MAMITA AFTOASA (MASTITIS APHTOSA)

MAMITA AFTOASA (MASTITIS APHTOSA)

S-a demonstrat ca virusul febrei aftoase se elimina cu laptele pana la 12 zile dupa infectie. Modificarile anatomopatologice au fost putin studiate. Se produc infiltratii leucocitare si limfocitare ale tesutului conjunctiv si o tumefiere a tesutului glandular si a cailor galactofore. Se observa modificari cantitative si calitative ale laptelui. In lapte exista celule epiteliale mucoase, cantitatea de albumina si globulina se mareste si de asemenea sarurile, iar lactoza si zaharoza scad. Toate acestea confirma modificari ale glandei mamare.

Dupa cercetarile lui Roger Larroque reiese ca in febra aftoasa sunt predispuse la complicatii mamare animalele cu secretie lactata ridicata, in varsta de 6-8 ani.

Localizarea mamara se datoreste faptului ca animalele avand afectiuni podale, caracteristice febrei aftoase sunt mai mult in decubit abdominal, pozitie care pune in contact glanda mamara cu ongloanele bolnave si cu asternutul infectat cu virusul aftos

Uneori, infectia poate avea loc pe cale hematogena, producand de la inceput o afectiune catarala sau purulenta a glandei mamare, cu focare necrotice si fistule. Multi autori considera ca aceste tulburari, care au loc in febra aftoasa, sunt deosebit de propice pentru infectiile secundare cu streptococi, colibacili, etc.

Simptomele clinice incep prin aparitia pe mameloane a veziculelor caracteristice febrei aftoase, care se rup usor in timpul mulsului, lasand ulcere dureroase. Cand este cuprins si parenchimul glandular, laptele devine mucilaginos, cu flocoane de culoare galbena si cu exudate fibrinoase.

Diagnosticul se precizeaza avand in vedere existenta epizootiei de febra aftoasa si simptomele clinice descrise.

Prognosticul este favorabil cand afectiunea se limiteaza numai la pielea glandei mamare si este grav, cand sunt cuprinse parenchimul si canalele galactofore, deoarece se produc leziuni ireversibile.

Tratamentul profilactic se realizeaza prin masurile generale de combatere a febrei aftoase. Tratamentul curativ se face simptomatic : ulcerele mameloanelor se trateaza cu unguente pe baza de antibiotice (asocilin, masticilin etc). pentru impiedicarea raspandirii infectiei pe cale galactogena, se recomanda mulgerea cu ajutorul sondei mamare. In cazul formarii focarelor necrotice, a fistulelor sau a altor complicatii, acestea sae vor trata prin interventii chirurgicale.