Modelul genetic vizeaza
explicarea rolului factorilor genetici in etiologia si fiziopatologia
tulburarilor emotionale. Conform unui studiu al
Departamentului de Psihologie al Universitatii
Anagnostaras, Craske si Fanselow (1999) sustin ca tulburarile de anxietate se pot explica prin interventia unui factor de risc genetic: un raspuns deficitar la actiunea GABA (neuroransmitator inhibitor). Modificarea activitatii receptorului GABAa a fost obtinuta prin mutatie genetica asupra soarecilor utilizati in acest experiment. Tulburarile caracterizate prin anxietate excesiva se trateaza cu benzodiazepine, cum ar fi de exemplu Valium, care se leaga de subunitatea alfa a receptorilor GABAa, determinand o crestere a inhibitiei. Studiile care au demonstrat o functionare deficitara a receptorilor GABA in tulburarile anxioase au aratat ca pacientii cu tulburari de anxietate se caracterizeaza printr-o reducere a raspunsului la actiunea agonistilor de tipul benzodiazepinelor si printr-o crestere a raspunsului la actiunea antagonistilor. Studiile de imagistica cerebrala au demonstrat o scadere a raspunsului receptorilor de benzodiazepina in anumite zone corticale la pacientii cu atacuri de panica. In special doua zone (amigdala si hipocampul) sunt implicate, prin intermediul receptorilor de tipul GABAa in medierea neurochimica a acestor procese.
Functionarea deficitara a receptorilor GABAa in tulburarile de anxietate a fost demonstrata prin existenta unui deficit al receptorilor GABAa la nivelul hipocampului, parahipocampului si cortexului orbitofrontal la soareci la care prin mutatie a fost produsa experimental o modificare a subunitatii alfa2 a receptorilor GABAa. Prin deletia genei care codifica subunitatea alfa2 a receptorilor GABAa s-au obtinut soarecii alfa2. Soarecii alfa2 reprezinta, in opinia autorilor citati un model genetic explicativ pentru tulburarile anxioase. Mutatia genetica produsa experimental la nivelul subunitatii alfa2 a receptorilor GABAa se exprima fenotipic printr-un comportament caracterizat prin evitarea selectiva a stimulilor cu caracter de nou, interpretati ca avand potential agresogen. Conform acestor cercetari mutatia produsa determina o alterare a functionarii circuitelor GABAergice la nivelul zonelor hipocampice si corticale.
Demonstrarea controlului emotionalitatii prin producerea unor mutatii experimentale la soareci a fost realizata si de Bilkei-Gorzo (2002). In modelul experimental amintit a fost realizata prin mutatie deletia genei Tac1. Gena Tac1 este implicata in codarea a doua neuropeptide: substanta P si neurokinina A. Studiind comportamentul soarecilor mutanti Tac1, autorii au putut observa o reducere a comportamentului anxios, precum si o intensificare a comportamentului explorativ si de interactiune sociala in situatii controlate experimental. Aceste rezultate sunt interpretate de autorii citati ca argumente relevante pentru sustinerea rolului important pe care tahikininele il au ca medulatori ai proceselor emotionale.
Rolul factorilor genetici in geneza tulburarilor emotionale nu a fost demonstrat numai prin extrapolarea modelelor experimentale de la animale la om, ci si prin studiul mutatiilor genetice la fiinta umana. O cercetare relevanta in acest sens este cea realizata de Gratacos (2001) care a studiat prin metoda analizei citogenetice cariotipul unui grup experimental de pacienti cu tulburari de anxietate, identificand prezenta unei mutatii la nivelul cromozomului 15. Mutatia consta intr-o duplicare genomica polimorfa a cromozomului 15. Genele mutante sunt gena NTRK3, responsabila de codarea receptorului pentru neurotrofina 3 si alte trei gene raspunzatoare de codarea unor subunitati ale receptorului pentru nicotin-acetilcolina. Mutatia localizata la nivelul cromozomului 15 este considerata ca fiind factor cauzal pentru tulburarile anxioase (atacuri de panica si fobii) diagnosticate clinic la pacientii cuprinsi in studiu.
Atentia deosebita acordata de cercetarile recente mecanismelor biologice implicate in determinarea depresiei este demonstrata si de includerea in sistemele de clasificare ale DSM IV a unor paragrafe referitoare la markerii biologici ai tulburarilor emotionale. Subiectul ramane deschis, iar probabil dezvoltarea in continuare a tehnologiilor de evaluare a acestor markeri va aduce noi date care ar putea sustine empiric ipotezele neurotransmitatorilor, ipotezele endocrine si ipotezele referitoare la ritmurile biologice. In momentul de fata ipoteza unui marker biologic specific pentru o tulburare emotionala nu este agreata, mai plauzibila fiind ipoteza unui profil biologic si clinic.
Politica de confidentialitate |
.com | Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
Baltagul – caracterizarea personajelor |
Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
Caracterizarea lui Gavilescu |
Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
Actionare macara |
Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
Turismul pe terra |
Vulcanii Și mediul |
Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
Termeni si conditii |
Contact |
Creeaza si tu |