ANTRENAMENTUL LA ALTITUDINE MEDIE

ANTRENAMENTUL LA ALTITUDINE MEDIE

Din punct de vedere terapeutic specialistii iau in considerare 2 tipuri de altitudini:

- altitudinea cuprinsa intre 500-600 m si 1000-1200 m reprezentand climatul de crutare utilizat la sportivi pentru refacere;

- altitudinea cu valori peste 1200 m reprezentand climatul excitant, utilizat la sportivi pentru cresterea capacitatii de efort.

Deoarece pana la altitudinea de 1000 m nu se constata reactii fiziologice in mod constant, unii autori considera drept altitudine crescuta ceea ce depaseste aceasta valoare; alti autori dau ca limita 1500 m. La aceasta altitudine se inregistreaza efecte favorabile asupra organismului: ameliorarea functiei respiratorii, a fluxului sanguin periferic, a termoreglarii, stimularea suprarenalelor. In legatura cu aprovizionarea tesuturilor cu oxigen, mentionam ca circulatia oxigenului din atmosfera spre tesuturi se datoreaza gradientului de presiune al O₂, care poate fi privit ca o succesiune de trepte. Caderea totala a gradientului este cu atat mai mica cu cat hipoxia este mai accentuata. La altitudini mari, gradientul fiind foarte mic, tesuturile nu pot primi cantitatea necesara de oxigen daca nu intra in functie o serie de mecanisme compensatorii, cum ar fi hiperventilatia, scaderea gradientului alveoloarterial al oxigenului, policitemia. La acestea se mai adauga modificarile echilibrului acido-bazic (alcaloza respiratorie compensata), scaderea afinitatii hemoglobinei pentru oxigen si adaptarea la nivel celular pentru expunerea cronica .

Intensificarea metabolismului, a fenomenelor catabolice reprezinta atat o reactie de adaptare cat si plata biologica a unei solicitari sporite, fapt ce impune o crestere corespunzatoare a aportului de proteine (carne, oua, lapte, branza si de lichide si saruri minime (Na, K, Ca, Mg, P, Fe).

Iata dealtfel explicatia indicarii curei de altitudine medicala in caz de obezitate sau alte tulburari ale metabolismului lipidic prin exces ponderal.

Bogatia de raze ultraviolete favorizeaza sinteza vitaminei D in organism si contribuie la normalitatea functiilor tiroidiene. In raport cu altitudinea creste Ca seric si scade K seric

In studierea efectelor hipoxiei asupra organismului trebuie sa se ia in considerare genul expunerii - brusca sau treptata, durata expunerii si gradul hipoxiei, deoarece raspunsurile fiziologice, biochimice si morfologice depind de toti acesti factori. De asemenea, trebuie mentionat faptul ca, in privinta aclimatizarii, exista o mare variatie individuala in functie de varsta, expunere anterioara la hipoxie, reactivitate etc.; in sfarsit, se ia in consideratie starea de repaus, efortul submaximal sau maximal.

O altitudine de 1800-2400m induce o scadere a presiunii atmosferice, hipobarism cu scaderea concentrata a presiunii partiale a O₂ (hipoxie). Se stie ca urcand la munte, pentru fiecare 100m pe verticala presiunea atmosferica scade cu circa 10-12 mmHg, iar temperatura aerului scade cu circa 0.5^o iarna si 0.7^o vara; remarcam, de asemenea, intr-un asemenea climat: scaderea umiditatii relative (de unde senzatia de uscare a mucoaselor in primele zile), cresterea radiatiilor ionizante, a ultravioletelor si a aeroionizarii negative, ca si miscarile aerului atmosferic (vanturi), electricitate atmosferica si ozonizari crescute. Toate aceste caracteristici fac din climatul de altitudine un climat excitant, care este astazi folosit in antrenamentul sportiv pentru cresterea capacitatii de efort (anduranta).

Aclimatizarea la hipoxie cronica implica o intensificare a activitatii diverselor organe, manifestata prin cresterea activitatii maduvei osoase si a eritropoezei, cu marirea masei de hematii si a volumului sanguin. Paralel cu aclimatizarea se inregistreaza o tendinta la vagotonie, cu scaderea frecventei cardiace si cresterea tolerantei la efort. Organismul se adapteaza mai bine la efortul in conditii de hipoxie daca este mai bine antrenat, reactiile compensatorii determinate de antrenamentul sportiv fiind asemanatoare cu cele produse de hipoxie.

Expunerea in hipoxie acuta, 21-28 zile, induce reactii multiple adaptive (criza de adaptare avand loc intre zilele 10-14, la altitudine medie) constand in cresterea eritrocitelor si a Hb, modificari hemodinamice importante, determinate de reactii de tip adrenergic, cu eliminare de catecolamine si manifestare de tahicardie de repaus si efort, cu revenire intarziata, cresterea debitului cardiac, a contractilitatii miocardice, scaderea rezistentei periferice, etc.; pe plan respirator remarcam: tahipnee de repaus si efort, cresterea ventilatiei pulmonare, scaderea consumului maxim de oxigen pana la 30%, scaderea saturatiei de oxigen arterial, etc. In ceea ce priveste revenirea acestor indicatori, procesul are loc cam la 10-14 zile dupa intoarcerea la ses de la altitudine, cand se instaleaza si o crestere a capacitatii de anduranta, situata de unii cercetatori in jur de 15%, cand este indicat sa se participe la competitii de anvergura. pentru ca adaptarea sa decurga in acest mod (favorabil, dar individualizat) sunt necesare cateva conditii minime de indeplinit de catre sportivii care merg la pregatire la altitudine: starea de sanatate optima, cu lipsa oricaror sechele inflamatorii, focare de infectie etc., motivatia si echilibrul neuropsihic si vegetativ; gradul inalt de antrenament si chiar forma sportiva (cei obositi, neantrenati vor avea mari dificultati in aclimatizare, fiind supusi la supra-antrenament). Retinand ideea ca exista o memorie a aclimatizarii la altitudine, vom incheia cu cateva concluzii metodico-biologice, insusite astazi de elita sportului mondial: oricare ar fi profilul sportului practicat, un antrenament la altitudine de minim 21 zile este benefic, pentru pregatire sau competitie; eforturile scurte, explozive sunt influentate benefic chiar in timpul sederii la altitudine medie (forta, viteza); anduranta se diminueaza la altitudine medie, neatingand valorile de la ses (inot, atletism: alergari semifind, fond etc.); un program minimal include 21 zile de antrenament la altitudine medie in perioada pregatitoare, dupa refacere si un al doilea stagiu de pregatire, 14-21 zile, dupa posibilitati, fie in perioada precompetitionala, fie inaintea competitiei de varf; programul optimal include 21-28 zile pregatitoare, 14 zile precompetitional si 21 zile inaintea obiectivului sportiv de varf cu concurs la ses la 14 zile de la intoarcere; in ceea ce priveste metodica de pregatire, cea mai eficace metoda este aceea care continua programul la ses imediat, a doua zi dupa sosirea de la altitudine, punand insa un mare accent pe refacere, care este ingreunata in conditiile existente; de retinut ca revenirea la ses se face printr-o perioada de 5-7 zile de scadere a capacitatii de efort, de tulburari vegetative (reaclimatizare), dupa care urmeaza asa-zisa supracompensare, compatibila cu rezultate superioare in eforturile de anduranta.

Dintre achizitiile stiintifice in domeniul antrenamentului sportiv, introducerea pregatirii la altitudine medie in pregatirea biologica de concurs reprezinta o achizitie pe cat de spectaculoasa, pe atat de eficienta, descalificand pe acesta cale dopingul cu sange, metoda doping plina de riscuri, ce incalca etica sportiva si este creditata cu un spor al andurantei de pana la 7%.

Antrenamentul la altitudine medie are efect favorabil asupra probelor de viteza si forta, obtinandu-se dupa 14 zile de antrenament, in timp ce proba de rezistenta, desi ameliorata fata de primele zile, ramane totusi sub limita personala si valoarea initiala de la ses.

Repetarea testelor de control la 14 zile dupa coborarea de la altitudinea la ses, arata o scadere usoara a vitezei si rezistentei (cand sportivii au trecut deja la efort specific), in timp ce indicii de forta continua sa se amelioreze).

La coborarea de la altitudine, dupa un antrenament de 3 - 4 saptamani, sportivii pot participa cu rezultate bune in competitii, in primele 48 h, dupa care este de asteptat o inrautatire a starii functionale (reactie de aclimatizare care se corecteaza progresiv in asa fel incat dupa 7 - 10 zile la ses, urmeaza o etapa de randament optim, care depaseste cele mai inalte valori obtinute in ultimele zile la altitudine si dureaza aproximativ cat toata perioada curei de 3 - 4 saptamani.

Observatie : la unii sportivi trecerea brusca de la ses la altitudine medie favorizeaza aparitia unor semne de ischemie miocardica usoara (unda T usor aplatizata) care se amelioreaza progresiv, dar persista si in a 20-a zi - semne datorate unui deficit de oxigenare miocardica - care se amelioreaza net pe durata intervalului de aclimatizare - dar nu in totalitate. Aceasta impune o supraveghere medicala a sportivului pe timpul antrenamentului la altitudine medie, in special a celor cu unele tulburari cardiace si la ses, fapt valabil si pentru nesportivi.

Hipertiroidienii constitutionali ar trebui sa evite cura de altitudine medie, in timp ce hipotiroidienii, dupa un consult medical, ar putea benficia de aceasta cura (prin stimularea functiilor tiroidiene)

Observatii privind comportarea in efort sportiv in timpul curei de altitudine:

- in primele 48 h, sportivul se comporta normal conform procesului de pregatire.

- incepand din ziua a 3-a, incepand apare o inrautatire a starii functionale care dureaza pana in ziua 10 - 12, dupa care performanta reincepe sa creasca progresiv atingand un nivel maxim in ziua 21 chiar mai bun decat la ses, in special pentru efort de forta, viteza, si sub limita valorii de la ses pentru efort cu caracter de rezistenta.

Coborarea brusca la ses dupa aceasta perioada de pregatire, mentine rezistenta sporita in primele 48 ore, dupa care urmeaza o scadere a randamentului care se manifesta intre zilele 3 - 7 cu caracter individual. Din ziua a 7 - 8-a, randamentul creste, atingand valoarea superioara chiar celor initiale de la ses, inclusiv pentru efortul de rezistenta.

Rezultate bune se obtin prin antrenament la altitudine pentru competitiile ce vor avea loc la ses, cu conditia ca participarea la concurs sa aiba loc la cel putin 10 zile dupa coborarea de la altitudine.

Toate cele mentionate mai sus, duc la concluzia necesitatii pregatirii la altitudine cel putin 21 zile inaintea participarii la competitii internationale organizate in zonele de altitudine medie.

In timpul antrenamentelor la altitudine alimentatia va fi hipercalorica, hiperglucidica, normoproteica si hipolipidica, bogata in vitamine si minerale (cruditati, lactate, fructe). La unii sportivi se constata o scadere in greutate de 1- 2 kg, desi ratia alimentara este echilibrata. Astfel se poate pleda pentru antrenament la altitudine medie pentru sportivii care intampina dificultati reale in obtinerea categoriei de concurs.

Ca medicatie se recomanda complexe vitaminizante, poliminerale, produse de Fe, vit B₁₅ ; pentru facilitarea aclimatizarii

- saruri de acid aspartic, Vitaspol (detoxifierea ficatului), glicocol - ajuta functionarea celulelor nervoase si musculare.

Indicatii metodice - sportivii care merg la cura de altitudine medie, trebuie sa fie sanatosi, echilibrati neurovegetativ, motivati pentru aceasta actiune, cu un grad superior de antrenament sau in forma sportiva;

- programul de antrenament va continua de la nivelul celui de la ses, incepand cu a II-a zi, cu mentiunea ca in primele zile sa vor acorda pauze mai mari intre exercitii (repetari) si se va intensifica refacerea, actiune ce se va mentine pe toata durata stagiului de altitudine.

* Se poate aprecia ca antrenamentul al altitudine medie poate fi benefic in sporturile cu dominanta aeroba, la revenirea la ses, cum ar fi probele de alergari (peste 800 m) ciclism sosea, canotaj, caiac-canoe, inot, jocuri sportive, lupte, judo, box, schi fond, etc., precum si in sporturile cu dominnta anaeroba (sarituri, aruncari-atletism, schi alpin, haltere, gimnastica, scrima).

De retinut

Consideratii generale asupra climatului de altitudine (Muntii Bucegi, Fagaras):

- altitudine joasa (clima subalpina 500 - 600 m si 1000 m);

- altitudine mica (1200 - 1800 m);

- altitudine medie (1900 - 2400 m) - se caracterizeaza printr-o:

- presiune atmosferica 580 - 600 mm Hg;

- presiune partiala a O₂ aproximativ 100 - 115 mm Hg;

- temperatura medie 7 - 8 C vara si 3 - 4 C iarna;

- umiditate relativa a aerului - 75 - 85 % vara;

- 55 - 65 % iarna;

- incarcare cu ioni negativi foarte mare;

-ozonizare bogata.

* Intr-o prima faza, la 24 - 48 ore dupa schimbarea brusca de altitudine (de la ses la 1800 - 2000 m) apar o serie de reactii adaptative care abia dupa 10 - 14 zile duc la instalarea modificarii functiilor, in fond o stare noua a organismului. In primele 48 h de sedere la altitudine medie nu se programeaza antrenamente intense, ci numai exercitii fizice generale cu caracter nespecific.

* Efectele biologice ale astfel de climat sunt puternic excitante, determinand reactii vii de aclimatizare care dureaza cel putin 14 - 15 zile. Scaderea pronuntata a presiunii atmosferice ca si a presiunii partiale a O2, produce asa zisa criza eritrocitara - cresterea numarului de hematii, cresterea volumul circuitului sanguin, cresterea metabolismul bazal, cresterea metabolismul proteic, cresterea diurezei, cresterea metabolismului lipidic si a colesterolului.

* Dupa o cura de 21 de zile, organismul inregistreaza la revenirea la ses ca si in conditiile altitudinii mici (pana la 1200 m) o perioada critica, de reaclimatizare cu durata medie de 7 - 10 zile, in care se produce o inrautatire neta a starii functionale a organismului (mai slaba, atat in comparatie cu starea avuta la ses cat si cu starea reala in zilele 15 - 21 de altitudine).

* Dupa etapa critica sus mentionata, ce reclama unele masuri igienice de viata, urmeaza o faza calitativ superioara, de crestere nivelului functionale ale organismului, in care capacitatea de efort atinge limite inalte. Daca aceasta etapa (care dureaza in general 3 - 4 zile) nu este intretinuta prin mijloace superioare de sustinere si refacere, organismul pierde acest castig biologic obtinut prin 'dopajul de altitudine' si revine la starea anterioara curei.

* In privinta organizarii anuale a stagiilor de altitudine se recomanda un stagiu de 3-4 saptamani in perioada pregatitoare si cel putin de 3 saptamani precompetitie (competitiile principale) in conditiile sus mentionate