Rezonanta magnetica nucleara

Rezonanta magnetica nucleara

Descoperit in 1947, fenomenul de rezonanta magnetica nucleara permite obtinerea de imagini ale corpului uman folosind alta sursa decat razele X. Dupa 1982, in urma studiilor realizate in S.U.A. si Anglia, incepe era comercializarii sistemelor de imagistica RMN.

Principiul RMN- nucleele atomice (protoni), se prezinta ca niste mici magneti, care, in stare de repaus a atomilor, sunt orientati diferit. Daca se actioneaza cu un camp magnetic puternic, se produce magnetizarea nucleara, respectiv orientarea protonilor paralel cu campul magnetic indus. Daca directia campului magnetic se schimba brusc, protonii intra in PRECESIE, respectiv o miscare de rotatie asemanatoare miscarii unui titirez, de forma unui con in jurul axei campului magnetic. Viteza unghiulara de rotatie a protonului este proportionala cu intensitatea campului magnetic. Daca se actioneaza cu o radiatie electromagnetica asupra anumitor nuclee plasate intr-un camp magnetic, se produce REZONANTA, respectiv intrarea in precesie a protonilor cu aceeasi frecventa cu a undei electromagnetice. Campul magnetic orienteaza nucleul permitand radiatiei incidente sa-l deplaseze din pozitia initiala. Aceasta radiatie este in relatie cu emisia unei radiatii a carei frecventa este ,,carte de vizita" a nucleului atomic respectiv. La oprirea radiatiei electromagnetice, nucleul revine la pozitia initiala, dupa un timp de ,,relaxare". Acest timp este reflectarea starii chimice a mediului studiat. Frecventa RMN a nucleului este influentata de campul magnetic al atomilor vecini. Aceasta permite identificarea anumitor molecule carora le apartine nucleul. Hidrogenul, Fosforul 31, carbonul 13, sodiul 23, fluorul 19, sunt atomii utilizati in RMN.

Tehnica:

Intr-o prima faza corpul examinat este plasat intr-un camp magnetic puternic, protonii aliniindu-se in acest camp. Aplicarea unui al doilea camp magnetic, perturba echilibrul si determina bascularea axei protonilor in functie de intensitate, durata si repetitia emisiunii campului magnetic nuclear. Cand acest camp de excitatie inceteaza, protonii revin la starea initiala si emit un semnal (restituind energia primita) in timpul de ,,relaxare", care este interpretat de calculator. Astfel, in RMN se excita protonii planului ales si se primeste un semnal de intoarcere la starea de echilibru, dependent de compozitia chimica a fiecarui punct al planului examinat.

Putem aminti ca scannerul ofera imaginea atenuarii fasciculelor de raze X de fiecare punct, iar tomoscintigrafia evalueaza emisia de fotoni gamma, in timp ce la baza imaginii RMN, sta semnalul protonului de hidrogen continut in cea mai mare parte a tesuturilor umane.

Aplicatie clinica:

-creierul- RMN-ul ofera imagini de o mare bogatie anatomica; edemele infectioase, traumatismele, hemoragiile, tumorile, sunt usor reperate;

-inima- pot fi apreciate cavitatile si perfuzia cardiaca;

-plamanii si pleura- adenopatiile mediastinale, epansamentele plerale, embolii si metastaze, sau tumorile pulmonare;

-ficatul- imagini mai sterse decat scannerul;

-pancreasul- bine vizibil;

-rinichi si pelvis- sunt foarte bine vizibile, distingandu-se corticala, medulara si cavitatile renale, tumorile prostatei si tumorile vezicale, cat si tumorile tuturor organelor pelvine;

-retroperitoneal- se obtin imagini de calitate a tumorilor de suprarenala, adenopatiilor, tumorilor, hematoamelor si epansamentelor retroperitoneale;

-maduva osoasa- calitatea imaginilor obtinute prin RMN depaseste alte metode imagistice.

Radiatiile folosite in RMN nu sunt ionizante, metoda neproducand nici o perturbatie biologica, spre deosebire de radiologie sau medicina nucleara. Analiza chimica,netraumatica a organelor,devine astfel posibila fara biopsie, fara distrugerea

probelor, precum si fara riscurile radiatiilor ionizante. RMN-ul apare astfel ca un examen foarte sensibil, superior scannerului cu raze X, singurele contraindicatii fiind purtatorii de stimulatoare cardiace si cei cu proteze metalice voluminoase.