POLIGONUL ARTERIAL WILLIS

POLIGONUL ARTERIAL WILLIS

Poligonul arterial Willis  este un sistem anastomotic inter-carotido-bazilar, format din cele doua artere si ramurile lor. Este situat la baza encefalului, in jurul lamei terminale, chiasmei optice, corpilor mamilari, infundibulului si substantei perforate posterioare. Calibrul arterelor care il formeaza este in general uniform, dar exista cazuri in care unele ramuri arteriale sunt hipoplazice, filiforme sau chiar lipsesc in 10% din cazuri. Segmentele poligonului arterial Willis sunt in numar de sase:

- artera comunicanta anterioara ce leaga intre ele cele doua cerebrale anterioare;

- arterele cerebrale anterioare in segmentul precomunicant ce formeaza laturile anterioare ale hexagonului;

- artera carotida interna;

- arterele comunicante posterioare, care se anastomozeaza cu ACP si formeaza cele doua laturi posterioare;

- arterele cerebrale posterioare;

- artera bazilara formeaza segmentul posterior al hexagonului; cele doua unghiuri ale hexagonului (lateral si posterior) sunt formate de tranzitia carotido-silviana, respectiv bifurcatia arterei bazilare (Dietrlch E.B., 1992).

Poligonul Willis este o unitate functionala deosebit de importanta pentru circulatia cerebrala, avand o hemodinamica specifica de reechilibrare a aportului arterial cerebral in cazul diminuarii debitului la nivelul unuia dintre pilierii principali. Poligonul Willis realizeaza o adevarata cale de supleatie la rotatia si extensia capului, cand se produce compresia unei artere vertebrale (Barbu R. 1979).

Studiile angiografice au aratat ca functionalitatea poligonului Willis este mai buna prin segmentul sau anterior, decat prin segmentul posterior. Procentajul de poligon Willis cu structura cerebrala "ideala" este cuprins intre 25-52% (Lazorthes, 1979), fiind mai scazut in bolile vasculare cerebrale, in special ischemice.