Diverticulii esofagieni - clasificare, diagnostic clinic si paraclinic, tratament

Diverticulii esofagieni - clasificare, diagnostic clinic si paraclinic, tratament

dilatatie anormala, excentrica, permanenta, circumscrisa pe unul din peretii esofagieni

Clasificare:

dupa momentul aparitiei: congenitali, dobanditi

dupa sediu:

cervicali (faringo-esofagieni)

toracici superiori

mediotoracici

epifrenici

cardio-esofagieni (abdominali)

dupa modul de formare (Zenker):

de pulsiune (pe un punct slab al muscularei peretelui esofagian) : cel mai frecvent: diverticulul ZENKER (faringo-esofagian)

de tractiune (datorat unui proces inflamator de vecinatate)

DIVERTICULII ZENKER

Aspecte clinice:

1. Stadiul I (precoce):frecvent asimptomatic, tuse uscata, pirozis, sialoree, senzatie de corp strain esofagian

2. Stadiul II (sacular): disfagiasenzatie de obstructie cervicala in timpul deglutitiei ; depinde de dimensiunea diverticului si diskinezia gurii esofagului ; diverticulii mici se umplu rapid cu alimente → disfagie precoce ; zgomote hidro-aerice puternice in timpul deglutitiei ; regurgitatii (alimentare/cu saliva): imediate/tardive ; halena fetida: prin stagnarea alimentelor in punga alimentara

3. Stadiul III (perioada complicatiilor): semnele clinice prezente din stadiul II se accentuaza:

zgomote hidro-aerice puternice la deglutitie

disfagia : apare mai tardiv, pe masura ce punga se umple cu alimente ingerate, comprimand lumenul esofagian ; regurgitatiile amelioreaza disfagia ; daca se forteaza deglutitia: dureri retrosternale

-regurgitatiile: mai importante cantitativ, cu saliva/alimente ingerate ; pot fi provocate prin apasarea pungii cervicale, dar nu golesc total diverticulul

halena fetida: mai accentuata

semne obiective: punga diverticulara: cand e plina, se poate palpa la baza gatului ; nu se mai goleste spontan, volum variabil

la ascultatie: zgomote hidro-aerice; la percutie: clapotaj, matitate in partea inferioara, timpanism in partea superioara

semne datorate complicatiilor

a) semne de compresiune pe organele vecine: esofag: disfagie cu ↓ ponderala; trahee: dispnee; N. recurenti: disfonie

vase mari: congestie cerebrala si faciala, cefalee ; simpaticul cervical: Sd. Claude-Bernard-Horner

b) complicatii locale: diverticulita (inflamatia cronica a mucoasei diverticulare), cu: ulceratii; hemoragii ; perforarea peretelui diverticular; transformarea maligna

c) complicatii pulmonare prin aspirarea continutului regurgitatiilor: bronho-pneumonii, abcese pulmonare

d) alterarea starii generale, casexie

Explorari paraclinice:

1. Rx. baritat: evidentiaza diverticulul

stadiul I: imagine opaca, in "ghimpe de maces", care dispare la manevra Valsalva

stadiul II: imagine opaca, cu contur net

caracteristic: persistenta bariului in sacul diverticular

isi modifica aspectul si se goleste in urma contractiei spontane determinate de manevra Valsalva

stadiul III imagine opaca, cu contur regulat, situata mai jos de orificiul esofagian

trecerea bariului se face din faringe in diverticul, nu in lumenul esofagian

dupa golirea partiala: nivel lichidian persistent

Rx cervico-mediastinala simpla: imagine hidro-aerica

2. Endoscopia digestiva superioara (EDS): evidentiaza diverticulul ,precizeaza starea mucoasei (ulceratie, hemoragie, malignizare)

3. Alte investigatii: studiul motilitatii esofagiene, pH-metria esofagiana

Tratament: se adreseaza diverticulilor simptomatici

medical

reechilibrarea tulburarilor nutritive

tratamentul pneumopatiilor de aspiratie

chirurgical

stadiul I: miotomia m. crico-faringian

stadiile II, III: diverticulectomie + miotomia m. crico-faringian