Pozitiile fundamentale folosite in gimnastica medicala

POZITIILE FUNDAMENTALE FOLOSITE IN GIMNASTICA MEDICALA

Pozitia stand - se mai numeste si ortostatism - are o baza de sustinere redusa, limitata la contactul talpilor cu solul sau podeaua. Este o pozitie putin stabila si angreneaza in contractia statica o mare parte din muschii planului posterior al corpului, cum sunt: muschii cefei si spatelui, muschii posteriori ai coapsei si gambei. Pozitia stand este mult utilizata pentru corectarea deformatiilor toracelui si spatelui, membrelor superioare si inferioare, mai ales sub forma pozitiilor derivate.

Pozitia pe genunchi - se mentine mai greu cu trunchiul vertical, intrucat proiectia centrului de greutate pe suprafata de sprijin este dispusa excentric. Totodata, genunchii nu au o structura potrivita pentru sprijin, iar atunci cand se foloseste mai mult timp este necesara protejarea genunchilor cu aparatoare, special confectionate.

In gimnastica corectiva, se foloseste in special pozitia derivata cu spijin pe palme (pozitie pe patru labe), pentru ca, asigurand orizontalizarea coloanei vertebrale, o elibereaza de functia statica in menti­nerea echilibrului si ii mareste amplitudinea miscarilor. De aceea, pozitia pe genunchi cu spijin pe palme este mult utilizata in corectarea deviatiilor coloanei vertebrale si a toracelui. Prin stabilitatea pe care o ofera corpului intreg, este indicata in reeducarea tulburarilor de echilibru si coordonare.

Pozitia sezand - ofera corpului o buna stabilitate, pentru ca efortul muscular necesitat de mentinerea echilibrului este redus,suprafata de sprijin este mai mare, iar centrul de greutate se apropie de suprafata de sprijin. in aceasta pozitie, bazinul se apropie ca inclinare de planul orizontal, iar curbura lordotica a coloanei vertebrale lombare se indreapta sau se poate chiar inversa.

Pozitia sezand poate fi folosita ca pozitie initiala pentru exercitiile de trunchi si membre superioare, ca si pentru efectuarea exercitiilor de respiratie diafragmatica.

Pozitia culcat - este pozitia cu suprafata de sprijin mult marita, iar coloana vertebrala nu mai are rolul de mentinere averticalitatii corpului, de aceea miscarile de trunchi se efectueaza cu amplitudine marita in toate planurile de miscare, la nivelul fiecarei regiuni. Pozitiile derivate (culcat inainte, lateral) sunt, de asemeni, folosite pentru corectarea deficientelor coloanei vertebrale si spatelui, toracelui si abdomenului, membrelor superioare si inferioare.

Pozitia atarnat - este singura pozitie fundamentala in care sprijinul se afla deasupra centrului de greutate. Aceasta pozitie se mentine prin forta musculara a membrelor superioare si a centurii scapulare; capul si gatul sunt usor inclinate inapoi, toracele proemina, abdomenul este supt si membrele inferioare sunt in usoara extensie.

Pozitia atarnat poate fi incompleta cand corpul mai pastreaza partial sprijinul pe sol -pozitia atarnat combinat. Totodata, ea se mai poate realiza pasiv cu ajutorul unor dispozitive de fixare a corpului (capastrul Glisson sau Sayre), situatie in care membrele si trunchiul sunt intinse pasiv pe verticala.

Aceasta pozitie poate fi executata la bara fixa inalta, la inele, trapez sau la scara fixa, corpul fiind vertical in jos, sau poate sa fie realizata pe un plan oblic (banca de gimnastica sau redresor universal).

Pozitia atarnat se foloseste pentru corectarea deviatiilor coloanei vertebrale si spatelui, deformatiilor abdomenului, membrelor supe­rioare si inferioare.

In afara acestor pozitii, exercitiile statice se mai pot folosi si sub forma exercitiilor izometrice, adica mentinerea unei pozitii corective sau hipercorective mai mult timp, impotriva gravitatiei sau a altor rezistente.

EXERCITIILE FIZICE DINAMICE   CU CARACTER CORECTIV

Exercitiile dinamice se pot realiza in gimnastica medicala sub forma miscarii active, libere sau legate, a miscarii active cu rezistenta. Exercitiile dinamice corective se pot sistematiza astfel:

Exercitii active de cap si gat, trunchi, membre superioare si
inferioare - executate liber sau cu ingreuiere;

Exercitii de respiratie cu caracter corectiv;

Exercitii aplicative cu caracter corectiv;

Exercitii de redresare - pasive, pasivo-active sau active;

Exercitii de relaxare a grupelor musculare contracturate sau scurtate.

Din grupa exercitiilor active fac parte, in primul rand, exercitii active cu segmentul deficient, precum si exercitii cu segmente invecinate, care amplifica miscarile corective ale deficientei primare.

Exercitiile active vor fi foarte bine localizate numai la segmentul deficient, pentru a nu crea alte deficiente compensatorii. Exemplu: pentru corectarea lordozei lombare se vor executa miscari de flexii ale trunchiului numai la nivelul regiunii lombare, coloana vertebrala toracala fiind fixata sau mentinuta in pozitii corective.

Aceste miscari pot fi executate cu ingreuiere - mingi medici­nale, bastoane, gantere etc. - sau impotriva unei rezistente manuale sau opuse fortei gravitatiei.

Exercitiile segmentelor invecinate deficientei principale vor intregi sau corecta exercitiul principal. Astfel, membrele superioare in lordoza lombara vor lucra in plan posterior, pentru a evita compensarea cifotica a coloanei vertebrale dorsale, in timp ce membrele inferioare vor fi duse, mentinute sau fixate in plan anterior, pentru corectarea pozitiei bazinului. De asemenea, aceste exercitii vor fi executate liber sau cu ingreuiere diferita.

In cadrul exercitiilor corective, miscarile pot fi executate ana­litic, dar cele mai bune rezultate se obtin atunci cand se executa exer­citii combinate.

Exercitiile de respiratie cu caracter corectiv se executa din
pozitii stabile. Se pot executa liber sau in timpul exercitiilor de trunchi
si membre superioare, din pozitii simetrice sau asimetrice care sa nu
stanjeneasca miscarile toracelui.

In general, exercitiile de respiratie se vor introduce la sfarsitul partii introductive si in partea fundamentala a lectiei, dupa exercitiile corective mai grele.

Exercitiile aplicative cu caracter corectiv. Exercitiile aplica-­
tive se folosesc pentru educarea sau reeducarea deprinderilor motrice
de baza. Dintre cele mai bune exercitii aplicative cu continut corectiv
sunt exercitiile de mers, exercitii de tarare, echilibru si suspensiuni.

Exercitii de mers corectiv sunt introduse in partea introductiva si finala a lectiei de gimnastica medicala. Se vor folosi numai acele exercitii de mers cu structura corectiva pentru deficienta primara. De exemplu: mers pe varfuri pentru corectarea cifozei, mers cu genunchii indoiti, trunchiul vertical pentru corectarea lordozei (mers ghemuit) etc.

Exercitii de tarare - se efectueaza din pozitii cu baza mare de sustinere si centrul de greutate foarte aproape de baza de sprijin. Aceste pozitii permit o localizare precisa a exercitiilor la nivelul seg­mentului deficitar si angreneaza in lucru grupe mari musculare. Exercitiile de tarare se executa din pozitiile fundamentale culcat, pe genunchi si sezand; dar si din pozitiile derivate ale acestora, executate simetric sau asimetric.

Exercitii de echilibru pot fi simple si asociate, cu purtari de obiecte usoare, determinand o solicitare simetrica a muschilor antagonisti.

Suspensiunile se pot realiza pasiv prin sustinerea greutatii corpului cu ajutorul diferitelor aparate sau pot fi realizate activ prin forta membrelor superioare.

Astfel, pot sa fie complete - cand se realizeaza pe verticala - sau incomplete - pe plan oblic sau cu sprijinul membrelor inferioare.

Suspensiunile active pot fi executate simplu sau combinate - cu miscari active (pendulari, rasuciri), cu redresari pasive-active.

Exercitiile de redresare constau din luarea unor pozitii corec­-
tive sau hipercorective si mentinerea lor o perioada de timp bine deter­
minata. Ele se pot executa pasiv sau activ. Trebuie subliniata importanta
mare a exercitiilor corective, atat in conditii de repaus, cat si in mers.

Redresarile pasive se pot insoti de tractiuni si presiuni imprimate asupra segmentului deficient de catre profesor sau de unele aparate mecanice, cum este aparatul Zander. De asemenea, se poate asocia cu suspensiunile. Cele mai bune redresari pasive se obtin din pozitia atarnat si culcat.

Redresarile active constau, de fapt, dintr-o autocorectare pro­gresiva a atitudinii corpului, imprimand si mentinand pozitii corective prin incercari repetate si insistente in fata oglinzii. Ele contribuie la formarea reflexului de atitudine corecta a corpului. Pozitiile cele mai indicate pentru executarea acestor exercitii sunt pozitiile stand si sezand.

In continuare, vom prezenta complexe de exercitii corective, pentru cele mai frecvente deficiente ale aparatului locomotor, care se intalnesc la varsta scolara.

Pornind de la faptul ca educarea atitudinii normale a corpului trebuie sa fie in permanenta in preocuparile profesorului de educatie fizica vom prezenta modul in care putem contribui la formarea si pas­area acesteia, precum si posibilitatile de corectare a atitudinii defi­ciente globale. Practicarea gimnasticii corective se poate realiza in centre specializate; tot in continuare, vom prezenta corectarea defi­cientelor coloanei vertebrale si spatelui, toracelui si abdomenului, membrelor superioare si inferioare.

Vrem sa subliniem ca apreciem aceste exercitii corective ca fiind numai orientative, de aceea le prezentam sub forma complexelor de exercitii, intrucat ele pot fi imbunatatite, schimbate si completate in concordanta cu varsta si posibilitatile copilului deficient, precum si cu cauza si evolutia fiecarei deficiente fizice.

FORMAREA SI EDUCAREA ATITUDINII CORECTE

Atitudinea corecta este o functie a corpului omenesc, care are la baza o serie de reflexe senzorio-motorii. Acestea au ca punct de plecare impulsurile receptionate de proprioreceptorii din tesuturile periarticulare, tendoane si muschi, precum si de interoreceptorii din piele si analizatorii vizuali sau acustico-vestibulari. Toate aceste excitatii se transmit structurii perceptive a scoartei cerebrale, care le retine si trimite pe cale motorie, efectoare, pana la nivelul maduvei spinarii, impulsuri prin intermediul carora se modifica starea de tonus a musculaturii corpului omenesc, necesara mentinerii in conditii diferite a aceleiasi atitudini. Deci, atitudinea corpului - corecta sau nu - se formeaza prin intermediul unor reflexe prin care individul isi mentine aceleasi raporturi intre segmentele sale, in conditii asema­natoare desfasurarii activitatilor statice si dinamice.

Procesul de educare a atitudinii corecte a corpului trebuie sa inceapa dupa varsta de 5 ani, adica varsta la care, terminandu-se mielinizarea fibrelor nervoase, se poate regla tonusul muscular si forma un reflex corect si stabil de atitudine corecta.

Masurile prin care se poate educa atitudinea corecta a corpului sunt numeroase si variate. Unele dintre ele se adreseaza intregului organism, altele numai aparatului locomotor si sistemului nervos; primele actioneaza indirect asupra functiei de atitudine corecta, cea­lalta se adreseaza direct elementelor pasive si active de care depinde atitudinea corpului.

Din prima grupa, fac parte toate masurile prin care se imbuna­tateste starea generala de sanatate si rezistenta a corpului, ca baza impotriva predispozitiilor si cauzelor care favorizeaza sau determina atitudinile deficiente.

Pentru educarea unei atitudini corecte, este utila organizarea ra­tionala a activitatii zilnice si evitarea oboselii. Parintii si chiar profe­sorii impun in foarte multe cazuri mentinerea indelungata a unor pozitii la banca sau masa de lucru, care solicita static muschii spatelui. Lucrul static prelungit este mai obositor decat lucru dinamic si favorizeaza luarea si mentinerea unor pozitii incorecte, deficiente. Pe

langa faptul ca sederea si activitatea Statica din banca scolara trebuie sa se desfasoare intr-o pozitie cat mai corecta, evitandu-se inclinarile, rasucirile si pozitiile asimetrice ale corpului si trunchiului, se impune chiar si organizarea petrecerii timpului liber.

Din cea de a doua grupa, fac parte factorii prin care putem sa educam reflexul neuromuscular de atitudine corecta, precum si tonificarea unor grupe musculare cu un rol preponderent in pastrarea atitudinii corecte a corpului (muschii peretelui abdominal si bazinului, a membrelor superioare si inferioare).

Vom prezenta, in continuare, un complex de exercitii, care, incluse partial sau integral in lectia de educatie fizica, pot contribui la educarea atitudinii corecte.

COMPLEXE DE EXERCITII PENTRU EDUCAREA ATITUDINII CORECTE A CORPULUI

Stand cu spatele lipit de un plan vertical (perete sau scara fixa), ducerea bratelor prin lateral sus, simultan cu indoirea genunchilor - pastrand spatele si bratele lipite pe planul vertical in timpul, executarii exercitiului.

Stand cu mainile pe sold - cu spatele lipit de perete, indoirea trunchiului spre dreapta si spre stanga -, trunchiul ramanand lipit de perete in timpul miscarii.

Stand cu mainile pe sold - cu spatele lipit de perete -, deplasare laterala spre stanga, cu doi pasi de galop -, mentinand spatele lipit de perete; aceeasi deplasare spre dreapta.

Stand cu un baston apucat inainte jos - ducerea bastonului sus, cu inclinarea usoara a trunchiului inainte.

Stand cu un baston mentinut la nivelul omoplatilor, coatele indoite, bratele lipite de torace, intinderea coatelor simultan cu indoirea genunchilor.

6. Stand cu genunchii indoiti, cu un baston mentinut la spate, trecut pe sub coate, trecerea prin saritura in departat, stand cu trunchiul usor aplecat inainte, inspiratie revenire - expiratie

Stand, spate in spate cu un partener, bratele lateral sus, de maini apucat, indoirea genunchilor, pastrand spatele lipit de al partenerului, atat la indoirea genunchilor, cat si la revenire.

Stand departat cu spatele lipit de un plan vertical, maini pe sold, indoirea trunchiului lateral, cu ducerea bratelor lateral pe planul vertical, inspiratie, revenire - expiratie.

9. Stand cu fata la scara fixa - cu piciorul drept intins, sprijinit pe sipca a 5-a, trecerea greutatii pe piciorul din fata, cu indoirea lui simultan cu ducerea bratelor lateral. In timpul executarii miscarii bratelor, piciorul din spate se mentine intins. Aceeasi miscare se executa cu sprijinirea piciorului stang.

Stand spate in spate cu un partener, maini pe sold, pas inainte, urmat de apropierea celuilalt picior; trunchiul si membrele superioare isi mentin aceeasi pozitie la revenire, cand segmentele corpului trebuie sa-si recapete acelasi contact ca la pozitia de plecare.

Stand cu spatele la scara fixa, mainile pe sold, indoirea genunchiului stang in fata, ducerea genunchiului lateral pana atinge scara fixa; spatele se mentine drept, piciorul de baza intins, iar cel indoit sprijinit cu varful la genunchiul piciorului de baza. Cand genunchiul este dus lateral, ridicarea pe varf a piciorului de baza, si revenire. Acelasi exercitiu cu piciorul opus.

Sezand incrucisat, cu mainile pe genunchi, ducerea capului in extensis cu tragerea umerilor inapoi-inspiratie, relaxare -expiratie.

Sezand departate cu palmele in sprijin pe sol, langa solduri, ridicarea bratelor prin lateral sus, inspiratie, simultan cu indoirea genunchilor la piept si extensia capului, revenire-expiratie.

14. Sezand cu spatele lipit de scara fixa, bratele in sus pe langa cap, mainile apucate deasupra capului, indoire laterala spre dreapta si spre stanga trunchiului, pastrand tot timpul contactul spatelui cu scara fixa

Pe genunchi, cu sprijin pe palme, indoirea coatelor simultan cu extensia capului si gatului cu inspiratie, revenire cu expiratie.

Pe genunchi, cate doi fata in fata cu trunchiul la orizontala, bratele intinse inainte, apucat reciproc la nivelul antebratelor, ducereatrunchiului in jos, simultan cu lasarea sezutei pe calcaie. In timpul executarii miscarii, mainile aluneca pe antebratele partenerului, mentinandu-se apucarea la nivelul palmelor.

Pe genunchi, cu spijin pe palme, trunchiul sub orizontala, bratele intinse mult inainte, mutarea succesiva a mainilor din aproape in aproape pe sol.

Culcat inapoi cu genunchii indoiti, talpile sprijinite pe sol, ducerea bratelor prin lateral sus - revenire.

Culcat inapoi pe sol sau pe o banca de gimnastica in lungul ei, cu bratele intinse in prelungirea corpului, tarare prin impulsul alternativ al picioarelor.

Culcat inapoi pe o banca de gimnastica cu genunchii indoiti la piept, tarare prin tractiunea alternativa sau simultana a bratelor, prin apucarea de marginile laterale ale bancii.

Culcat inapoi cu genunchii indoiti, talpile sprijinite pe sol - bratele asezate pe langa trunchi -, inspiratie profunda cu "sugerea' peretelui abdominal, simultan cu incercarea de a apropia umerii perfect de sol, inspiratie, revenire - expiratie.

Culcat inainte pe banca de gimnastica, cu jumatatea superioara a trunchiului in afara suprafetei de sprijin, mainile sprijinite pe partea laterala a bancii de gimnastica, extensia trunchiului simultan cu ducerea bratelor lateral sus - inspiratie, revenire - expiratie

Atarnat cu fata la scara fixa, genunchii indoiti si varfurile picioarelor sprijinite pe sipca corespunzatoare, intinderea genunchilor cu ducerea bazinului inapoi si inclinarea trunchiului inainte, capul si gatul in extensie - revenire.

Atarnat cu spatele la scara fixa, indoirea si intinderea genunchilor la piept - pastrand trunchiul lipit pe verticala.

Atarnat cu spatele la scara fixa - pendularea dreapta-stanga a membrelor inferioare.

Mers pe varfuri cu mainile la ceafa, coatele trase mult inapoi, privirea inainte.

Mers cu mainile pe sold, ridicarea alternativa a genunchilor la piept.

Mers cu mainile pe sold, la trei pasi, ducerea alternativa a unui picior in extensie, simultan cu ducerea bratelor lateral.

Mers - ducerea in cerc a bratelor spre inapoi cu oprire, indoirea genunchilor si balansarea bratelor inapoi revenire cu bratele sus.

Mers - In trei pasi, indoirea si intinderea alternativa a unui genunchi inainte, lateral si in spate.