Mastoza fibrochistica - etiopatogenie, anatomie patologica, diagnostic clinic si paraclinic, tratament

Mastoza fibrochistica - etiopatogenie, anatomie patologica, diagnostic clinic si paraclinic, tratament

Descrisa in 1883 de catre Reclus, mastopatia fibrochistica se caracterizeaza prin prezenta intr-unul sau ambii sani a unor formatiuni chistice cu posibilitatea de aparitie in oricare etapa a vietii genitale feminine si este consecinta unei disfunctii hormonale.

Etiopatogenie - afectiunea este rezultatul unei disfunctii endocrine ovariene. Aceasta ipoteza a fost verificata si experimental injectand la soareci produse foliculare cat si clinic constatand ca boala apare mai frecvent la femei hiperfoliculinice debutand si avand particularitati in raport cu diferitele etape fiziologice genitale. Astfel in decadele 3-4 de viata predomina forma hiperplazica a bolii iar din decada 6 forma atrofica iar in perioada intermediara exista o asociere a celor doua tipuri.

Morfopatologie

Macroscopic chistele de regula multiple si de dimensiuni diferite prezinta un perete propriu si sunt delimitate intre ele de o structura sclerofibrinoasa. Chistele contin un licgid galben-verzui sau brun vascos care este colostru.

Microscopic se descriu 3 caracteristici:

Forma preponderent epiteliala - cu hiperplazia elementelor glandulare, distensia chistica a unor glande si vegetatii intracanaliculare provenite din epiteliul canalelor excretorii (noduli de adenoza)

Forma preponderent chistica - cu atrofii ale acinilor sau lobilor glandulari compresati de tesutul scleros sau, dimpotriva, cu hiperplazii epiteliale ce pot determina formarea unor adenoame papilare si tubulo-papilare

Forma predominant fibro-scleroasa - cu hiperplazie conjunctiva periacinara si pericanaliculara de unde si denumirea de boala fibrochistica

Aceste modificari sunt asemnanatoare cu cele intalnite in cadrul tumorilor benigne ale sanului, boala putand fi considerata ca o etap a intermediara intre boala chistica si tumorile benigne

Clinica - se caracterizeaza prin aparitia unor dureri la nivelul sanilor (pseudo-mastodinie) exacerbate de menstre, a unor scurgeri spontane sau provocate sclero-lactescente si prin prezenta uneia sau mai multor formatiuni tumorale intr-unul sau ambii sani, cu caractere schimbatoare (ca dimensiuni si consistenta) descoperite intamplator.

Obiectiv se percep la palpare una sau mai multe tumorete rotunde bine delimitate, mobile, fluctuente sau in tensiune caz in care sunt dureroase spontan si la palpare, uneori lasand impresia unui "saculet cu nuci"

Examinari paraclinice - examenele mamografic si ecografic sunt de regula suficiente pentru orientarea diagnosticului relevand una sau multiple imagini rotunde, transparente sau opace cu sau fara calcificari. Punctia aspirativa cu ac fin pentru examen citologic pune in evidenta celularitate cu caracter benign. Este insa posibila coexistenta uneori a unor carcinoame neinvazive limitate a caror decelare poate scapa chiar punctiilor repetate si efectuate in diverse directii astfel incat se considera ca prelevarea intregului sector ar fi metoda cea mai sigura de diagnostic.

Evolutia - este ondulanta, ciclica putand fi exacerbata de pusee hormonale de tip hiperfoliculinic si franata de menopauza fiziologica sau terapeutica.

Tratament - este obligatoriu, in primul rand pentru precizarea certa a diagnosticului si in al doilea rand pentru ca boala este prezumtiv o stare precanceroasa. Inainte de orice tratament se impune verificarea histopatologica a diagnosticului.

Tratamentul este stabilit in colaborare cu edocrinologul.

De regula se incepe cu tratamentul chirurgical - sectorectomie proportionala cu intinderea placardului de mastoza si cu verificare histopatologica. Afectarea concomitenta a ambilor sani implica sectorectomii simultane bilaterale iar in formele extinse sau cu afectari multiple in acelasi san se poate efectua chiar mastectomia simpla subcutanata cu pastrarea ariei areolo-mamelonare si reconstructia de san in aceeasi operatie.