- guanozina - guanina
- pentoze
- Nucleotid format din : - o baza azotata - purinina
- pirimidinica
adica sunt esturi ai - o pentoza
acidului fosforic cu - una, mai multe molecule de acid fosforic
nucleozidele
- se impart in - ribonucleotizi (riboza)
- dezoxiribonucleotizi ( dezoxiriboza)
sau - pirimidici
- purinici dupa bazele azotate continute
- nucleotizii exista - liberi
- uniti = macromolecule de acizi nucleici
exista si nucleotizi pirofosforici - importanta primordiale pentru procesele metabolice ale naturii vii, iau parte la procesele respiratorii fiind:
- acumulatori de energie
- rol important in fotosinteza si fosforoliza
Nucleotizii - pozitie cheie in metabolismul celular, de ex. in:
metabolismul energetic
biosinteza proteinelor, glucidelor, lipidelor si a acizilor nucleici
iau parte activa la transportul diferitelor substante la nivelul membranelor celulare
Acizii nucleice( polimerii nucleotizilor anteriori)
Rolul proteinelor celulare:
structural - componente indispensabile ale materiei vii, intrand in structura tuturor celulelor si fiind absolut necesare tesuturilor uzate - cresterii + refacerii
energetic - degradarea proteinelor se face cu eliberare de energie CO2, apa
- joaca un rol important in cataliza biologica
Biocatlizatori = substante organice care catalizeaza diferite reactii biochimice din organism
- intra trei categorii de substanta: - enzimele
- hormonii
- vitaminele
Enzimele (fermenti) - catalizeaza reactiile biochimice celulare, accelerand reactiile diverselor procrese metabolice, facand posibile functiile de baza ale materiei vii. In structura lor exista anumite grupari chimice responsabile de activitatea catalica ex. gruparea SH
multe enzime isi manifesta proprietatile in prezenta altor substante; coenzime
Activatorii enzimatici = substante chimice care accelereaza cinetica reactiei enzimatice ex.: cationii metalici, ionii de Na, K, Mg, Ca, Cr, zn, Cu, Mn, Fe, etc.
Dupa caracterul reactiei chimice, enzimele au fost grupate in : hidrolaze, fosforiloze, oxidareductaze, transferaze, decarboxilaze, izomeraze, mutaze, etc.
Hormoni = substante complexe produse de celulele glandelor cu secretie interna ( glande endocrine) si transmise pe cale sanguina, organelor a caror functie o regleaza.
- sunt variabile dupa structura chimica, ei nu intra in compozitia citoplasmei, fiind produsi elaborati de citoplasme.
Vitaminele = compusi organici care fac parte din grupa catalizatorilor biologici, nefiind componente structurale ale citoplasmei ( ca si hormonii). Au rol important in reactiile enzimatice prin faptul ca alcatuiesc gruparile active ale unor enzime.
Structura citoplasmei - 3 structuri : - matrice
- organitele
- incluziunile
Matricea citoplasmatica = substanta fundamentala reprezinta sediul
- organitelor
- incluziunilor celulare
- structura granulara formata din:
- macromolecule proteice - globulare
- fibrilare
- apa
ioni anorganici: Na, K, Ca, Mg.
saruri anorganice
enzime
- substanta fundamentala are urmatoarele proprietati:
trece reversibil din starea de sol in starea de gel
poate fi elastica sau rigida
functional - reprezinta locul desfasurarii tuturor preceselor fizice, chimice, biologice care stau la baza vietii celulei
Organitele celulare = ultrastructuri sau structuri subcelulare raspandita in subtanta fundamentala a citoplasmei si care indeplinesc diferite functii in viata celulei sunt:
- organite comune, nespecifice: - mitocondriiile,ribozomi,reticulul endoplasmic,aparatul Golgi, lizozomi, centrul celular
- organite specifice unor anumite - miofibridele
tipuri de celule specializate - neurofibrilele
( prezentarea lor va fi facuta la - cilii
studierea tesuturilor) - flagelii
- fotoreceptorii
Mitocondriile = ultrastructurii prezente in toate celulele vii
forma de granule, flamente, bastonase, reversibile, Ø cu diametrul 0,3 -2 µ, in permanenta miscare, numarul lo depinde de activitatea metabolica celulara
structura alcatuita din - 2 membrane (interne, externe)
- falduri =creste
ca si compozitie chimica: lipide , proteine, enzime,acizi nucleici
functia = furnizori de energie necesara proceselor vitale ale celulei - substantele energetice se descompun in - apa
- CO2 cu eliberare de energie - acumulata in ATP (acidul adenozintrifosforic) - eliberare treptata
Ribozonii = corpusculuii Palade (granule ribonucleoproteice), structuri subcelulare, particule ultramicroscopice, gasite in toate tipurile de celule animale
particule rotund, ovalare,Ø 100 -
formati din - acizi nucleici - ADN
- ARN
- macromolecule proteice
- functia = sinteza proteinelor - celulare - ribozomii liberi - extracelulare - ribozomi atasati
Reticulul endoplasmic= sistemul vacuolar citoplasmatic, structura subcelulara, un sistem complex de citomembrane intracitoplasmatice caracterizate prin - diversitate, plasticitate
forme diferite , membrane asemanatoare mitocondriilor (grasimea 50- 70 A) fiind de trei feluri dupa aspect- granular, agranular (neted),aparatul Golgi.
Granular - sintetizeazaproteinele exactate extracelulare
Agranular (neted)- sintetizeaza si depoziteaza- lipidele,hormonii sterozi
Aparatul Golgi- forma de retea in apropierea nucleului cu rol important in secretia celulara
Functiile reticului endoplasmic - multiple:
rol de suport mecanic pentru ribozoni
intervine in transportul intracelular activ
sintetizeaza compusi de excretie celulara: proteine, enzime, glicogen, lipide, hormoni, steroizi si a alte subtante.
Lizozomi - structuri subcelulare gasita in toate tipurile de celule animale,cu exceptia globulelor rosii
- alcotriti din - membrana contin - proteine
- matrice - enzime
- fosfolipide
- functia principala- digestia enzimatica a diferitelor substante, particule patruse in citoplasma sau provenite din celule, tesuturi
intervin in procesul de aparare impotriva microorganismelor
participa in procesele de autodistrugere ( autoliza) celulara - fiziologica
- patologica
- centriolii
in jurul caruia este o masa citoplasmatica organica - centrosfera; rolul lui fiind de a coordona miscarile celulare - interne in timpul diviziunii
- externe - cili
- flageli
Incluziunile citoplasmatice:
sunt substante ce reprezinta:
produsi de elaborare ai citoplasmei
substante din exterior, retinute de celule
produsi de dezasimilare
bine circumscrise, individualizate, cu caracter tranzitoriu, cu aspecte variate si de natura diferita : glucidica, lipidica, protidica sau minerala.
- tipuri de incluziuni:
incluziuni de glicogen - reprezinta principala rezerva de glucoza necesara metabolismului intermediar Celular
incluziunile de grasimi si lipoizi, care pot forma o globula mare inlocuind aproape in intregime masa citoplasmatica
incluziunile proteice - rare, doar in anumite celule: - hepatocite, musculare, ovocite
incluziunile pigmentare = substante colorate care iau nastere in citoplasma celulara: melanina, lipocromi sau care se depun in tesuturi: hemsiderina, hematopofirina, hematoidina, pigmenti biliari, etc.
functiile citoplasmei: - nu pot fi despartite de functiile celorlalte componente celulare
- nu exista functie celulara la care sa nu participe
metabolismul
nutritia
diviziunea
miscarea
secretia
excitabilitatea
contractilitatea
Nucleul celular - unul din cele trei componente principale ale celulei
prezent in toate celulele exceptand globulele rosii si alte cateva tipuri
variabil ca forma, in general asezat central, dimensiuni variabile 4 µ - 200µ(variabil in functie de activitatea celulara)
existand celule - mononucleate
- polinucleate ( ex. fibra musculara)
compozitia chimica a nucleului - apa, legata de proteine si
nucleoproteine
- saruri minerale, sub forma de ioni
- substante anorganice
- substante organice = acizi nucleici - AND in cromatina
- ARN in nucleol
AND - polinucleotid puternic polimenzat ce intra in compozitia cromatinei si a cromozonilor sub forma fibrilara.
ARN - se gaseste in nucleu sub trei forme - ARN r ( ribozonal)in nucleol
- ARN t ( de transfer) in nucleol
- ARN m ( mesager) in cromatina
Structura nucleului - membrana nucleara
- unul sau mai multi nucleoli
- carioplasma
membrana nucleara - structura trilaminata ce
inveleste si desparte nucleul de citoplasma, avand numerosi
functia principala a membranei nucleare = schimburile de substante intre nucleu si citoplasma, prin porii nucleari
Nucelolul = formatiune corpusculara observata in nucleu doar in perioada dintre doua diviziuni celulare
asezat periferic sau central, atasat de membrana nucleara
compozitie chimioca - ARN
- proteine
- enzime si alte substante
- structura - parte fibroasa
- parte granuloasa
retea de material cromatinian = partea cromozomala
- matrice amorfa in spatiul dintre retele
- functiile principale - depozitarea acidului ribonucleic nuclear
- biosinteza unor proteine celulare
- sinteza de substante cu rol biologic
ex. NAD ( nicotinadenindinucleotidul)
coferment important in procesele oxidoreductoare din citoplasma si nucleu
Carioplasma = intreg material nuclear delimitat de membrana nucleara = cariolimfa = sol - cromatina = gel
Cariolimfa= mediu liber proteic continand - cromatina
- nucleolul
Cromatina nucleara = substanta eterogena formata din - proteine
- acizi nucleici
cromazomi = forma in carese organizeaza cromatina nucleoarain timpul diviziunii celulare = acea parte a cromatinei cu rol determinant in - depozitarea + transmiterea - informatiei genetice ( a caracterelor ereditare)
sunt structurii permanente ale celulei, dar apar mai clar in timpul diviziunii celulare, au forma de bastonase alcatuite din doua ffilanete, alipite , omogene ( cromatide) unite intr-un punct= centromer
numarul de cromozomi celulari este stabilit si caracteric speciei, toate celulele unui orgamism si ale organismelor aceleasi specii au acelasi numar de cromozomi
numarul cromozomilor celulelor sexuale este haploid si se noteaza N, iar numarul cromozomilor celulelor somatice este diploid si se noteaza cu 2N( adica contin 2 seturi complementare de cromozomi din ovul si din spermatozoid)
un set haploid = genom
cariotip - caracterizeaza - numarul
- forma
- marimea cromozomilor
- este specific la om - 46 = nr. cromozomilor din celulele somatice
23 = nr. cromozomilor din celulele germinale dintre care 22 sunt cromozomi somatici si un cromozom sexual (genozom) x si y
toate ovule - cromozomi x
spermatozoizii - x
- y
(principale) - metabolica
functia genetica = capacitatea de a depozita si transmite informatia genetica la generatii succesive de celule- informatia genetica este transmisa sub forma de secvente nucleotide, datorita capacitatii AND de a se dedubla
functia metabolica = capacitatea nucleului de a
sintetiza proteinele nucleare
coordona sinteza proteinelor citoplasmatice (45%)
- aceasta sinteza e generata de AND, maticea pe care se sintetizeaza ARN mesager.
Membrana celulara= zona de condesare a citoplasmei la periferia celulei si care individualizeaza celula, despartind-o de mediul inconjurator
- compozitia chimica - substante anorganice:
- apa, diferiti ioni rezultati din disocierea electrolitica a diverselor saruri minerale
- substante organice:
lipide
proteine
glucide
- importante lipide - fosfolipide
colesterol
acizi grasi
- proteine - imp. Enzimele
- glucidele - asociate cu lipide si particule in complexe polarizate determinand o diferenta de potential electric intre cele 2 straturi ale mebranei celullelor
- membranele celulelor care vin in contact formand tesuturi prezinta zone diferentiate de legatura= desmozomi
- functiile membranei celulare:
participa alaturi de citoplasma la formarea pseudopodelor, microvilozitatilor, precum si la formarea ciliilor si a flagelilor
transpostul substantelor ( in ambele sensuri) dintre celula si exterior dat fenomenului de permeabilitate selectiva - difuzie, - strans legat de metabolismul energtic celular
transportul fiind - pasiv - fara consum de energie
- activ - cu consum de energie si interventia sistemelor enzimatice, deci contra grandientului de concentratie
- pinocitoze
Diviziunea celulei - proprietatea fundamentala a celulei prin care se realizeaza cresterea si reproducerea organismelor vii - duce la multiplicarea celulei prin diviziune celulara - directa ( amitozol)
inderecta ( mitoza)
exista o varianta intalnita la celulel germinative = diviziunea reductionala (meioza)
Diviziunea directa = impartirea nucleului si a citoplasmei celulei umane in doua celule fiice egale sau inegale ca marime
Diviziunea directa este caracteristica organismelor inferioare
Diviziunea indirecta sau mitroza - consta in impartirea nucleului in doua parti egale, respectiv un numar egal de cromozomi fara ca masa citoplasmatica sa se imparta, obligatoriu, in mod egal - nr. de cromozomi caracteristic unei specii celulare este constant (kariokineza)
Fazele mitozei:
Interfaza - stadiu preparativ continand - duplicarea
- impachetarea materialului genetic celular ( formarea cromozomilor) pentru a putea fi impartit uniform celor doua celule fiice viitoare
Patru stadii ale mitozei - profaza
- metafaza
- anafaza
- telefaza
- profaza - procese - diviziunea centrului celular
- formarea - fusului de diviziune
cromozimie
- metafaza - procese - diviziunea fiecarui cromozom in doua
- modificarea formei cromozomului
- asezarea lor in zona ecuatoriala a fusului
- anafaza - procese - despartirea cromozomilor
- migrarea cromozomilor catre cei doi poliari ai celulei
- telefaza - unirea cromozomilor cu refacerea filamentului nuclear, adica refacerea celor doua nuclee, separarea citoplasmei si aparitia celor doua celule fiice cu acelasi numar de cromozomi
Tesuturile - grupari de celule diferentiate, cu morfologie , structura si functie asemanatoare putand avea origine - comuna
- diferita
tesuturile alcatuite din - celule
substanta intercelulara- - anorfa care leaga celulele intre ele
in organismul uman exista cinci tipuri fundamentale de tesuturi
epitelial
conjunctiv
muscular
nervos
sanguin
Tesut epiutelial - celule unite prin desmozoni care formeaza membrane continue ce acopera suprafata externa a organismului si captusesc cavitatile interne ce comunica cu exteriorul - tubul digestiv
- caile aeriene
- caile genito- urinare
- de asemenea formeaza parenhimul glandelor cu secretie - interioarna
- exterioana
precum si membrane specializate in receptionarea diversilor stimuli extermi
epiteliul cavitatilor mari - mezoteliu
epiteliul vaselor - endoteliu
cel epiteliale iau nastere la toate cele trei foite enbrionare
forma in general poliedrica, dar variaza cu diferentierea tesuturilor, dimensiunea 10 - 40 µ
pot prezenta - desmozomi, torofibrile
cuticula
cili vibratili
placuta striata
substanta intercelulara - mediu de nutritie si continuarea substantei
clasificarea epiteliilor - de acoperire
glandular
de absorbtie
senzorial - in componenta analizatorilor
Tesutul conjunctiv = alcatuit din trei corpi - celule conjunctive - colagen
produc - elastina
- reticulina
- fibre conjunctive -(aceleasi)
- substanta funcdamentala -
deriva din celulele mezenchimului embrionar si este rapandit in tot organismul, realizand conexiuni intre tesuturi si organe
are un grad de polimorfism si plasticitate , fiind bogat vascularizat si inervat, asigurand si hranirea tesutului epitelial
functiile - asigura rezistenta aparatului locomotor si al organismului
leaga diferite tesuturi si parti costitutive din care sunt formate organele
asigura hranirea altor tesuturi, depoziteaza substante de rezerva
asigura apararea organismului impotriva infectiilor
asigura regenerarea elementelor sanguine
- celule - migratorii: - leucocite
- limfocite
fixe - mezechimale.
reticulare
fibroblast- fibrocit
histiocit
plasmocit
adipocit
mastocit
melanocit
Principalel conjuctive - reticular
conjunctiv lax . care este stroma conjunctiva a organelor
- tesut adipos
tesut fibros )lig., articulatii)
tesut cartilaginos
tesut osos
tesut muscular - neted
striat
tesut nodal
tesut nervos
Organe, sisteme, aparate, organism
tesuturile - ansamblul de celule diferentiate ca moprfologie structura si functii asemanatoare
organ = mai multe tesuturi care se asociaza si care indeplinesc o functie speciala, determinanta, ex. organul - auzului
vederii
- organele interne =viscere
sistem = mai multe organe cu structuri si functii asemanatoare
ex. sistem - osos, muscular
nervos
cardiovascular
- in general, in structura sistemelor intra organe formate cu predominenta din acelas tesut ex. : osos, muscular, nervos.
aparat = mai multe organe cu structura diferita dar cu functie asemanatoare ( ap. digestiv, respirator, etc.)
In sfarsit, corpul sau organismul uman reprezinta totalitatea organelor, sistemelor si aparatelor care alcatuiesc un tot inchegat morfologic si functional si care este capabil, permanent sa se adapteze la conditiile de mediu.
integrarea activitatii - organelor, sistemelor, aparatelor in cadrul organismului ca si adaptarea acestuia la mediul incojurator se face indeosebi prin interventia sistemului nervos si a glandelor endocrine
corpul omenesc este format din cap, gat, trunchi si membre
axele de descriere endocrina - longitudinal inaltime
sagital - grosime
transversal - latime
si corespund urmatoarelor planuri:
sagital - fata de care apreciem
frontal : - anterior-ventral
posterior-dorsal
transversal:- superior
- inferior
Functiile pielii
Pielea =invelis neintrerupt care se contiuna la nivelul marilor orificii (gura, nas, etc) cu o semimucoasa (partial Keratinizata, devine mucoasa propriu-zis doar in interiorul cavitatilor respective). Semimucoasele si mucoasele sunt de origine embrionara comuna cu pielea, desi structura lor microscopica e diferita.
Suprafata pielii nu este uniforma, prezentand orificii, cute si proeminente.
orificiile - mari - cavitati naturale: nas, gura
mici, abia vizibile (lupa), corespunzatoare orificiilor - foliculilor pielii
glandelor sudoripare ecrine (porii)
Toate orificiile sunt populate cu microbi, ceea ce explica o frecventa mare a foliculitelor.
Orificiile foliculare reprezinta si locul unde absorbtia percutanata este maxima (apa, electroliti, medicamente sau alte substante toxice).
Cutele pielii a)congenitale (structurale)
b) functionale - apar odata cu imbatranirea si scaderea elasticitatii + contractiile musculaturii (riduri)
a) congenitale ( structurale - mari , mici)
cute mari - inghinale umiditate mai mare
- axilare fata de restul pielii
- pH alcalin sau neutru
- pilozitate mai accentuata deci
posibilitate de imbolnavire
(micoze)
cute mici ( microcute) - prezente pe toata suprafata pielii
- include orificiile porilor (expresia unei
- determina figuri ramboidale elasticitati normale)
- asezarte in linii arcuate la nivelul palmelor, plantelor, determina amprentele( identitatea juridica)
- crestele dintre cute sunt dispuse in linii paralelel, avand pe ele orificiile porilor
Culoarea pielii dependenta de:
cantitatea de pigment melanic
gradul de vascularizatie
cantitatea de hemoglobina
grasimea pielii
Mucoasele - mai subtiri decat epidermul
- mai transparente - se vede vascularizatia din profunczime - culoare rosie
- lipsesc in mod natural - keratina
- keratohialina
- melanina
in starile leucoplazice (leucos = alb) - reapare
keratina
keratohialina
Suprafata pielii la un adult
matur, de talie mijlocie este de 1,5 -
Greutatea ei totala = 20% din G
corpului (14 -
15% hipodermul (variind cu corpolenta)
5% dermul
sub 1% epidermul
Grosimea pielii:
Variaza dupa reugiunii
subtire : fata, frunte, genital
groasa : torace anterior, abdomen
mai groasa - torace posterior
partial extreme
palmoplantar
grosimea straturilor:
epidermul este cel mai subtire 0,03 -
dermul - mai gros - pe fata 0,5 -
hipodermul - variatii regionale
Cantitatea de pigment melanic ii confera numele:
pielea alba - lipsa de pigment
pielea neagra - exces de melanina
Cantitatea de melanina variaza :
genetic
adaptiv - dupa latitudine - ecuator, pol
in functie de expunerea la ultraviolete
varsta - pigmentogeneza copiilor sub un an si acomodarea la ultraviolete este dificila, aparand usor arsuri actinice
Gradul de vascularizatie detemina nuanta roz - rosie a pielii, iar vascularizatia mai abundenta a fetii produce si are particularitati morbide regionale ( bolile congestive ale fetei sunt numeroase)
Culoarea pielii depinde si de cantitatea de hemoglobina:
ex. paloarea in anemii
pielea copiilor - mai subtire
mai bogat vascularizata / roza
Grosimea pielii influenteaza culoarea ei:
pielea copiilor
pielea de pe palme, plante - strat cornos mai gros, culoare galbuie mai ales in hiperkeratoze ( keratina)
pielea alba contine mai multa keratohialina (stratul granulos)
Elascititatea pielii - datorita - sistemului fibrilar dermic, mai ales fibrele elastice - pielea e depresibila
- paniculului adipos ( lobulii grasosi inveliti in tesut conjuctiv elastic = elasticitatea unor mingi de cauciuc
scade cu varsta
dispare in - starile edematoase
- scleroza cutanata
datorita elasticitatii - plagile sunt mai mari decat zona operata
excizatele de piele (grefele) mai mici decat suprafata pielii planificata
Mobilitatea pielii - variabila fata de planurile profunde:
este usor mobilizabila la : fata, torace, membre - penis
mai putin mobilizabila la nivelul : palmelor, talpilor, pavilioanelor urechilor, aripile nasului
scade in procesele de scleroza : cicatrici, scleroza secundara, sclerodermie esentiala
Structura microscopica - 3 invelisuri
epidermul - orgine ectodermica
dermul si hipodermul - orgine mezadermica
Epiteliu
epiteliu stratificat si pavimentos ( cornificat) cu celule in permanenta regenerare
lipsit de vase sanguine, nutritia celulelor se face prin difuzarea limfei interstitiale din derm prin: - intermediul membranei bazale
- spatiile inguste intercelulare ( 10 milimicroni)
tulburarile de nutritie ale dermului si de permeabilitate de membranei bazale au rasunet pe metabolismul epidermic
lipsurile de substanta limitate la epiderm ( eroziunile) nu produc hemoragie, ci doar o exoseroza limfatica
celulele epidermice se impart dupa : origine, aspect microscopic, functii - in 2 linii distincte - keratinocite ( majoritatea) si melanocite
Keratinocitele - originea prin diviziunea permanenta a celulelor din stratul bazal, celulele tinere fiind permanent impinse spre suprafata incarcandu-se cu keratina = reinnoirea epidermica dureaza 25 - 30 zile
scurtata la 3 - 4 zile in starile de parakeratoza - multiplicare celulara grabita (psoriazis)
apare o stratificare functionala, in care fiecare strat de celule se modifica, ultima etapa fiind celula cornoasa - devitalizata
- lipsita de nucleu
epidermul format din urmatoarele straturi:
1. - stratul bazal sau regenerator - cel mai profund, in contact cu membrana bazala
- celule stratului bazal - marime de 5 - 6 microni
- forma ovoidala cu axul mare
perpendicular pe membrana bazala
- semne de intensa activitate biologica:
- nucleu mare apical, bogat in
cromatina
- citoplasma cu numeroase
organite
- granule de melanica dispuse la polul apical
organizate ca o umbrela deasupra nucleullui
- citoplasma contine filamente Herxheimer paralela cu axul mare al celulei, fixate la polul bazal al celulei pe formatiuni nodulare ale membranei bazale ( semidesmozoni)
- intre celulele bazale se gasesc melanocite si corpusculi senzoriale - Merkel, Ranvier
2. stratul spinos = stratul malpighian ( imediat deasupra stratului bazal din care provine)
normal este alcatuit din 6 - 15 straturi de celule poliedrice, care devin tot mai putin vitale si mai turtite pe masura ce urca la suprafata
sunt mai mari decat celulele bazale, masurand 10 - 15 microni, in timp ce nucleul lor nu creste
mai acidofile ca cel bazale, dar inters vitale, fiind sediul unor transformari in: eczema, metaplazii (cancere)
celulele sunt separate de spatii inguste ( 10 milimicroni) prin care circula limfa interstitiala cu care celulele limfocite, polinucleare si in care se gasesc terminatii nervoase amielinice= sistemul lacunar epidermic
coeziunea celulara e mentinuta prin punti intercelulare( desmozomii)
3. stratul granulos - deasupra celui precedent, compus din 1 - 5 randuri de
celule turtite, caracterizat prin:
abundenta de granulatii citoplasmatice de keratohialina ( substanta intens bazofila rezultata din degenerarea tonofilamentelor, amestecata cu resturi : nucleare, citoplasmatice
spatiile intercelulare sunt mai inguste , iar filamentele nervoase se opresc la acest nivel
acest strat este absent - la nivelul mucoaseelor, in procesul de keratinizare grabita( psoriazis)- este ingrosat in plan, iar cand e vizibil = leucoplazie ( datorita culorii albe a keratohialinei)
4. stratul lucid - la colorantii obisnuite - apare omogen, acelular , datorita unei grasimi cornoase
la coloratii speciale - format din celule bogate in glicogen,eleidina, grasimi
evident mai ales palmoplantar unde stratul cornos e mai gros
ultimul strat vital al epidermei, care impreuna cu stratul cornos formeaza bariera epidermica ( bariera fata de apa, substante chimice si microorganisme)
5. stratul cornos - cel mai superficial, alcatuit din doua straturi: profund si superficial ( exfoliativ, disjunct)
celulele cornoase normale au forma de solzi, cu nucleul disparut, fara organite celulare, iar celula apare ca un sac format dintr-un invelis keratina cu continut bogat in grasimi osmiofile - colesterol, etc.
Filmul sau mantaua ( pelicula) lipoproteica acida ( pH 4,5 - 5,5) a pielii confera o protectie fata de microorganisme si fata de substantele chimice. Acest strat fiziologic functional este rezultat din prelungirea secretiei sudoripore, sebacee si din resturile celulare cornoase si a substantei intercelulare.
Pe suprafata pielii si intre celulele stratului disjunct se gasesc microorganisme din flora saprofita, al caror numar scade treptat spre profunzime, fiind oprite la nivelul stratului conjunct ( profund). La microscopul electronic, keratinocitul are forma poliedrica neregulata cu membrana din trei straturi la nivelul celulei malpighiene si unica la nivelul celulei cornoase, iar la nivelul citoplasmei se observa tonofilamente tonofibrile) si organite celulare; ribozonii, reticulul endoplasmic si aparatul Golgi, mitocondriile, nucleul cu unul sau mai multi nucleoli, lizozomi, granule de melanina.
Melanocitele - originare din creasta neurala, melanoblastii migreaza in primele luni de varsta spre sistemul nervos central si piele, printre celulele bazale cu care vin in contact prin prelulgirile lor formand o retea unicelulara plana
pigmentul melanic este sintetizat in ribozomi specializati ( premelanozomi - melanozoni - polimenzare si cuplare pe un suport proteic) formand granule de melanina, transferate spre kerotinocitele vecine prin ramificatiile celulare, prin aceasta coorperare formand unitatea melanica epidermica.
Functiile membranei bazale:
filtru selectiv pentru substantele din derm
a II - a bariera pentru celulele din epiderma
Permeabilitate variabila:
crescuta in eczeme psoriazis
scazuta in Lupus eritomatos
rol de delimitare a proceselor maligne spre profunzime
este ondulata datorita papilelor dermice si epidermice, marindu-si suprafata de 10 - 15 ori ( in psoriazis creste de 3 - 5 ori, in timp ce in starile de atrofie scade=
Straturile dermului
superficial, subepidermic sau subpapilar, formata din papile dermice si o zona subtire formata din :
- elemente fibrilare gracile ( fine)
- elemente celulare
- substanta fundamentala
. vascularizatie bogata ( plexuri subpapilare)
profund , dermul proprius sau corionul, format din fibre - 4/5 din grosimea dermului, mai rezitent
Celulele dermului:
mobile, dar se pot fixa: limfocite, plasmocite - importante in procesele imunologice
fixe - se pot raspandi prin proliferare:
- fibroblaste, fibrocite - secreta precolagen - colagen - fibre: conjunctive, reticulina, elastice
histiocite - intermediare intre celule mobile si fixe
- fac parte din sistemul reticulohistocitar
- implicate in fagocitoza (macrofage)
mastocite, dispuse perivascular, contin granulatii citoplasmatice ce produc heparina si histamina care se degranuleaza in reactii alergice
Fibrele dermului:
colagene - formate dintr-o proteina fibriloasa ( prin topire - clei)
- protofibrile - fibrile - fibre de colagen ( 10 - 20 µ)
- se inmultesc in procesul de fibroza si scleroza ( cicatrice)
reticulina - formate din precolagen , se ramifica in legatura cu fibrele de colagen
- sunt primele care apar in viata intranterina si in procesul de regenerare, in plagi
elestice, subtiri, distruse in procese degenerative:- sub actiunea soarelui - riduri
- senescenta
Substanta fundamentala - origine - sanguina, secretata de elementele celulare
are structura de gel coloidal a carui fluiditate depinde de enzime( hialuronidoza si antihialuronidaza si de stare de polimerizare a mucopolizaharidelor acide continute (acidul hialuronic si condroitinsulfatul B)
substanta fundamentala e bogata in apa, saruri de sodiu si calciu, proteine, glicoproteine, lipoproteine, glucoza( aceeasi concentratie ca in plasma)
alcatuit din lobuli de celule grase, lipocite, continand trigliceride cu rol de rezerva nutritiva si izolator termic si mecanic
grosime variabila, influentata : endocrin, metabolic
din punct de vedere patologic este sediul:
patologiei legate de vase si conjunctivul perivascular (hipodermite nodulare inflamatorii
lipoame ( tumori benigne=
edemelor ( hipodermul si dermul)
Glandele apocrine
aglomerari celulare clare, apropiate ca structura de glanda mamara, situate - axilar, mamar, perineu
secretia are un continut bogat in proteine
tipul celular secretos caracterizat prin "decapitarea" polului secretos al celulei glandulare
sunt 2 plexuri paralele cu suprafata pielii ( vasculare) - superficial (subpapilar) si profund (subdermic)
Plexul subpapilar este format din vase subtiri, cel subdermic, din vase mai groase, intre care exista vase comunicante si sunt circuite ( shunturi) arteriovenoase sau glomusuri cu rol in reglarea tensiunii arteriale in stari de soc, precum si in aparitia eruptiilor razeolice sau papiloase (arteriolele care pleaca spre suprafata dermului , in papile, realizand conuri vasculare cu caracter terminal.
Vasele limfice prezinta - capilare , plexuri - limfatice dispuse in mod analog cu vasele sanguine, dar fara strat muscular, rolul constand in drenarea excesului de lichide ultrafiltrate prin capilare, inclusiv substante macromoleculare, microbi, etc.
Nervii cutanati sunt:
senzitivi - conexati sistemului cerebrospinal
motori - de natura vegetative
secretori
Tegumentul are inervatie:
somatica - in principal din fibre senzitive, aferente
neurovegatativa ( de tip efectiv, motoriu), reprezentata de fibre aferente
elemente senzitive - libere, incapsulate - din tegument, reprezinta terminatiile periferice ale fibrelor nervoase senzitive sub trei aspecte principale:
terminatii nervoase libere
terminatii nervoase corpusculsare sau incapsulate
terminatii nervoase peritrichiale ( in jurul firului de par)
Terminatiile nervoase libere, sunt reprezentate de :
a) Reteaua intraepidermica, reprezentand un plex fin de fibre amielinice situat in profunzimea epidermului
b) terminatiile "iederiforme" sunt fibre amielinice din plexul dermal superficial, terminate in jurul unor celule epiteliale mari = celule senzitive tactile
Terminatiile nervoase incapsulate ( sub forma de corpusculi senzitivi) in :
a) derm -sensibilitate tactila(Meissner)
- s. tactila la rece (Krause)
b) hipoderrm - sensibilitate tactila Golgi,
termica - cald (Ruffini)
Terminatii nervase peritrichiale
firele de par au si functie de receptori tactili, datorita celor 2 inele de fibre amielinice senzitive si neurovegetative din jurul lor
Numarul receptorilor nervosi variaza dupa regiune, mai numerosi fiind cei pentru durere si prurit (terminatii nervoase libere)
Terminatiile vegetative actioneaza asupra vaselor sanguine in mod diferit, depinzand de tipul lor:
acetilcolinergice produc : - vasodilatatie
- stimularea secretiei sudorale
- adrenergice: - vasocontrictia
- contractia glomerulului sudoripar si a muschilor piloerectori (sudoarea rece si piloerectia din stres "emotivitate")
Stransa corelatie, din plexurile terminale, dintre fibrele nervoase cerebrospinale ( mielinice) si fibrele vegetative ( amielinice ) explica 2 fenomene:
fenomenul eritemului emotiv ( pudic)
fenomenul reflexului antidromic ( influxul nervos receptat la suprafata cutanata, merge pe calea fibrei axonice, spre - ganglionul rahidian
- piele, spre capilar ( vasodilatative)
Anexele pielii - Fanerele - par
- unghiile0
- Glandele pielii
Fanerele - organe anexe ale pielii , diferentiate la suprafata, cu functie de aparare a organismului
Unghia - lama cornoasa dura, formata din:
distal - corpul unghiei - alcatuit din: limb, patul unghiei
Lama unghiala formata din:
portiunea superficiala dura, regenerata de matricea unghiala
strat profund moale, format prin cornificarea celulelor patului unghial, pe care sta unghia
santul subunghial - sub marginea libera unghiei ( distal), formand hiponichim -ul
( impuritati, microorganisme, debutul micozelor)
limbul unghiei = unghia propriu-zisa, formata din celule solzoase, keratinizate, iar cele de la suprafata unghiei se continua la nivelul plicii supraunghiale cu stratul cornos al epidermului formand eponichium ( patologic - perionixis)
proximal - radacina unghiei - acoperita de un repliu cutanat numit plica supraunghiala, care se prelungeste cu plicile laterale pe laturile unghiei
plica acopera lunula = portiunea roz palida, semilunara a corpului, continuata in profunzimea radacinii
Unghie creste cu aproximativ 1mm pe saptamana.
Interesarea unghiei in procese patologice generale prin:
afectarea radacinii unghiei , aparand pe unghie:
- striuri longitudinale eczeme, eritrodermie
- depresiuni punctiforme: psoriazis
afectarea patului unghial:
- ingrosarea compacta a unghiei = onicogrifoza
- ingrosarea stratificata = parakeratoza unghiei
inflamatia cronica a repliului supraunghial - stafilococi, candida - care duce la modificari unghiale
Parul
formatiune anatomica proprie mamiferelor si omului
alcatuit din 2 parti: - externa, vizibila = tija
ascunsa, profunda, in derm= foliculul pilosebaceu sau radacina
Tija - se dezvolta din epiderm, cornoasa,
flexibila, elastica, grosimea 0,006 -
Foliculul polisebaceu = invaginatie in profunzime a pielii ajungand, prin varful sau, pana in hipoderm
- contine firul de par si are anexate : glandele sebacee, un fir muscular neted piloerector
- prezinta :
- orificiul = ostium
- infundibul = canal in forma de palnie, in care firul de par se misca liber si care se aduna sebum, impuritati, microorganisme, resturi celulare ale tijii epiteliale
- sub infundibul se varsa glanda sebacee si incepe:
- sacul folicular propriu-zis format din 4 teci:
- teaca periferica =teaca fibroasa externa (reprezinta cotinuarea dermului)
- teaca vitroasa (continua membrana bazala)
- teaca epiteliala externa ( continuarea epidermului)
- teaca epiteliala interna - vine in contact cu firul de par prin lama sa interna, cuticula (are 3 straturi), iar celulele cuticulei sunt asezate ca tiglele de pe case dar invers fata de epidermicula firului de par , ceea ce creste aderenta firului de par in folicului. Celulele tecii epiteliale interne au origine comuna cu firul de par, luand nastere din zona laterala a matricei firului,; ele cresc pe suprafata, odata cu firul si se elimina in infundibul.
Firul de par are 2 parti:libera
- tulpina
- intrafoliculara, terminata cu o parte umflata = bulb, scobit profund in care patrunde papila dermica nutritiva a parului, intens vascularizata
- in contact cu papila, vin celulele matriciale ale parului care se multiplica intens.
- multiplicarea continua si in bulb, apoi in zona suprabulbara, celulele se alungesc ( zona de elongatie) si apoi se keratinizeaza ( zona keratinogena); are importanta in patologie pentru ca micozele patrund doar pana in acea zona.
Ca structura, firul de par este compus din:
- maduva centrala , cu celule mari, pline de picaturi de grasime
- o scoarta groasa compusa din celule solzoase keratinizate si pigmentate ( confera culoare pielii)
- o epidermicula externa - celulele sunt asezate ca tiglele cu extremitatea libera privind spre varful firului.
Firele de par sunt de mai multe feluri:
- lanugo -puful
- firele de par ale : pielii capului, spancenelor, genelor
- firele de par cu caracter sexual secundar : axile, genital, piept, spate, etc.
Culoarea firelor de par este diferita, fiind determinata de un pigment brun - granutos sau rosiatic format in bulb
-parul alb al senectutii se datoreaza patrunderii aerului in tija.
Forma firului de par este variabila:
- par cret - ulotrich - negrii
- par neted - lisotrich - mongolii
- par ondulat - kymotrich - europeenii
Firele de par sunt intr-o permanenta reinnoire, cu o evolute in trei faze:
- anagena (anabolism) - cam 80 -90 % din fire, in mod normal
- catagena ( intreruperea cresterii) - 9 - 15%
- telagena ( repaus, cu eliminarea firului de par vechi si aparitia unui mugur pilar nou) - 1%
Conditii de pierde a parului:
- caderi acute masive - in catagen - Roentgenterapia, boli infectioase
- caderi cronice - in telagen
Cresterea parului - in medie cu 0,3 mm/zi
Glandele pielii :
- sebacee
- sudoripare
Glandele sebacee= glande acinoase (ciorchini), de tip holacrin, adica sebumul seretat ia nastere prin degenerescenta grasa a celulei care captuseste peretii glandei
- functia acestor glande este endocrinodependenta
- hipofiza
- coticosuprarenala
- gonadele
- in regiunile seboreice (nas frunte, ureche, mediosternal) aceste glande sunt hipertrofiate determinand onctuozitatea regiunilor respective precum si reactivitatea particulara in boli seborice ( acneea)
Glandele sudoripare = tubulare, terminandu-se cu un glomerul secretar; sunt de 2 tipuri:
-
ecrine, mai mici, dispuse pe toata suprafata epidermului prin
- sudoarea e apoasa, bogata in saruri, pH acid, fara continut proteic sau parti din celulele secretante
- in epiderm, canalul glandei e un simplu traiect spiralat, lipsit de celule proprii care se pot oblitera prin alunecarea celulelor cornoase determinand retentia secretiei cu aparitia unei eruptii tipice de microvezicule intraepidermice cu continut clar, mai ales vara , cand sudoratia este mai bogata ( la copii obezi, vagotoni, etc.)
- apocrine, mult mai mari, dispuse la nivelul - axilelor, mamelonului, perineu, - sunt merocrine, secretia lor rezultand, in parte din eliminarea unei parti din celulele secretante
- ele intra in functie dupa pubertate ( endocrinodependente) , deci patologie lor, debuteaza dupa pubertate, prin hidrosadernite, boala Fordyce
- se varsa in infundibulul folicular, sudoarea este mai vascoasa, mai bogata in proteine, pH neutru, explicand infectarea lor frecventa.
Glandele sudoripare au o secretie neurodependenta:
- excitarea parasimpaticului ( pilocarpina) - stari de vagotonie, traspiratii abundente
- inhibarea prin atropina - scade secretia
Umiditatea cutanata determinata de:
- sudoare - perspiratia vizibila
- evaporarea transepidermica a apei - perspiratie insensibila
Sebumul si sudoarea formeaza filmul biologic lipoproteic si acid de pe suprafata epidermului (pH = 4,5) cu rol important in apararea biologica a pielii
Acest strat este frecvent indepartat prin : sapunuri, solventi, detergenti, pielea devenind mai uscata si mai vulnerabila fata de microorganisme si substante chimice.
Mucoasele. Asemanari si deosebiri intre piele si mucoasa care tapeteaza cavitatile naturale.
Asemanari:
- originea lor embrionara comuna (ectoderm)
- stratificarea lor
- exfolierea stratului supeficial
Deosebiri:
- absenta keratinizarii
- absenta fanerelor la acest nivel
- desi lipsesc anexele ( glandele sudoripare si foliculii pielii) , pe marginea libera si vestibulara a buzelor , pot exista glande sebacee, determinand mici eruptii punctiforme galbui (boala Fox Fordyce).
Sistemul nervos vegetativ sau autonom
Este format din:
- Portiunea centrala situata in:
- trunchiul cerebral;
- maduva spinarii.
- Portiune periferica:
- ganglioni vegetativi;
- fibre nervoase vegetative.
Encefalul si maduva spinarii sunt invelite in niste membrane cu rol trofic si de protectie = meninge: - cerebral;
- spinal.
Tracturile sau fasciculele sunt grupari sau benzi de fibre nervoase situate in
sistemul nervos central care conduc impulsurile nervoase.
- Tracturile ascendente (aferente) conduc impulsul nervos de la centrii nervosi din maduva spinarii la centrii nervosi din diferitele segmente ale encefalului.
- Tracturile descendente (eferente) conduc impulsurile nervoase de la centrii nervosi din encefal la centrii nervosi din maduva spinarii.
- Unele tracturi fac legatura intre diferiti centrii ai encefalului.
Funiculele sau cordoanele sunt grupari de tracturi ascendente si descendente care se gasesc in maduva spinarii.
Ganglionii = aglomerari de corpi neuronali situati in afara SNC.
Sunt: - mari, vizibili cu ochiul liber;
- foarte mici, redusi la un singur neuron.
Ganglionii sunt de doua feluri:
1. Senzitivi- asezati pe - radacinile posterioare ale nervilor spinali(g. spinali)
- traiectul unor nervi cranieni.
- formati din nervi senzitivi.
2. Vegetativi -se gasesc:
- de o parte si de alta a coloanei vertebrale;
- in apropiere de viscere sau in peretele acestora.
Nucleul = grupare de corpi neuronali situati in SNC.
Centru nervos = aspectele functionale ale acestor nuclei.
Impuls sau influx nervos = propagarea in sens centripet sau centrifug a undei de excitatie intr-o fibra nervoasa.
- Natura influxului nervos poate fi definit ca totalitatea modificarilor fizico chimice care se petrec in fibrele nervoase supuse actiunii unui excitant.
Originea si dezvoltarea sistemului nervos:
- Se dezvolta din placa neurala (ectoderm):
- santul neural - tub neural;
- crestele neurale sau ganglionare.
Maduva spinarii
- Segment al SNC asezat in canalul vertebral;
-
Lungime de 43-
- Intindere - de la nivelul primei vertebre cervicale pana la nivelul celei de a doua vertebre lombare, terminata prin conul medular- filum terminal pana la baza coccisului.
- Configuratie extrema - cilindru usor turtit - antero posterioara;
- Prezinta doua curburi(ca si coloana vertebrala): cervicala si dorsala.
- Nu are aceeasi grosime pe toata lungimea ei - 2 umflaturi:
- Cervicala - vertebre 3C- 2T pornesc nervii plexului brahial care coordoneaza activitatea membrelor superioare.
- Lombara - T9-T12 continuata cu conul madular - nervii plexului lombar si sacral.
- Fisura madulara anterioara - sant pe fata anterioara a maduvei.
- Santul median posterior continuat cu septul median posterior.
- Santurile laterale anterioare in care se afla radacinile anterioare ale nn. rahidieni.
-Santurile laterele posterioare din care pornesc radacinile posterioare ale nn rahidieni.
Maduva spinarii este impartita in 4 regiuni (care nu se suprapun in cele ale maduvei spinarii):
- Cervicala: C1-C6 - pozitie oblica pana la verticala
- Tracala: C6- T9
- Lombara: T9- T12 - "coada de cal" (radacini nn.lombari,
- Sacrala: T22- L2 sacrali, coccigieni).
Din aceste regiuni pornesc 31 de perechi de nervi (nn) spinali cu numele regiunii respective.
- 8 perechi de nn cervicali
- 12 perechi de nn toracali
- 5 perechi de nn lombari
- 5 perechi de nn sacrali
- 1 pereche de nn coccigieni.
Segment spinal sau neuromer- corespunde unei perechi de nn spinali.
Structura interna a maduvei spinarii
-Canalul central (ependimar)- ramasita a tubului neural dorsal
- Doua uburi de substante: alba si cenusie.
Substanta cenusie:
Dispusa central, seamana cu litera H
- Comisara cenusie- uneste cele doua jumatati laterale (fibre amielinice)
- Comisurile: cenusie anterioare si cenusie posterioara
- Coamele(coloane):- anterioare (rad.anterioare ale nn. spinali)
- posterioare(rad.posterioare ale nn. spinali)
- Coarnele (coloane) laterale
Intre coamele laterale si posterioare - substanta reticulata a maduvei spinarii formate din neuroni asezati "in retea" intre coarele post.si laterale.
Substanta cenusie e formata din corpi neuronali, dendrite, axoni lipsiti de melanina, neuroglii.
In coarnele anterioare:
- neuroni radiculari(motori) - multipolari, de dimensiuni mari- axonii formeaza radacinile anterioare ale nn spinali.
- neuroni radiculari alfa si gama - dispusi in gramezi de nuclei (centrii nervosi).
Axonii nervurilor alfa - muschii scheleici
Axonii nervurilor gama - fusurile neuromusculare
In coarnele laterale- neuronii vegetativi simpatici visceromotori si viscerosenzitivi.
-Visceromotori:
-In jumatatea anterioara a conului lateral
-Formeaza zona visceromotorie cu rol de comanda in mobilitatea musculaturii netede
-Traiectoria acestor axoni : conul anterior, radacina anterioara, - ganglioni simpatici laterovertebrali.
-Viscerosenzitivi:
- In jumatatea posterioara a conului lateral
- Zona viscerosenzitiva- receptioneaza excitatiile de la viscere.
- Grupati in diferiti nuclei si centrii nervosi ca:
- centrul ciliospinal (dilateral) al pupilei situate in regiunea cervicala
- centrul cardiovascular sit. in regiunea toracala superioara
- centrii pilomotori,sudoripari, vasomotori sit. la nivelul regiunii lombare superioare.
- centrii sit. in regiunea sexuala: mictiunii, defecatie, erectie, ejacularii.
In coanele posterioare - neuronii senzitivi= zona somatoreceptoare a substantei cenusii; dispunere in nuclei- in axonii neuronilor senzitivi din ganglionii spinali=radacina posterioara a nn spinali ; axonii formeaza fasciculele sau tracturile ascendente.
Substanta alba
Formata din
- fibre nervoase dispuse mielinice si amielinice
- nevroglii
Fibrele nervoase dispuse in fascicule sau tracturi ascendente(centripete) sau descendente (centrifuge), alcatuind comisura alba- intretaierea fasciculelor si cordoane(funicule) anterioare, laterale si posterioare.
A. Fascicule ascendente
-Axonii neuronilor senzitivi : ganglionii spinali, coarnele posterioare ale maduvei.
-Conduc impulsurile primite de piele muschi, tendoane, aponevroze la centrii encefalici (bulb, cerebel, talamus)
1. Fasciculul spinotalamic anterior- conduce excitatiile exteroceptive tactile constiente(sensibilitatea tactila)
2. Fasciculul spinotalamic lateral- conduce excitatiile exteroceptive tactile inconstiente, conduce sensibilitatea termica pielii de la extereceptori.
3. Fasciculul spinocerebelos anterior (Gowers)sau incrucisat- conduce impulsurile culese de la muschi, tendoane, aponevroze si articulatii.
4. Fasciculul spinocerebelos posterior (Fleshsig) direct
- conduce impulsurile proprioceptive inconstiente
- cele doua fascicule spinocerebeloase au rol in pastrarea echilibrului
corpului
5. Faciculul Goll (gracilis) si fasciculul Burdach (cuneatus)- conduc sensibilitatea tactila prin profunda constienta, simtul atitudinilor al miscarilor pasive si active, sensibilitatea osoasa si sensibilitatea de discriminare(tactile, de loc, de presiune).
B. Fascicule descendente
- Formate din axonii celulelor situate in:
-Scoarta cerebrala
-Tuberculii cvadrigemeni
-Nucleul rosu din pendunculii cerebrali
-Nucleii vestibulari din bulb
-Neuronii din olivele bulbare
- Conduc influxul nervos din scoarta cerebrala si din ceilalti nuclei din
encefal catre neuronul motor periferic (neuronii radiculari din conul anterior al maduvei spinarii= calea finala comuna)
- Neuronul motor periferic isi trimite axul la organele efectuoase (muschi).
1. Fasciculul corticospinal anterior (piramidal direct)- transmite influxul
nervos voluntar de la nivelul scoartei cerebrale la coarnele anterioare ale maduvei spinarii , la muschii scheletici
2. Fasciculul corticospinal lateral (piramidal incrucisat)
3. Fasciculul tectospinal - determina orientarea vizuala si auditiva a miscarilor capului.
4.Fasciculul vibrospinal conduce influxul nervos involuntar extrapiramidal de la nucleul rosu la maduva.
5.Fasciculul vestibulospinal conduce influxul nervos involuntar extrapiramidal la neuronii motorii din coarnele anterioare.
6. Fasciculul olivospinal - influxul nervos involuntar din olivele bulboase la nervii motorii din cvarnele anterioare medulare.
Meningele spinale= 3 membrane care invelesc sistemul nervos central(maduva
spinarii si encefalul):
1.dura mater
2.arahnoida spatiu subarahnoidian continand lichid cefalorahidian
3. pia mater produs de plexurile arahnoide
- ultimele doua membrane= leptomeningele, ultima membrana fiind
conjunctivo vasculara.
Nervii spinali
- Nerv = manunchi de fibre nervoase situate in afara creierului si a maduvei spinarii
- In structura nervului sunt: fibre nervoase, tesut conjunctiv (confera rezistenta), vase sanguine si limfatice cu rol trofic.
- Nn spinali sunt nn mixti, contin: fibre nervoase motorii si fibre nn senzitive (bomatice si vegetative).
- Fiecare nerv spinal:
-Are 2 radacini: anterioara(ventrala) si posterioara(dorsala)
-Pe traiectul radacinii posterioare se afla ganglionul spinal
-Radacina ventrala contine fibre eferente(motorii) si formeaza caile
eferente ale arcurilor reflexe medulare somatice (catre musculatura striata) si vegetative (musculatura organelor interne, glande endocrine si exocrine, vase sanguine)
- Radacina dorsala contine fibre aferente (senzitive) reprezentate de axonii
neuronilor senzitivi unipolari somatici si vegetativi din ganglionii spinali, iar dendritele acestor ganglioni culeg excitatiile din piele, muschi scheletici si viscere prin terminatiile libere sau incapsulate (receptori)
- Radacina anterioara se uneste cu cea posterioara in canalul
vertebral=trunchiul comun al nervului spinal.
- Dupa iesirea din orificiul de cojugare fiecare nerv spinal se imparte in
doua ramuri periferice: dorsal (posterioara) si ventral (anterioara)
*exista 31 de nervi spinali corespunzatori metameric (segmentar) fiecarui regiuni ale corpului.
-Ramurile dorsale ale nn spinali sau rahidieni (sunt mixte)- se distribuie
metameric senzitiv la muschii spatelui si la muschii santurilor vertebrale.
-Ramurile ventrale (mixte)- inerveaza pielea si muschii peretilor laterali si
anteriori ai trunchiului; membrele superioare si inferioare
*ramurile anterioare ale nn spinali din regiunea toracala nu se anastomozeaza,
ci raman izolate, formand cele 12 perechi de nervi intercostali care pastreaza dispozitia segmentelor- inerveaza:
-pielea regiunii anterioare si laterale de la nivelul toracelui si abdomenului; -muschii intercostali
-muschii anterolaterali ai abdomenului
- pielea regiunii anteolaterale a toracelui, abdomenului
**ramurile anterioare ale nervilor spinali din celalalte regiuni se unesc (anastromozeaza) si se regrupaza intre ele formand plexurile nervoase in numar de 5: cervical, brahial, lombar, sacral, sacrococcigian.
Plexul cervical(primii 4 nn cervicali):
-ramuri cutanate pe pielea gatului, urechii regiunii mastroidiene,
parotidiene, si supraclaviculare.
-ramuri profunde musculare pentru muschii laringieni, sternocleidomasteoidian,
tridian, trapez, diafragm.
***foarte important: nervul frenic inerveaza diafragmul, muschi cu rol
important in respiratie.
Plexul brahial
- ultimele 4 nn anteriori ale nervilor cervicali C5, C6, C7, C8
- v. ant. a primului nerv toracal T1
-mai importanti sunt: nn. musculocutanati, median, cubitel si radial, care
inerveaza pielea umarului si a membrului superior si muschii centurii scapulare si a membrului superior
Plexul lombar: primi 3 nn lombari (vv aut) L1, L2, L3 si rr din L4 si T12
-Mai important: nn iliohipogastric, ilioinghinal, genitofemural, femurocutanat si femural
-Inerveaza: pielea soldului, coapsei, gambei si piciorului, muschii (partial) ai abdomenului soldului si ai membrului inferior.
Plexul sacral: rr. ant.al ultimilor nn. lombari L4-L5 si rr. ant. ale primilor nn.sacrali S1 S2 S3.
-Cel mai important nerv este nervul marele sciatic cu rr terminale (n tibial, n peronier comun) care inerveaza pielea si muschii. reg. fesieni, partial muschii. membrului inferior.
Plexul sacroccigian: rr.ant. ale m.S4-S5, v. unicului nerv coccigian
Functiile maduvei spinarii:
-De conducere
-De centru reflex
1.Functia de conducere:
-Subst.anatomice - subst. alba, respectiv fasciculele ascendente si
descendente.
-Fibrele ascendente reprezinta caile de conducere ale sensibilitatii, unde
excitatiile pleaca de la centrii nervosi la encefal
-Fibrele descendente- caile de conducere ale mobilitatii; conduce influxul
nervos motor de la centrii nervosi din encefal.
Sensibilitatea= proprietatea elementelor constitutive ale sistemului nervos
(neuronilor) de a receptiona, transmite, percepe excitatiile.
Sensibilitatea este de 3 feluri dupa teritoriul din care provin excitatiile:
1. Exteroceptiva- determinata de excitatii din mediul extern care
actioneaza la suprafata corpului.
2. Proprioceptiva (profunda)- determinata de excitatii care actioneaza la
nivelul muschilor, tendoanelor, periostului si articulatiilor.
3. Interoceptiva (viscerala)- determinata de excitatii care actioneaza
asupra organelor interne.
Sensibilitatea este de doua feluri dupa caracterul senzatiilor:
1. Elementara (protopatica)- din care fac parte senzatiile elementare
tactile, termice, dureroase, mioartrokinetice.
2. Diferentiata (epicritica) din care fac parte senzatiile diferentiate
stercognozia, discriminarea tactila, sematognozia, topognozia.
Caile de conducere ale sensibilitatii- aceleasi ca cele discutate la fascicule ascendente.
- Mobilitatea=capacitatea organismului de a executa miscari in mod activ sau pasiv.Este de doua feluri:
1. Caile mobilitatii voluntare- fasciculele corticospinale (piramidale):direct
si indirect.
2. Caile mobilitatii involutare - fasciculele extrapiramidale(rubro,
vestibulo, tacto, olivospinal); mobilitatea involuntara determinata de inpulsurile nervoase motorii conduse la caile extrapiramidale detine un rol important in:
- mentinerea tonusului muscular si a echilibrului
- reglarea activitatii reflexe a maduvii
- coordonarea miscarilor ample ale membrelor si trunchiului, cat si in
coordonarea muschilor posturali.
Maduva spinarii este sediul a numeroase acte reflexe.
Act reflex= o reactie de raspuns a organului efectiv la o excitatie venita din
mediul extern sau intern care actioneaza asupra organismului receptor.
Centrii nervosi medulari si arcurile reflexe medulare
1.Somatici = tin sub control activitatea musculaturii scheletice.
2.Vegetativi = tin sub control activitatea musculaturii netede din organele
interne si activitatea glandulara.
Sunt de doua feluri: simpatici si parasimpatici.
Centrii nervosi simpatici - in coarnele laterale ale maduvei: ciliospinal,
cardioaccelerator, vasomotori, sudoripari, vezicospinali, anospinali, centrii ejacularii.
Centrii nervosi parasimpatici - in coarnele laterale ale maduvei sacrale: vezicospinali, anospinal si genitospinal.
Tipurile de reflexe medulare
1. Reflexe m. somatice
-Scurte (elementare): r. de flexiune, r. de extensiune(intindere), r.
miotatic (osteotendios), de flexiune si extensiune incrucisata, r. cutanate.
-Lungi (complexe) intersegmentare: r. de scarpinare, r.de pasire, r. de
stergere.
2.Reflexe m. vegetative
-De mictiune - sub controlul centrilor nervosi din punte, hipotalamus si
scoarte, care comanda mictiunea, (ceea ce nu se produce la un copil de 3 ani la care fasciculele piramidale nefiind mielinizate, r. de mictiune se produce spontan).
-De defecatie - sub controlul scoarteicrebrale; la nou-nascutise afla doar sub influenta activitatii reflexe a maduvei, se produce in mod automat
-Alte reflexe: sexuale (erectia, ejaculatia), vasmotorii, de sudoratie, pilomotor, etc.
Encefalul = partea sistemului nervos asezata in cutia craniana, format din urmatoarele parti:
-trunchiul cerebral
-cerebelul
-diencefalul
-telencefalul
1.Trunchiul cerebral - format din 3 parti: bulbul rahidian, puntea lui Varolio si mezencefalul.
Bulbul rahidian - segmentul inferior al trunchiului cerebral, in continuarea maduvei ( maduva prelungita ), forma de trunchi de con cu baza mica inferior, alcatuit ca si maduva din cele 2 feluri de substante ( alba si cenusie ), dar in jumatatea superioara, substanta cenusie nu mai este dispusa in coloane ci fragmentata in gramezi = nucleii bulbulosi: motori, senzitivi, vegetativi si nuclei proprii ai trunchiului.
Functiile bulbului
de conducere = locul de trecere al cailor sensibilitatii si mobilitatii din maduva in restul encefalului.
De centru reflex = 2 tipuri de centrii nervosi
simpli : centrul tusei, stranutului, deglutitiei vomei, si salivator inferior (gl. Parotida)
automati: centrii respiratori, cardiaci si vasomotori.
Puntea lui Varolio -
segmentul mojlociu al trunchiului cerebral, forma de banda de
Functiile puntii:
de conducere ( vezi functia de conducere a maduvei si bulbului)
de centru reflex: - centrii nervosi ai reflexelor:
-lacrimal: - r. de aparare si in stari afective vegetative
de salivatie ( leg. Cu scoarta cerebrala=reflexe Conditionate)
- de clipire - r. de aparare dar si voluntar
- r. auditiv de clipire
- auditivooculagir - orientarea globului ocular spre directia zgomotului
de masticatie si sugere - act reflex dar si voluntar, se formeaza pe masura ce copilul se dezvolta.
Mezencefalul = a treia portiune a trunchiului cerebral, aflat intre punte si diencefal, strabatut de apeductul cerebral ( Sylvius ), un canal care face legatura intre ventriculele III si IV.
-> Are 2 fete
anterioara: penduculii cerebrali
posterioara: tectum ( lamina quadrifemina) alcatuit din coliculii cvadrigemeni
->Structura interna - cele 2 tipuri de substante, din care substanta cenusie sub forma de nuclei ai mezencefalului: motori, senzitivi, vegetativi si proprii:
centrii subcorticali: - locus
nucleul rosu
coliculii cvadrigemeni
-> Functiile de conducere:
de centru reflex: - in pedunculii cerebrali - centrii nervosi ai reflexelor pupilare fotomotor si de convergenta ( acomodare) reflexele statice sau statokinetice ( pozitia pozitia normala a corpului static si kinetic)
rolul nucleilor proprii:
nucleul rosu - rol in mentinerea tonusului muscular
-scoaterea lui din functie - rigiditate decerebrata
substanta neagra - reglarea miscarilor
procesele somn - veghe
coliculii cvafigemeni
superiori: legati de reflexele vizuale
- inchid fanta palp la lumina
orientarea ochilor spre un excitant vizual
inferiori: legati de r. auditive ( intoarcerea capului in directia unui zgomot)
Nervii cranieni ( cerebrali ) - nervi pereche, simetrici care ies din cavitatea craniana si se distribuie la piele, musculatura si alte structuri ale extremitatii cefalice.
sunt analogi nn. spirali si impreuna cu acestia, alcatuiesc sistemul nervos periferic.
Exista 12 perechi de nervi cranieni, notati de
n. olfactiv ( n. senzitiv )
n. optic ( n. senzitiv )
n. oculomotor ( n. motor )
n. trohlear ( patetic, n. motor )
n. trigemen (n. mixt)
n. abducens ( n. motor )
n. facial ( n. mixt )
n. acusticovestibular ( vestibulocohlear, n. senzitiv)
n. glosofaringian (n. mixt)
n. vag ( pneumogastric, n. mixt )
n. accesor (spinal, n. motor )
n. hipoglos (n. motor)
Cerebelul sau creierul mic, asezat in zona posterioara a cutiei craniene:
deasupra trunchiului cerebral ( cu care delimiteaza ventriculul IV )
sub lobii occipitali ai emisferelor cerebrale
separat de emisferele cerebrale prin cortul cerebelului ( o membrana conjuctiva fibroasa ce reprezinta o prelungire a durei mater )
Forma ovidal cu diametrul mare dispus transversal, alcatuit din portiune cerebrala = vermis, 2 emisfere cerebeloase ( laterale), brazdate de santuri ce despart cerebelul in lobi si lamele ( folii )
legat de trunchiul cerebral prin pedunculii cerebelosi
structura interna ( ambele substante, dar substanta cenusie este dispusa la periferie, adica invers decat in maduva si trunchiul cerebral, formand cortexul cerebelos sau scoarta cerebelului, iar o parte din ea care patrunde in interiorul substantei albe, sub forma de gramezi, formeaza nucleii cerebelosi ( paleocerebel)
Functiile cerebelului :
participa impreuna cu alti centrii nervosi la : - mentinerea tonusului muscular
conducerea miscarilor
pastrarea echilibrului
Diencefalul ( creierul intermediar ) - segment al encefalului interpus intre mezencefal si telencefal, aflat in prelungirea trunchiului cerebral si sub emisferele cerebrale.
alcatuit din mai multe mase de substanta nervoasa dispuse in jurul ventricolului III, ( o cavitate stramta situata in diencefal ) si formate din substanta alba si cenusie:
talamus
metatalamus
subtalamus
epitalamus
hipotalamus
are 2 fete - posterioara - acoperita la emisferele cerebrale - epifiza
talamus
masa intermediara
- bazala-formatiuni - chiasma optica
- tracturile optice
- tuber cinereum
- infundibulum
- hipofiza
- corpii mamilari
Talamusul - reprezentat in 2 mase de substanta nervoasa ( masa intermediara = substanta nervoasa care leaga cele 2 mase laterale ale talamusului)
Este portiunea cea mai voluminoasa a diencefalului, alcatuit predominant din substanta cenusie, avand putina substanta alba ( lama mediana ), substanta cenusie dispusa in gramezi = nucleii talamusului: anteriori, posteriori, mediali, laterali.
Metatalamusul - in partea postinferioara a talamusului, format din 12 proeminente nervoase: corpii geniculati - medial ( calea acustica, statie de releu)
lateral ( tractul optic, statie de releu )
Subtalamusul - portiune diencefalica situat intre talamus si metencefal; format din 2 mase de substanta cenusie - nucleul subtalamic
zona incerta,
precum si din fasciculele de substanta alba ( campul Forel )
nucleii subtalamusului fac parte din sistemul extrapiramidal, ei avand conexiuni cu corpii striati.
Epitalamisul - alcatuit din : - glanda pineala ( epifiza )
habenula
trigonul habenula
comisura habenulara
striile habenulei
Hipotalamusul este format din :
o portiune supraoptica deasupra tracturilor optice
tuber cinereum ( tuberculul cenusiu )
neurohipofiza
corpii mamilari
structura interna consta din intricarea celor 2 substante, alba si cenusie, iar substanta cenusie sub forma de nuclei : supraoptici, paraventriculari, tuberali, mamilari.
Functiile diencefalului:
statie de releu pe caile senzitive si senzoriale ( talamus si metatalamus)
centru de integrare pentru principalele functii vegetative - hipotalamus.
In acelasi timp, talamusul este un important centru de integrare a impulsurilor nervoase pe care le priveste, in calea lor spre scoarta cerebrala, unde are loc integrarea lor finala, discriminativa - la animalele lipsite de scoarta cerebrala, talamusul reprezinta cel mai inalt nivel de integrare al tuturor informatiilor venite de la periferie sau din interiorul corpului. La om, aceasta functie este preluata de scoarta cerebrala, talamusul ramanand insa centrul subcortical cel mai important pentru integrarea tuturor informatiilor sosite pe caile sensibilitatii; de asemenea el este legat si de afectivitate, starea de placere sau de neplacere ce insoteste senzatiile venite de la periferie.
Rolul de centru de integrare pentru principalele functii vegetative:
prin intermediul hipotalamusului, diencefalul devine sediul unor centrii de integrare pentru principalele functii vegetative, dar functiile lui sunt foarte complexe, pentru ca activitatea lui este coordonata si reglata de scoarta cerebrala, la nivelul carora se efectueaza analiza fina a diverselor informatii venite de la periferie si se elaboreaza reactii adaptative corespunzatoare prin intermediul hipotalamusului si a altor formatiuni subcorticale, pentru ca scoarta cerebrala modifica pragul de excitabilitate al diversilor centrii existenti in hipotalamus.
Sintetizand, centrii hipotalamici regleaza si coordoneaza principalele functii vegetative:
mentinerea
reglarea metabolismului apei, a aportului alimentar
reglarea functiilor sexuale
reglarea reactiilor emotionale
reglarea starii de somn - veghe
alte functii : mentinerea
Emisferele cerebrale: partea cea mai voluminoasa a sistemului nervos central ( telencefal ) formate din 2 parti dreapta si stanga, legate bazal printr-o lama de substanta alba = corpul calos precum si prin alta fractiuni nervoase; separate prin fisura interemisferica sau longitudinala.
Configuratia externa - ovoide, cu axul mare anteroposterior
fetele sunt brazdate de santuri ( scizuri ) adanci care delimiteaza lobii cerebrali sau mai putin adanci care delimiteaza circumvolutiunile cerebrali
lobii emisferelor cerebrale isi iau denumirea de la oasele cutiei craniene cu care vin in raport si anume fiecare emisfera cerebrala este impartita in 4 lobi : frontal, parietal, temporal si occipital.
Pe fata inferioara a lobului frontal se gaseste cel mai vechi segment al emisferelor cerebrale rinecefalul sau creierul olfactiv, suprafata neteda ( paleocortex), alcatuit din bulbul olfactiv, tractul olfactiv, trigonul olfactiv, si tuberculul olfactiv.
Structura interna - constituita din substanta alba si substanta cenusie
- Substanta cenusie - la suprafata = scoarta cerebrala
la baza emisferelor = nucleii bazali sau corpul striat ( caudat, centiform, claustrum)
Scoarta cerebrala - formata din celule nervoase de tipuri, forme si marimi diferite dispuse in mai multe straturi si repartizate neuniform ( nr neuronilor in jur de 14-18 miliarde ) - in afara de celulele nervoase, mai sunt si nervoglii, fibre nervoase, vase sangvine, capilare si o substanta gelatinoasa.
Structura scoartei cerebrale:
allocortex ( hiporampul sau arhicortex - mai putine straturi celulare )
rinencefalul ( paleocortex )
izocortex - cu 6 straturi celulare
Nucleii bazali impreuna cu nucleul rosu, campul Forel, zona incerta si caile care merg de la aceste formatiuni spre maduva spinarii = sistemul piramidal care dirijeaza activitatea motorie automata in stransa legatura cu scoarta cerebrala
Substanta alba a emisferelor cerebrale - 3 feluri de fibre nervoase
fibre de asociere
fibre comisurale
fibre de proiectie
Ventriculii laterali - fac parte din cele 4 cavitati aflate in continuarea canalului central (ependimar ) - contin lichid cefalorahidian
ventriculul IV - intre trunchiul cerebral si cerebel
ventriculul III - in interiorul diencefalului - craniana intre IV prin apeductul Sylvius cu ventriculii laterali prin gaurile Monro
ventriculii I si II = laterali, situati in interiorul emisferelor centrale si separati de o membrana ( septum pelludrum ), fiecare ventricul avand o parte centrala si 3 prelungiri: anterior, posterior, lateral.
In portiunea lor centrala se afla plexurile carile, formatiuni vasculare care secreta LCR = solutie asemanatoare cu limfa si resortit de corpusculii Pacchioni ( vilozitatile archoidiene) situati in sinusul sagital al durei mater.
Meringele cerebrale - tot din aceleasi membrane.
Fiziologia emisferelor cerebrale = scoarta emisferelor cerebrale este organul superior de integrare a functiilor organismului: procese fiziologice: memoria, constiinta, activitatea nervoasa superioara, procesele nervoase fundamentale, primul si al II-lea sistem de semnalizare, functia de analiza si sinteza a scoartei cerebrale.
Localizarile cerebrale - functional, heocortexul poate fi impartit in arii ( campuri in jur de 200 arii) precum si in zone sau regiuni ( receptoare senzoriale, afective, de asociatie, vegetative)
exemple de arii importante: - aria 4 = genul precentral din lobul frontal ( aria motoare) = centru pt miscarile voluntare
aria 44 = partea inferioara a ginului precentral in emisfera stanga ( operculul Rolandic ), pt stangaci situata in emisfera opusa este emisfera motoare pt vorbire ( aria lui Broca).
Aria 41,42 din lobul temporal - aria auditiva-senzorial.
Ariile 17, 18, 19 din lobul occipital - aria vizual-senzoriala.
Activitatea nervoasa superioara
la baza activitatii sistemului nervos consta actul reflex - reflexe neconditionate ( innascute) si conditionate ( dobandite )
reflexe neconditionate ( innascute ): determinate de excitanti ( reflex salivar, reflexe de flexiune)
instinctele = complexe de reflexe neconditionate care asigura adaptarea fiintelor vii la mediu, sunt 2 categorii: instincte de conservare individuala: alimentar si aparare, instincte de conservare a speciei: instinct sexual si instinct matern.
reflexe conditionate, temporare, nepermanente, apar si dispar in cursul vietii individului, necaracteristice speciei, cu rolul de permanenta adaptare la mediu, in conditii mereu schimbatoare ale acestuia, dar se formeaza pe baza reflexelor neconditionate.
Procesele corticale fundamentale reprezentate de excitatie si inhibitie,
Excitatia - procesul cortical care provoaca, mentine sau intensifica activitatea organelor afectiva urmata de un efect pozitiv.
Inhibitia - proces cortical opus excitatiei, franeaza aparitia efectelor excitatiei , efect negativ.
Dinamica corticala = desfasurarea proceselor de excitatie si inhibitie, mobilitatea acestor 2 procese aparute in scoarta cerebrala sub actiunea unor stimuli, deosebim iradierea, concentrarea si inductie reciproca a celor 2 procese.
Functia de analiza si de sinteza a scoartei cerebrale - capacitatea scoartei cerebrale de a supune unei analize fine si de a diferentia excitantii din aceeasi categorie care sunt condusi de la segmentele periferice ale analizatorilor.
De asemenea, capacitatea scoartei de a grupa, sistematiza, sintetiza excitantii ce actioneaza simultan sau succesiv asupra ei, un rol deosebit avandu-l si zonele de asociatie.
Cele 2 functii se conditioneaza reciproc, asigurand scoartei o functionare unitara si integrarea organismului in mediu.
Sistemele de semnalizare = activitatea scoartei cerebrale prin care un excitant indiferent, fara o actiune biologica directa asupra organismului poate semnaliza fenomenele favorabile sau defavorabile cu importanta biologica asupra organismului.
Totalitatea semnalelor care reflecta in scoarta cerebrala, realitatea obiectiva a lumii inconjuratoare formeaza sisteme de semnalizare la baza carora stau reflexele conditionate.
Exista 2 sisteme de semnalizare:
sistem de semnalizare = semnalizarea lumii inconjuratoare cu ajutorul excitantilor din mediul extern care ajung la scoarta cerebrala prin intermediul analizatorilor corespunzatori -> semnalizeaza scoartei prin intermediul organelor de simt, in mod direct, realitatea obiectiva a lumii inconjuratoare, sub forma diverselor insusiri ale corpurilor din natura ( culoare, miros, forma, etc. )
Al II-lea sistem de semnalizare consta in semnalizarea lumii inconjuratoare cu ajutorul cuvintelor, specific omului, care poate reflecta lumea inconjuratoare nu numai prin organele de simt, dar si prin intermediul cuvintelor scrise si vorbite devenind un semnal al semnalelor, putand inlocui orice excitand din I sistem de semnalizare. Cuvantul este considerat un semnal, nu prin sunet, aspectul literelor ci prin sensul lui = excitant de o calitate caree semnalizeaza prin intelesul lui, excitanti de natura foarte variata.
sta la baza abstractizarii si generalizarii care este baza gandirii superioare ( specifice omului ).
constiinta umana, forma superioara a reflectarii realitatii obiective este reprezentata functia celui de al doilea sistem de semnalizare care-l conditioneaza pe primul, dar este conditionat de functionarea primului, adica cel de-al II-lea realizeaza relatiile cu mediul exterior numai prin intermediul primului
reflexele conditionate reprezentand mijloace de adaptare la conditiile schimbatoare de mediu.
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
