Selectionarea componentelor masurabile, stabilirea si caracterizarea parametrilor specifici explorarii functiei cardiace, circulatiei coronariene si a vaselor mari

Selectionarea componentelor masurabile, stabilirea si caracterizarea parametrilor specifici explorarii functiei cardiace, circulatiei coronariene si a vaselor mari

Subsistemul cardio- vascular este alcatuit din cord, organul central cu rol de pompa aspiro- respingatoare, si sistemul vascular, format din- tr- o retea de tuburi de transport sanguin, cu proprietati distincte pentru sectoarele arterial, capilar si venos. Cordul si vasele se conditioneaza reciproc, desi sunt entitati functionate distincte, orice dereglare a sistemului vascular determinind afectarea pompei cardiace si invers.

Obiectul masurarii in cazul subsistemului cardiovascular este reprezentat de un sistem cavitar cu structura musculara particulara, de tip sincitial. Aceasta structura ii confera capacitatea de a se contracta concentric, cu transmiterea fortei la nivelul continutului sau lichidian (incompresibil) si al sistemului valvular (sistem cu rezistenta joasa). Consecinta directa este deschiderea sau inchiderea unor cavitati in functie de gradientul presional atrio- ventricular, sistemul fiind in asa fel structurat incit sa permita directionarea fluxului sanguin: singele oxigenat este transmis la periferie prin intermediul marii circulatii, iar cel mai putin oxigenat in zona micii circulatii, zona de joasa presiune, in vederea compensarii regimului presional. Sistemul cavitar realizeaza o adaptare morfo-functionala la regimul presional zonal. Astfel, arterele mari, elastice suporta bine regimul de presiune inalta; scaderea elasticitatii arteriale la virstnici determina cresterea rezistentei periferice si modificari secundare ale sistemului contractil cardiac, cu hipertrofie musculara adaptativa compensata sau decompensata (momentul aparitiei simptomelor tip dispnee).Drumul singelui de la VS prin aorta si ramurile sale pina la tesuturi si inapoi la AD constituie marea circulatie (circulatia sistemica), cu un regim presional ridicat, de pina la 140 mm Hg in aorta si arterele mari. Scaderea valorilor presionale este progresiva, ajungind la 32- 35 mm Hg in arteriole, metaarteriole si capilarul arterial, in timp ce in capilarul venos presiunea scade pina la 10-12 mm Hg. Valorile presionale scad la valoarea de 1 mm Hg si pot deveni negative in AD, ceea ce determina aparitia unui gradient presional hemodinamic care constitute factorul activ de intoarcere a singelui venos spre cord.

Drumul singelui de la VD pina la AS formeaza mica circulatie (circulatia pulmonara), caracterizata printr- un regim presional scazut (25- 27 mm Hg). In caz de embolii se produce cresterea presiunii hidrostatice cu depasirea presiunii coloidosmotice a plasmei (28 mm Hg), ceea ce determina aparitia edemului pulmonar acut prin extravazarea plasmei in alveole si inundarea acestora.

Explorarea cardio- vasculara se impune in situatiile in care simptomele bolnavului si semnele clinice conduc spre diagnosticul prezumtiv de afectare cardio- vasculara. Explorarea paraclinica este complexa, adresindu-se si celorlalte subsisteme cu care subsistemul cardio- vascular are relatii morfo- functionale importante: subsistemele nutritivo- metabolic, respirator, excretor si de coordonare-control neuro-endocrin. Dereglarea unuia dintre subsistemele mentionate poate avea repercursiuni asupra subsistemului cardio- vascular si invers.

Explorarea cardio-vasculara, realizata prin metode si tehnici imagistice, de laborator si functionale, trebuie sa se bazeze pe metode si tehnici rapide, reproductibile si ieftine, corelind datele obtinute din toate aceste explorari in vederea obtinerii unui diagnostic exact si complet (de certitudine).