Primul ajutor in hemoragii

PRIMUL AJUTOR IN HEMORAGII

Omul adult, de talie medie, are in corpul sau circa 5 litri de sange, din care, 4 litri circula iar un litru se afla depozitat in ficat, muschi, splina. Circu­latia sangelui se produce intr-un sistem inchis, for­mat din inima si vasele de sange. "Deschiderea' sis­temului circulator printr-un proces distructiv, ia orice nivel al sau, duce la hemoragie.

Cauza cea mai frecventa a hemoragiei o formeaza traumatismele (de orice fel). Dupa vasul din care se scurge sangele, hemoragia poate fi: arteriala (sange rosu-deschis, oxigenat, care tasneste ritmic, o data cu bataile inimii); venoasa (sange rosu-inchis, incar­cat cu bioxid de carbon, care curge in valuri, inundand rana); capilara (sange rosu care musteste).

Dupa locul unde se scurge sangele se deosebesc: hemoragia externa (sangele apare la suprafata cor­pului); hemoragie interna (intr-o cavitate inchisa); hemoragia exteriorizata (intr-un organ care comu­nica cu exteriorul) si hematomul (sangele se scurge in tesuturi).

Gravitatea unei hemoragii tine, in primul rand de cantitatea sangelui varsat, din acest punct de vedere, deosebindu-se hemoragii mici (pana la jumatate de litru), mijlocii si mari (de la o treime pana la juma­tatea cantitatii aflate in corp).

Hemoragiile externe sau cele care se exteriori­zeaza, sunt vizibile si pot fi recunoscute usor. Mai greu de recunoscut sunt hemoragiile interne. Palidi­tatea neobisnuita a bolnavului, poate indica o astfel de hemoragie. Aceasta se doreste ingustarii calibrului vaselor de sange din piele, ca o reactie de apa­rare a organismului impotriva hemoragiei. In hemo­ragiile mari, pielea devine alba ca ceara.

Primul organ care sufera din cauza lipsei sangelui este creierul. Anemia scoartei cerebrale se tra­deaza prin ameteli, vajaituri in urechi, lesin, agita­tie, neliniste, uneori convulsii ale muschilor corpului.

Oprirea unei hemoragii, care poarta numele de hemostaza, poate fi spontana (hemoragia inceteaza de la sine), provizorie (ceea ce priveste primul aju­tor) si definitiva.

Hemostaza spontana (posibila in hemoragia capilara si a vaselor mici), are la baza doua procese de aparare ale organismului: micsorarea calibrului vaselor si coagularea sangelui. Cheagul astupa, ca un dop, spartura vasului ingustat.

Hemostaza provizorie (necesara ori de cate ori sangerarea nu se opreste spontan), are scopul sa in­trerupa hemoragia din momentul accidentului si pana cand accidentatul ajunge pe masa de operatie. Ea se realizeaza, fie prin apasarea pe artera intr-un punct situat intre inima si rana, fie prin compresiunea cir­culara a tesuturilor (fiind astfel comprimate si vasele de sange).

Hemostaza definitiva este realizata de medic prin interventie chirurgicala.

In hemoragia externa, masurile de prim ajutor difera dupa cantitatea si viteza cu care se pierde sangele. Pentru obtinerea hemostazei in hemoragia capilara (cand sangele musteste din rana sau se pre­linge usor) ajunge, de regula, un pansament compresiv. Rana se panseaza cu un numar mai mare de comprese, peste care se pune un strat de vata mai gros. Peste pansament se trage apoi o fasa stransa. Uneori hemoragia inceteaza prin simpla spalare a ranii cu apa oxigenata.

Cand sangele tasneste sau curge in valuri sunt la dispozitie trei metode de hemostaza provizorie: apa­sarea arterei pe un plan osos (intre inima si rana), compresiunea circulara si compresiunea arterei prin flexiunea fortata a membrelor.

Apasarea arterei pe un plan osos, pretinde cateva cunostinte elementare de anatomie si presupune o oarecare forta. Pentru hemoragiile capului se com­prima artera carotida pe fata antero-laterala a gatului spre baza acestuia. In adancime exista un pian osos, iar artera se simte batand.

Cand hemoragia se afla la un umar sau la brat se apasa artera subclaviculara, patrunzand cu degetele deasupra claviculei si comprimand artera pe arcul osos al primei coaste. Pentru plagile bratului se comprima artera axilara in axila (subsuoara).

Hemoragia la antebrat poate fi oprita temporar prin comprimarea arterei umerale la brat. Artera trece pe fata interna a bratului, avand dedesubt planul dur al osului humerus.

Cand plaga se afla la mana, apasam arterele radiala si cubitala pe fata anterioara a antebratului, in dreptul pumnului (la nivelul unde se ia pulsul).

Pentru hemoragiile coapsei se apasa artera femurala la locul unde se indoaie coapsa pe abdomen (in dreptul plicii inghinale sau al stinghiei). De acolo artera se continua pe fata anterointerna a coapsei, avand dedesubt osul femur. Ea poate fi comprimata usor, in caz ca locul hemoragiei se afla in apropierea genunchiului sau la gamba. In cazuri extreme poate fi apasata si artera aorta abdominala.

Hemostaza prin apasarea arterei este o masura temporara si de prima urgenta. Ea nu se poate apli­ca in timpul transportului accidentatului. Persoana care o executa oboseste repede, de aceea trebuie sa se recurga urgent la compresiunea circulara a tesutu­rilor (cand este vorba de membre).

Compresiunea circulara se face cu ajutorul unui garou (un tub de cauciuc) care sa inconjure bratul, antebratul, coapsa sau gamba, sa le stranga circular si sa se innoade.

Tubul de cauciuc are avantajul ca este elastic In lipsa, se poate intrebuinta o camera de bicicleta, orice cravata, centura, braul etc. Garoul se aplica mai sus de rana (intre inima si locul hemoragiei). Sub garou se pune o bucata de panza sau de stofa, pentru a nu se rani pielea. Strangerea se obtine prin innodarea sau rasucirea capetelor garoului {eventual cu ajutorul unui betisor). Semnul unei mai bune com­presiuni este incetarea hemoragiei. Spre extremita­tea membrului pe care s-a aplicat garoul, pielea si unghiile devin palide; daca se albastresc, garoul nu este bine strans.

Datorita compresiunii, tesuturile nu mai primesc sange; de aceea garoul nu poate fi lasat pe loc mai mult de o ora. In acest timp, accidentatul trebuie sa ajunga in situatia de a i se putea face hemostaza definitiva. In cazuri rare, cand transportul dureaza mai mult, trebuie slabit - din timp in timp - garoul, dand posibilitate membrului sa primeasca sange oxigenat. Desfacerea garoului se face lent, nu dintr-o data altfel bolnavul este supus la soc. Pe timpul sla­birii garoului se apasa pansamentul cu palma, comprimand plaga. Daca victima nu este insotita la spi­tal, de garou se -va prinde un bilet pe care se va nota ora exacta la care s-a aplicat. Nerespectarea acestor norme poate avea urmari grave, pana la amputarea membrului pe care s-a aplicat garoul.

Compresiunea arterei in flexiune fortata, poa­te inlocui garoul in anumite imprejurari. Pentru he­moragiile coapsei se aplica un sul de tifon (sau de panza), dupa care se indoaie puternic gamba pe coapsa si coapsa pe abdomen, fixand totul in aceasta pozitie cu ajutorul unei basmale. Pentru hemoragiile gambei sau piciorului, se aplica sulul in indoitura genunchiului, se indoaie bine gamba pe coapsa si se fixeaza pozitia. La fel se procedeaza la indoitura cotului, in caz de hemoragie a mainii si antebratului.

In hemoragia interna sau exterioara, obligatoriu, se vor lua urmatoarele masuri :

Bolnavul va fi culcat in pat sau pe o patura moale, fiind sfatuit sa nu tipe, sa nu se agite, ci sa stea cat mai linistit cu putinta. Repausul absolut duce adesea la oprirea hemoragiei.

Este anuntat imediat medicul sau se iau ur­gent masuri de transport.

Daca hemoragia este mare, se aseaza capul victimei mai jos decat restul corpului, pentru ca creierul sa primeasca sange suficient.

Incaperea se aeriseste bine, pentru ca bol­navul sa inspire aer bogat in oxigen.

Hemoragia nazala poate fi oprita in felul ur­mator : bolnavul este asezat pe scaun, la umbra, cu capul dat pe spate, rezemat de spatar, cat mai departe de soba sau calorifer; se desface camasa la gat, cra­vata, centura. Va fi sfatuit sa-si apese nara cu dege­tul. Daca hemoragia nu se opreste, se introduce in nara un tampon de vata muiat in apa oxigenata sau in solutie de antipirina 10% (3 comprimate dizol­vate intr-o lingura de apa).

Scoaterea tamponului se va face incet, cu multa grija, iar bolnavul va fi oprit sa-si sufle nasul, pentru a nu starni din nou hemoragia.