EXEMPLE DE ERORI MEDICALE

EXEMPLE DE ERORI MEDICALE

1. ERORI DE DIAGNOSTIC

Eroarea de diagnostic reprezinta un diagnostic sau un tratament inexact sau incomplet al unei boli, sindrom , leziuni, comportament, infectie sau indispozitie.

Aceste erori sunt legate in special de cateva aspecte cum ar fi: lipsa de experienta a unor medici sau asistente, proceduri de investigare noi, extremele de varsta, lipsa de comunicare, mai ales in cazul pacientilor straini care vorbesc o limba diferita de cei care pun diagnosticul, etc.

Frecvent, erorile de diagnostic apar in cazul tulburarilor psihice (ex: tulburarile bipolare diagnosticate ca depresie majora, sau diagnosticul gresit al schizofreniei).

2. ERORI DE MEDICATIE

Eroarea de medicatie poate fi definita ca "un esec in procesul de tratare care are potentialul de a provoca vatamarea pacientului".

O clasificare a erorilor de medicatie poate fi facuta in functie de etapa in care apar (etapa de prescriere, distribuire sau administrare) desi a fost propusa o clasificare recenta a erorilor de medicatie in: greseli, omisiuni sau lapsusuri.

Incidentele ratelor erorilor de medicatie variaza mult, ca si rezultat al varietatii diferitelor metode de studiu si definitii utilizate.

Majoritatea erorilor de medicatie apar ca si rezultat al prescrierii gresite a unui tratament si adesea implica si personal medical neexperimentat, care este responsabil pentru majoritatea prescrierilor din spital. Prescrierea electronica poate ajuta la reducerea riscului erorilor de prescriere datorita scrisului indescifrabil, desi astfel de sisteme pot, la randul lor, sa duca la mai multe probleme de tipul selectarii medicamentelor incorecte, iar efectul lor asupra pacientului necesita studii ulterioare.[12]

Raportul Agentiei Nationale pentru Siguranta Pacientilor din Marea Britanie (2004) si Raportul IOM (Institute Of Medicine) (SUA, 2000) au subliniat ca din totalul erorilor medicale care cauzeaza un numar mare de decese in fiecare an (44 000 - 98000), majoritatea erorilor au aparut ca si rezultat al vitezei si complexitatii ciclului de utilizare al medicatiei. Erorile de medicatie sunt singura cauza evitabila a vatamarii pacientilor.

2.1. Incidenta aparitiei erorilor medicamentoase

Ratele de incidenta ale erorilor de medicatie variaza mult, motiv care poate fi explicat prin diferitele metode de studiu si definitii utilizate. Rata erorilor de medicatie variaza intre 2 si 14% la pacientii internati in spital, iar majoritatea vatamarilor se datoreaza prescrierii gresite a medicamentelor. Se estimeaza ca erorile de medicatie ucid 7000 de pacienti pe an si reprezinta aproximativ 1 din 20 de internari in spital in Statele Unite. Incidenta poate sa fie asemanatoare in Uniunea Europeana. Erorile de medicatie (7% din toate incidentele) au reprezentat al doilea cel mai frecvent incident raportat (dupa caderile pacientilor) intr-un raport al Comisiei Nationale de Audit asupra sigurantei pacientilor.

FIGURA 1. Relatia intre efectele adverse, efectele adverse potentiale si erorile de medicatie [11] 

ADE-reactii adverse ale medicamentelor 

2.2. Clasificarea erorilor de medicatie

Multiplii pasi din lantul medicatiei, din momentul in care medicamentul este prescris pana in momentul in care pacientul il primeste, duc la posibilitati semnificative de producere a erorilor. Totusi, se pot obtine imbunatatiri in prevenirea erorilor de medicatie, constand in morbiditate redusa a pacientului, durata internarii in spital si costurile asistentei medicale mai scazute. S-a propus un sistem de clasificare bazat pe o abordare psihologica ce permite identificarea categoriilor mari de erori, cuantificarea lor si abordarea unor metode pentru a le preveni. Acest sistem de clasificare divide erorile medicale in: greseli, omisiuni sau lapsusuri.

FIGURA 2. Clasificarea erorilor de medicatie [9]

Greselile pot fi definite ca si erori in planificarea unui act medical si pot fi cauzate de lipsa de cunostinte (administrarea unei medicatii fara a se stabili daca pacientul este alergic la acea medicatie) sau pe baza de reguli.

Erorile pe baza de reguli pot fi clasificate in continuare in aplicarea gresita a unei reguli bune ( injectarea unei medicatii intr-un loc gresit), aplicarea unei reguli gresite, sau esecul de a aplica o regula buna (folosirea de doze excesive pentru un medicament).

Erorile tehnice sunt rezultatul lipsei abilitatii ( in insertia unei canule) .

Erorile de medicatie mai pot fi clasificate si conform locului in care apar in ciclul de utilizare al medicatiei. Ele pot aparea: in faza prescrierii, distribuirii, sau administrarii unui medicament.

2.3. Tipuri si cauzele erorilor de medicatie

Studiile care examineaza tipurile si cauzele erorilor de medicatie nu sunt foarte numeroase cele mai multe rezultate fiind obtinute din datele de la nivelul unitatilor spitalicesti .

Principalele cauze care au fost incriminate in aparitia erorilor medicale de diferite tipuri sunt inscrise in Tabelul nr.1.

Tabelul 1: Factori care contribuie la incidentele din medicina generala

intr-un studiu din SUA asupra a 11 unitati medicale si chirurgicale, urmarit pe o perioada de sase luni, cele mai comune tipuri de erori identificate au tinut de:

doza gresita (28%),

alegerea gresita a medicatiei (9%),

omiterea unei doze (7%),

administrarea medicamentului la momentul gresit (6%),

frecventa eronata (6%).

Acestea pot fi comparate cu datele din Sistemul Australian de Monitorizare al Incidentelor care arata ca majoritatea incidentelor de medicatie care apar in spitale au fost categorizate ca si omisiuni (>25%), supradoze (20%), medicamente gresite (10%), etichetare gresita (<5%) sau o reactie adversa la medicament (<5%).

Într-un alt studiu efectuat in SUA, cea mai comuna cauza a erorilor de medicatie (22%) s-a datorat lipsei cunostiintelor despre medicament, ex. lipsa cunostiintelor despre interactiunile medicamentose, dozaje incorecte, amestecuri incorecte, si ritm de administrare prea rapid.

A doua cea mai frecventa cauza a fost lipsa de informatii despre pacient (14%), ex. medicatie inadecvata pentru acel pacient. Exista date limitate din studiul australian despre cauzele acestor erori in cadrul spitalelor; totusi, pentru erorile de prescriptie, aproximativ 2% din toate prescriptiile au potentialul de a cauza un eveniment advers, cele mai comune cauze fiind doza gresita sau ambigua, subdozajul, sau instructiunile de utilizare neclare sau absente.

Cele mai comune tipuri de erori de distribuire raportate de farmacisti sunt:

alegerea incorecta a concentratiei, a medicamentului (motivul principal pentru alegerea concentratiei sau medicamentului incorect a fost descris ca si rezultat al erorii de "asemanare vizuala" sau "asemanare auditiva")

interpretarea gresita a unei prescriptii.

Alti factori majori citati ca ar contribui la aparitia erorilor de medicatie au fost:

volumul mare de prescriptii,

munca suplimentara, oboseala si intreruperile

continuitatea inadecvata a ingrijirii intre spital si ambulator dupa externarea pacientului

multiplii furnizori de servicii medicale unde medicatia poate fi prescrisa de mai multi doctori

pastrarea medicatiilor inutile

nume generice/nume de comert si intelegerea gresita a instructiunilor de pe eticheta.

Totusi, efectul acestor factori asupra erorilor de medicatie si evenimentelor adverse ale medicamentelor nu au fost studiate.  

3. Erori de PRESCRIERE

3.1 Definitie si clasificare

Erorile de prescriere pot fi definite ca o ,,alegere de medicamente nepotrivite pentru un anumit tip de pacient". Astfel de erori pot include dozajul, cantitatea, indicatia, sau prescrierea unui medicament contraindicat.

Datele din literatura arata ca exista preocupari in acest sens, clasificandu-se erorile dupa inconvenientele pe care acestea le pot produce asupra pacientilor, farmacistilor si doctorilor.

Sunt astfel descrise 4 tipuri de erori de prescriptie:

Erori de tip A - care pot cauza efecte grave asupra pacientului.

Reteta poate fi periculoasa pentru pacient in cazul eliberarii acesteia. De exemplu, doza unui medicament pentru tratarea unei afectiuni cardiace este gresita, fiind exprimata inmultita cu un factor de 10; interpretarea gresita a scrisului de mana- confuzie intre clorpromazina si clorpropamida

Erori de tip B - care pot cauza efecte majore asupra pacientului - pot fi rezolvate prin consultarea de catre farmacist a medicului privind tratamentul.

Farmacistul trebuie sa contacteze medicul care a eliberat reteta pentru a o putea elibera. În acest caz, atat pacientul, cat si medicul si farmacistul se vor afla intr-o situatie inconvenabila. De exemplu, retetele de fenitoina in care nu se mentioneaza forma de prezentare a medicamentului, capsule sau tablete; scris de mana total ilizibil

Erori de tip C - erori minore care pot fi solutionate prin judecata si experienta profesionala a farmacistului.

Farmacistul trebuie sa ia o decizie profesionista inaintea eliberarii medicamentelor, desi este capabil sa faca acest lucru fara a contacta medicul care a eliberat reteta. Acest lucru este deranjant pentru farmacisti si poate produce mici intarzieri fata de pacienti. De exemplu, mentionarea eronata a cantitatii unui preparat dermatologic.

Erori de tip D - care nu conduc la afectarea sigurantei pacientului.

De exemplu, solutie in loc de gel cu preparate antacide; greseli

gramaticale.

In general se acorda atentie sporita acestui aspect doar in situatia cand se produce o reactie adversa severa. Cu toate acestea este important sa fie monitorizate mai atent toate aspectele care pot sa genereze greseli privind utilizarea unor medicamente, fie ca aceste greseli apartin prescriptorului fie celui care elibereaza medicamentul.

Lipsa cunostiintelor despre medicamentul prescris, despre doza recomandata, si despre particularitatile pacientului pot contribui la aparitia erorilor de prescriere. Alti factori care contribuie la acestea includ:

scrisul ilizibil

confundarea numelui medicamentului

utilizarea inadecvata a zecimalelor; un zero ar trebui sa preceada intotdeauna o virgula (ex. 0,1). În mod asemanator, erorile de zece ori mai mari de dozare au avut loc ca si rezultat al utilizarii unui zero ramas in urma, ex. 1,0)

utilizarea abreviatiilor (ex. AZT a dus la confuzia intre zidovudina si azathioprina).

Într-un studiu de patru saptamani din Ucraina, realizat pe un numar de 36200 prescriptii, s-a descoperit ca 1-5% dintre acestea contineau o eroare de prescriere, dintre care 25% erau potential grave. Cand s-au examinat doar erorile grave, 58% din erori si-au avut originea in decizia de prescriere si 42% in scrierea medicatiei. Distribuirea este diferita de cea observata la erorile non-grave. La fel de ingrijorator a fost si faptul ca majoritatea erorilor au fost facute de personal medical relativ tanar care este responsabil. S-a constatat ca majoritatea greselilor au aparut ca si rezultat al lipsei de atentie.

Factorii de risc pentru dezvoltarea erorilor de prescriere, cum ar fi mediul de lucru, cantitatea de munca, comunicarea in interiorul echipei, si lipsa de cunostiinte, au fost cu totii identificati. [18]

Factorii organizationali, cum ar fi pregatirea inadecvata, importanta scazuta acordata prescrierii medicamentelor, o echipa medicala ierarhica au contribuit si ele la aparitia erorilor. In asistenta primara, rata erorilor de prescriere a fost estimata la 11%.

Prescrierea electronica poate ajuta la reducerea riscului de aparitie a erorilor care rezulta din scris ilizibil desi, la randul ei, poate duce la alte probleme, cum ar fi selectarea gresita a medicamentelor. Sistemele de introducere computerizata a comenzilor medicilor elimina nevoia de transcriere a comenzilor de catre asistente si de interpretare a comenzilor de catre personalul din farmacie, si s-a aratat ca ar avea un efect semnificativ asupra reducerii erorilor de medicatie. totusi, efectele unor astfel de sisteme asupra rezultatelor pacientilor raman prea putin studiate si, cand sunt studiate, ofera rezultate variabile.

3.2. Studii asupra erorilor de prescriere

Ø     la nivel spitalicesc

Într-un studiu efectuat intr-un spital din Londra in anul 2002, fiecare a cincea comanda de medicatie scrisa pentru bolnavii spitalizati a fost examinata timp de 4 saptamani. S-a estimat ca numarul total de comenzi de medicatie scrise in aceasta perioada a fost de aproximativ 36 000.

Farmacistii care au facut studiul au identificat erori de prescriere in aproximativ 1,5% din comenzi dintre care 0,4% erau considerate potential grave. Exemplele specifice includ: un pacient caruia i s-a dat de cinci ori doza intentionata de diazepam; unul pentru care s-a prescris o doza de captopril de 10 ori mai mare decat cea corecta (dar nu i-a fost si administrata); si unul cu o concentratie in plasma de fenitoin sub intervalul tinta si la care doza a fost redusa in loc sa fie crescuta.

Un studiu retrospectiv de la Universitatea din Washington a implicat un esantion mult mai mic (1411 comenzi) pe o perioada de 5 luni, intr-o clinica de medicina interna. În jur de 28% din prescriptii contineau cel putin o eroare, dar doar o cincime dintre acestea erau clasificate ca fiind clinice, si acestea au inclus: interactiuni medicamentoase nerecunoscute, alergii care nu au fost luate in considerare, si duplicari terapeutice. Doar intr-un caz pacientul a fost vatamat ( perturbare electrolitica la o femeie mai in varsta careia i s-a administrat din greseala un diuretic - metolazon).[20]

Într-un studiu recent, 2006 , in doua spitale din tarile de Jos, rezultatele au fost mult mai socante. Aproape 60% din peste 7200 de comenzi de medicatie contineau cel putin o greseala de prescriere sau eroare de transcriere, si au existat 103 efecte adverse care puteau fi prevenite (1,4% din numarul total de comenzi).

Studiul a scos in evidenta ca 92 dintre pacienti au trecut prin ceea ce autorii au descris ca "vatamare temporara". De exemplu, o dozare inadecvata intr-un regim de eradicare a Helicobacter ar fi putut sa contribuie la aparitia unui ulcer peptic recurent si singerind, in timp ce in cel mai grav gaz, supradoza de heparina cu greutate moleculara mica a cauzat un atac cerebral fatal.

Alte erori au implicat probleme deja notate, cum ar fi esecul de a observa contraindicatiile si alergiile, esecul de a recunoaste interactiunile medicamentoase sau alegerea gresita de monoterapie, in cazuri grave, in care trebuia utilizata asocierea de medicamente.

Ø     in ambulator

Dupa cum sugereaza raportul NPSA (National Patient Safety Agency , exista mai putine date despre greselile de prescriere in asistenta medicala primara decat in spitale. Totusi, tiparul este asemanator.

Un studiu al prescriptiilor eliberate la 40 de farmacii alese la intamplare din Danemarca a aratat o rata de corectare a prescrierilor de 23 per 1000 prescriptii, desi mai putin de jumatate dintre acestea puteau fi descrise strict ca si erori clinice.[21]

Un alt grup danez a incercat o examinare sistematica a 14 studii pentru a evalua frecventa si natura evenimentelor adverse care puteau fi prevenite in asistenta medicala ambulatorie, desi, de fapt, ei au luat in considerare si alte 15 studii realizate in spital. Ei au estimat ca rata de evenimente adverse era de 15 per 1000 persoane pe luna si rata de evenimente adverse care puteau fi prevenite de 5,6 per 1000 persoane pe luna, desi intervalele de siguranta erau foarte mari in ambele cazuri. Totusi, ei au observat ca cele mai frecvente probleme erau prescrierea unui medicament inadecvat sau esecul de a monitoriza tratamentul (de exemplu, echilibrul electrolitic din timpul terapiei diuretice).

Un studiu al erorilor de prescriptie a fost efectuat si de catre un grup de cadre didactice de la Universitatea de Medicina si Farmacie ,,Victor Babes" din Timisoara care si-au propus o analiza a frecventei erorilor de prescriere a medicamentelor si clasificarea acestora in functie de frecventa aparitiei acestora si etapele in care ele pot sa apara

Studiul a fost efectuat de autori, prin analiza a 2545 de retete prescrise in ambulator prescriptiilor medicale din cateva farmacii din Timisoara si eliberate in 4 farmacii din Timisoara, pe o perioada de 3 luni.

Din 2545 de retete analizate , au fost sesizate erori de prescriere intr-un numar de 279 ceea ce reprezinta un procent de 11% din totalul retetelor luate in studiu, erorile de prescriptie fiind in numar de 61 Aceasta dovedeste ca o reteta poate sa contina una sau mai multe erori. In acest numar au fost incluse toate tipurile de erori de prescriere gasite in urma analizarii retetelor.

Studiul a scos in evidenta o gama larga de erori de prescriere care au fost clasificate de autori in mai multe tipuri.

Cele mai multe erori intalnite in prescriptiile analizate au fost cele prin omisiune (lipsa datelor de identificare ale pacientului, a diagnosticului, lipsa duratei tratamentului, a specificarii concentratiei medicamentului, lipsa formei farmaceutice etc).

A doua categorie de erori semnalate au fost erorile de dozaj si cantitate (doze insuficiente sau crescute nejustificat)

Neclaritatile (scris ilizibil, prescurtari) in ceea ce priveste diagnosticul, denumirea medicamentului, forma farmaceutica, au fost o sursa de aparitie a unor greseli de eliberare a medicamentului.

Erorile de prescriptie semnalate in studiul citat au fost definte ca erori de gravitate mica sau medie si care nu au condus la accidente severe privind administrarea unui tratament medicamentos.

Foarte interesant din punct de vedere al finalitatii si al feedback-ului primit din partea medicilor a fost un studiu al tuturor retetelor scrise de catre opt medici specialisti din trei cabinete medicale din cadrul centrului de sanatate Westgate, Dundee, pe o perioada de trei luni (din decembrie 1995 si pana in februarie 1996).

Cabinetele au fost implicate intr-un proiect pe termen lung pentru a introduce si a evalua un manual farmaceutic. Acest proiect necesita utilizarea unor copii speciale ale retetelor la emiterea tuturor retetelor.

Au fost luate asfel in studiu duplicatele tuturor celor 15 916 de medicamente eliberate pe reteta intr-un interval de trei luni. Retetele care contineau erori erau apoi evaluate iar personalul care se ocupa de proiect a evalut efectele potentiale ale fiecarei erori fata de pacienti, farmacisti si medici.

Dupa o perioada de observatie de trei luni, informatiile cu privire la erorile in cadrul retetelor au trimis de doua ori feedback in mod confidential catre medici.

Feedback-ul a luat forma unei declaratii scrise, descriind numarul de retete emise de catre medicul emitent pe parcursul lunii anterioare, numarul de medicamente eliberate pe reteta implicate, numarul total de erori si procentajul ratei erorii. Fiecare eroare a fost enumerata pe baza unui pacient mentionat nominal, impreuna cu o observatie adecvata. Erorile au fost analizate folosind copiile retetelor.

Din 15 916 medicamente prescrise, s-a inregistrat un total de 504 erori (3,17%). Pe parcursul perioadei de observatie de trei luni, nu au fost intalnite erori de tip A (cu potential grav pentru pacient), insa s-au notat 169 erori de tip B (pericol major) (1,06% din numarul total de medicamente), 273 erori de tip C (pericol minor) (1,72%) si 62 erori de tip D (obisnuite) (0,39%). Natura erorilor si clasificarea acestora in cadrul celor patru tipuri sunt prezentate in tabelul nr.2

n=numarul total de retete analizate. NB: aceeasi eroare poate avea efecte potentiale diferite, in functie de medicamentul implicat.

Tabelul 2: Clasificarea erorilor din cadrul retetelor conform gradului de severitate al riscului fata de pacient sau al inconvenientelor produse medicilor, farmacistilor si pacientilor

Feedback-ul prescriptorilor

"Eu nu gresesc niciodata" Procentul de erori in cadrul retetelor pentru un medic oarecare - pe baza lucrarilor publicate si din monitorizarea acestui studiu in cadrul unei farmacii - este de aproximativ 5%. Chiar si medici care au un procent al erorii cu o valoare de 2% pot trimite anual catre farmacistii locali aproximativ 260 de erori care trebuie corectate.

"Erorile sunt obisnuite, oricum". Corespondenta dintre procentul erorilor de tip B si de tipurile C si D din cadrul studiului sugereaza faptul ca medicii care fac erori cu grad minor de periculozitate sau erori obisnuite sunt capabili sa faca si erori cu grad major de periculozitate si, prin implicatie, unele cu potential grav.

"Farmacistii vor corecta erorile" Este posibil ca medicii sa nu isi dea seama de erorile repetate, in special acelea de tip C, pe care farmacistii au competenta sa le corecteze ei insisi. Acest lucru denota nu numai un profesionalism indoielnic prin a se baza pe altii pentru corectarea propriilor greseli, insa medicii care lucreaza in cadrul cabinetelor care se ocupa si cu eliberarea medicamentelor nu se pot baza pe farmacisti pentru a corecta erorile.

Faptul ca procentul de eroare din cadrul perioadei de observatie a fost atat de scazut (in jur de 3% pentru toate tipurile de erori) nu ne conduce la concluzia ca s-ar putea produce o reducere a procentajelor de eroare dupa feedback-ul trimis ca urmare a rezultatelor individuale ale medicilor. De asemenea, sugereaza ca medicii care sunt interesati de auditarea prescrierii pot fi atipici si este mai putin probabil sa fie influentati de catre feedback.

O concluzie insa care poate fi desprinsa din urma acestui studiu dar nu numai, este ca, farmacistii pot sa joace un rol-cheie in influentarea obiceiurilor de prescriere ale medicilor generalisti. Acest rol este subdezvoltat si necesita o studiere mai amanuntita. Prevenirea erorilor de prescriere reprezinta in mod clar o zona unde cooperarea mai apropiata dintre medici si farmacisti ar trebui sa fie benefica.

3.3. Cauzele erorilor de prescriere si metode de prevenire

Cauze

Teoria erorilor umane a fost folosita pentru a analiza sursele

erorilor de medicatie intr-un studiu interviu confidential cu 44 de doctori care au facut erori de prescriere grave sau potential grave .

Dupa cum se poate astepta, intervievatii au dat o gama larga de explicatii pentru erorile comise. Multi s-au concentrat pe problema normei de lucru incarcate. Lapsusurile au fost de asemenea frecvente, ca de exemplu continuarea administrarii unui medicament in cazul in care tratamentul cu medicamentul respectiv trebuia intrerupt.

Probleme organizationale - au de a face cu modul in care sistemul sanitar este administrat, mai ales in spitale.

Metode de prevenire

auditul anual, cu interventii tinta, este foarte eficient.

in multe tari, este recunoscut faptul ca farmacistii clinicieni pot aduce o contributie importanta prin impiedicarea aparitiei erorilor de prescriere care ar putea vatama pacientii.

utilizarea de sisteme de prescriere computerizate care pot, printre alte caracteristici importante, sa identifice dozajele incorecte si sa avertizeze despre posibilele interactiuni ale medicamentelor.

O analiza sistematica recenta a 25 de seturi de prescriptii a aratat o reducere semnificativa a riscului de erori de medicatie prin prescriptie electronica in 23 dintre ele, dar gradul de reducere a variat de la 13% la 99% si autorii au observat variatii mari ale metodelor si calitatii - o poveste familiara in acest domeniu de cercetare.

Totusi, prescrierea electronica nu este o solutie totala: desi reduce semnificativ rata erorilor si nevoia interventiei farmacistilor, ea poate introduce noi erori specifice sistemului, cum ar fi prescrierea dozei gresite daca sistemul seteaza o valoare prestabilita pentru un anumit medicament. În mod clar, atat cel care prescrie, cat si farmacistul care elibereaza medicamentul trebuie sa fie constienti de aceste potentiale surse de erori.

Erori de distribuire

Aceste erori pot aparea in orice faza a procesului de distribuire, de la primirea prescriptiei in farmacie si pana la furnizarea unui medicament pacientului.

Erorile de distribuire au loc la o rata de 1-24% si includ:

selectia concentratiei sau a produsului gresit. Acest lucru are loc in primul rand la medicamentele care au un nume sau un aspect asemanator.

Exemple: Lasix® (furosemid) si Losec® (omeprazol) sunt exemple de nume brevetate care, cand sunt scrise de mana, arata asemanator. În Statele Unite, Administratia Alimentelor si Medicamentelor a insistat ca numele brevetat al lui Losec® sa fie schimbat ca si rezultat al mai multor accidente asociate cu aceasta confuzie. Numele Losec® poate insa ramane valabil in alte tari. Alt exemplu de pereche de medicamente cu nume similare la care au fost semnalate confuzii includ amilorid 5 mg si amlodipina tablete 5 mg.[27]

Alte potentiale erori de distribuire includ:

doza gresita, medicamentul gresit, sau alegerea gresita a pacientului, iar utilizarea etichetarii computerizate a dus la erori de transpunere si tiparire, care sunt printre cele mai comune cauze ale erorilor de distribuire.

1. Abordari fata de reducerea erorilor de distribuire

- asigurarea unei proceduri sigure de distribuire.

- separarea medicamentelor cu nume sau aspect asemanator.

- cunoasterea medicamentelor cu risc ridicat, cum ar fi agentii citotoxici.

- introducerea de proceduri sistematice sigure pentru distribuirea medicamentelor in farmacie.

5. Erori de ADMINISTRARE

Erorile de administrare apar atunci cand are loc o discrepanta intre medicamentul primit de catre pacient si terapia medicamentoasa intentionata de cel care a realizat prescriptia. Erorile de administrare a medicamentelor implica mult erori de omisiune in care medicamentele nu sunt administrate dintr-o multime de motive. Alte tipuri de erori de administrare a medicamentelor includ o tehnica de administrare incorecta si administrarea de medicamente expirate.

Calea de administrare intravenoasa reprezinta un proces extrem de complex in timpul caruia apar frecvent erori si este asociat cu un risc semnificativ pentru pacienti deoarece unii dintre acestia au murit ca rezultat al administrarii medicamentelor citotoxice intratecal in loc de intravenos. Rezultatul a fost ca departamentul de Sanatate din S.U.A. a facut din acest tip de eroare una din primele sale tinte in cresterea sigurantei pacientilor.

Un studiu recent asupra administrarii intravenoase a medicamentelor a sugerat o rata de eroare de 50% fie in prepararea medicamentului, fie in administrarea sa. Cel mai comun tip de eroare identificata a fost incalcarea deliberata a indicatiilor cand se injectau doze bolnavului mai repede decat in timpul recomandat de 3-5 minute.

Cauzele erorilor de administrare au inclus:

lipsa perceperii riscului

modele de comportament inadecvate

lipsa disponibilitatii tehnologiei

Greselile au aparut atunci cand prepararea sau administrarea medicamentului a implicat proceduri neobisnuite, cauzele incluzind lipsa cunostiintelor despre procedurile de preparare sau administrare. În schimb s-a raportat o rata majora de erori de 0-19% in 30000 preparate citotoxice, sugerind ca ratele de eroare ale medicatiilor pot sa fie mai scazute in situatile in care medicamentele intravenoase sunt administrate in unitati specializate. În timp ce aceasta rata poate fi interpretata ca fiind scazuta, daca o astfel de rata ar fi extrapolata in fiecare an de-a lungul unei arii clinice mari, numarul de pacienti afectati ar fi semnificativ.

5.1 Abordari pentru reducerea erorilor de administrare a medicamentelor

- verificarea particularitatilor pacientului.

- asigurarea ca dozajul este verificat independent, de un alt expert din sistemul sanitar inainte ca medicamentul sa fie administrat.

- asigurarea ca prescriptia, medicamentul si pacientul se afla in acelasi loc pentru a fi verificate fiecare in functie de celelalte.

- asigurarea ca medicatia este data in momentul corect

- minimalizarea intreruperilor in timpul rundelor de administrare a medicamentelor.

Farmacistii clinicieni sunt cheia pentru a asigura utilizarea in siguranta a medicamentelor, iar sistemul in care pavilioanele sunt vizitate zilnic de catre farmacisti clinicieni ii plaseaza intr-o pozitie buna pentru a recunoaste nevoile particulare de pregatire care pot fi abordate.[30]

Medicamentele care au fost identificate ca avind un potential mare de producere a erorilor medicamentoase includ narcoticele puternice, chimioterapia pentru cancer, heparina, insulina, medicamentele vasoactive si injectiile epidurale.

S-a sugerat ca industria farmaceutica sa aplice un cadru al teoriei greselilor umane in faza de design a produsului si sa includa consultatii cu expertii din sistemul sanitar care vor folosi produsul.

Procesul de licentiere ar putea si el sa ia in considerare orice diferente dintre produsul folosit in testele clinice si cel folosit in practica clinica, iar potentialul de eroare de medicatie al unui anumit produs ar trebui evaluat formal in timpul procesului de supraveghere post-marketing.