ENDOCARDITELE BACTERIENE (EB)

ENDOCARDITELE BACTERIENE (EB)

Etiopatogenie

In functie de brutalitatea debutului bolii si de evolutia ei se descrie o forma acuta, rapid progresiva si adesea mortala in cateva saptamani sau luni si o forma subacuta, cu evolutie mai lenta. Endocardita bacteriana subacuta (EBS) numita si lenta sau boala Rendu - Osler, are o etiologie bacteriana diversa. Streptococul viridans (sapro­fit in cavitatea bucala si localizat in cariile dentare) este si astazi cel mai frecvent in­criminat agent patogen. Alti agenti sunt: stafilococul auriu, enterococul (Streptococus faecalis), virusuri (HIV), rickettsii s.a. EBS apare prin grefa hematogena septica drept consecinta a septicopioemiei declansate de starile septice grave: de exemplu, pneu­monie, febra tifoida, erizipel, avort septic, infectii reno-urinare severe etc.

Simptomatologie

Initial, pacientul se prezinta cu astenie, anorexie (lipsa poftei de mancare), sca­dere in greutate. Din anamneza rezulta existenta unei malformatii cardiace sau a unui RAA in antecedente sau a unor focare septice recente (sinusita cronica, abces den­tar, etc). Perioada de stare a bolii se caracterizeaza prin febra (moderata si variata), astenie fizica foarte marcata pana la adinamie si semne, din ce in ce mai vizibile, de insuficienta cardiaca. La examenul obiectiv bolnavul este palid, avand o culoare a fetei de 'cafea cu lapte', are hemoragii punctiforme pe membre si, uneori (foarte rar, dar cand exista sunt patognomonice pentru boala), noduli mici, rosii si durerosi, loca­lizati pe pulpa degetelor si numiti noduli Osler.

Complicatiile

Sunt reprezentate, in principal, de embolii (in creier, splina, rinichi, artere periferice) si de insuficienta cardiaca grava, adesea mortala, daca nu se intervine terapeutic.

Examenele de laborator arata: leucocitoza, anemie, VSH crescuta, teste de dis­proteinemie pozitive, hipergamaglobulinemie, hematurie, albuminurie si hemoculturi pozitive.

Diagnosticul pozitiv se pune bazat pe anamneza, examenul fizic si pe prezenta hemoculturilor pozitive. Exista insa un procent de circa 10% din cazurile de EBS cand hemoculturile repetate raman negative, ceea ce ingreuneaza diagnosticul.

Evolutia bolii este grava daca maladia nu este recunoscuta si tratata in timp util.

Complicatiile sunt frecvente si inrautatesc prognosticul. In absenta tratamentului moartea survine in cateva luni.

Tratamentul antibacterian este principala terapie in EBS. Pentru conducerea stiintifica a tratamentului este necesara izolarea agentului patogen si identificarea lui prin hemocultura. Nu se vor administra antibiotice inaintea recoltarii probelor pentru hemocultura (in caz contrar acestea pot ramane fals negative 1-3 saptamani). Se recolteaza probe si se fac 4-5 hemoculturi, fiecare pe mai multe medii, la interval de cateva ore, in aceeasi zi sau in zile succesive.

Alegerea antibioticului inainte de primirea rezultatului hemoculturilor se face dupa criterii statistice de probabiiitate, si anume, in functie de etiologia prezumtiva mai frec­vent intalnita in portile de intrare (focare le de infectie) cunoscute:

- extractii dentare - streptococ viridans;

- manopere urogenitale - enterococ etc.

Se folosesc doze mari de 2 - 3 antibiotice bactericide cu efect sinergic. Se prefera antibioticele bactericide fara prag toxic din grupa beta - lactaminelor (peniciline, cefalosporine). Tratamentul antibiotic se face timp de 6-8 saptamani.

In paralel se practica si un tratament igieno-dietetic (repaus la pat, vitamine, hrana consistenta), precum si un tratament simptomatic si de sustinere a cordului (inclusiv cu tonicardiace).

Profilaxia EBS este foarte importanta si inseamna tratarea cu cea mai mare atentie a oricarei infectii, oriunde s-ar manifesta ea la un bolnav cu risc crescut: valvu­lar cronic, congenital cardiac, batran, tarat etc. La acesti bolnavi orice interventie chi­rugicala (amigdalectomie, extractie dentara s.a.) sau orice manevra endocavitara (cateterism cardiac, endoscopii) trebuie facute sub protectie antibiotica.