Peritonita - semne si simptome, investigatii, tratament, evolutie, complicatii si prognostic, profilaxie

PERITONITA

GENERALITATI

Peritonitele sunt inflamatii difuze ale peritoneului (seroasa care acopera viscerele si peretele abdominal). Etiopatogenia lor este foarte diversa, aceasta fiind si un important criteriu de clasificare.

Peritonitele bacteriene spontane sunt considerate a fi peritonite primare deoarece apar in absenta unei infectii, traumatism, perforatie digestiva - ce ar putea sa contamineze spatiul peritoneal (acesta fiind considerat steril in conditii normale). Inflamatiile bacteriene spontane apar la pacientii cu patologie renala (insuficiente renale de diverse cauze sau in cursul procedurilor de dializa) sau la cei cu ciroza. Astfel de afectiuni realizeaza un teren favorabil prin faptul ca predispun la aparitia ascitei. Ascita este de fapt acumularea de lichid in cavitatea peritoneala, iar continutul ei reprezinta un mediu prielnic dezvoltarii si proliferarii bacteriene.

In general, peritonitele spontane sunt monobacteriene, cel mai frecvent incriminat germene fiind E. coli.

SEMNE SI SIMPTOME

Din punct de vedere clinic, pacientul acuza dureri abdominale pe fondul unei distensii marcate a cavitatii abdominale, sensibilitate la palpare (aparare musculara), febra.

Semnele obiective sunt: ascita (in cantitati variabile, in functie de stadiul bolii de fond) si oligurie (diminuarea diurezei). O parte din bolnavi pot prezenta frisoane, greata, varsaturi si chiar dureri articulare. In ciuda paletei simptomatice largi, exista si cazuri asimptomatice - pacienti care nu acuza disconfort abdominal ci doar o degradare a starii de sanatate datorata bolii hepatice/renale.

INVESTIGATII

Explorarile paraclinice sunt directionate spre a identifica agentul patogen. In acest scop se realizeaza:

- recoltarea de lichid de ascita (prin paracenteza) si realizarea culturilor pe medii speciale

- examinarea biochimica a lichidului

- examinarea citologica (pentru stabilirea celularitatii lichidului)

- hemocultura (mai ales cand exista febra si frison)

- hemoleucograma (obiectiveaza infectia - in general numarul de leucocite este crescut).

Lichidul recoltat trebuie examinat si macroscopic, deoarece aspectul lui poate sugera o anumita bacterie implicata in infectie: daca este verzui si gelatinos, poate fi infectie pneumococica, daca este apos poate fi streptococica.

TRATAMENT

Tratamentul depinde de cauza directa a peritonitei. In general, astfel de afectiuni se trateaza medical, cu antibiotice, insa exista si exceptii (cand se poate decela o poarta de intrare a germenului - cateterul de dializa peritoneala; acesta trebuie indepartat iar apoi se recurge la tratamentul clasic).

Tratamentul medical presupune, pe langa administrarea de antibiotice conform antibiogramei si rehidratarea pacientului (de obicei cu solutii perfuzabile).

Pacientii cu peritonita spontana sunt, de obicei, spitalizati pana cand starea lor se stabilizeaza si simptomatologia este atenuata.

Un tratament eficient se realizeaza doar daca diagnosticul este corect - pentru aceasta fiind necesara excluderea unor afectiuni precum apendicita sau diverticulita (si ele putand fi cauze de peritonita bacteriana).

EVOLUTIE, COMPLICATII SI PROGNOSTIC

Daca pacientul se adreseaza la timp medicului, o astfel de afectiune poate fi tratata cu succes. Gradul de recuperare este insa influentat de gravitatea patologiei renale/ hepatice care a declansat ascita.

Este important insa de precizat ca daca pacientul amana prezentarea la departamentul de garda, sansele de recuperare scad foarte mult, mortalitatea in astfel de cazuri fiind foarte ridicata - aproape de 50%.

Complicatii posibile:

- abces peritoneal

- obstructie intestinala (prin bride - benzi fibroase cicatriceale)

- sindrom hepato-renal

- encefalopatie hepatica (complicatie a bolii hepatice)

- sepsis.

CONSULT DE SPECIALITATE

Peritonita acuta este considerata o urgenta chirurgicala, de aceea se recomanda apelarea la un serviciu medical specializat de indata ce apar simptomele enumerate (care denota o afectiune abdominala - peritonita).

PROFILAXIE

Masurile profilactice sunt adresate pacientilor cu dializa peritoneala pentru tratamentul insuficientei renale (presupun manipularea sterila a cateterelor) si celor ce sunt in insuficienta hepatica (administrarea de antibiotice pentru a preveni eventualele episoade de recidiva a peritonitei pe un teren ascitic).