RELATIA TERAPEUTICA ASISTENT - PACIENT IN SPITALELE DE PSIHIATRIE

RELATIA TERAPEUTICA ASISTENT - PACIENT
IN SPITALELE DE PSIHIATRIE

Aspecte etico - deontologice

In orice profesie, In orice domeniu de activitate avem nevoie, pentru a fi eficienti si pentru a putea oferi servicii de calitate, de o anumita conduita care sa nu lezeze sau sa-i Indeparteze pe ceilalti cu care relationam. Reglementarea acestor raporturi dintre persoanele care intra In contact se face cu ajutorul unui cod de reguli si norme morale ce fac obiectul disciplinei numite etica (lb. greaca, Ethos = obicei, comportament). Insusirea de catre fiecare individ In parte a acestui sistem de norme, principii si valori morale, contribuie la formarea dimensiunii morale a personalitatii si a constiintei morale, la ghidarea eficienta a persoanei In societate si ]n profesia pe care o presteaza.

Daca rezumam discutia la domeniul medical, putem spune ca etica medicala se ocupa de normele morale si comportamentele celor ce Ingrijesc si trateaza bolnavii, definind obligatiile, sarcinile, modul de conduita, responsabilitatea fata de calitatea si reusita actului medical, valorile psiho-morale ale personalului de Ingrijire.

In domeniul sanatatii, spre deosebire de alte domenii de activitate, unde eroarea se poate Inscrie In parametrii corectabili sau admisibili, orice eroare, orice greseala, chiar neintentionata, poate prelungi suferinta pacientului, lasand uneori traume greu de vindecat ce pot afecta Intreaga lui dezvoltare viitoare. Deoarece, In domeniul medical, competenta, daruirea, raspunderea profesionala, disponibilitatea de a fi alaturi de ceilalti, se impun cu mult mai multa putere decat In oricare alta profesiune, trebuie sa manifestam un comportament profesional.

Acest comportament profesional se caracterizeaza prin:

• asimilarea temeinica, la cel mai Inalt nivel, a cunostintelor teoretice si a deprinderilor practice proprii fiecarei ramuri medicale;
• stapanirea metodelor si tehnicilor de investigare si de terapie;
• administrarea operativa si In cunostinta de cauza a tratamentului;
• crearea unui climat de munca adecvat;
• perfectionarea continua.

La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentei medicale (personalului de Ingrijire) cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea empatica, respectul. Din acest motiv, profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul central In activitatea de Ingrijire ocupandu-l pacientul, care trebuie Inteles si acceptat 'asa cum este'. Din experienta clinica, In lucrul cu pacientul cu probleme psihice am constatat la nivel de relatie terapeutica o mai mare reusita atunci cand Ii oferi acestuia libertatea sau oportunitatea de a gandi, de a-si imagina, de a-si exprima punctul de vedere. El trebuie sa se simta ascultat, Inteles si valorizat pentru ceea ce este, dincolo de limitele impuse de un diagnostic strict medical. Nu de multe ori auzim pacienti multumind personalului pentru aceasta atitudine, Intrucat cel mai greu lucru este sa faci fata prejudecatilor si oprobiului public.

Trecand la problemele de deontologie (lb. greaca, Deonto = necesitate, datorie), pe prim plan se Inscriu relatiile dintre cadrele medicale care trebuie sa fie de deplina colaborare si ajutor In activitate, unirea lor In echipa reprezentand o cerinta a eficientei profesionale si o siguranta pentru pacientul asistat medical. Orice divergente exprimate In fata bolnavului cresc atmosfera de nesiguranta. De aceea relatiile care se stabilesc Intre cadrele medicale si pacienti trebuie sa fie unele profesionale, In sensul sustinerii si a Incurajarii si nu a crearii sentimentelor de culpa sau a dezinteresului.

De multe ori, asistenta medicala este considerata o simpla masina de Indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este esential In practica medicala, si anume: Intelegerea si disponibilitatea fata de pacient. Din aceasta cauza, relatia dintre asistenta medicala si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta In a-si exprima trairile interioare.

Pasivitatea pacientului de psihiatrie este probabil o forma de adaptare la noua realitate (cea impusa de spitalizare) si se manifesta prin resemnare si apatie. Pentru a preveni aparitia acestor manifestari, noua orientare a colectivului din Spitalul de Psihiatrie si Neurologie Brasov este aceea de a facilita cat mai precoce relationarea interumana si reinsertia sociala. Pornind de la acest fapt, am Infiintat In spitalul nostru grupuri de suport pentru diferite categorii de pacienti (pacienti cu schizofrenie, depresie, consumatori de alcool, pacienti varstnici), grupuri In cadrul carora cei aflati In dificultate pot beneficia de ajutorul oferit de ceilalti membrii ai grupului, lucru care mareste complianta la tratamentul medicamentos. Scopul principal al acestor activitati de grup este insuflarea Increderii In fortele proprii, redobandirea aptitudinilor temporar pierdute si posibilitatea reluarii unei vieti si a unei activitati cat mai apropiate de cea de dinaintea Imbolnavirii. Mai mult, implicarea activa a pacientului In actul medical contribuie la cresterea satisfactiei pacientilor In ceea ce priveste tratamentul urmat.

De cele mai multe ori auzim bolnavi spunand 'Ce o sa fac dupa ce ies din spital? Lumea ma considera nebun?'. Este foarte greu sa sustii si sa raspunzi la o astfel de Intrebare, mai ales ca nu stii care este cea mai buna atitudine pentru a nu leza pacientul. Timpul petrecut cu pacientul, oferirea de informatii cu privire la boala si tratamentul ce trebuie urmat, Increderea acordata acestuia maresc considerabil sansele ca acesta sa poata avea o activitate sociala normala, fara a fi marginalizat de ceilalti. Astfel de teme abordate In cadrul grupurilor de sustinere si Intarite prin tehnici psihoterapeutice au demonstrat faptul ca la sfarsitul spitalizarii pacientii prezinta o mai mare Incredere In propria persoana si sunt gata sa faca fata situatiilor punctate de prejudecati, traite dincolo de portile spitalului.

Este gresita afirmatia conform careia, pacientii de psihiatrie trebuie tratati Intr-un mod special fata de ceilalti pacienti de pe alte sectii medicale. Dimpotriva, pacientul cu probleme psihice are nevoi si drepturi egale si asemanatoare cu ceilalti pacienti din alte unitati spitalicesti. Aceast lucru Inseamna ca ei trebuie sa beneficieze de aceeasi atentie si Incredere, chiar daca impresia este ca nu rezoneaza la aceste capacitati. Modelul oferit de asistenta medicala In relatia cu pacientul contribuie Intr-o mare masura si la schimbarea si modelarea relatiilor dintre pacienti.

Comunicarea noastra cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu starea lui actuala, cu posibilitatile lui de Intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (orice semn cu capul, susoteli cu membrii familiei, orice denumire stiintifica neInteleasa de catre pacient, chiar tacerea) influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort.

In spitalele de psihiatrie, spre deosebire de celelalte specificuri medicale, efortul de a face pacientul sa constientizeze boala sa psihica este foarte mare. O parte dintre pacienti nu au aceasta disponibilitate de a constientiza faptul ca prezinta o boala psihica pentru care trebuie sa urmeze un tratament medical. Schimbarea punctelor de vedere cu privire la boala psihica, dezvoltarea de noi metode de comunicare cu pacientul, furnizarea corecta si repetata a informatiilor legate de boala si tratament, ascultarea activa, dezvoltarea autoajutorului pot contribui la eficientizarea acestei lupte de a constientiza si accepta boala psihica. Exista pacienti care spun: 'Eu nu sunt bolnav, asa ca nu trebuie sa fac tratament. Ma simt foarte bine asa'. Insa, In ciuda celor afirmate de ei, datele obiective releva o boala psihica pe care, este clar, pacientul nu o accepta. Este nevoie de mult tact profesional pentru a-l determina pe pacient sa Inteleaga pozitia medicala si sa-si Infranga rezistentele cu privire la existenta bolii psihice.

Pe de alta parte sunt pacienti care sunt interesati de diagnosticul medical, vor sa stie cauza si boala de care sufera, Insa atitudinea personalului medical nu este intotdeauna una potrivita. In fata unei astfel de situatii, cand auzi pacientul (sau familia) spunand: 'Eu de ce sufar? Este grav? Ma mai fac bine?', prima reactie este de a-l Incuraja si de a evita un raspuns onest privind boala lui. Corectitudinea si confidentialitatea In relatia cu pacientul trebuie sa constituie baza comunicarii cu acesta, Intrucat fiecare dintre cei internati sufera angoasa enigmei legate de diagnostic si tratament, iar o atitudine suportiva si comprehensiva Ii poate ajuta sa depaseasca acest stadiu.

Problemele de etica si deontologie medicala sunt complexe si numeroase si desi par lucruri teoretice, ele pot fi aplicate cu usurinta in practica daca sunt facute din daruire si Intelegere fata de persoana pacientului. Pacientul trebuie sa ocupe primul plan In Ingrijire si nu diagnosticul medical. Atitudinea si comportamentul personalului pot contribui la Imbunatatirea mai rapida a starii acestuia. Sa nu uitam ca majoritatea celor care trec prin dezechilibre psihice sufera tocmai de lipsa de suport emotional. Or, Intr-un spital de psihiatrie oferirea acestui suport trebuie sa fie primul dintre serviciile acordate. BineInteles ca nu totul se poate realiza doar cu bunavointa si amabilitate, ci trebuie sa avem In vedere Imbunatatirea necontenita a competentei profesionale. Calitatea actului medical depinde de resursele umane disponibile. Noua reforma din sanatate trebuie sa gaseasca modalitati materiale si de resurse umane pentru a facilita Imbunatatirea actului medical..