Implicatii imunopatologice in unele boli infectioase

IMPLICATII IMUNOPATOLOGICE IN UNELE BOLI INFECTIOASE

Experimentele timpurii, bazate pe observatii practice asupra instalarii si persistentei imunitatii fata de diferiti agenti patogeni, au realizat conexiunea stiintifica indisolubila intre boala infectioasa si sistemul imun. Mai mult chiar, acest sistem a fost considerat ca avand drept unic rol asigurarea, prin mecanisme specifice, a protectiei antimicrobiene a organismului infectat. Cercetarile ulterioare, efectuate pornind de la si in scopul demonstrarii acestui precept, subliniaza aspectele filogenetice particulare, realizeaza studiul comparativ al diferitelor tipuri de imunoglobuline, releva dinamica complicata si interrelatiile dintre mecanismele imunologice umorale si celulare, analizeaza interventia determinismului genetic in conditionarea raspunsului imun si stabileste semnificatia biologica reala, esentiala a sistemului imun.(Gergely J.Ott H.H. -1974).

Diferentierea, la organismele superior organizate, a "selfiului" de "non-self", tolerarea structurilor proprii si eliminarea celor straine reprezinta un punct nodal in conservarea integritatii si a identitatii reducand numarul de variatii sau mutatii. Orice exprimare clinica a unui proces deviat de la normal poate fi analizata prin prisma proceselor de autoconservare.

In conditiile prezentei in mediul inconjurator, pe suprafata si chiar in interiorul corpului (uman sau animal) a unui numar atat de mare de microorganisme, este surprinzatoare incidenta relativ redusa a proceselor infectioase. Explicatia acestui fapt este furnizata de actiunea corelata a o serie de mecanisme protectoare. A fost citata rezistenta genetica unor specii fata de diferite infectii (pasarile nu se imbolnavesc de antrax, iepurii nu fac, in mod natural boala lui Aujeszky). Selectionarea animalelor pe baza criteriului mentionat reprezinta la era actuala o perspectiva atragatoare.

Rezistenta naturala (innascuta) este influentata alaturi de constitutia genetica si de sistemul endocrin si nivelul nutritional asigurat. La realizarea ei concura barierele anatomice, fagocitoza, efectorii umorali nespecifici (complement, lizozim, preperdina, lactofenina). Interventia lor este imediata iar amplitudinea raspunsului nu este influentata de un contact anterior cu agentii infectanti.

Alerta efectorilor imuni nespecifici atrage dupa sine sensibilitatea celulelor imunocompetente cu activitate specifica si exprimarea raspunsului adaptativ, intensitatea caruia este dependenta de existenta memoriei imunologice.

Caracterul dual al raspunsului postagresional este exprimat prin simultaneitatea mecanismelor umorale si celulare, specifice si nespecifice care actioneaza local si sistemic.

In ultima instanta excesul de informatie, "redundanta imunologica", reprezinta masura starii de sanatate.