Explorarea biochimica si enzimatica a tubului digestiv si a ficatului

Explorarea biochimica si enzimatica a tubului digestiv si a ficatului

Aceste metode de analiza au fost lasate intentionat la sfarsitul capitolului, pentru ca cititorul este partial familiarizat cu aceste examene din studiul medicinei interne, urmand sa amintim aici numai acele examene utile diagnosticului pediatric. Foarte multe vor fi reluate la capitolele care trateaza diferite entitati clinice.

Testul la D-xiloza este recomandat pentru demon­strarea mal absorbtiei, in special in cazurile asociate cu enteropatia la gluten. Principiul metodei consta in aceea ca D-xiloza nu se intalneste in mod normal in dieta copilului si administrata oral este absorbita activ la nivelului jejunului superior. Se poate cerceta eliminarea substantei in urina in urmatoarele 5 ore de la administrare, dar cum recoltarea urinei este dificila la copilul mic, se opteaza pentru o varianta adaptata sugarului sau anteprescolarului. Se administreaza oral 0,30 g/kg sau maximum 5 g de D-xiloza (sub forma de solutie) si apoi se dozeaza nivelul seric la o ora de la ingestie. Un nivel seric mai mic de 20 mg/100 ml gasit in sange pledeaza pentru diagnosticul de sindrom de maiabsorbtie.

Testul sudorii constituie inca principala metoda de diagnostic a fibrozei chistice, afectiune genetica aflata la originea unor diarei severe si a unor stari de malnutritie cu aport protein-caloric adecvat.

Principiul metodei consta din determinarea can­titativa a clorurilor din sudoare, deoarece in fibroza chistica (FC) este demonstrata hiperelectrolitemie sudorala, consecinta afectarii genei care comanda transportul ionului de clor prin membrane (CFTR -cystic fibrosis transmembranar regulator).

Testul sudorii este un test fidel, specific si pozitiv in 99% din cazuri.

Determinarea cantitativa a concentratiei electroli­tice a sudorii are la baza stimularea secretiei sudorale prin diferite procedee, iar in sudoarea recoltata se deter­mina cantitativ CI' si Na⁺ si se exprima in mEq/1.

Stimularea transpiratiei se face farmacodinamic, folosind iontoforeza cu pilocarpina pe fata volara a antebratului. Sudoarea se colecteaza pe hartie de filtru, timp de 30 minute dupa iontoforeza. Hartia este spa­lata inainte cu apa bidistilata, se usuca la pupinel si se cantareste cu balanta analitica. Dupa recoltarea sudorii se recantareste si cantitatea de sudoare se apreciaza in mg. Se face o noua 'spalare' cu o cantitate cunoscuta de apa bidistilata si din solutia care rezulta se determina cantitatea Na⁺ si Cl~, exprimati mEq/1 de sudoare. Se admit ca normale valorile de 43 mEq/1pentru Na⁺ si 30 mEq/1 pentru CI'. Diagnosticul de FC este indubitabil daca CI' este de 70 mEq/1 sau peste.

Exista si aparate electronice de dozare a CI' si Na⁺ in sudoare, dozarea electrolitilor prin recoltarea sudorii de pe piele, fara o stimulare prealabila a secretiei, utilizind un electrod selectiv pentru Na piesa principala a acestui aparat. Principiul aparatului este acela de a transforma o marime chimica (concentratia Na⁺) intr-o marime electrica (diferenta de potential), care este decodificata si afisata pe ecran, in mEq/1.

In afara problemelor de tehnica obtinerii concentratiei electrolitice a sudorii sunt de discutat indicatiile de efectuare a testului sudorii si conditiile fiziologice si patologice asociate cu hiperconcentratia electrolitica a sudorii ('Insuficienta pancreatica exocrina - fibroza chistica').