Sindroame digestive

SINDROAME DIGESTIVE

v   Sindromul dispeptic

Se refera la prezenta unor simptome care descriu o digestie dificila.

Sindromul dispeptic poate fi de tip:

Hiperstenic:

greturi

dureri de tip ulceros

varsaturi

constipatie

Hipostenic:

jena dureroasa

varsaturi

greturi

satietate precoce

inapetenta

eructatii

balonari postprandiale

regurgitari

Organic (caracteristic fiecarui organ):

sindrom dispeptic esofagian

sindrom dispeptic ulceros

sindrom dispeptic colecistic (biliar)

Functional

s. dispeptic de tip ulceros

s. dispeptic de tip reflux gastro-esofagian

s. de dismotilitate, de tip hipostenic

s. dispeptic gazos: eructatii postprandiale, balonari

s. dispeptic nespecific

v   Hemoragia digestiva superioara (HDS)

Reprezinta sindromul clinic manifestat prin pierderea de sange de la nivelul tractului digestiv superior.

Cauzele HDS:

a.      digestive:

esofag (ruptura de varice esofagiene, ulcer esofagian, tumori esofagiene, sindrom Mallory-Weiss)

• gastro-duodenale (ulcer gastric sau duodenal, cancer gastric, gastrite acute hemoragice)
• hepatice (ciroza hepatica cu HTP, gastropatie portala)

b.      extradigestive:

hematologice: purpura trombocitopenica imuna, alte sindroame hemoragice, CID, leucemii acute si cronice, etc

afectiuni sistemice: periarterita nodoasa, LED, amiloidoza

secundar unor medicatii: corticoizi, aspirina, anticoagulante   

afectiuni vasculare congenitale: teleangiectazia ereditara, hemangioame cavernoase

Manifestari clinice

Hematemeza - eliminarea pe gura a sangelui din tractul digestiv superior si poate fi sub forma de sange rosu, cand hemoragia este mare si rapida, neavand timp sa se digere, sau poate fi sub forma de „zat de cafea”, cand sangele este digerat deja in stomac.

Melena –eliminarea de sange din tractul digestiv superior prin scaun, acestea avand aspect specific: negre, lucioase, ca pacura.

Hematochezia – eliminarea prin scaun de sange rosu provenit din tractul digestiv superior dar numai in caz de pierderi masive si cu peristaltica accelerata.

Rectoragia – eliminarea de sange rosu din tractul digestiv inferior, recto-sigmoidian

Hemoragii oculte – eliminarea prin scaun de sange din tractul digestiv superior care nu se observa clinic si poate fi depistat numai reactii chimice

Forme clinice de hemoragii

1.     acute :   - forme usoare sub 1000 ml

forme medii – intre 1000-2000 ml

forme severe peste 2000 ml

2. cronice - pierderi mici, frecvent sub forma de hemoragii oculte

Manifestari clinice in formele acute de HDS:

astenie

cefalee

vertij

tahicardie

hipotensiune

semne de soc: transpiratii reci, paloare marcata, anxietate, hipotensiune sub 80/mmHg., tahicardie, puls filiform

semne directe de hemoragie, cauza directa a HDS, cel mai frecvent hematemeza sau melena

Manifestari clinice in formele cronice de HDS:

paloare

astenie

sindrom dispeptic de insotire a cauzei hemoragiei: gastrite, duodenite, esofagite

dureri precordiale (angina)

semne clinice date de boala de baza care determina hemoragia cronica, depistata prin hemoragii oculte frecvent

v   Sindromul de stenoza

Se refera uzual cel mai frecvent la stenoza pilorica, dar stenoza se poate produce si la nivel duodenal, antral sau corp gastric.

Clinic apar semnele tipice: satietate, inapetenta, varsaturi in cantitati mari cu alimente ingerate cu peste 8 ore inainte, uneori cu miros fetid.; slabire ponderala.

Examenul abdomenului efectuat mai ales dimineata sau la mai multe ore, postprandial, pune in evidenta prezenta clapotajului.

Cauze: ulcer gastric, ulcer duodenal, neoplasm gastric, compresiuni extrinseci

v   Sindromul de perforatie gastro-duodenal

Reprezinta o urgenta chirurgicala care trebuie recunoscuta de orice medic.

Perforatia este determinata de distructia peretelui gastric sau duodenal prin procesul ulceros sau neoplazic. Ea se produce cel mai frecvent brusc si e insotita de dureri intense, cu iradiere posterioara, care nu cedeaza la antalgicele obijnuite sau antispastice, realizand abdomenul acut chirurgical.

Paraclinic este confirmat prin abdomen pe gol, cu prezenta imaginilor hidro-aerice.

Forme clinice realizate:

libera – cand continutul se revarsa in cavitatea peritoneala rezultand peritonita acuta

acoperita – cand perforatia este acoperita de peritoneu sau epiplon si rezulta o peritonita acoperita

penetratie – cand perforatia se realizeaza in organele din jur: pancreas, intestin, ficat,etc.

v   Sindromul neoplazic

Poate apare la nivelul esofagului si la nivelul stomacului, frecvent pe mica sau marea curbura. Procesul neoplazic poate cuprinde treptat tot peretele gastric, ducand la linita plastica sau poate duce la perforatie, cu aparitia peritonitei neoplazice.

Clinic apare un sindrom de impregnare neoplazica: inapetenta, scadere ponderala importanta, sindrom subfebril, astenie marcata, paloare.

In cazul procesului neoplazic esofagian, apare mai ales sindromul disfagic (DDR) iar la cel gastric, mai ales cel dispeptic. Tot la cel neoplazic este citata frecvent anorexia selectiva pentru carne.

Diagnosticul este suspectat in prezenta hemoragiilor oculte, cu anemie secundara si este confirmat prin gastroscopie cu biopsie sau tomografie.

INVESTIGATII PARACLINICE IN BOLILE ESOFAGULUI SI STOMACULUI

1. Examenul radiologic baritat – este cel mai vechi procedeu folosit in vederea investigarii esofagului si stomacului, cu ajutorul unei substante de contrast. El are o sensibilitate inferioara endoscopiei dar este util in aprecierea leziunilor mai mari de la nivelul esofagului (cu pasta groasa), de la nivelul stomacului, util in decelarea imaginilor lacunare sau tumorilor protruzive, a herniei hiatale (pozitia in trendelenburg), a nisei ulceroase sau a ulcerului cicatricial, a stenozei pilorice precum si evidentierea compresiunilor extrinseci.

Examenul baritat se poate efectua scopic, urmarind si motilitatea peretilor, peristaltica precum si grafic, in imagini seriate.

2. Endoscopia – reprezinta investigarea tractului digestiv cu ajutorul fibro si/sau videoendoscopului. Este cert mult mai eficienta decat examenul baritat, avand specificitate mare pentru portiunea eso-gastro-duodenala. Ea permite evidentierea leziunilor mucoasei digestive cu acces direct pentru biopsie in vederea examenului histo-patologic, a lumenului, care poate fi obstruat din interior sau prin compresiune extrinseca. De asemenea permite urmarirea motilitatii regionale si efectuarea unor manevre terapeutice prin endoscop (ligatura de varice esofagiene).

3.Ecoendoscopia – reprezinta asocierea la endoscop a unui transductor care permite si examenul ecografic in vederea examinarii leziunilor din grosimea peretelui.

4.Ecografia abdominala – are valoare mai mica, permitand doar evidentierea unor tumori mai mari la nivelul peretelui gastric sau prezenta unei secretii gastrice crescute matinal (in ulcerul duodenal).

5.Tomografie computerizata (TC) – este mai sensibila decat ecografia in evidentierea tumorilor gastrice dar si a adenopatiilor regionale.

6. Rezonanta magnetica nucleara (RMN) – este mai sensibila decat TC, dar nu poate preciza nici ea natura formatiunilor tumorale.

7.Eso-gastrograma – reprezinta inregistrarea electrica a motilitatii esofagului si stomacului utila mai ales in tulburarile functionale.

8.Examenul anatomo-patologic – se efectueaza obligator prin intermediul endoscopului prin lavaj cu examen citologic si biopsie. Este obligatorie in neoplasmul gastric, limfomul gastric si infectia cu Helicobacter Pilory (HP).

9.Determinarea infectiei cu H.P.- in afara descrierii prin examen morfo-patologic, se pot decela si titra, anticorpii anti-HP din serul pacientilor.

10. Manometria si Ph-metria au valoare doar in tulburarile functionale eso-gastro-duodenale si sunt rar folosite la noi.