Aspecte ale programarii efortului in antrenamente la tenis de camp

LICEUL EMIL RACOVITA

DISCIPLINA

TENIS DE CAMP

ASPECTE ALE PROGRAMARII EFORTULUI IN ANTRENAMENTE LA JUNIORI 13-14 ANI

ATESTAT

CUPRINS

Capitolul. I Introducere

1.1. Explicitarea temei

1.2. Scopul temei

1.3. Obiectivele temei

Capitolul . II Caracteristicile generale ale efortului fizic din tenis

2.1. Raportul dintre volum, intensitate, complexitate in competitii, antrenamente

2.2. Corelatia dintre volum, intensitate, complexitate in antrenamente si competitii

2.3. Raportul dintre antrenamente si competitii

2.4. Planificarea antrenamentului pe etape

2.5. Caracterizarea varstei pubertare

Capitolul. III Concluzii

Bibliografie

Capitolul I

Introducere

1.1. Explicitarea temei.

In aceasta lucrarea mi-am propus descrierea caracteristicilor efortului fizic la 13-14 ani grupa avansati spre tenisul de performanta, in antrenamente, competitii, in perioada pregatitoare, precompetitionala si competitionala.

1.2. Scopul temei

Cunoasterea si argumentarea teoretica a criteriilor ce caracterizeaza efortul fizic din tenisul de performanta prin studierea cursurilor de specialitate.

1.3. Obiectivele temei

Tenisul, ajuns la nivelul interesului si popularitatii din zilele noastre, a parcurs un drum plin de asperitati, dar fecunde innoiri, ajungand astazi deopotriva stiinta si arta.

Tenisul modern nu mai poate fi ancorat in formele sablon, in axiome definitive si riguroase.

Timpul a facut ca factori si exponenti de prestigiu sa aduca si sa amplifice pe masura valorii lor noi elemente ce ii maresc considerabil fluiditatea, subtilitatea, ii schimba infatisarea, operand chiar restructurari spectaculoase.

Azi, tenisul presupune fara drept de echivoc, un nou fond de aptitudini ale jucatorilor, care sa includa o pregatire polivalenta, manifestarea unei mari libertati de creatie, de inventivitatea tactica, ce nu poate fi exprimata decat de jucatorii care au atins un inalt nivel de maiestrie tehnica, de maxima pregatire fizica si psihologica facand fata cu succes oricarei situatii de imprevizibil de pe teren.

Sintetizand aceste lucruri, precizez ca ele sunt astazi ancorate in procesul de instruire al jucatorului, care nu mai poate fi sporadic si nici intamplator, ci reclama o munca sistematica si tenace in care exercitiul practic sa fie dublat de o permanenta solicitare cerebrala pentru castigarea unui orizont teoretic cat mai larg.

Aceasta exigenta, trasatura dominanta a contemporaneitatii ii obliga pe jucatori sa se autodepaseasca continuu, oferind mereu gama altor noutati.

O analiza a factorilor antrenamentului reda tabloul unor noi caracteristici.

Pregatirea fizica sa fie desavarsita in asa masura incat jucatorii sa suporte in conditii optime si fara consecinte eforturile mari cerute de joc.

Aceasta cerinta este posibila sa se realizeze numai in conditiile unei pregatiri fizice superioare, determinata de atingerea unui inalt nivel de dezvoltare al calitatilor motrice.

Insemnatatea pregatirii fizice este astazi unanim recunoscuta, deoarece ea constituie suportul pe care se sprijina activitatea complexa a jucatorilor care isi vor putea valorifica posibilitatile tehnico-tactice si psihologice, numai in masura in care pregatirea fizica ii va ajuta in acest sens.

Finalizand ideea pregatirii fizice in jocul modern care presupune cadrul desfasurarii cu totul deosebite fata de trecut, prin solicitare generala mare si inegala, eforturi complexe, alternarea eforturilor maximale cu submaximale, viteza mare pe tot parcursul jocului, exercitii rapide, impun o noua orientare, o atentie deosebita pentru toate problemele de detaliu ale jocului, o modelare a pregatirii la particularitatile individuale ale jucatorilor.

Prospectarea stadiului actual al dezvoltarii tenisului de performanta pe plan mondial, scoate in evidenta urmatoarele caracteristici:

- cresterea vitezei de circulatie a mingii a determinat cresterea vitezei de reactie, viteza de deplasare la minge si viteza de executie;

- lovirea mingii pe traiectoria ascendenta;

- rolul trunchiului; importanta rotatiei trunchiului;

- reducerea amplitudinii miscarii;

- cresterea utilizarii loviturilor cu efect de rotatie;

- jocul de picioare, deplasarea rapida la minge;

- stapanirea loviturilor de atac-aparare-finalizare;

- utilizarea terenurilor rapide;

- indicii crescuti ai capacitatii fizice;

- individualizarea pregatirii.

Stadiul actual de perfectionare a tehnicii permite efectuarea procedeelor tehnice, cu un grad inalt de suplete si precizie, lovirea mingii pe traiectoria ascendenta, diversitatea de efecte, lungimi, traiectorii, factorul determinant fiind viteza de executie.

Fiecare procedeu tehnic contine in el germenul unei actiuni tactice, adica orice executie tehnica devine o solutie utila in timpul jocului.

Tactica este un element capital al jocului, care permite diferentierea intre jucatori.

Tactica determina viteza de circulatie a mingii, tendinta actuala fiind 'maximum de distanta, minimum de timp pentru adversar'.

Privind seama de caracteristici ale tenisului actual competitional consider necesara caracterizarea efortului specific pentru ca procesul de antrenament sa corespunda stereotipului motric, functional, psihic cerut de concurs sub aspectul mijloacelor de esenta motrica, intelectuala, cat si sub aspectul volum, intensitate, complexitate si densitatea efortului.

Procesul de antrenament trebuie modelat dupa cel de concurs.

Conceptia moderna despre antrenament prevede o tratare unitara a factorilor care participa la dinamica efortului, separarea fiind determinata doar de motive didactice - interrelationarea dintre volum, intensitate, complexitate, dozarea fiecarui element in parte definesc priceperea si cunostintele de specialitate ale fiecarui antrenament in parte.

Nivelul volum, intensitate, complexitate trebuie stabilit in functie de: varsta, sex, nivel de pregatire, nivel individual, capacitatea de adaptare la efort si perioada de pregatire.

In principiu volumul, intensitatea, complexitatea trebuie marite odata cu cresterea performantei sportive.

Principalele obiective ale temei constau in stabilirea criteriilor si a influentei acestora in caracterizarea efortului fizic din tenisul de performanta.

Capitolul II

Caracterizarea Efortului Fizic Din Tenisul De Performanta

Caracterizarea efortului in tenis se poate realiza in functie de urmatoarele criterii:

- procesele metabolice de eliberare a energiei (anaerobe si aerobe)

- volumul de efort

- intensitatea efortului

- complexitatea efortului

- structura miscarii

- caracterul efortului

- natura contractiei musculare

- caracteristicile mecanice, dinamice ale efortului si interactiunii fortelor

- solicitarile psihice.

Tinand cont de criteriile enuntate anterior efortul in tenis se caracterizeaza astfel:

- efort mixt, aerob presarat cu faze de efort anaerob, in care se realizeaza o stare aparent stabila (ergostaza),

- volum mare de efort,

- intensitatea efortului (submaximal-maximal),

- complexitate mare,

- miscari aciclice,

- caracter efortului variabil,

- contractiile musculare mixte (alterneaza cele statice cu cele dinamice)

- in realizarea miscarilor alterneaza fazele de acceleratie cu cele de incetinire, de transfer al greutatii corpului, care se deruleaza ciclic de la o lovitura la alta si care vor permite folosirea maxima a fortei de inertie acumulate in directia mingiei.

- efortul psihic intens si complex realizat in conditii de joc speciale:

in aer liber, in sala, pe terenuri lente si/sau rapide, contra adversarilor cu joc ofensiv si/sau ofensiv, stangacilor etc.

2.1. Raportul dintre volum, intensitate, complexitate in competitii, antrenamente.

VOLUMUL EFORTULUI -abordand problema volumului efortului, ne referim la: durata jocului, numarul de seturi jucate, numarul de repetari ale unor executii.

Volumul efortului pe parcursul unui meci presupune un volum mare de efort si este conditionat de :

a) durata jocului - timpul nu este limitat prin regulament;

b) numarul de seturi jucate este dependent de:

- prevederile regulamentare:

- echilibrul de forte dintre adversari.

c. numarul de repetari ale unor executii depinde de:

- durata de joc;

- preferintele jucatorilor pentru anumite executii;

- posibilitatile concrete pe care le ofera adversarul.

Volumul efortului in antrenament.

Volumul de munca depus joaca rolul principal in ridicarea capacitatii de adaptare la efort. El va fi proportional cu varsta, variind intre 270-600 min. pe saptamana de antrenament la copii pana la 15 ani, fiind mai redus la fete decat la baieti. De asemenea va fi proportional cu dezvoltarea fizica, cu nivelul de adaptare la efort si cu vechimea in tenis. O data cu trecerea in categoria de varsta a juniorilor si mai departe, volumul variaza si in functie de etapa de pregatire, fiind mai mare in etapele cu caracter dominant de pregatire (decembrie-martie), reducandu-se in etapele cu caracter de concurs (aprilie-octombrie). Volumul va fi redus cu 7 zile inainte de concurs, adaptandu-se la sarcinile programului competitional.

INTENSITATEA EFORTULUI.

Intensitatea ca factor al dinamicii efortului se va lua in calcul dupa concursul incepe sa- si puna amprenta asupra pregatirii sportivului.

Intensitatea efortului in timpul unui meci depinde de:

a) valoarea individuala si echilibrul valoric dintre jucatori

- jocul capata aspect de intensitate numai atunci cand fiecare dintre jucatori cauta sa contribuie la aceasta, nefiind suficient ca numai unul dintre ei sa joace ofensiv, iar celalalt defensiv.

b) suprafata de joc

- pe terenurile rapide saritura scurta a mingii obliga la lovirea ei pe traiectoria ascendenta, deci intensitatea jocului devine o solutie sine-qua-non.

c) specificul probei

- probele de dublu se caracterizeaza printr-o complexitate mai mare decat cele de simplu si aceasta pentru ca lovirea mingii din vole este mult mai folosita, ceea ce determina ca pe unitatea de timp sa se execute un numar mai mare de asemenea elemente tehnice decat in jocul de simplu.

d) aportul copiilor de mingi

- prezenta copiilor de mingi intr-un meci de tenis contribuie la cresterea ritmului de joc, prin scurtarea pauzelor dintre puncte, precum si prin diminuarea timpului afectat refacerii organismului.

Intensitatea efortului in timpul antrenamentelor

Presupunand ca au fost luate masurile pentru asigurarea unei stari optime de sanatate si ca se cunosc posibilitatile jucatorului de adaptare la efort, putem stabili nivelul intensitatii in functie de perioada de pregatire si de programul competitional. In perioada noiembrie-februarie, accentul va fi pus pe volum, intensitatea capatand importanta odata cu apropierea concursurilor, atingand nivelul maxim doar cu 10-14 zile inainte.

Intrarea in forma sportiva depinde in primul rand de cresterea intensitatii pana la nivelul cerut de concurs. Acest lucru se poate realiza, insa, numai dupa acumularea unui volum suficient de munca, permitand crearea unei baze solide pentru o crestere a intensitatii. Nivelul intensitatii trebuie sa mearga paralel cu cel al complexitatii si sa fie invers proportional cu volumul efortului. Scaderea volumului inaintea concursului trebuie sa se faca doar la nivelul duratei de joc si nu la cel al numarului de seturi jucate, care va fi egal sau mai mare cu cel disputat in meciuri, masura care va permite o crestere corespunzatoare a intensitatii.

.COMPLEXITATEA EFORTULUI.

Tot ceea ce gandim si ceea ce intreprindem in legatura cu complexitatea efortului trebuie sa plece de la ideea ca jocul de tenis presupune, in afara individului la care ne referim, un partener si unul sau doi adversari, fiecare cu o tehnica perfectionata pana la un anumit nivel, cu un stil de joc si cu o viziune tactica proprii.

Complexitatea efortului in meci depinde:

- materialului de constructie a terenului de joc (determina sarituri aparte ale mingii);

- calitatea mingii, de arbitraj, de public, de conditiile atmosferice (temperatura, umiditate, curenti de aer).

Rezolvarea problemelor legate de complexitatea efortului se poate face prin doua mijloace:

- prin antrenamente in care se adauga treptat, de la lectie la lectie, elemente cu un grad din ce in ce mai mare de complexitate;

- printr-un mare de meciuri oficiale gradate atent ca volum, intensitate si complexitate, analizate cu raspundere de antrenor si jucator, urmate de antrenamente in care se va urmari inlaturarea deficientelor constatate si apoi din nou meciuri constituie calea spre ridicarea valorica a jucatorilor.

Antrenamentele trebuie sa se bazeze pe observatiile culese din meciurile disputate anterior si sa se adreseze (prin continutul lor) meciurilor viitoare. Din aceste motive, numarul de concursuri la care participa un jucator trebuie sa fie direct proportional cu valoarea globala a acestuia (pe plan tehnico-tactic, al dezvoltarii fizice, al nivelului calitatilor motrice si psihice, al nivelului functional).

Complexitatea efortului in antrenamente trebuie privita cu mai mult simt de raspundere, existand nenumarate posibilitati de a aborda.

In acest sens apreciem ca utile urmatoarele consideratii:

a) in orice antrenament apar in mod inevitabil diverse aspecte ale complexitatii - saritura diferita a mingii, adversari cu stiluri diverse, influente ale conditiilor atmosferice, starea de oboseala

b) in toate antrenamentele se pot introduce in mod voit momente de complexitate crescuta:

- prin ingreuierea conditiilor de joc sau de executie a procedeelor tehnico-tactice;

- prin modificarea conditiilor normale de joc (joc de simplu pe teren dublu, joc unul contra doi, pasarea a doi adversari aflati la fileu, returnarea mingilor intr-o zona dinainte stabilita, joc contra unui anumit efect (numai taiat sau numai liftat), joc contra unor jucatori cu al caror stil acomodarea se face greu, antrenament cu un jucator care poseda o gama variata de procedee tehnice, joc contra unor jucatori stangaci.

- jocul cu handicap, recomandabil celor cu o pregatire psihologica deficitara in domeniul vointei si al posibilitatilor de concentrare a atentiei.

- utilizarea de factori de perturbare: continuarea jocului dupa ce s-a instalat oboseala; cresterea vitezei de executie peste limitele obisnuite; jocul in zone zgomotoase.

c) participare la competitii oficiale

3.2. Corelatia dintre volum, intensitate si complexitate.

In principiu, volumul, intensitatea si complexitatea antrenamentelor trebuie sa aiba o crestere continua, odata cu ridicarea nivelului rezultatelor sportive. Fiecare componenta trebuie sa constituie intr-un anumit moment elementul principal de progresie, stabilirea momentului si a elementului respectiv intrand in sarcina antrenorului.

In functie de varsta jucatorului si a posibilitatilor individuale, propunem urmatoarele procentaje:

- volum = 50-60%

- copii pana la 12 ani - intensitate = 10-20%

- complexitate = 5-10%

- volum = 60-70%

- juniorii pana la 13- 15 ani - intensitate = 20-40 %

- complexitate = 10-25%

- volum = 70-80%

- juniorii pana la 15-18 ani - intensitate = 40-70%

- complexitate = 25-50%

- volum = 80-100%

- seniori peste 18 ani - intensitate = 70-100%

- complexitate = 50-80%

Analizand aceste procentaje, observam ca pana la varsta junioratului elementul principal de progresie il constituie volumul. Intre 15-18 ani, remarcam o crestere importanta a intensitatii si complexitatii, care nu depasesc insa nivelul volumului. Dupa 18 ani, nivelul celor trei componente se situeaza la limitele lor superioare, urmand ca, in functie de valoarea individuala, capacitatea de adaptare la efort, precum si de perioada de pregatire in care se afla jucatorul, sa se stabileasca elementul principal de progresie. Astfel, in perioada pregatitoare accentul va fi pus pe volum, in perioada precompetitionala - in ordine - pe volum, intensitate si complexitate, iar in perioada competitionala - in ordine - pe intensitate, complexitate si volum, intensitatea fiind aceea care determina in ultima instanta intrarea in forma sportiva. Complexitatea in antrenamente, dupa cum am aratat si asa cum reiese si din schema de mai sus, nu reuseste sa atinga niciodata nivelul celei intalnite in meciul oficial. Dealtfel, este momentul cand antrenamentele se subordoneaza din ce in ce mai mult competitiilor, acestea avand sarcina ca, printr-o planificare valorica judicioasa, precum si prin continuitatea lor, sa completeze cu inca 20% procentajul de complexitate ce nu a putut fi realizat prin antrenamente.

3.3. Raportul dintre antrenamente si competitii la 13-14 ani

Principiul calauzitor in stabilirea raportului dintre antrenamente si activitatea competitionala a jucatorilor de tenis este acela al cresterii volumului activitatii competitionale in raport direct proportional cu cresterea clasificarii sportive.

La varsta de 13-14 ani, elementele de baza ale jocului trebuie sa fie stapanite si sa se contureze conceptia de joc catre care se orienteaza tanarul.

Volumul activitatilor competitionale la aceste categorii de sportivi se cifreaza la 10-15 actiuni pe an.

Ponderea trebuie sa cada pe competitiile de casa, locale, nationale si internationale.

Planificarea antrenamentului pe etape la juniori

Munca de instruire este caracterizata prin continuitatea si interdependenta dintre formele de organizare a procesului de antrenament (lectii, etape etc.). Aceasta impune realizarea unei succesiuni logice a lectiilor de-a lungul aceluiasi an si chiar pe mai multi ani.

Etapele de pregatire

Sarcini speciale

- asigurarea cresterii nivelului de dezvoltare a calitatii fizice cu accent pe calitatile dominante in tenis: viteza, indemanare, rezistenta specifica;

- asigurarea insusirii tehnice si tactice in conditiile asemanatoare jocului si competitiilor;

- pregatirea psihologica necesara participarii cu succes in meciurile oficiale.

Mijloace

- exercitii de gimnastica, atletism, jocuri sportive;

- exercitii pentru dezvoltarea calitatilor fizice in forma specifica de manifestare a tenisului;

- exercitii complexe (combinatii de lovituri), pregatitoare actiunii tactice, asa cum apar in joc;

- jocuri de scoala, de antrenament si de verificare;

- probe de control.

Etapele competitionale

Sarcina generala: mentinerea si desavarsirea formei sportive.

Sarcini speciale:

- asigurarea cresterii maxime a nivelului de antrenament specific si mentinerea lui;

- mentinerea nivelului pregatirii fizice;

- perfectionarea in continuare din punct de vedere tehnico-tactic;

- obtinerea performantelor inalte in baza educarii calitatilor morale si de vointa in special si a pregatirii psihologice in general;

- participarea in concursuri pentru perfectionarea deprinderilor, cunostintelor si calitatilor in conditii specifice, dobandind experienta acestei activitati si cresterea rezistentei pentru joc.

Mijloace

Pentru pregatirea fizica:

In afara mijloacelor indicate pentru etapele de pregatire, se vor folosi mijloace specifice pregatirii fizice;

- exercitii cu si fara aparate, exercitii speciale, jocuri;

- exercitii speciale si pregatitoare, cu eforturi maximale, pentru perfectionarea din punct de vedere tehnico-tactic;

- jocuri de antrenament si verificare in conditii mai grele decat cele oficiale (dimensiunile terenului mai mari, cu doi adversari etc.).

Etapa de intrerupere (odihna activa)

Sarcini generale:

- scoaterea organizata si treptata a jucatorilor din forma sportiva;

- crearea unor astfel de conditii organismului jucatorului, incat sa se mentina ceea ce s-a realizat calitativ, pentru ca activitatea viitoare sa inceapa la un nivel superior anului precedent.

Sarcini speciale:

- scaderea treptata a influentei antrenamentului special si asigurarea unei odihne active;

- mentinerea gradului de antrenament care sa permita inceperea noului ciclu de antrenament la nivel superior celui de la inceputul ciclului precedent;

- inlaturarea lipsurilor de ordin tehnic constatate cu ocazia jocurilor oficiale;

- mentinerea si chiar cresterea nivelului pregatirii fizice generale;

- aprecierea rezultatelor obtinute in ciclul precedent si stabilirea sarcinilor antrenamentului ce se va efectua;

- refacerea sanatatii sportivilor in cazul imbolnavirii lor;

- controlul medical riguros.

Mijloace si metode

Scaderea influentei specifice a antrenamentului de tenis se realizeaza prin:

- scaderea treptata a intensitatii, a numarului si duratei lectiilor de antrenament specific;

- practicarea altor sporturi sau jocuri sportive (fotbal, baschet, handbal, atletism etc. ),

Se va urmari o mare varietate in alegerea si practicarea sporturilor complementare, in vederea cresterii capacitatii motrice a jucatorilor, necesara dezvoltarii calitatilor fizice (in special viteza si indemanare);

- excursii si turism;

- lectii teoretice si activitate cultural-educativa;

- lucru individual in vederea invatarii unor procedee tehnice noi sau corectarii a unor deprinderi gresit insusite.

2.5. Caracterizarea varstei pubertare

Dupa varsta cronologica, principalii indici ai procesului de maturizare sexuala la fete, constau in: aparitia primei menstruatii si gradul de evolutie a caracterelor sexuale secundare; acestea sunt prezente cu aproximativ 2 ani inaintea aparitiei la baieti a semnelor caracteristice maturizarii sexuale (momentul primei polutii).

Aceste fenomene fiziologice prezinta mari diferentieri individuale, determinarea lor corecta efectuandu-se pe baza studierii varstei biologice.

In decursul celor 3-4 ani cat dureaza pubertatea (12-16 ani fete si 13-17 ani baieti) se ridica numeroase probleme de ordin fiziologic, psihologic, pedagogic. Din punct de vedere fiziologic, fenomenul central este maturizarea sexuala care apare la nivelul ovarelor si testiculelor, a organelor genitale primare si a caracterelor sexuale secundare.

La acestea se adauga sexualitatea corpului (somatica) si impletirea fenomenelor de maturizare sexuala cu acelea de maturizare neuropsihica.

Oasele cresc mult in lungime prin depunerea de saruri minerale (calciu, fosfor) devin mai rezistente in detrimentul elasticitatii.

Ligamentele, articulatiile sunt slab dezvoltate si rezistenta la tractiuni este mica.

Cresterea anuala a taliei la puberi 5-7cm fata de 3-5 cm la varsta antepubertara, cuba ponderala creste mai lent decat in perioada anterioara.

Fetele intrec baietii la acesti indici in perioada pubertara.

Muschii se dezvolta prin alungirea fibrelor, grosimea este redusa, forta redusa. Cresterea rapida in lungime a oaselor si alungirea muschilor dau aspectul caracteristic puberului: inalt, slab, datorita disproportiei dintre talie si greutate. La acestea se adauga: schimbarea vocii, acneea juvenila pe tegumentul fetei, dezvoltarea rapida a caracterelor sexuale secundare si maturizarea organelor sexuale.

Sistemul nervos se dezvolta rapid, se intensifica functiile de analiza, sinteza a scoartei cerebrale, se dezvolta procesul inhibitiei interne.

Viteza formarii diferentierilor creste, reflexele conditionate formate se sting mai lent decat la antepubertari, functia celui de-al doilea sistem de semnalizare domina pe primul. Dupa datele lui Farfel, incepand cu 13-14 ani capacitatea motrica a copiilor poate atinge un nivel inalt, deoarece se pot forma in analizatorul motric, stereotipuri dinamice mai perfectionate.

La puberi mai persista intr-o oarecare masura slabiciunea proceselor de inhibitie conditionata fata de puterea proceselor de excitatie. La pubertate incep sa se contureze trasaturile individuale specifice tipului de activitate nervoasa superioara.

Aceasta particularitate are o influenta evidenta asupra rapiditatii formarii si durabilitatii deprinderilor motrice asupra capacitatii de efort, asupra rapiditatii aparitiei oboselii, calitatii vointei

La nivelul organelor vegetative se constata dezvoltarea morfo-functionala a glandelor cu secretie interna.

Se intensifica activitatea glandei hipofize, in special a partii anterioare, marirea secretiei de TSH, ACTH si de hormoni gonadotropi.

Se intensifica functia glandelor genitale care duce la maturizarea sexuala, erotizarea conduitei, trezirea instinctelor de a asigura perpetuarea speciei.

Se intensifica functia tiroidiana, suprarenala, dand un caracter mai reactiv al sistemului nervos, dar si de labilitate neurovegetativa.

Aparatul cardiovascular este dezechilibrat la puberi, masa miocardului se dezvolta rapid, diametrul vaselor redus, fapt ce determina tulburari ale ritmului cardiac, oscilatii frecvente ale tensiunii arteriale sistolice.

Diametrele cordului la fete cresc mai mult intre 12-15 ani decat la baieti, dar ulterior cresterea se opreste, inima lor ramane mai mica decat cea a baietilor. La aproximativ 30% din copii apar sufluri functionale la focarul pulmonarei, care dispar dupa 16-17 ani. Bradicardia este rara.

Aparatul respirator -toraceacele se dezvolta mai mult in lungime decat in largime.

Miscarile respiratorii sunt neregulate (20-22 respiratii/min.) cu o usoara crestere a amplitudinii, care determina cresterea capacitatii functionale a aparatului respirator, care totusi satisface la nivel redus necesitatile organismului in efort.

Consumul de oxigen in repaus este initial mai mare la fete, ca apoi sa coboare sub nivelul constant la baieti.

Dupa varsta de 13 ani, consumul de oxigen la fete creste putin.

CAPITOLUL III

CONCLUZII

In urma cercetarii efectuate, a studierii documentatiei de specialitate, am ajuns la o serie de concluzii care vizeaza caracteristicile efortului fizic din tenisul de performanta si aspecte ale programarii efortului in antrenamente la 13 14 ani.

Tenisul de camp este un sport aciclic din punct de vedere energetic cu preponderenta aeroba, presarat cu faze de efort anaerob in care se realizeaza o stare aparent stabila (ergostaza).

Jucatorul de tenis de performanta este un atlet desavarsit, posesor al unei game variate de deprinderi motrice specifice in care forta, viteza, indemanarea, rezistenta, supletea sunt prezente in tot timpul jocului.

Din punct de vedere psihic, performerii au un sistem nervos puternic, echilibrat, abil, o mare capacitate de concentrare a atentiei si rezistentei la stres si oboseala psihica, gandire operationala concreta, coordonare vizuala motrica buna, perseverenta, darzenie, viteza si eficienta in analiza situatiilor neprevazute si luarea deciziilor, spirit de anticipatie.

Fata de trecut, jocul modern de tenis se caracterizeaza prin volum, complexitate mare, alternarea eforturilor maximale cu cele submaximale, viteza mare de circulatie a mingii, executii rapide in toate fazele disputarii punctului si pe tot parcursul jocului.

Volumul de efort joaca rolul principal in ridicarea capacitatii de efort, el va fi proportional cu varsta, variind intre 270-600 min. pe saptamana la copii pana la 15 ani, fiind mai redus la fete decat la baieti (3-6 antrenamente pe saptamana).

Intensitatea efortului variaza in functie de perioada de pregatire si programul competitional. Ea creste atingand nivelul maxim, in perioada precompetitionala, doar cu 10-14 zile inainte de concurs.

Complexitatea efortului -se poate realiza prin antrenamente, in care se adauga treptat de la o lectie la alta, elemente tehnico-tactice cu un grad din ce in ce mai mare de dificultate, realizate in conditii de complexitate crescuta si prin meciuri desfasurate in conditii de modificare a conditiilor normale de joc, joc contra stangacilor, jocul cu handicap, etc.

In ceea ce priveste corelatia dintre volum, intensitate, complexitate in antrenamente la 13-14 ani propunem urmatoarele procentaje: volum-60-70%, intensitate-20-40%, complexitate-10-25%.

Analizand aceste procentaje, observam ca la varsta de 13-14 ani principalul element de progresie il constituie volumul.

Referitor la raportul dintre antrenamente si competitii la varsta 13-14 ani, balanta inclina in favoarea antrenamentelor 60%, dar se inregistreaza o crestere in ceea ce priveste participarea la competitii de 30-40%.

In legatura cu raportul care trebuie sa existe intre volum, intensitate si complexitate, recomandam in etapele pregatitoare un volum mare, alaturi de o intensitate si o complexitate reduse, raportul inversandu-se cu cat se avanseaza in pregatire.

Tendinta orientarii moderne este ca in afara perioadelor pregatitoare si a zilelor dinaintea concursului, antrenamentele sa se desfasoare cu toti acesti parametri la un nivel ridicat.

Pentru aceasta, se impune insa o urmarire permanenta a adaptarii organismului jucatorilor, prin acordarea unei atentii deosebite procesului de refacere in si dupa antrenamente, meciuri.

Bibliografie

1. Dragan I.  Medicina sportiva aplicata, Editura Editis, Bucuresti, 1994

2. Bota Cornelia  Fiziologia EFS, Editura M.TS. Bucuresti, 1993

3. Teusdea Claudiu  Tenis Specializare, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti,2002

4. Teusdea Claudiu  Tenis Specializare, Editia a II-a, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 2004

5. Zancu Silviu  Tenis forta interioara, Editura Allfa Bucuresti, 2000

6. Zancu Silviu  Tenis, Ghid practic pentru antrenori parinti si jucatori, Editura Arc Bucuresti, 1998