Mamografia

Mamografia

Mamografia sau radiografia sanului constituie un mijloc de investigatie complementara in patologia sanului, fara a se substitui insa examenului clinic, etiologic si mai ales cel histologic. Mamografia poate fi simpla sau cu substanta de contrast. Metoda a fost imaginata in 1913.

Mamografia simpla se executa in doua incidente: laterala si verticala, la nivelul sanului presupus patologic. Uneori este nevoie sa se execute la ambii sani pentru a se putea face comparatie.

Radiografia in incidenta laterala- pacienta este culcata in decubit dorsal pe masa radiologica si apoi este trecuta in pozitie oblica pana cand sanul poate fi etalat cat mai bine pe suportul ales (un saculet de nisip).

Mana de pe partea sanului radiografiat, este dusa sub cap, iar mana opusa trage sanul opus in afara, pentru a nu se proiecta si acesta pe radiografie.

Radiografia in incidenta verticala- pacienta in pozitie sezanda pe scaun, isi tine sanul pe un suport, fiind pozitionat in mod simetric cu mamelonul central.

Pe o mamografie normala se distinge o structura striata, in benzi care converg de la baza glandei catre mamelon; aceste benzi corespund sistemului canalicular glandular, iar la femeile in varsta corespund fibrozarii canaliculare si in special tesutului conjunctiv care inlocuieste pe cel glandular.

La baza sanului se constata o banda mai radiotransparenta, care corespunde stratului bazal de grasime, care se interpune intre glanda propriu-zisa si peretele toracic.

In perioada premenstruala sistemul acino-glandular apare mai dezvoltat, la fel ca si in timpul graviditatii.

Indicatia majora a mamografiei o constituie diagnosticul tumorilor benigne si maligne si diferentierea acestor afectiuni.

Tumorile benigne dau, in general, opacitati intense, omogene, net delimitate de partile invecinate, de forma rotunda sau ovalara. Aspectul radiar al glandei se mentine si la nivelul formatiunii tumorale, unde benzile radioopace glandulare sunt derivate de catre formatiunea tumorala, in functie de dimensiunile si consistenta acestora, fara sa fie intrerupte. Apar vizibile pe radiografii numai formatiunile tumorale al caror diametrul depaseste 1cm.

In mastoza chistica difuza, imaginile radiologice au aspect de "fagure de miere", iar in mastoza chistica circumscrisa, apar opacitati intense, omogene, rotunde sau ovalare, net delimitate de tesuturile inconjuratoare.

Fibromul si fibroadenomul apar ca opacitati unice intense, omogene si cu delimitare neta.

Tumorile maligne apar sub forma unor imagini radioopace mai intense decat restul tesutului glandular, omogene sau neomogene, unice, numai intr-un singur san, fara contur sau cu contur radiar. Ele prezinta centrul mai radioopac in conturul radiar periferic; denota un semn de malignitate (imagine in forma de stea). Aceste prelungiri pot retracta mamelonul si tegumentele. Tumorile maligne intrerup convergenta benzilor radioopace catre mamelon, constituind unul din principalele semne de malignitate.