Particularitati ale travaliului

Particularitati ale travaliului

Aspecte fiziologice ale travaliului - fazele nasterii

Definitie: Travaliul cuprinde totalitatea fenomenelor mecanice, biochimice si biofizice ce stau la baza procesului de expulzie a fatului si a anexelor sale din uter prin filiera pelvi-genitala, fenomene ce sunt dominate de dinamica uterina, de contractia uterina.

Cunoasterea parametrilor normali de desfasurare a travaliului ofera posibilitatea corectarii in timp util a diverselor anomalii, evitandu-se astfel multe complicatii materno-fetale si contribuind la scaderea riscului legat de actul nasterii.

Prin travaliu normal (eutocic), intelegem nasterea pe cai naturale, in prezentatie longitudinala (craniala flectata), a unui fat la termen (38-42 saptamani), de greutate medie statistica specifica tipului de populatie dat, in timp optim, fara complicatii materno-fetale si fara interventie farmacodinamica sau instrumentala. Parametrii normali de timp pentru o primipara sunt de 10-12 ore iar pentru o multipara de 6-8 ore. Greutatea medie fetala a populatiei tarii noastre este de 3000 grame.

Prin travaliu anormal (distocic), intelegem travaliul care, datorita viciilor de prezentatie, distociilor mecanice si ale anexelor, precum si suferintei fetale, nu se incadreaza in parametrii mecanici de timp sau necesita interventia de dirijare farmacodinamica, obstetricala sau chirurgicala pentru corectarea si terminarea procesului nasterii. Travaliul distocic reprezinta unul dinre elementele principale ce agraveaza indicele de morbiditate si mortalitate infantila si de aceea, corectarea travaliului distocic reprezinta elementul ce sta la baza imbunatatirii asistentei la nastere.

Travaliul prematur reprezinta intreruperea cursului sarcinii inainte ca fatul sa ajunga la termen dar dupa ce acesta a depasit data viabilitatii sale, fiind deci vorba de un fat ce se poate adapta la viata extrauterina. Termenul de travaliu prematur se foloseste de obicei pentru intreruperea sarcinii intre a 28-a si a 37-a saptamana de gestatie.

Travaliul postmatur este travaliul care apare dupa termen sau mai corect spus, dupa data cand se asteapta ca femeia sa nasca. Termenul este putin precis, datorita faptului ca situatia este dificil de evaluat datorita multiplelor elemente subiective ce intervin in aprecierea datei probabile a nasterii.

1.1. Determinismul travaliului

De data relativ recenta, declansarea travaliului a fost atribuita modificarilor hormonale materne, reprezentate de scaderea progesteronului si cresterea ocitocinei.

Astazi se admite ca determinismul travaliului este mult mai complex, in declansarea travaliului intervenind numerosi factori din domenii foarte diferite, care evolueaza paralel. Fenomenele care intervin in declansarea travaliului sunt variate:

fenomene imunologice, antrenand respingerea oului de catre organismul matern in special ca urmare a disparitiei proceselor imunologice speciale - toleranta imunologica si facilitarea imunologica;

fenomene hemodinamice, antrenand o modificare a circulatiei utero-placentare;

fenomene biochimice: cresterea proteinelor contractile de tip actomioza;

fenomene pur mecanice: distensia uterului, in special a zonei segmentare si cervicale;

fenomene psihice;

fenomene hormonale, de origine materna, placentara si fetala.

Interventia unei modificari patologice a uneia dintre aceste verigi va afecta atat evolutia sarcinii, cat si declansarea si desfasurarea travaliului.

Travaliul se caracterizeaza prin cresterea progresiva in frecventa, durata si intensitate a contractiilor uterine, care produc treptat stergerea colului uterin cu coborarea partii prezentate la nivelul pelvisului. Este necesara o forta suficient de mare pentru a face sa dispara canalul cervical iar orificiul colului sa se deschida pana la un diametru de aproximativ 10 cm si sa permita expulzia fatului care cantareste in medie 3 kg. Aceasta forta este reprezentata de contractia muschiului uterin la care se adauga ulterior si presiunea muschilor abdominali ce faciliteaza golirea continutului uterin.

Starea in care muschiul uterin incepe sa se contracte ritmic, exercitand presiuni asupra continutului sau, cu modificari consecutive ale colului, este cunoscuta sub numele de travaliu.

Diagnosticul de travaliu: Pentru a afirma ca nasterea a inceput cu adevarat este necesar sa se produca dilatarea colului uterin. Ca sa se realizeze acest deziderat, contractiile uterine trebuie sa se succeada ritmic la un interval de cel putin 10 min., sa aiba tendinta sa survina la intervale cat mai scurte si cu intensitate marita iar la examenul obstetrical sa se constate o dilatatie a colului uterin de cel putin 1-2 cm. In aceasta situatie putem afirma ca travaliul este declansat.

1.2. Etapele nasterii

	Etapa I

Faza initiala (latenta)

Etapa III

Etapa II

Faza activa

Fig.nr.10 Etapele nasterii

Etapa I. Travaliul

Simptomele si semnele travaliului adevarat: Cateva semne pot evoca debutul travaliului si iminenta lui. Acestea sunt:

a)     contractiile uterine dureroase,

b)     eliminarea dopului mucos,

c)     ruptura spontana a membranelor,

d)     stergerea si dilatarea colului uterin.

a) Contractiile uterine dureroase: Uterul prezinta contractii neregulate si dureroase pe tot parcursul sarcinii (contractiile Braxton-Hicks). Travaliul se recunoaste prin schimbarea caracterului contractiilor: ele apar spontan, devin dureroase si sunt ritmice. Mai intii distantate, putin intense, scurte, frecventa lor, intensitatea si durata lor vor creste progresiv. Mana plasata pe abdomen percepe o duritate caracteristica a uterului. Contractiile vor antrena rapid modificarile colului, care devine mai scurt, mai moale, mai permeabil. Contractiide se succed la un interval de 10-15 min, cu o perioada de relaxare a uterului de aproximativ 5 min., apoi creste gradul in frecventa, durata, intensitate, devenind din ce in ce mai dureroase. La inceput, durata contractiilor este de aproximativ 20-30 sec., la un interval de 10 min, apoi ajung la o durata de 60-90 sec, la un interval de 2-3 min.

Durerile travaliului sunt probabil cauzate de ischemia muschiului uterin datorata compresiunii vaselor din peretele uterului, realizand un fenomen asemanator cu claudicatia sau angorul coronarian. Intermitenta contractiilor este foarte importanta pentru mama.

b) Eliminarea dopului mucos: Acesta consta in eliminarea la nivelul vulvei a unei scurgeri din col, de tip glera sanghinolenta, care obtura canalul cervical in timpul sarcinii. Ea poate aparea spontan, dupa cateva contractii sau poate fi remarcata pe degetul examinatorului. Aceasta emisie izolata precede uneori, cu cateva ore, intrarea in travaliu.

c) Ruptura spontana a membranelor: Se manifesta printr-o scurgere brusca la nivelul vulvei, a unei cantitati importante de lichid amniotic. Aceasta scurgere persista mai mult sau mai putin discret si adesea este favorizata de schimbarile de pozitie sau tuseu vaginal.

d) Stergerea si dilatarea colului uterin: Sub influenta contractiilor uterine transmise prin intermediul segmentului inferior, cervixul se deschide inglobandu-se in corpul uterin, devenind un orificiu care se dilata progresiv. Dilatarea colului este faza cea mai lunga si reprezinta aproape 8-9 ore din durata nasterii.

Dilatatia colului decurge in doua etape: o faza de latenta, in care are loc stergerea colului si dilatatia sa lenta pana la 3-4 cm, urmata de o faza activa in care dilatatia are loc rapid. Ritmul normal al dilatatiei este de 1 cm/ ora la primipare si 1,2 cm/ ora la multipare. In aceasta perioada mama ramane in pat in decubit lateral, sezand sau se poate deplasa. Ortostatismul favorizeaza angajarea prin adaugarea greutatii fatului la forta contractiilor uterine.

II. Perioada de expulzie a fatului

Reprezinta pentru fat faza cea mai critica a nasterii. Ea incepe in momentul dilatatiei complete a colului si se termina cu nasterea copilului. Poate dura 30 min - 2 ore la primipare (media de 50 min.) si 5 - 30 min. la multipare (media de 20 min.).

Aceasta incepe odata cu completarea dilatatiei colului, care nu se mai palpeaza intre prezentatie si peretii vaginului. In acest moment poate surveni o scurta perioada de repaus uterin, care poate dura pana la 1 ora. Dupa reluarea contractiilor, parturienta simte nevoia sa faca eforturi expulzive.

III. Delivrarea sau perioada de expulzie a placentei si a membranelor

Are o durata de 15 - 30 min. (maxim 60 min.) si se desfasoara in trei faze:

repausul fiziologic (5 min.) in care nu au loc contractii uterine,

decolarea placentei (20 min.) in care au loc contractii de 20 - 30 sec la 4 - 5 min. cu o sangerare de 200 - 300 ml,

eliminarea placentei in vagin (5 min.)

Dupa delivrare uterul se contracta, formand globul de siguranta al lui Pinard.

Lehuzia defineste si delimiteaza perioada de timp in care dispar fenomenele locale si generale care au dominat gestatia si parturitia. Dureaza urmatoarele 6-8 saptamani dupa nastere, adica pana la reluarea ciclicitatii lunare a tuturor componentelor aparatului genito-urinar.

1.3. Consideratii anatomo-functionale asupra filierei musculo-aponevrotice perineale in relatie cu mecanismul normal al nasterii

La nivelul filierei musculo-aponevrotice, obstacolul care se opune progresiunii prezentatiei, dupa ce va fi depasit colul uterin prin forta contractiilor uterine, este planseul perineal format indeosebi de portiunea inferioara a vaginului, limitata de portiuni succesive care se opun progresiunii prezentatiei. Traversarea lor imparte si travaliul in doua perioade diferite:

• Perioada de dilatatie: se termina cu deschiderea colului - dilatatie completa.
• Perioada de expulzie a fatului: se termina cu depasirea celui de-al doilea obstacol - perineul.

Primul obstacol este cel mai greu de invins, fiind depasit numai prin forta contractiilor uterine si a presei abdominale voluntare.

In confruntarea prezentatiei cu segmentele excavatiei pelvine, un rol important il au, asadar, si formatiunile anatomice mari care trebuiesc strabatute. Aceste structuri au implicatii in evolutia prezentatiei prin canalul pelvi-genital constituind cand obstacole, cand parghii pentru orientarea in diametrele mai usor de traversat ale diverselor etaje din excavatia pelvina.

Odata coborat in excavatie, in cazul prezentatiilor craniene, craniul se va sprijini pe planseul format din muschii ridicatori anali. Aceasta situatie va declansa un efect de screamat. In acest context, perineul va fi un planseu strabatut pe linia mediana inapoi de anus si inainte de fanta vulvara. Vulva va privi aproape direct inainte.

In mecanismul nasterii, odata depasit canalul osos al stramtorii superioare, prezentatia se confrunta cu planurile musculare. In excavatie, orificiul muscular perivulvar - orientat dinainte inapoi - comanda rotatia prezentatiei angajate in axul mare al acestui orificiu, determinand totodata degajarea in diametrul antero-posterior al stramtorii inferioare. Cu alte cuvinte, expulzia fatului presupune in primul timp fenomene de ampliatie a tuturor acestor formatiuni musculo-aponevrotice, cu distensie progresiva a fibrelor musculare si aponevrotice ale perineului posterior.

Cand acestea ajung la distensia maxima, sfincterul anal se deschide, coccisul este refulat inapoi, perineul posterior se bombeaza din ce in ce mai mult, proiectand vulva in sus, astfel incat orificiul vulvar ajunge aproape orizontal.

In al doilea timp, cu ocazia expulziei propriu-zise, prezentatia depaseste stramtoarea inferioara osoasa si se aseaza sub simfiza. Sub presiunea contractiilor, se orienteaza catre zona de minima rezistenta a perineului, adica orificiul vulvar. In acest mod prezentatia isi modifica pentru ultima data directia si descrie o curba in jurul simfizei, proptindu-se pe perineul posterior pe care il destinde la maxim. Celelalte segmente ale mobilului fetal vor beneficia in expulzie de perineul destins de prezentatie.

2. Functiile durerii in travaliu

Nasterea fiziologica se afla in stransa legatura cu experimentarea durerii.

Stimulii senzitivi periferici ai durerii sunt:

     Intinderea si microlacerarea cervixului

     Intinderea segmentului uterin inferior

     Intinderea ligamentelor si organelor tubo-ovariene

     Compresia nervilor plexului lombosacrat

     Compresia articulatiilor pelvine

     Ischemia uterului determinata de acidoza metabolica, hiperactivitatea uterului sau spasmul uterin

Una dintre caracteristicile travaliului fiziologic este ritmicitatea. Ritmul este dat de cresteri si descresteri, de accelerari si decelerari. Si, de asemenea, este individual.

Acest lucru inseamna ca travaliul este determinat de personalitatea si experienta persoaneli care va naste. Travaliul este de asemenea, foarte imprevizibil. Durerea este aspectul nasterii in care ritmicitatea este cea mai bine reprezentata. Durerea in sarcina este intermitenta. Unul dintre marile secrete ale fiziologiei travaliului consta in acest caracter intermitent.

2.1. Functiile fizice ale durerii

1. Durerea ca ghid in desfasurarea travaliului si ca protector al mamei si copilului

Functia fiziologica a durerii este de a proteja corpul, prin trimiterea de semnale care sa avertizeze asupra posibililor agresori, astfel incat sa putem actiona pentru a ne proteja de pericol.

Actiunea este cheia.[8]

Nasterea este un paradox fiziologic. Femeia, pentru a aduce pe lume o viata noua, trebuie sa se opuna propriului corp. Ea trebuie sa indure un atac visceral din partea propriului copil, ceea ce este impotriva oricarui principiu de autoconservare.

Acest atac perceput asupra integritatii ei, pune corpul femeii in stare de alarma, semnaland pericolul prin intermediul durerii si inducand reactii fiziologice de aparare.

Pentru femeie, momentul nasterii reprezinta, intr-un anume fel, o dilema intre sentimentul de autoconservare si cel de autoabandon. Procesul prin care femeia isi "deschide" corpul pentru copil, precum si presiunea puternica ce se exercita asupra articulatiilor sale si asupra nervului sacrat, nu este, de fapt, lipsit de pericol, atat pentru mama, cat si pentru copil.

Durerea devine astfel, un ghid extrem de valoros in avertizarea mamei si copilului asupra unui pericol, oferind femeii posibilitatea corectarii posibilelor situatii periculoase prin declansarea unui raspuns instinctiv.[9]

In contextul travaliului, fiecare actiune a femeii se traduce prin "a ataca", a se misca impotriva a ceva, impotriva "pericolului". Din perspectiva feminina a fiziologiei, lupta inseamna abandon, deschidere. Cel mai important raspuns fiziologic la durerile din travaliu este miscarea. Libertatea miscarii va permite femeii sa adopte instinctiv pozitii in care rezistenta si compresiunea se reduc. In acest fel femeia se protejeaza impotriva afectarii pelvisului, cervixului, a perineului, protejand in acelasi timp fatul de pozitii neadecvate, care pot dezvolta o presiune excesiva asupra capului lui. Actionand in acest fel, femeia poate reduce in acelasi timp nivelul de stres al copilului si propria ei suferinta.

2. Durerea ca stimulator endocrin

Oxitocina necesara declansarii travaliului este produsa mai intii de catre fat, ca urmare a modificarilor hormonale fetale si placentare, fiind produsa ulterior si de catre mama. Stimularea cervixului, cauzata de activitatea fetala si uterina va determina eliminarea initiala a oxitocinei. In acest moment, contractiile prodromale sunt inca neregulate si inconstante.[11]

Pentru ca organismul sa intre in faza cea mai activa, caracterizata de contractii lungi si puternice, corpul are nevoie de stimulare regulata, in raport cu productia constanta si in crestere de oxitocin. Aceasta stimulare regulata este oferita de durerea intermitenta. Durerea creaza momentan varfuri ale stresului acut pentru femeie.

Corpul ei va reactiona prin cresterea productiei de catecolamine, care produse in timpul acestor varfuri, va determina un raspuns paradoxal de producere a oxitocinei, stimuland in acelasi timp producerea de endorfine.

Acest proces declanseaza cresterea gradata a contractiilor, impreuna cu o si mai mare toleranta la durere. Cand catecolaminele, pe de alta parte, sunt produse constant, inhiba producerea de oxitocin si endorfine. Acest lucru ar putea avea ca efect incetinirea travaliului si prelungirea contractiilor prodromale , fara a determina un travaliu activ, accentuand astfel durerile.

In multe cazuri de travalii "inghetate" la 3 cm de dilatare, se poate observa o stare permanenta de tensiune a mamei, adesea acompaniata de simptome produse de stimularea excesiva a sistemului nervos simpatic. Luind in considerare aceste fapte, putem aprecia ce rol fundamental joaca durerea in procesul nasterii.[13]

Tradusa in practica, aceasta constientizare trebuie sa atraga mai mult atentia asupra pauzelor dintre contractii. Relaxarea completa dintre contractii permite femeii sa reintre intr-o stare lipsita de stress, intr-o stare de calm. Aceasta stare usureaza activarea sistemului vegetativ parasimpatic, permitand astfel corpului femeii sa se pregateasca pentru o noua productie de catecolamine si in secundar de oxitocina.

Oxitocina stimuleaza secretia de prolactina, cu rol important in protejarea metabolismului fetal pe perioada travaliului, usuranduti trecerea spre viata extrauterina. Prolactina stimleaza de asemenea, secretia de endorfine. Femeia dispune in acest fel de patru surse de endorfina (calmante endogene): catecolamine, oxitocina, prolactina si sistemul nervos parasimpatic, toate interactionand cu corpul femeii in pauzele dintre contractii.

Deoarece endorfinele stopeaza contractiile, ele sunt responsabile cu ritmul travaliului.

Cooperarea armonioasa dintre cele doua sisteme autonome este importanta in mod special in travaliu. Sistemul simpatic este de fapt responsabil cu declansarea contractiilor uterine, in vreme ce sistemul parasimpatic regleaza distensia segmentului inferior al uterului si a cervixului. Cand cele doua sisteme nu actioneaza armonios, apare riscul crescut de contractii spastice care nu produc dilatare, apare riscul de distocie dintre corp si cervix, precum si hipotonia uterina cu asa-numita "dilatare pasiva" si durere neproductiva. Alternarea armonioasa a celor doua sisteme este favorizata de corecta alternare dintre durere si relaxare.

Un alt aspect important al dureri ca stimulator endocrin, se refera la productia de endorfine.

Functia endorfinelor nu este numai de a reduce durerea, ci si de a o induce, in cea de-a doua parte a dilatatiei, o stare alterata de constientizare, similara cu starea de hipnoza. Aceasta stare faciliteaza inhibarea laturii cortical-rationale a creierului, permitand functiilor sistemului autonom sa preia controlul. Mai mult, permite femeii sa-si  abandoneze complet ego-ul si propriile limite, conducind la dilatarea completa si delivrarea fatului. In momentul culminant al nasterii, cand fatul este eliminat iar stimularea durerii inceteaza, nivelul de endorfine din corpul matern este atat de ridicat, incat femeia va experimenta momente de extaz.

Endorfinelor le este atribuita si calitatea formarii dependentei si legaturii dintre copil si mama. Atasamentul este solul unde un copil prinde radacini, creste si traieste. Nasterea fiziologica stabileste in acest fel fundamentul pentru supravietuirea si dezvoltarea ulterioara a copilului.

2.2. Functiile psihice ale durerii

1. Functiile psihologice ale durerii ca expresie a dureii psihice a separarii

Unul dintre cele mai solicitante momente ale nasterii este acela al separarii de copil. Copilul este perceput de femeie atat ca parte a sa, cat si ca individ de sine statator. Despartirea de o parte a noastra sau de cineva drag si apropiat, va fi intotdeauna un proces dureros. La nastere, aceasta separare este in parte dorita, in parte temuta.

In acest context durerea are un rol dublu. Pe de o parte, forteaza femeia spre o separare necesara, nelasand loc de ezitari. Cum multe dintre femei nu-si vor asuma probabil niciodata de bunavoie acest proces al despartirii, durerea le va juta sa constientizeze inevitabila necesitate a nasterii, concentrandu-le toata atentia asupra acelei parti a corpului care este cea mai implicata in acest proces. Pe de alta parte, durerea psihologica devine expresia durerii emotionale a despartirii.

Durerea intermitenta, ritmul travaliului cu accelerarile si incetinirile tranzitorii, marcheaza timpul. In procesal separarii timpul este important si individual.

2. Durerea ca element al transformarii personale

Resimtirea unei puternice dureri fizice si psihice genereaza frica si anxietate. A o indura atat de multe ore reprezinta o mare provocare pentru forta unei femei. Acest proces induce o criza existentiala in care vor fi mobilizate toate resursele femeii.

Aceasta criza va impinge femeia spre limitele extreme, spre punctul in care femeia este sigura ca si-a epuizat toate resursele interne. Acest moment corespunde de  obicei cu "abandonul", cand femeia afirma "Nu mai pot face asta!" Si totusi este exact momentul in care femeia devine capabila sa se abandoneze energiilor puternice care ii strabat corpul.

Predarea, in acest caz, se traduce prin trecerea dincolo de propriile limite; reprezinta de fapt ultimul pas in desfasurarea travaliului si a nasterii, cand se activeaza noi resurse in interiorul femeii.

Forta ei este rezultatul acestei experiente, statusul ei personal si social schimbandu-se pentru totdeauna. Aceasta incredibila forta rezultata din experimentarea propriilor limite ii va creste femeii increderea in sine, echipand femeia cu atributele necesare pentru a deveni parinte si indrumator pentru copilul ei.

2.3. Functiile afective ale durerii

Nivelul ridicat de endorfine produs de travaliu si profunda experienta emotionala indusa de durere stimuleaza sistemul limbic al creierului primar, care este responsabil cu functiile afective ale creierului. Endorfinele vor induce mamei "o stare senzitiva" fata de nastere si fata de copil. Acestea ii vor permite femeii sa-si concentreze toate instinctele si simturile asupra nasterii iminente, permitandu-i astfel sa-si intampine instinctiv copilul. Acest tip de legatura se stabileste la cel mai intim nivel psihic al mamei si copilului. Este instinctiv, biologic si indisolubil. Acest lucru nu are loc in cazul nasterilor sub analgezie. Starea senzitiva este foarte similara cu "a fi indragostit". De fapt, femeia este programata "sa se indragosteasca" de copilul ei. In concluzie, putem vedea cum placerea de a avea un copil si de a-l ingriji provine din aceasta experienta psihologica a durerii, ca si de altfel dorinta de a mai avea un alt copil.

3. Nevoile femeii gravide in travaliu

Intuneric si singuratate: gravida trebuie ca in perioada travaliului activ sa stea singura, intr-o incapere luminata discret. Lumina puternica precum si prezenta in camera a mai multor persoane, inafara sotului/ partenerului ei, o pot impiedica sa se concentreze, pentru a face fata contractiilor dureroase. Nici prezenta unui personal prea numeros nu este indicata, in camera ei nefiind permis sa intre altcineva inafara moasei si a obstetricianului care se ocupa de ea, numai daca este strict necesar.

Prezenta mai multor persoane, ca si nerespectarea nevoilor de lumina discreta si singuratate pot sa deranjeze si sa perturbe foarte mult gravida, influentand desfasurarea travaliului ei.

Liniste: zgomotul care este frecvent intalnit in spitale sau maternitati ar trebui sa fie contracarat atat prin inchiderea usilor salonului in care gravida sta, dar si printr-un comportament adecvat al personalului medical care trebuie sa evite conversatiile cu voce ridicata pe culoarele spitalului si sa adopte o voce calma in relatia cu femeia insarcinata.

Confortul fizic: gravidei trebuie sa ii fie permis sa stea in pozitiile care sunt cele mai comode pentru ea, urmand sa aiba pentru aceasta, la indemana, perne pentru pozitia semisezand in pat, pe scaun, pe mingea de travaliu.

Ea trebuie sa aiba posibilitatea sa se hidrateze in timpul travaliului, respectiv in perioada dintre doua contractii. De asemenea sotul/ partenerul trebuie sa o ajute sa-si schimbe pozitia cat mai des pentru a-si mentine o buna circulatie. Periodic ea trebuie sa mearga la toaleta.

Relaxarea fizica: in timpul travaliului pot aparea tensiuni in diferite parti ale corpului gravidei care pot fi inlaturate fie indemnand femeia insarcinata sa-si relaxeze muschii respectivi, fie aplicand "touch masajul" adica un masaj de atingere usor, pe partile contractate, pentru atenuarea lor.

Controlul respiratiei: din cauza panicii create de frica de contractii, poate apare o respiratie rapida care in timpul travaliului poare duce la hiperventilatie, cu afectarea status-ului de sanatate al fatului. De aceea este bine ca gravida sa poata sa-si asculte respiratia linistita, ritmica, abdominala, ceea ce nu se poate obtine decat prin relaxare.

Rolul sotului sau al partenerului in controlul respiratiei gravidei este extrem de important, el fiind cel care poate sesiza primul daca gravida respira prea repede sau isi tine respiratia. Cheia unei respiratii bune este relaxarea, pentru ca o respiratie normala reflecta o buna relaxare.

Ochii inchisi si aparenta somnolenta: sunt o garantie ca gravida este relaxata mental si fizic si ea nu va fi perturbata, acest lucru ajutand-o sa se concentreze asupra comenzilor pe care le primeste din interiorul corpului in timpul travaliului si carora incearca sa le faca fata.