Factorii care influenteaza stabilitatea suspensiilor

Factorii care influenteaza stabilitatea suspensiilor

Suspensile sunt sisteme disperse eterogene, nestabile si de aceea prepararea si stabilizarea lor necesita o serie de masuri tehnice deosebite, comparativ cu celelalte forme farmaceutice.

Pt.realizarea de preparate omogene, cu stabilitate fizica cat mai mare, in care principiul activ sa fie repartizat uniform in faza externa lichida pe o perioada suficienta de timp, trebuie sa se tina seama de o serie de factori, intre care o importanta deosebita prezinta marimea particulelor, capacitatea de umectare, viteza de sedimentare, capacit.de redispersare.

Marimea particulelor

Faza dispersata a suspens.farmac.lichide este constit.din una sau mai multe subst. medicam.insolubile in mediul de dispersie. Proportia in care se gaseste faza dispersata, fata de cea externa este limitata, deoarece este necesar sa se mentina fluiditatea amestecului dar poate varia in limite destul de largi.

Factorul esential al fazei dispersate il constituie marimea particulelor, deoarece viteza de sedimentare este direct proport.cu patratul suprafetei specifice a fazei dispersate. Cu cat partic.sunt mai mici si mai apropiate de forma sferica, cu atat acestea se vor mentine mai mult in suspensie.

Pt.a intarzia la maximum sedimentarea, se cere sa se reduca pe cat posibil marimea particul.fazei solide. Diametrul optim al particul.trebuie sa fie intre 1 pana la 50 microni.

Pulberi mai mult sau mai putin fine se pot obtine prin micronizare, micropulerizare, precipitare controlata, cu ultrasunete.

Capacitatea de umectare

Dispersarea uniforma a subst.insolubile in mediu lichid depinde de umectarea si repartizarea lor in sistem.

La prepararea unei suspensii, din cauza neumectarii particulelor de catre lichidul dispersant, poate aparea flotarea sau depunerea particulelor.

Pulberile insolubile pot fi hidrofile cand sunt umectate de apa sau alti solventi polari si oleofile cand sunt umectate numai de lichide nepolare.

Pulberile hidrofile nu prezinta dificultati la dispersarea in apa. Ele atrag moleculele de apa, care formeaza un invelis ce protejeaza particul, impiedicand sedimentarea lor rapida.

Daca supraf.subst solide nu se poate umecta cu dispesantul, aceasta este liofoba (hidrofoba in cazul apei si lipofoba in cazul uleiurilor). In acest caz, particul.suspensiei vor incepe imediat sa se aglomereze, accelerand procesul de sedimentare. Daca la supraf.particul. hidrofobe adera un strat subtire de aer, care impreuna cu particul.de subst.prezinta o densitate mai mica decat a mediului de dispersie, acestea se ridica la suprafata, fenomen numit flotare. Astfel se comporta sulful, carbunele, talcul, sulfamidele etc, in vehicule apoase.

La subst.hidrofobe umectarea depinde de tensiunea interfaciala solid-lichid. Cand acesta devine inferioara tensiunii interfaciale aer-lichid, aerul este expulzat de lichid si are loc umectarea integrala.

Aceasta explica adaosul de subst.tensioactive in diferite suspensii. Aceste subst.datorita structurii lor moleculare(2 grupari, din care una este o catena organica hidrofoba, iar cealalta este un grup hidrofil atras de apa) se repartizeaza in jurul particulelor si formeaza un film la interfata celor 2 faze.

Sedimentarea

Spre deosebire de fenomenul de flotare care nu apare in toate caturile, fenomenul de sedimentare poate fi considerat ca general.

Exista tendinta normala a particuelor dispersate cu densitate mai mare decat a mediului dispersant sa sedimenteze sub actiunea gravitatiei.

Viteza de sedimentare a particulelor se determina dupa relatia lui Stokes:

unde

V = viteza de sedimentare;

r = raza medie a particulei;

dm = densitatea mediului (vehiculului);

ŋ = vascozitatea mediului;

g = constanta de acceleratie a gravitatiei

Din aceasta relatie reiese ca viteza de sedimentare poate fi scazuta prin reducerea marimii particulei, apropierea densitatii particulelor si vehiculului si prin cresterea vascozitatii.

Egalizarea densitatii nu reprezinta o tehnica obisnuita. In schimb, cresterea vascozit.este procedeul cel mai raspandit pt.obtinerea unei reduceri a vitezei de sediment. Prin marirea vascozit, viteza de sediment.este simtitor micsorata, apropierea si coeziunea intre particule este evitata. Totusi, vascozit.nu trebuie marita peste un anumit nivel, cand nu permite redispersarea si curgerea, iar la administrare se produce o senzatie de greata.

Redispersarea

In general viteza de sediment.in sine nu creaza prea multe greutati. Mai multe dificultati sunt provocate de modul de sedimentare si de modificarile care se produc in sediment odata cu trecerea timpului.

Desi se cere ca particulele dispersate intr-o suspensie sa fie uniform repartizate in sistem pe o perioada suficienta de timp, mai important este ca particul.sa fie redispersabile dupa sedimentare si sa rezulte un produs omogen dupa o usoara agitare.

S-a observat ca in unele cazuri redispersarea sediment.este greu de efectuat datorita cimentarii sediment. Particul.mai mari se aglomereaza formand o masa tare, ceea ce face ca preparatele sa fie necorespunz. Chiar in stadiu incipient acest proces face improprii pt. administrare preparatele oftalmice si parenterale.

Cresterea cristalelor se poate produce datorita modificarilor temperat, polimorfismului, diferentei in marimea cristalelor.

De aceea este indicat sa se recurga la forme cristaline cat mai stabile, la particule cu dimensiuni apropiate, la folosirea subst.tensioactive pt.reducerea tensiunii interfaciale solid-lichid si la cresterea vascozit.mediului de suspendare.