Notiuni de anatomie si fiziologie a sistemului respirator

Notiuni de anatomie si fiziologie a sistemului respirator

Sistemul respirator este format din cai extrapulmonare- cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee, bronhii si plamani (drept si stang).

Plamanul este situat in cavitatea toracica si este acoperit de pleura. Pleura este formata din 2 membrane: una interna, ce adera la plaman si una externa, ce adera la cutia toracica. Spatiul dintre aceste membrane se numeste cavitatea pleurala si contine o cantitate mica de lichid ce previne frecarea,

Structura plamanului

cai aeriene intrapulmonare (arbore bronsic)

parenchim pulmonar

retea sanguina si limfatica

retea nervoasa.

Respiratia este functia prin care organismul ia din mediu extern oxigen si elimina bioxid de carbon.

Etape necesare respiratiei

etapa pulmonara (ventilatia)

etapa sanguina (schimb gazos la nivel alveolo-capilar)

etapa circulatorie (transport prin vasele sanguine)

etapa respiratiei celulare. Ventilatia este asigurata prin participarea

scheletului cutiei toracice

muschilor cutiei toracice

diafragmului

elasticitatii tesutului pulmonar

Ventilatia se realizeaza prin marirea cavitatii toracice realizata de muschii intercostali si diafragmatici in inspir si retractia tesutului elastic pulmonar in expir.

Diametrul bronhiolelor este reglat prin intermediul sistemului nervos: fibrele parasimpatice produc bronhoconstrictie iar cele simpatice bronhodilatatie.

Caile respiratorii sunt acoperite de epiteliu ciliat acoperit de mucus. Functia mucusului este de a umidifica aerul inspirat si de a proteja epiteliul de bacterii si substantele iritante din aerul inhalat, Cilii, prin miscarile continue, antreneaza mucusul spre exterior cu o viteza de aproximativ 5-20 mm/min. in bronsita cronica aceasta miscare este redusa; de asemeni ia batrani.

Ventilatia este controlata de centrul respirator din bulb care este influentat de nivelul de CO2 si de 0₂ din sange, detectat de chemoreceptorii situati in arcul aortic si arterele carotide.

Nivelul crescut de C0₂ si scazut de 0₂ stimuleaza centrul respirator care determina cresterea frecventei si a profunzimii respiratiilor, iar scaderea C0₂ inhiba centrul respirator, respiratiile devenind superficiale.

Mentinerea unui nivel normal de 0₂ si C0₂ in sange depinde de cantitatea de 0₂ din aerul inspirat si de eficienta sistemului respirator si circulator.