TRAHEOBRONSITA ACUTA

TRAHEOBRONSITA ACUTA

Este o inflamatie acuta a arborelui traheobronsic, in general autolimitata, cu eventuala vindecare completa. Desi are in general o gravitate redusa, poate fi severa la bolnavii debilitati si la cei cu boala pulmonara sau cardiaca cronica.

Etiopatogenie.

Traheobronsita infectioasa, mai frecventa iarna, apare de obicei in cadrul IACRS. Poate surveni  dupa o raceala banala sau alte infectii virale ale nazofaringelui, gatului, arborelui traheobronsic. Frecvent se suprapune infectia bacteriana secundara. Factorii predispozanti includ: anotimpul rece, poluantii atmosferici, distrofia, rahitismul, diatezele. Poate evolua rapid catre o bronsiolita grava la sugarul mic si/sau cu handicapuri biologice. Atacurile recurente pot complica bolile bronhopulmonare cronice. Se poate asocia cu sinuzitele cronice, bronsiectaziile, manifestarile alergice bronhopulmonare, hipertrofia amigdaliana si adenoidiana.

Traheobronsita iritativa poate fi cauzata de diverse prafuri de origine minerala sau vegetala, unii solventi volatili, vapori de acizi puternici, amoniac, clor, dioxid de sulf, alti iritanti din natura (ozonul si dioxidul de azot), fumul de tigara. Prima modificare o constituie hiperemia mucoasei, urmata de descuamare, edem, infiltrare leucocitara a submucoasei si producerea de exudat aderent sau de secretii muco-purulente. Functiile de aparare ale cililor bronsici si ale fagocitelor sunt alterate, bacteriile putand invada bronsiile cu acumularea secretiilor de detritus celular si exudat mucopurulent. Tusea, desi chinuitoare, este esentiala pentru eliminarea secretiilor bronsice.

Semne si simptome. Clinic, se succed trei faze:

catarala cu stranut, coriza, obstructie nazala, tuse usoara, subfebrilitati, intepaturi retrosternale;

perioada de stare in acre tusea devine iritativa, auscultatoriu aparand ralurile bronsice;

de coctiune in care tusea este productiva, aparand expectoratia mucoasa sau mucopurulenta. Sputa franc purulenta sugereaza suprainfectia bacteriana.

In cazurile severe necomplicate, poate apare febra (in jur de 38,5⁰C) timp de 3-5 zile, urmata de aparitia simptomelor acute (tusea poate continua timp de cateva saptamani). Persistenta febrei sugereaza aparitia unei complicatii (pneumonie).

Boala necomplicata are putine semne pulmonare (raluri bronsice sau ronhusuri, eventual raluri umede la baze). Obisnuit apare wheezing-ul, in special dupa tuse. Persistenta semnelor localizate sugereaza instalarea bronhopneumoniei. Complicatii grave apar la bolnavii cu boala respiratorie cronica preexistenta, putandu-se instala insuficienta respiratorie acuta.

Diagnostic. Se bazeaza de obicei pe manifestarile clinice, dar in cazul simptomatologiei severe sau prelungite se recomanda efectuarea radiografiei pulmonare pentru a exclude alte boli sau pentru determinarea complicatiilor. In cazul existentei unei boli respiratorii cronice trebuie monitorizat nivelul sanguin al gazelor respiratorii, la bolnavii care nu raspund la terapia cu antibiotice, sau in circumstante deosebite (ex. imunodepresie), trebuie efectuate culturi din sputa pentru a determina agentul etiologic.

Tratament. Repausul este indicat pana cand cedeaza febra, insotit de hidratare si baie zilnica (hidroterapie, impachetari, comprese toracice). Antitermicele (paracetamol 10-15 mg/kgc la 4-6 ore) reduc febra si starea de rau. Cura de aer liber este urmata de rezultate excelente.

Medicamentele care se adreseaza tusei au un rol modest sau sunt chiar nocive. Inhalatiile (la copiii peste 5 ani) cu ceai cald de tei sau musetel, impiedica uscarea mucoaselor si favorizeaza evacuarea secretiilor bronsice. In faza de coctiune, cel mai bun fluidifiant al secretiilor este aportul larg de lichide, administrate intre mese. Iodura de potasiu favorizeaza fluidificarea secretiilor uscate. Derivatii morfinici (ex. codeina), antihistaminicele nu trebuie administrate in aceasta faza pentru ca usuca secretiile bronsice si le ingreuneaza eliminarea.

Antibioticele sunt indicate la cazurile suprainfectate si cand simptomatologia bolii estre severa. De prima alegere este amoxicilina (40 mg/kgc/zi in 3 doze). Daca simptomele persista sau se agraveaza, se indica frotiul si culturile din sputa si tratamentul se va conduce dupa antibiograma. La copiii mai mari se poate administra tetraciclina (250 mg la 6 ore) sau biseptol (8 mg/kgc/zi trimetoprim).