Epidemiologia bolilor genetice

Epidemiologia bolilor genetice

EPIDEMIOLOGIA este stiinta, ce studiaza si investigheaza cuazele si distributia a diferitor maladii. Epidemiologia mai este stiinta medicala care se ocupa ,prin cooperari multi disciplinare ,cu identificarea factorilor de agresiune pentru sanatate ,cu stabilirea mijloacelor si metodelor de neutralizare a actiunilor asupra grupurilor populationale cu risc crescut,cu depistarea si lichidarea proceselor, a starilor de boala si cu elaborarea programelor de protectie globala a sanatatii umane.

Epidemiologia a fost initial ramura medicinii care se ocupa cu studiul epidemiilor - cea

mai veche mentionare a termenului de epidemiologie este cunoscuta din 1802, iar termenul de epidemie a fost folosit si de Hipocrate. In ultimii 50 de ani obiectul epidemiologiei s-a largit de la bolile transmisibile la totalitatea fenomenelor care determina starea de sanatate a populatiei. Epidemiologia se bizuie pe doua presupuneri fundamentale, si anume ca boala nu apare la intamplare, si ca boala are factori cauzali si de preventie ce pot fi identificati prin investigatia sistematica a populatiilor diferite sau a sub grupurilor dintr-o populatie.

Studiul epidemiologiei bolilor conduce la abordarea cetrata e individ si la utiliyarea riscului relativca reprezentare de baza afortei etiologice prin calcularea riscului indivizilor expusi relativ la riscul indivizilor non-expusi. Conceptul de risc relativ aproape ca exclude alte abordari al cauantificarii importantei cauzale. Riscul relativ poate fi cea mai buna masura a fortei (asociatiei) etiolgice, dar nu este o buna masura a tuturor asociatiilor etiologice sau a importantei agentului asupra sanatatii publice. Cercetarea cauzelor bolior si masurarea potentialului lor admite heterogenitatea expusilor dint-o populatie studiata. De exemplu, daca toata populatia ar fuma 20 de tigari pe yi, atunci studiile clinice caz-control si sudiile de cohorta, ar conduce ls concluzia conform careia cancerul ar fi boala genetica. Acest lucru, intr-un anume sens ar fi adevarat daca ficare individ expus la agentul cauzal, iar atunci distributia cazurilor ar fi in exclusivitatea determinata de susceptibilitatea individuala.

Mari epidemiologi sunt: -Hipocrat;

-Francis Bacon;

-John Locke ;

-George Berkeley ;

- David Hume ;

-Karl Popper.

Epidemiologia presupune de asemenea cunoasterea mijloacelor de comparare a caracteristicilor de sanatate dintr-o populatie. Epidemiologia poate sa joace un rol in indentificarea cauzelor problemelor de sanatate, ca de exemplu:-cauze genetice

-agenti infectiosi

-comportamente specifice

-expunere al anumite conditii in mediu.

Judecata asupra cauzalitatii bolilor necesita evaluarea validitatii si gasirea explicatiilor alternative posibileale rezultatelor.Necesita de asemenea evaluarea rolului sanselor, erorilor sau factorilor de confuzie.Odata ce boala a aparut, cu ajutorul epidemiologiei se poate monitoriza desfasura si desfasurarea si rezultatul ei, aceste elemente constituind istoria naturala a bolii. Epidemiologia nu poate in mod singular sa actioneze eficient.Ea trebuie sa interactioneze cu serviciile de cercetare a sanatatii , cu economistii in sanatate sau cu alte stiinte sociale si comunitare.

BOLILE GENETICE sunt stari patologice determinate predominant de factorii genetici sau, altfel spus, care apar ca o cosecinta a erorilor ( a mutatiilor) ce apar la materialului ereditar.

Particularitatilor bolior genetice

-sunt determinate pre-natal

-pot fi cogenitale (prezente la nastere) dar se pot manifesta la intervale ontologice diferite: -intrauterin

-la nastere

-dupa nastere (Stenoza cogenitala hipertrofica de pilor, Distrofia musculara)

-pot fi ereditare, dar nu obligator, deoarece pot fi cosecinta unei mutatii de novo si in plus, cele care afecteaza viabilitatea sau reproducerea, nu se mai trasmit la urmasi.

-pot fi familiare, dar pot fi si cazuri izolate, unice intr-o familie; in plus nu toate bolile familiale sunt si genetice (ex: Tuberculoza, Reumatismul,SIDA

Boala genetica poate fi definita ca o indispozitie care este rezultatul unei anomalii in gene sau cromozomi de o persoana fizica. La un nivel comun, in caz de tulburari genetice, de anomalii sunt prezente in toate celulele din organism, de la momentul conceperii unui copil. Boli cum ar fi cancerul, care sunt cauzate de anomalii genetice dobandite in cateva celule in timpul vietii, sunt, de obicei, nu sunt clasificate ca fiind la fel. In timp ce unele dintre tulburarile genetice sunt rezultatul unor anomalii cromozomiale, altele au loc in timpul productiei de celulele embrionare de catre mama. Pana la data de, 4000 boli genetice au fost descoperite de catre medici, cu posibilitatea de a mai fi acolo.

Care sunt bolile genetice, cum se clasifica si care sunt cauzele?

In urma unor modificari de structura sau de numar ale cromosomilor pot aparea asa numitele anomalii cromosomiale. Deosebim maladii care se caracterizeaza prin prezenta a unui cromosom in plus in garnitura cromosomica.

Astfel in sindromul Klinefellter, ce se caracterizeaza la barbati prin prezenta a 47 cromosomi (in loc de 46), inclusiv 2 X-cromosomi si un Y-cromosom. Boala este insotita de o slabiciune generala, dezvoltare mintala slaba, testicolele nu sunt dezvoltate, spermatogeneza (formarea spermei) e slabita. La femei prezenta a unui cromosom in plus se manifesta prin: dereglari a ciclului menstrual, diminuarea functiei glandelor sexuale, sterilitate, debilitate mintala. Sunt cazuri cand in garnitura cromosomiala lipseste un cromosom. Aceasta este caracteristic pentru boala Sersevschi-Turner, care se manifesta prin debilitate mintala, dezvoltare sexuala intirziata si sterilitate. Apar si diverse anomalii in dezvoltarea scheletului si vaselor sangvine. Aceste boli sunt legate de modificarile cromosomilor sexuali, insa deosebim si maladii legate de cromosomii autosomi.

Dintre aceste boli cea mai bine studiata este boala Dawn (trisomia perechii 21- adica prezenta a 3 (in loc de 2) cromosomi in perechea 21). Acesti copii se caracterizeaza prin debilitate mintala, vorbire nedezvoltata, corp neproportional, statura joasa. Uneori pot aparea si diferite defecte in ceea ce priveste dezvoltarea organelor interne. Probabilitatea aparitiei unor asemenea copii bolnavi creste o data cu virsta femeii. Unele boli ereditare sunt determinate de mutatia aparuta in gena X-cromosomului. Astfel de afectiuni se numesc afectiuni legate de sex (sau de X-cromosom) si se caracterizeaza prin aceea ca gena patologica isi manifesta actiunea in prezenta X si Y-cromosomilor, adica numai la baieti.Fetele vor fi numai purtatoare a acestor gene, dar nu vor manifesta aceasta boala. Dupa acest tip se mostenesc : hemofilia, daltonismul, diabetul insipit s.a.

Probabilitatea aparitiei copiilor bolnavi creste in cazurile de casatorie intre rudele apropiate. In acest fel se mostenesc albinismul (o boala care se caracterizeaza prin lipsa de pigment al pielii - melanina, de aceea aceste persoane au pielea de culoarea roz, parul alb, iar ochii rosii.); surdomutitatea, unele forme de sizofrenie s.a. Care femei intra in grupa de risc si cand trebuie sa se adreseze la genetician? Daca o femeie pierde spontan cel putin doua sarcini, a suferit de sterilitate, sau au fost cazuri de nastere a copilului mort ; pe langa un examen ginecologic amanuntit, este bine sa recurga si la testari genetice (la care sa fie supus si partenerul), pentru depistarea unor eventuale maladii cromozomiale.

Testele genetice sunt recomandate mai ales familiilor in al caror istoric figureaza:

Boli genetice, sindroame cromozomiale, ori exista rude cu defect de tub neural (de exemplu, spina bifida - o malformatie a vertebrelor);

Daca au mai fost cazuri de nastere a copiilor cu anomalii congenitale;

Daca casatoria este intre rude apropiate.

Daca femeia are peste 35 de ani, li se recomanda in timpul sarcinii sa faca amniocenteza in vederea stabilirii unui diagnostic prenatal , luand in consideratie ca riscul bolilor cromosomiale cresc odata cu varsta femeii;

Daca in perioada timpurie a graviditatii mama a primit medicamente, a trecut chimioterapia sau a fost supusa radiatiei sau a altor factori chimici nocivi;

Riscul de a avea copii cu anomalii cromozomiale (precum sindromul Down), boli ereditare (ca hipercolesterolemia familiala, fibroza chistica) ori defecte ale tubului neural, poate fi calculat din timp, astfel incit nasterea unui copil cu patologie sa fie prevenita. Chiar inainte ca femeia sa ramana insarcinata, cei doi parteneri se pot adresa la laboratorul genetic pentru analize speciale ale sangelui. Inainte ca perechea sa dea acordul pentru examinare, medicul este obligat sa le furnizeze informatia deplina despre pronosticul acestei sarcini, despre maladiile care pot aparea la copil, si metodele de investigare. Consultatia se face de catre un specialist bine pregatit. Metodele invazive (amniocenteza, analiza vilozitatilor coriale) se efectuiaza numai dupa indicatii.

Frecventa si gravitatea bolilor genetice in populatie

• 5-8% din persoanele sub 25 de ani au o boala determinata sau conditionata genetic.Bolile genetice sunt numeroase, afectand orice organ, la orice varsta.
• Ele sunt boli cronice si deseori grave, producand un handicap fizic, motor, senzorial sau mintal
• Datorita frecventei ridicate si a caracterului invalidant ce implica cheltuieli mari, bolile genetice sunt considerate probleme majore de sanatate publica.

PRINCIPALELE TIPURI DE BOLI GENETICE In functie de cantitatea de ADN afectat, de celulele unde se gaseste acesta si de influenta factorilor de mediu la producerea bolii se deosebesc urmatoarele categorii:

1. Boli cromozomiale

• Produse de anoamalii ale numarului cromozomilor, aflati in plus sau in minus fata de numarul normal (46 la om) sau structurii lor: excesul, lipsa sau aranjamentul anormal al unor fragmente de cromosomi.
• Sunt relativ rare: 4 la mie sau 1 la 250 de nou-nascuti vii. 
• De obicei riscul pentru rude este destul de mic, dar aceasta nu este o regula generala.
• Cele mai frecvente sunt: sindromul Down (pacientii prezinta un cromosom 21 in plus), sindromul Turner (femei ce au un cromosom X in minus), sindromul Klinefelter (barbati cu un cromozom X in plus - 47,XXY), sindromul velo-cardio-facial (lipsa unui fragment din cromosomul 22)

2. Bolile monogenice (mendeliene)

• Determinate de mutatia unei singure gene (fragment de cromosom ce determina formarea unei proteine sau caracter).  
• Se transmit ereditar dupa niste criterii foarte precise (stabilite de catre Mendel) care pot fi recunoscute usor daca se analizeaza familia afectata.
• Pricipalele tipuri sunt: boli autosomal dominante (AD), autosomal recesive (AR) sau boli legate de cromosomul X (LX) dominante si recesive. In aceasta categorie se pot include si bolile mitocondriale, in care genele afectate sunt situate pe ADN-ul din mitocondrii. 
• Riscul de reaparitie a bolii la una din rudele pacientului este de obicei mare.
• Exista foarte multe boli monogenice (peste 5000), descrise in catalogul McKusick (OMIM) unele foarte cunoscute precum hemofilia, albinismul, fenilcetonuria, mucoviscidoza, deficienta in G6PD etc.
• Frecventa globala a bolilor monogenice este de 10 la mie - an, din care 7 la mie AD, 2.5 la mie AR si 0.5 la mie LX. Dar daca le consideram separat, frecventa fiecarei boli in parte este destul de mica.

3. Bolile multifactoriale

Produse prin interactiunea dintre mai multe gene (poligenie) si mai multi factori de mediu.

Factorii genici determina numai o predispozitie genetica la boala iar factorii de mediu prin prezenta lor pot declansa manifestarea propriu-zisa a bolii.

Au un caracter familial dar nu se transmit la urmasi ca si bolile monogenice, dupa niste criterii clare.

Includ doua mari categorii: malformatiile congenitale izolate (luxatia congenitala de sold, anencefalia, defectele septale cardiace etc) si majoritatea bolilor comune ale adultului (hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, ulcerul duodenal etc)

Se intalnesc cu frecventa mare: 47 la mie.

Riscul ca ele sa reapara la rudele persoanelor afectate este variabil dar se considera a fi totusi mic 3-5%.

4. Bolile produse prin mutatii somatice

• Sunt produse de modificari ale ADN-ului aparute numai in unele celule ale organismului, dupa nastere.
• Determina producerea unor tipuri de cancer sau boli degenerative

Bolile genetice se depisteaza in uter

Unele analize efectuate in timpul sarcinii pot arata daca bebelusul are sau nu anomalii cromozomiale precum sindromul Down. In prima etapa, se poate recurge la efectuarea unor teste care au valoare orientativa.

Astfel, intre saptamanile 12 si 14 de sarcina, se poate efectua bitestul, iar intre saptamanile 14 si 17, triplul test, analize de sange care, corelate cu ecografii prin care se masoara osul nazal si pliul nucal (adancitura cutanata de la nivelul cefei), scot la iveala daca exista riscul ca fatul sa sufere de boli genetice. Pentru o mai mare precizie, se poate recurge la testul integrat. "In comparatie cu triplul test, care are o precizie de 70 la suta, testul integrat poate ajunge la o precizie de pana la 90 la suta.

Amniocenteza, rezultat sigur pentru confirmarea diagnosticului sunt necesare unele teste speciale, precum amniocenteza sau biopsia placentara (prelevare de tesut placentar). Amniocenteza poate indica prezenta unor anomalii precum sindromul Down, trisomia 13 sau sindromul Patau (boala care da dizabilitati fizice si psihice), trisomia 18 sau sindromul Edwards (manifestata prin retard mental si de crestere), fibroza chistica (care da complicatii ale aparatului digestiv si respirator), distrofia musculara (boala care da slabiciune musculara) si spina bifida (malformatie a coloanei vertebrale).

Este nevoiede acordul gravidei. Amniocenteza presupune prelevarea unei mici cantitati de lichid amniotic (15-20 mililitri), pe baza caruia se realizeaza cariotipul fatului (harta cromozomiala) si se stabileste daca numarul si aspectul cromozomilor sunt normale.

Testul se efectueaza, de regula, intre saptamanile 16 si 20 de sarcina, fiind nevoie de consimtamantul scris al gravidei. Amniocenteza poate fi insotita de unele riscuri, precum contractii uterine, sangerari, infectii sau chiar pierderea sarcinii. Atunci cand amniocenteza evidentiaza prezenta unei boli genetice la fat, gravida poate recurge la avort terapeutic.

Diagnostic mai rapid la fertilizarea in vitro. Cuplurile din Romania care apeleaza la tehnicile de fertilizare in vitro pot afla dinainte daca fatul va avea sau nu boli genetice precum sindromul Down sau sindromul Edwards. Astfel, se poate recurge la efectuarea diagnosticului preimplantational.

Aceasta metoda presupune analizarea embrionilor pentru a se vedea daca sunt normali din punct de vedere genetic, fiind indicata mai ales femeilor cu varsta de peste 38 de ani", afirma Silviu Predoi, medic primar obstetrica-ginecologie, specialist in medicina materno-fetala si fertilizare in vitro si coordonator al Centrului de Medicina Materno-Fetala MedLife.

Rezultate in maximum doua zile. In general, rezultatele amniocentezei pot fi cunoscute in cel mult doua saptamani. Exista insa si posibilitatea ca rezultatul acestei analize sa fie aflat si in maximum doua zile, la fel ca si in cazul testului integrat. Pretul amniocentezei este de aproximativ 600 de lei, iar testul integrat costa 240 de lei.

Bolile genetice se depisteaza in uter

Sindromul Klinefelter

Sindromul Klinefelter este o tulburare genetica ce afecteaza sexul masculin. Este de 1/100 baieti cu unu risc crescut cu varsta inaintata a mamei. Frecventa este mai crescuta la baietii infertili (1/10) si la baietii din istitutiile pentru retard mintal (1/100). In copilari boala poate fi suspectata la copiii neindemanatici si cu dificutati scolare. Diagnosticul se pune de bicei in timpul vieti de adut cu ocazia vstigari unei infertilitati. Testiculii sunt mai mici sub 2cm la adulut, moi si incapabili de a secreta nivele corespuzatoare de testosteron. Membrele sunt lungi inca din copilaria tipurie si raportul dintre segmentele superioare si inferioare este scazuta anormal. Tratamentul de substitutie cu testosteron induce aracterele sexuale secundare si asigura prevetia pe termen a osteoporozei infertilitatea este regua dar, in mozaicisme, individul poate fi fertil. Inteligenta este putin scazuta sub normal, circa 10-15 puncte fata de frati normali. In acest sindrom baietii au unul sau mai multi cromozomi x in plus fata de normal.Extra cromozomul X este de origine materna in 60 ℅ din cazuri si de origine paterna in 40℅. Sexul masculin are urmatoarea formula genetica: un cromozom X si unul Y. Majoritatea celor cu sindrom Klinefelter au inca un cromozom X. In cazuri rare, unii barbati pot avea trei sau patru cromozomi X, sau mai multi cromozomi Y. Acest sindrom poate aparea in proportie de 1 la 500 pana la 1 la 1000 de masculi.

Cauze:

Prezenta unui cromozom X in plus este de cele mai multe ori o eroare, ce poate aparea in procesul de diviziune celulara ce apare dupa fecundarea ovulului de catre spermatozoid.

Simptome:

Prezenta unui cromozom X in plus este de cele mai multe ori o eroare, ce poate aparea in procesul de diviziune celulara ce apre dupa fecundarea ovulului de catre spermatozoid.

Datorita nivelului scazut de testosterone baietii cu sindromul Klinefelter pot avea:

- pilozitate scazuta pubiana, faciala si o pilozitate scazuta in general ;
- o musculatura slab dezvoltata;

-ginecomasie (hipertrofie difuza a glandelor mamare la barbat)

- o inaltime mai mare decat ceilalti barbati din familia sa - poate avea membre inferioare mai lungi, umerii ingusti si bazinul lat.

Baietii cu sindromul Klinefelter au testicule mai mici decat normal si in general pot fi infertili, iar pentru a procrea sunt nevoie de tehnici speciale de fertilizare.

Afectarea mentala, emotionala si comportamentala:

Cei ce sunt afectati de acest sindrom par sa aiba abilitati reduse in urmatoarele domenii:

probleme in dezvoltarea limbajului: acestia au dificultati in dezvoltarea limbajului si au un vocabular destul de sarac;

- incetinirea procesului de gandire, dificultati in rezolvarea unor probleme sau in abilitatea intocmirii unui plan;
- dificultati in controlul impulsurilor;
- un timp de raspuns mult mai mare;
- dificultati in rezolvarea simultana a mai multor sarcini.

Ei pot avea si o serie de probleme emotionale, mergand de la un comportament rusinos si imatur pana la anxietate si agresivitate. De asemenea ei pot avea probleme in integrarea lor sociala, ceea ce duce la o serie de probleme la scoala sau in alte ocazii ce implica socializarea. Este un risc pentru dezvoltarea unor afectiuni psihiatrice, cum ar fi anexitate, depresia, abuzul de alcool sau droguri.

Diagnosticare

Sindromul poate fi diagnosticat inainte de nastere printr-o investigatie numita amniocenteza (punctie transabdominala, efectuata la gravida in scopul recoltarii de lichid amniotic pentru studiul caracterelor sale chimice si citogenetice) sau prin biopsia vilozitatilor corionice. Mai poate fi diagnosticat si in copilarie, pubertate sau in perioada de adult tanar, printr-un examen clinic amanuntit, prin aflarea istoricului medical al persoanei respective sau prin efectuarea unui test numit cariotip (reprezentarea si clasificarea garniturii cromozomiale a unei celule, foarte utila in descoperirea anomaliilor cromozomiale). Alte teste de laborator care se pot face sunt dozarile hormonale si o analiza a spermei, daca se suspicioneaza un astfel de sindrom.

Investigatii:

Teste prenatale Amniocenteza si biopsia de vilozitati corionice nu sunt teste prenatale de rutina. De obicei acestea se recomanda de catre medic, atunci cand exista un istoric familial al unor afectiuni genetice (cum este sindromul Klinefelter) sau cand varsta mamei depaseste 35 de ani.

Teste la copii sau adolescenti Aceasta afectiune nu se descopera pana in adolescenta, deoarece nu sunt simptome sau semne ale afectiunii pana la acest moment, sau pentru ca ele trec neobservate pana in acest moment. Totusi un medic poate suspiciona un sindrom Klinefelter cand un baiat are dificultati in privinta limbajului, cititului sau a scrisului.

Pe perioada pubertatii pot fi suspicionati baietii, care:
- sunt mult mai inalti decat barbatii din familie sau au membrele inferioare mult mai lungi
- au testicule mici, care nu cresc in dimensiuni la pubertate
- au o hipertrofie a glandelor mamare (ginecomastie) mai mult de doi ani
- au probleme in indeplinirea sarcinilor scolare sau sociale (au foarte putina incredere in ei, pot fi timizi, imaturi sau dependenti de cei din jurul lor)
- au retard mintal: unu la suta dintre cei cu retard mental au si sindrom Klinefelter.

Examinarile ce se pot face in acesta perioada sunt o anamneza amanuntita, un examen fizic si efectuarea cariotipului.

Teste la adult Sindromul poate fi descoperit in perioada de adult tanar cand se cauta cauza infertilitatii la un tanar aflat la varsta procrearii. Aproape 3% dintre tinerii infertili au sindrom Klinefelter. La aceasta varsta se face un examen fizic complet si o anamneza riguroasa. Ca si teste de laborator se face cariotipul, o analiza a spermei si dozarile hormonale.

Testosteronul:

- creste pilozitatea la nivelul intregului corp, in special la nivelul fetei, axilar si pubian

- creste masa musculara

- imbunatateste viata sexuala

- previne osteoporoza
- poate preveni aparitia ginecomastiei
- da un mai mare respect de sine, baietii simtindu-se mult mai bine in pielea lor, ceea ce poate duce si la o integrare sociala mult mai buna.

Efectele secundare ale administrarii de testosteron sunt rare si pot include:

- agravarea acneei

- dezvoltare sexuala mult mai rapida
- tulburari comportamentale(cum ar fi agresivitatea).
O monitorizare atenta poate preveni aparitia acestor efecte adverse.

Tratament de intretinere

Tratamentul de intretinere poate include:
- suport educational in legatura cu dificultatile de limbaj sau scolare; un logoped poate fi necesar atunci cand se observa in copilarie dificultati in dezvoltarea limbajului; acesti copii pot primi suport educational si in cadrul sistemului scolar
- tratamentul cu testosteron, care se poate administra injectabil, sub forma de gel sau sub forma unui plasture; acesta este un tratament de durata, dar nu ajuta si in rezolvarea infertilitatii; pentru cei ce doresc sa-si intemeieze o familie trebuie sa beneficieze de consiliere si de un tratament de fertilizare
- controale medicale regulate pentru a monitoriza atent starea de sanatate, pentru a observa aparitia din timp a unor afectiuni autoimune, a unor probleme comportamentale, psihiatrice (cum ar fi depresia); consilierea profesionala si un tratament adecvat pot fi necesare.

Tratament ambulatoriu:

Tratamentul la domiciliu este important si pentru membrii familiei baiatului, pentru a intelege nevoile lui fizice, emotionale.
- trebuie ca psrintii ss faca fata acestei noi situatii aparute; parintii pot crede ca ei sunt vinovati pentru aparitia acestei afectiuni a copilului lor; desi este o afectiune genetica nu intotdeauna poate fi controlata aparitia ei; trebuie ca parintii sa discute cu medicul despre tot ceea ce ii intereseazaa in legatura cu aceasta boala, dar si in legatura cu sentimentele lor ;
- trebuie ca si parintii sa fie informati despre acest sindrom; temerile legate de necunoasterea acestei boli pot deveni o problema, dar o buna informare poate duce intr-un final la un real ajutor din partea acestora in cadrul tratamentului ;
- tanarul trebuie sustinut de familia sa; trebuie informat copilul, in functie de nivelul lui de cunoastere in legatura cu acest sindrom si trebuie sa fie incurajat pentru un bun succes al terapiei; trebuie mentionat ca multi oameni cu aceasta afectiune duc o viata normala ;
- trebuie ca familia sa fie un membru activ al grupului de terapie; o discutie cu medicul despre tratament ar fi foarte buna, mai ales daca este nevoie de consiliere pentru eventualele probleme comportamentale si daca este nevoie de un logoped pentru problemele de limbaj; de asemenea, trebuie cautati specialisti care au lucrat cu baieti cu aceeasi afectiune ;
- trebuie incurajati sa participe la activitati care sa-i ajute sa-si imbunatateasca abilitatile practice si fizice, prin practicarea unor sporturi cum ar fi: karate, fotbal, baschet, inot, baseball ;
- trebuie formata o echipa din parinti, profesori si directorul scolii, care sa-l ajute pe copil
- trebuie sa se discute periodic cu profesorii despre cum se descurca la scoala copilul lor; pot fi folosite tot felul de mijloace (telefoane, intalniri) pentru o cat mai buna comunicare cu cei ce asigura educatia fiului lor ;
- ar fi buna si o informare a colegilor si profesorilor despre aceasta afectiune
- trebuie incurajata independenta celor cu sindrom Klinefelter; este important ca cel aflat in aceasta situatie sa nu fie dependent de cei din jurul lui si sa realizeze ca poate face totul de unul singur.

Suspiciunea de sindrom Klinefelter

Dezvoltarea pshihosexuala si schimbarile fizice aparute la varsta adolescentei sunt foarte importante. Un baiat ce nu s-a dezvoltat la fel ca si ceilalati baieti se poate gandi ca va fi exclus sau radicalizat de prietenii lui. Diagnosticarea la timp si urmarea tratamentului specific pot evita acest lucru. Trebuie sa se discute cu medicul, daca parintii observa ca fiul lor nu s-a dezvoltat la fel ca si ceilalti adolescenti, daca are probleme de comportament sau dificultati la scoala si daca este mult mai inalt decat ceilalti membrii ai familiei.

Pozele din stanga
Sindromul Klinefelter pacient cu Ginecomastia

Pozele din dreapta
16 luni, dupa o interventie chirurgicala pentru Ginecomastia Ginecomastia in Sindromul Klinefelter pacientului

Imagini Sindromul Klinefelter pacient cu Ginecomastia inainte de interventia chirurgicala

Imagini Sindromul Klinefelter pacient cu Ginecomastia inainte de interventia chirurgicala

Imagini Gland eliminate in cursul Ginecomastia Chirurgie in adolescenti, cu sindrom Klinefelter

Imagini de Glandual de tesuturi eliminate in cursul Ginecomastia Endocrinologie Chirurgie in adolescenti cu sindrom Klinefelter.

Profilaxia bolilor genetice

Cunoscutul principiu ca este mai usoara prevenirea bolilor decat tratamentul lor se aplica inca si mai bine in cadrul bolilor genetice decat in a celor dobandite.

Principalele mijloace profilactice ale bolilor genetice sunt:

Prevenirea mutatiilor si sau prevenirea propagarii (transmiterii) lor. Aceasta presupune

Cunoasterea si evitarea agentilor mutageni;

Reducerea varstei reproductive a parintilor (sub 30-40 ani);

Prevenirea trasmiterii mutatiilor prin:

=>depistarea heteroyigotiilor prin urmatoarele mijloace:

- anchete familiale (ex.:Hemofilia)

- depistarea unor semne minore de boala (ex.: pete depigmentare ale retinei si irisului la heterozigotii pentru albinism)

- indentificarea unor modificari biochimice sau histologice secundare (ex. degenerari partiale ale fibrelor musculare si cresterea creatinfosfo-kinazei la femeile heterozigote pentru Distrfia musculara progresiva Duchenne)

- demontrarea unei inlantuiri genetice ( "linkage") intre o gena anormala si o gena normala ( ex.: gena responsabila pentru Hemofilia A asociata genei pentru G6PD).

=> Evitarea casatoriilor consangvine;

=> Sfatul genetic

2. Prevenirea manifestarilor bolii la indivizii cu predispozitie genetica prin:

a) Identificarea markerilor genetici la indivizii cu predispozitie genetica pentru unele boli (ex.: tipuri HLA ca markeri genetici pentru unele boli genetice)

b) Depistarea persoanelor cu predispozitie genetica prin stabilirea identitatii

biologice, cunoasterea incarcaturii genetice a familiei si populatiei, teste de suprasolicitare (Diabet zaharat, HTA, teste alergice, etc.)

c) Evitarea ( de catre individul alertat de catre medici) a factorilor de mediu care pot determina trasformarea predispozitiei genetice in boala.

3. Prevenirea nasterii unui copil cu genotip anormal, la cuplurile cu risc de boala.
Mijloace:

1. Contraceptia (sau sterilizarea voluntara)

2. Inseminarea artificiala

3.Diagnostic prenatal ( ecografie,amniocenteza, cariotip, etc.) urmat de avort seletiv

4. Prevenirea manifestarilor sau complicatiilor bolii, se realizeaza diferentiat, in functie de boala si presupune inainte de toate depistarea precoce a bolii prin:

a) Diagnostic prenatal

b) Examen clinic riguros la nastere

c) Screening neonatal (Fenilcetonurie, Hipotiroidie,Mucoviscidoza, s.a)

d) Examene periodice in cursul vietii la toata populatia

e) Examinari tintite in familiile cu persoane hsndicapate

f) Sesizarea precoce a starilor intersexuale

Mijloace si etape de diagnostic a bolilor genetice

Istoricul prenatal si perinatal ( de la conceptie pana la nastere):

Varsta gestationala, calculata pornid de la data ultimei mestruatii.

Primle miscari fetale se percep obisnuit de catre mama la varsta gestationala de 4-5 luni. Intarzira lor sau intesitatea redusa, uneori chiar pana la absenta, poate fi un prim semn de distrofie musculara (ex. Boala Werdnig-Hoffman).

Amenintarea de avort sau de nastere prematura manifestata sub forma de contractii unterine precoce dar mai ales de metroragii. In cazuistica noastra, circa 1/3 din mamele care au nascut copii cu anomali congenitale au recunoscut in istoria sarcinii metroragii mai mult sau mai putin importante.

Oligo- sau polihidramniosul pot fi de asemenea semne revelatoare pentru unele anomalii congenitale interesand mai ales anomalii ale tractului urinar ( oligohidramnios) sau ale tubului neural si anomaliile obstructive ale tractului digestiv (polihidramnios).

Structuri uterine anormale ca uterul infantil, anomalile uterine fibromatoza uterina pot determina anomalii mai ales deformatii.

Pozitii fetale anormale, pot fi, la fel la originea unor deformatii.

Gemelaritatea, cu precizarea tipului monozigot sau dizigot, poate aduce date utile pentru diagnosticul unor anomalii congenitale.

Agenti teratogeni care pot actiona in timpul sarcinii sunt:

biologici cuprinzand infectii bacteriene, virale, parazitale. Cele mai frecvente si recunoscute sunt cele apartinand asa numitului complex TORCH, care include: Toxoplasmoza.

chimici (medicamente, droguri, diverse chimicale): alcool, hidantoida, thalidomida, tetraciclina, anticonvulsivante, anticoagulante, antitiroidene, chimiterapeutice, antitumorale, substante iodate.

fizici (radiatii ionizante).

Ancheta familiala (inclusiv pedigree-ul)

Ancheta familiala sau istoricul familial se extinde obisnuit la parinti, frati si surori, bunici, matusi si unchi, nepoti si nepoate, dar e util sa cumprinda un numar cat mai crescut de membri a familiei pe un numar cat mai extins de generatii. Examinarea fiyica a tuturor este un ideal greu de atins.

Un accent deosebit in achenta familiala se pune pe indentificrea in arborele genealogic a unor trasaturi cum sunt:

Anomaliile fizice de orice fel

Retardul mintal

Anomalii senzoriale (surditate , tulburari de vedere)

Boli cmune (Hipertensiune arteriala, Ulcer gastro-duodenal , Diabet zaharat, Boala coronaliana)

Consanvinizarea

Examenul fizic (Examenul clinic obiectiv)

Particularitatile examenului fizic in bolile genetice:

precoce: de dorit chiar la nastere , deoarece pe de oparte sunt anomalii congenitale care constituie urgente neo-natale ca de exemplu: hernia diafragmatica, atrezia de esofag, s.a, iar pe de alta parte o depistare precoce permite intituirea unui tratament precoce si eficient ca de exemplu in hipotiroidismul congenital;

complet: chiar daca este o anomalie bine localizata, examenul complet al bolnavului este obligatoriu deoarece deseori anomaliile sunt asociate, iar o asociere de anomalii se poate constitui intr-un cu totul alt sindrom avand o alta etiologie si un alt mecanism de producere, iar sfatul genetic va fi deci diferit, de exemplu: o malformatie congenitala de cord izolata este cu risc de recutenta mic (3-5%), in timp ce asociata, de exempluunor anomalii congenitale se constitue in Sindromul Holt-Oram, boala monogenica cu trasmitere autozomal dominanta cu risc recurenta 50℅. La fel, despicatura labio-palatina izolata are un risc de recurenta de 4℅ in timp ce asociata cu gropite ale buzei inferioare are o trasmitere atozomal dominanta si deci riscul de recurenta va fi de 50℅.

repetat: deoarece, deseori in evolutie, pot aparea noi elemente clinice utile pentru diagnostic; in plus, examenul repetat permite aprecierea corecta a dezvoltarii somato-psiho-motorii.

interdisciplinara: deseori fiind afectate organe si functii multiple, examenult interdisciplinar este indispensabil pentru reusita recunoasterii intregii simptomatologii si a corelatiilor simptomatice.

Examenul clinic trebuie facut sistematizat, fara a omite nici un detaliu referitor la orice regiune anatomica vizibila, masurabila sau / si eplorabila.

Etremitatea cefalica :

Capul: marime, forma, suturi, fontanele;

Parul: consistenta, culoare, implantarea joasa, hipertrichoza sau hipotrichoza;

Faciesul: forma (rotunda, aplatizata), epresivitate, simetrie, aspecte particulare (mongoloid, "cu profil de pasare", leonin, batracian, de "boxer", s.a), cu microretrognatism sau din contra cu prognatismul mandibulei;

Fruntea: inaltime, forma, cute perticulare;

Sprancenele: exuberante, hiperplazice sau, contrar, sarace, rare;

Pleoapele: marimea si orientarea fantelor palpebrale, epicant, ptoza palpebrala;

Obrajii:hemiatrofia;

Nasul: marime, forma;

Buzele: grosime, forma;

Ochii:anoftalmie,microftalmie, buftalmie, exoftalmie, cataracta, coloboma, epicantus, hipertelorism, nistagmus, paralizii oculare, retinita pigmentara, seclere albastre, strabism, teleangiectazie;

Urechile:anotie, poliotie, anomalii de lobulatie, anomalii de pozitie (jos sau posterior situate), fistule preauriculare, surditate;

Gura: microstomie, macrostomie, comisuri bucale coborate;

Limba: macroglasie, brazdata, protuzionata, glosoptoza;

Dintii: eruptie, numar, forma, culoare,marime, pozitie;

Gat:forma (palmat), lungime, torticolis;

Torace:lungime, forma, mameloane indepartate sau supranumerare, deformari ale coloanei vertebrale, deformari costale ( numerice si/ sau structurale);

Membre: lungime de ansamblu sau a diferitelor segmente, asimetrie, malformatii deverse;

Tegumente: culoare, umiditate, elemente patologice ( pete, tumori, descuamari);

Organe genitale externe: stari intersexuate;

Examen neurologic si psihologic (+/- EEG);

Examen oftalmologic ( inclusiv examenul fundului de ochi);

Examen ORL

Examen stomatologic.

Examinari paraclinice:

Radiografii

Examinari hematologice

Examinari biochimice (sange, urina, LCR)

Examinari imunologice

Echografie abdominala (renal)

Ecografie craniana transfontanelara

Tomografie computeriyata

Rezonanta magnetica

Biopsii, necropsii

Examinari genetice:

Somatometrie

Test Barr

Cariotip

Diagnostic ADN

Dermatoglife

Fotografie medicala

Cand trebuie sa ne gandim la o boala genetica?

Prenatalul :

Avortul de cauza nepreciyata poate fi datorat unei transformatii cromoyomiale echilibrate, unei tulburari autozomal recesive letale sau unei noi mutatii autoyomal dominanta.

Deficientul de crestere intrauterina apare in multe anomalii cromoyomiale dar si in unele sindroame sau malformatii.

Oligohidramniosul (cantitatea mica de lichid amniotic) poate fi asociat unei malformatii de tract urinar cand aceasta se asociaza cu scaderea producerii de urina.

Polihidramniosul ( cantitatea crescuta de lichid amniotic) insoteste deseori malformatiile deschise de tub neural, precum si malformatiile obstructive ale tracului gastro-intestinal.

La nou nascut

Malformatiile congenitale de orice fel sunt sau nu genetice determinate sau au cel putin o componenta genetica.

Diamaturitatea (copilul cu greutate mica pentru varsta gestationala) poate fi datorata unor anomalii cromozomiale, sindroame plurimalformative, dar si unor factori teragogeni, anomalii placentare sau uterine.

Macrosomia (copilul cu greutate anormal crescuta la nastere) poate aparea in unele sindroame genetice ca S. Beckwith-Wiedemann (macrosomie + emfalogel + macroglosie + hipoglicemie) sau la copilul nascut din mama diabetica.

Dismorfismul neo-natal poate fi datorat unor anomalii cromozomiale, unei anomalii manogenice sau unui sindrom sporatic, unei deformatii.

Hipotonia poate fi semnul unei malformatii a SNC, a unei tulburari neuro-musculare, sau a unor sindroame asociate cu hipotonie de tip central (anomalii cromozomiale, S. Prader-Willi, unele nanisme).

Convulsiile neo-natale pot fi expresia unor erori inascute de metabolism sau a unor malformatii ale SNC.

Ambiguitatea organelor genitale externe poate fi datorata unor tulburari metabolice, a unor anomalii multifactoriale, a unor anomalii cromoyomiale, a unor anomaliimonogenetice, a unor factori teratogeni sau in cadrul unor sindroame sporatice.

pH anormal (alcaloya sau acidoza) poate fi expresia unei erori iascute de metabolism.

La sugar si copilul mic

Falimentul crsterii sau o rata insuficienta de crestere poate avea numeroase cauze printre care si unele genetice.Uneori continua falimentul crsterii din perioada intra-uterina ( de ex : S. alcoolic fetal, anomalii cromoyomiale), alteori rata insuficienta de crestere se manifesta doar post-natal ca in erorile de metabolism ( mai cu seama in anomalii neuro-generative).

Retardul dezvoltarii psiho-motorii, fie de origine centrala fie de origine periferica, poate avea cauye genetice, indeosebi boli neuro-generative, tulburari neuro-musculare sau erori inascute de metabolism.

Pierderea sau regresia unor achizitii deja dobandite pot avea cauze genetice indeosebi cele care au ca mecanism stocaju neuronal.

Microcefalia poate fi expresia unei microencefalii frecvent preyentata in anomalii cromozomiale, anomalii monogenetice, afectiuni vasculare sau hipoxice cerebrale, expuneri la teratogeni. Alteori microcefalia se datoreaza inchiderii precoce a suturilor in craniostenoye care pot apare sporatic, izolat sau in cadrul in cadrul unor sindroame plurimalformative.

Macrocefalia poate fi familiala, sau poate aparea ca urmare a cresterii in volum a ventriculilor ( in hidrocefalie) sau cresterii in volum a creierului (macrocefalie) asociata de obicei unor sindroame plurimalformative cum ar fi neurofibromatoya, S. X -fragil, mucopolizaharidoza si alte erori metabolice cu stocaj neuronal.

Un model neobisnuit de crestere poate fi datorat unor cauze genetice:

-un exces global al cresterii este preyent in S. Sotos sau in S. Beckwith-Wiedeman

-asimerie a membrelor sau o hemihipertrofie poate fi prezenta in S. Klippel-Trenaunaz sau in S. Silver-Russel;

-crsterea disproportionala poate fi preyenta in numeroase tipuri de osteocondrodisplazii sau in anomalii osoase ale vertebrelor, precum si in anomalii ale tesutului conjunctiv ca S. Marfan.

Pigmentatia anormala, difuza sau focala, poate acompania diverse boli genetice cum ar fi: nervii pigmentari,neurofibromatoza, hemangioamele, albinismul, displaziile ectoderme.

Un miros neobisnuit al colilului sau al urinii poate fi datorat unei erori inascute de metabolism ca fenilcetonuria ( miros de soarece) sau boala urinilor cu miros de artar.

In copilarie

Retardul mintal este cea mai frecventa boala manifestata care poate sugera o boala genetica la varsta de prescolar sau scolar.Dar preciyarea cauyala a retardului mintal este de cele mai multe ori dificila din cauya marii divesitati etiologice.Si cu toate eforturile, aproximativ 50% din cazurile de retard mintal raman etiologic neprecizate.Identificarea unei etiologii specifice este importanta pentru tratament, prognostic, orientare scolara si profesionala, aprecierea corecta a riscului de recurenta.

Tulburarile neurodegenerative, unele erori metabolice ( Ataxia spino-cerebeloasa Friedreich) se manifesta in aceasta perioads.

Anemia cronica poate aparea in hemoglobinopatii (Thalasemia) sau in anomalii de metabolism ale hematiilor (ex. deficitul de glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza).

In adolescenta sau la adult

Tulburari pubertare inclusiv anomalii de manifestare a caracterelor sexuale secundare sunt deseori primele manifestari ale unor conditii genetice (S.Turner, S.klinefelter, S. Prader-Willi, etc.)

Tulburari neurologice ca boala Charcot-Marie-Tooth sau Ataxia spino-cerebeloasa pot avea primele manifestari in aceasta perioada.

Rinichiul polichistic tip adult sau nefrita din S. Alport sunt exemple de boli genetice cu manifestare la varsta de adult.

Tratamentul bolilor genetice

Ideal, tratamentul fiecarei boli genetice s-ar face corectand secventa de ADN modificata, direct in lantul de ADN, prin inginerie genetica.Inceputul apartine deja acestui sfarsit de secol si mileniu dar nu a devenit inca unul de rutina.Ceea ce nu inseamna ca nu exista si alte posibilitati terapeutice.Pentru validarea lor se impun de la inceput 2 preciyari:

1.Bolile genetice sunt tratabile:contrar unor conceptii larg raspandite conform carora, datorita faptului ca o boala este determinata complet sau in ceea mai mare parte de factori genetici, acestea nu pot fi tratate.Este adevarat ca bolile genetice sunt, in general, incurabile(ne-vindecabile), dar acest lucru este valabil inca pentru multe boli.

2.Precizia diagnosticului:este foarte importanta pentru evaluarea si planul terapeutic al bolilor genetice tinand cont de heterogenitatea etiologica

si de variabilitatea expresiei clinice.

Metode de tratament al bolilor genetice

Ameliorarea fenotipului clinic.

Ameliorarea anomaliilor metabolice.

Terapia de substitutie.

Modularea expresie genetice.

Terapia genetica.

1. Ameliorarea fenotipului clinic

Este metoda cel mai des folosita in tratamentul bolilor genetice:Aceasta abordare este aplicabila pentru toate tipurile de boli genetice (anomalii cromoyomiale, boli monogenetice, boli poligenetice-multifactoriale). Cateva exemple

Corectia chirurgicala a unor anomali cogenitale cum ar fi despicatura labio-palatina, cardiopatiile congenitale, polidactilia etc.

Educatia speciala ca in sindromul Klinefelter si alte sindroame cromozomiale associate cu retard mental.

Fizioterapia in piciorul stramb cogenital, luxatia congenitala de sold, arahnodactilia contracturala congenitala.

Medicamente, cum ar fi β-adrenergicele ( Propranolol) pentru prevenirea disectiei aortei in sidromul Marfan.

Impiedicarea sau limitarea expunerii la factorii de mediu care pot declansa manifestarea unei boli genetice ca de exmplu, sulfamidele, Vit.K, Vicia fava, care induc declansarea hemolizei in deficientul de G6PD.

2.Ameliorarea anomaliilor metabolice

Anomaliile metabolice pot fi deseori ameliorate atunci cand patogenia bolii este explicata la nivel biochimic. Aceasta terapie este rezervata aproape exclusiv tulburarilor monogenice deoarece patogenia tulburarilor in cele mai multe boli cromoyomiale si multifactoriale este inca necunoscuta.

Metode:

Restrictia dietetica avand ca scop indepartarea substratului pentru o anumita enzima deficitara acumularea acestei substante cauzeaza boala. Exemple:

in fenilcetonurile, limitarea fenilalaninei in dieta pevine dezvoltarea retardului mintal care de datoreaza hiperfenileleninemiei.

in galactozemie, indepartarea laptelui si a produselor lactate din alimentatie previne tulburarile metabolice prin eliminarea galactozei, glucidul care nu poate fi metabolizat de acesti pacienti.

Distragerea substantei toxice pe cai metabolice alternante. Exemplu:administrarea benzoatului de Na la pacientii cu hiperamoniemie cauzata de deficitul de ornitin-transcarbamilaza ajuta eliminarea amoniului printr-o cale metabolica alternativa.

Indepartarea unei substante care este stocata excesiv. Exemplu:

indepartarea prin flebotomie a excesului de fier in hemocromatoza;

administrarea de penicillamina, substanta chelatoare, care elimina cuprul in exces in boala Wilson;

Activarea unei cai metabolice alterate. Exemple:

-Homocistinuria este cauzata de un deficit de cystathionin β-sintaza, care actioneaza in prezenta cofactorului piridoxina.Deficitul enzimei poate fi scazut prin administrarea de mari cantitati de piridoxina ( Vit.B6);

- Hipercolesterolemia familiala este cauzata de anomalii ale receptorilor celulari pentru colesterol ( lipoproteine cu desitate mica, LDL). Administrarea unor medicamente ca lovastatin care inhiba 3-hidroxy-3-methyilglutaryl coenzima A reductaza-enzima care produce colesterolul-determina celulele celor cu hipercolesterolemie familiala sa.si creasca productia de recetori pentru a mentine nivelul adecvat de colesterol intracelular. Astfel, se reduce nivelul colesterolului seric deoarece colesterolul circulant este captat de receptorii celulari si introdus in celula.

.Terapia de substitutie

a. Inlocuirea unei substante deficitare. Exemple:

- Hemofilia clasica, beneficiaza de administrarea de factor VIII deficitar care corecteaza tulburarile de coagulare;

- Deficitul iyolat ereditar de hormon de crestere poate fi corectat prin administrarea regulata a acestuia;

- Diabetul zaharal insulino-dependent se trateaza cu insulina.

Tot mai multe din aceste substante se produc acum prin biosinteza folosind tehnica AND recombinant (tabel 6.6.1)

Tabel 6.6.1 Proteine produse prin biosinteza folosind tehnica ADN recombinant

b.Transplantul de organe este in acelasi timp o metoda de terapie de substitutie cat si o metoda de terapie genica:

- organul donor poate corecta productia deficitara de enzima sau proteina sau deficitul de receptor;

- organul donor poate aduce, in acelasi timp, prin celulele sale, gene normale a caror functie poate asigura productia deficitara.

Modularea expresiei genei

Scopul este de a altera voit procesul patogenic prin activarea unei gene normale care inactiveaza o gena anormal activa . Ex. tratamentul cu hidroxiuree a bolnavilor cu anemie falciforma: hidroxyureea reactiveaza sinteza hemoglobinei fetale a carei prezenta in hematii previne sicliyarea lor.

Terapia genica

Terapia genica consta in corectarea unui defect genetic prin modificarea genotipului.

1.Transplantul de celule, tesuturi sau organe este o formade terapie genica deoarece celulele transferate continua sa functioneze in baza programului genomului donor de care difera prin receptori care raman sub programul genomului propriu.

A. Transplantul poate fi folosit pentru inlocuireaunei proteine care este alterata/absenta la receptor. Exemple:

- Maduva osoasa transplntata la pacientii cu imuno-deficienta severa cauzata de deficitul de adenozin-deaminaza.

- Ficatul transplantat la homozigotii pentru hipercolesterolemia familiala.

B. Transplantul poate fi folosit pentru inlocuirea unui organ distrus printr-o boala genetica ca rinichiul din Boala polikistica renala sau inima din Cardiomiopatia ereditara.

C.Transplantul poate fi folosit uneoru atat pentru a servi la inlocuirea unei proteine deficitare cat si la cea a unui organ afectat. De exemplu: ficatul transplantat in deficitul de alfa-1-antitripsina.

Unele dificultati de transplant fac ca aceasta metoda sa nu fie una ideala:

Procurarea organelor;

Morbiditatea si mortalitatea inca crescute;

Rejetarea impune uneori tratament imunosupresor toata viata;

Costul ridicat;

2. Terapia genetica somatica, consta in aditia, schimbarea sau inlocuirea unei gene anormale a unui individ afectat. Aceasta terapie genica, azi in plina evolutie, consta in extragerea de gene dintr-un patrimoniu genetic dat (uman sau animal), conservarea lor in colibacili, clonarea lor (multiplicarea lor indentica) si apoi grefarea lor in noul organism prin intermediul unor vectori, de regula virusuri recombinate.

3.Terapia genica prin celulele germinale consta in aditia, schimbarea sau inlocuirea unei gene anormale astfel incat celulele producatoare de gameti ale unui individ sunt modificate. Acestea deci se pot transmite la urmasi comportand riscuri si pericole pentru urmasi. De aceea, acest mod de terapie nu e acceptat la om.

Bibliografie:

Bembea M.: Genetica Medicala si Clinica; Editura Universitatii din Oradea 2001

Bembea M.: Cercetari clinice si genetice si izolate din judetul Bihor, Teza de Doctorat, Universitatea de Medicina " Carol Davilla", Bucuresti 1994

Covic M.: Biologie Genetica Medicala; Editura Didatica si Pedagogica Bucrsti 1981

Byrne, D W Publishing Your Medical Research Paper: Wahat they don't Teach in Medical School, Baltimore,Williams an Wilkins,1998

Hall, G M How to Write a Paper-second edition, Plymouth, Latimer Trend an Company Ltd,1998

Muench K.H.: Genetic Medicine; Ed. Elsevier Science Publishing ,1988