MAMITELE

MAMITELE

Valoarea alimentara a laptelui este universal admisa. In acelasi timp trebuie sa amintim, ca laptele este un mediu bun de dezvoltare al microorganismelor, care pot fi vehiculate cu acesta.

Mamitele sunt procese inflamatorii ale tesuturilor glandei mamare, produse de cauze mecanice, termice, chimice si infectioase.

Din punct de vedere etiologic, mamitele sunt deosebit de controversate, multi autori acorda prioritate factorilor predispozanti, legati de tehnica defectuoasa de exploatare (factori alimentari, igienici, muls manual, muls mecanic, etc.), iar altii atribuie importanta agentului infectios.

Trebuie precizat ca mamitele sunt de natura infectioasa si neinfectioasa. Multe lucrari au aratat ca glanda mamara in mod normal este sterila, iar alti cercetatori sunt de parere ca adaposteste in mod curent diferiti microbi, iar unii autori amintesc de existenta unei microflore normale a glandei mamare.Mai exista anumite lucrari care arata ca primele jeturi de lapte sunt foarte bogate in microbi, care scad pe masura ce laptele este muls.

Analizandu-se laptele de la animale cu glanda mamara sanatoasa, s-a putut izola o microflora, compusa din streptococi, coli, stafilococi, corynebacterium, etc.

Sunt autori care au izolat din glanda mamara virusuri, rikettsii, leptospire si multe ciuperci.

In afara de aceste microorganisme, capabile de a produce infectia mamara, au fost descrise la animale mamite provocate de streptococi, stafilococi,, Escherichia coli, Aerobacter aeruginosa, Klebsiela, Salmonella, pneumococi, pasteurella, Bacilus anthracis, cereus, subtilis, mesentericus, necrobacili, Clostridium perfrigens, Corynebacterium piogenes, Brucella, Listeria monocytogenes, Actinomycosis,Botyriomyces si un numar mare de drojdii.

Din numarul mare si diferit de germeni se pune intrebarea daca prezenta lor in glanda mamara poate produce mamita. Reproducerea experimentala a bolii a fost posibila de obtinut prin inocularea de material patologic in canalul mamelonar, provenit din glanda mamara si uter bolnav cu diferite infectii cronice si comparativ cu utilizarea culturilor de germeni.

Din aceste experiente nu trebuie sa minimalizam rolul agentilor microbieni in aparitia bolilor glandei mamare, un rol tot atat de important il are starea generala a organismului, capacitatea sa de a mobiliza mijloacele sale de aparare impotriva infectiilor. Traumatismele glandei mamare, racirile, mulsul defectuos, retentia de lapte etc. sunt factori predispozanti in imbolnavirea glandei mamare.

Se pare ca exista o electivitate a unor germeni fata de glanda mamara in activitate, iar a altora in inactivitatea ei.Patrunderea germenilor in glanda mamara se face pe caile : galactogena (prin canalul mamelonar), hematogena (prin sangele circulant) si limfatica (prin limfa)

Pe calea galactogena germenii ajung in glanda mamara prin canalul mamelonar - din asternut, rigola de scurgere, materii fecale, urina, apa folosita pentru igiena glandei mamare, prosopul utilizat la stergerea mainilor, obiectelor, aparatelor de muls etc. care ajung in contact cu pielea si orificiul mameloanelor.

O sursa deosebit de periculoasa pentru infectarea asternutului animalelor cu germeni o constituie animalele cu afectiuni purulente ale organelor genitale, glandei mamare sau a altor organe. Din aceasta cauza se vor lua masuri de izolare a acestor animale. Patrunderea germenilor pe cale galactogena este favorizata de mulgerea incompleta sau de supraancarcarea glandei mamare cu secretie lactata. In acest caz are loc o slabire a sfincterului mamelonar care permite patrunderea germenilor. Daca mulgerea nu se face la timp, apar modificari fizico-chimice ale laptelui, care produc iritatii ale tesuturilor glandei mamare, favorizand aparitia mamitei. Alte conditii favorizante ale patrunderii germenilor in glanda mamara sunt : cateterismul mamelonar, cu mentinerea cateterului timp indelungat, insuflarea de aer, mulgerea defectuoasa, brutala, etc. In acest caz se produce imbolnavirea sfertului mamar in care au patruns germenii.

Calea hematogena a patrunderii germenilor in glanda mamara a fost dovedita de numerosi autori, ei au inoculat subcutanat germeni patogeni in anumite regiuni corporale, care au putut fi identificati in glanda mamara. Se cunosc boli septice ale tractului genital sau gastro-intestinal, care au produs si infectii ale glandei mamare, ceea ce lasa sa se inteleaga ca germenii au fost vehiculati de tesutul sangvin. De obicei, in acest caz se produce imbolnavirea unui singur sfert mamar, de regula a aceluia cu secretie mai mare, prin care circula mai mult sange.

In concluzie, trebuie acordata o atentie mai mare bolilor puerperale (vulvite, vaginite,cervicite, endometrite, metrite).

Pe cale limfatica , germenii patrund in glanda mamara in urma diferitelor plagi ale ei (fisuri, ygarieturi, intepaturi, etc.). Din locul lezionat, germenii trec in cavitatiile limfatice cu limfa, in vasele limfatice, apoi in celuloasa subcutanata si in tesutul interstitial.

Pe langa factorii predispozanti amintiti, aparitia mamitelor este conditionata si de varsta, stadiul lactatiei, factori genetici, influente hormonale, boli generale.

Din punct de vedere patogenetic, procesul inflamator al glandei mamare se desfasoara conform tiparului reactiilor inflamatorii. In cazul mamitelor, apar tulburari ale circulatiei, se intensifica permeabilitatea vasculara, cu modificari cantitative si calitative biochimice la nivelul tesuturilor. Exudatele care apar produc excitatii ale terminatiunilor nervoase, cu tulburari ale functiei glandei mamare. Intensitatea modificarilor tesuturilor glandei mamare si reactia generala, variaza de la stari clinice inaparente pana la tulburari foarte grave. Pe langa modificarile inflamatorii cu caracter general, mamitele mai prezinta si unele particularitati, conditionate de specificul structurii si functiei glandei mamare. Aceste particularitati se manifesta diferit, in functie de caracterul inflamator al glandei mamare. In mamite se pot intalni toate formele clasice ale inflamatiei, primar sau secundar altor afectiuni generale.