Filozofia programului pentru eficientizarea antrenoratului (sinteza)

Filozofia programului pentru eficientizarea antrenoratului(sinteza)

Antrenoratul este o afacere sociala,astfel cea mai importanta latura a filozofiei antrenorului se refera la perceptia relatiilor umane nu numa cu sportivii dar cu colegii antrenori,conducatori,parinti oficiali si altii. Decizi sa ai relatii calde, personale, ceea ce este esential pentru a ajuta indivizii,sau decizi sa ramii rece,imperturbabil, focalizat pe victorie?

Antrenoratul, ajuta sportivul sa-si dezvolte abilitatile fizice,psihologice si sociale la cel mai bun potential. Acest proces de ajutorare depinde de abilitatile antrenorului. Antrenorul este un consilier,un sfatuitor,nu un dictator.Antrenoratul este sa dai din tine,energia ta ,cunostiintele tale,priceperile tale si in primul rand intelepciunea ta.

Filozofia "sportivul in primul rand",inseamna:

Antrenorul lasa acasa egoul sau in timpul meciurilor: valoarea personala nu se judeca prin faptul ca echipa castiga sau pierde.Aceasta inseamna a fi mandru cand echipa joaca bine,indiferent de rezultat,si sa fii dezamagit cand sportivii nu isi aduc aportul indeajuns,indiferent de rezultat.

Presiunea societatii si instigarile de a invinge cu orice pret sunt imense si antrenorul trebuie sa-si mentina filozofia neclintita.

Sportivul accidentat nu va juca pana nu si-a terminat programul de recuperare.

Rolul antrenorului este sa faciliteze sportivului dezvoltate plenara prin luarea deciziilor cele mai bune care sa le dezvolte responsabilitatea.

Antrenorii influenteaza viata sportivilor in mai multe feluri - cel mai profund este cel de ale modela valorile.Un antrenor ofera propria filozofie de viata, traind-o si comunicand-o. Are dreptul un lider sa indrume si sa modeleze? La ce foloseste varsta,experienta si intelepciunea daca nu o impartasesti cu cel mai tineri? Liderul are nu numai dreptul,are si obligatia.

O filozofie de viata si de antrenorat bine dezvoltata constituie un atuu prin care sa influientezi sportivul.Ea este bazata pe cunoastere de sine.Deschiderea spre sportivii tai te ajuta sa te cunosti mai bine si astfel sa-ti dezvolti filozofia mai departe dezvoltand o relatie de incredere cu sportivii.

SUMAR

1.O filozofie consta in credinte si principii care servesc ca si ghid in actiune.

2.Dezvoltarea filozofiei de antrenor implica o mai mare constiinta de sine si obiective clare.

3.Poti deveni mai constient de tine analizand parerile tale despre anumite subiecte si fiind mai atent la modul in care altii isi raspund.

4.Trebuie facuta diferenta intre eul ideal,public si ce real.

5.Succesul ca antrenor este strans legat de stima de sine,de cum te valorizezi.

6.Transparenta este importanta pentru ajuta pe altii sa va cunoasca.Ceilalti te ajuta sa te cunosti.De asemenea transparenta cladeste incredere intre antrenor si sportivi.

7.Fiecare antrenor trebuie sa decida ce este mai important : sa castigi sau sa dezvolti calitati fizice,psihice si sociale pentru sportivii tai.

8.Antrenorii centrati pe victorie sunt motivati de castig cu orice pret pentru ca ei isi evalueaza propria competenta pe rezultatul imediat.

9.Filozofia "sportivul pe prim plan" pune accent pe deciziile luate de antrenor in interesul sportivului si pe plan secund interesel de a invinge.

10.In multe ocazii antrenorii sunt obligati sa ia decizii critice intre cele doua obiective.Directia acestor alegeri reflecta mai clar adevarata filozofie a antrenorului decat orice cuvinte frumoase.

2.MOTIVATIA

Unii antrenori cred ca motivatia este prea complex ca sa fie inteleasa si daca este inteleasa,este imposibil sa motivezi sportivii."As vrea sa stiu ce conduce sportivul spre performanta.Acel ceva l-as da sportivilor mei si mie insumi".

"Lupta pentru echipa", "Trage tare sau pleaca acasa" "Depaseste-te".Antrenorii cauta sa-si motiveze sportivii cu slogane mai mult sau mai putin inspirate. Profesorii de sport cauta sa - si motiveze copii mai inactivi, care adesea sunt mai interesati de jocuri video decat sa participe la un meci de fotbal. La fel kinetoterapeutii au nevoie sa-si motiveze pacientii sa se tina de exercitiile de recuperare.

Desi motivatia este esentiala pentru succesul in toate aceste profesii, multi nu inteleg fenomenul destul de bine. De multe ori, nu cunostiintele tehnice din sport sau din activitatea fizica ci abilitatea de a motiva oamenii, separa profesionistii de excelenta de cei mediocri.

In acest capitol vom vorbi despre:

Ce este motivatia si care ii sunt componentele.

Teorii asupra motivatiei si aplicabilitatea acestora.

Dezvoltarea unei conceptii realiste asupra motivatiei.

Teorii simpliste asupra motivatiei

Pentru ca motivatia este foarte complexa tendinta este de a simplifica.In cele ce urmeaza parcurgem cateva abordari simpliste si cateva mituri impartasite de antrenori.

Unii antrenori coplesiti de complexitatea subiectului folosesc abordarea "magarului"pentru a-si motiva sportivii.Ei concluzioneaza prin observatie superficiala ca oamenii si magarii se aseamana - sunt incapatanati si stupizi. Singura modalitate de a-i directiona este morcovul (recompensa) si bata (pedeapsa).Bata reprezentata prin urlete, strigate,lovituri si alte forme de abuz fizic si psihologic.

Alti antrenori vad motivatia ca ceva care se ofera sportivilor,ca o poveste(cum barza aduce copilul mamei sale).Antrenorii au motivatie pe care o livreaza sportivilor cand ei hotarasc,deseori sub forma unor discutii pline de elocinta.

Deseori antrenorii se bazeaza pe cateva principii si le considera chei care deschid motivatia." Cheia motivatiei este sa fii organizat,sa dezvolti incredere si sa fii constient in meci" spune un antrenor. Are dreptate,dar este o mica parte din ce inseamna motivatia.

Antrenorii folosesc chiar idei nastrusnice pentru a motiva sportivii elaborand scheme de recompense,folosesc slogane si postere.Unii chiar folosesc bizarerii (taierea capului unei broaste).

Multi antrenori folosesc pachete motivationale in forma scrisa sau audiovizuala,consultanti care se numesc pe ei psihologi sportivi. Multe din pachetele motivationale sunt superficiale si nu merita banii care se investesc. Multe sunt abordari de scurta durata si nu raspund nevoilor pe termen lung. Antrenorii nu pot transfera altora responsabilitatea motivarii directe a jucatorilor : antrenorul este o parte prea vitala a echipei ca sa abdice de la aceasta responsabilitate. Folosirea consultantilor care stiu intradevar psihologie a sportului este benefica : dar este numai o parte din dezvoltarea unei abordari comprehensive a motivatiei.

William Warren in cartea sa Antrenoratul si motivatia(1983) conclude ca cel mai bun mod de a motiva este sa selectezi sportivi gata motivati. El spune: "Inconjurati-va de jucatori care gandesc ca si tine,carora le pasa de antrenor,de colegi,de programele de antrenament. Ganditi-va sa renuntati la jucatorii care nu sunt dedicati voua,echipei,programelor instituite. Nu este placut, dar este necesar pentru sanatatea voastra mentala si pentru binele echipei". Selectarea jucatorilor motivati poate sau nu sa fie o optiune valabila pentru un antrenor. Oricum filozofia antrenorului ajuta sa decideti cat de mult se subscrie la abordarea lui Warren. Pentru antrenorii care sunt interesati in a ajuta sportivii sa se dezvolte,ajutorul in formarea unei motivatii crescute poate fi o realizare semnificativa.

In cartea sa, Warren da o definitie noua motivatiei: "Gasirea cailor prin care sportivii sa faca lucruri pe care ei nu puteau sa le faca inainte". Aceasta presupune ca sportivii nu vreau sa faca ceva (abordarea magarului) si antrenorul livreaza motivatia care ii determina sa faca acel lucru (abordarea berzei). Dupa opinia noastra este nu numai o abordare simplificata dar si una gresita.

Unii antrenori cred ca sportivii nu sunt motivati cand se sustrag de la indicatiile lor. Dar deseori sportivii care se sustrag de la sarcinile care li se dau, sunt puternic motivati sa faca sport - ei nefiind motivati sa joace dupa structura si metodele dictate de antrenor. Unii sportivi vreau sa conlucreze in stilul lor si cand vor. Antrenorii ii vad ca avand probleme de disciplina,in special cei carora se simt bine cu puterea data de pozitia lor.

Sursa conflictului intre antrenor si sportiv apare din interesul antrenorului sa-si regaseasca propriile nevoi prin echipa decat sa ia in considerare nevoile sportivului. Ex. un antrenor la o grupa de copii de 10 ani.Se lucreaza tare si foarte structurat. Copiii par plictisiti si adesea in contradictie cu antrenorul care constant ii ameninta si insista pentru disciplina. Antrenorul isi exprima frecvent frustrarea pentru lipsa de motivatie a echipei adeseri in fata sportivilor.Ceea ce antrenorul nu a realizat este ca acesti tineri vor sa faca sport din placere,si nu sa faca tactica si exercitii istovitoare. Cand antrenorul pleca copiii ramaneau pe teren si continuau cu o miuta. Intreaga atmosfera se schimba: fiecare se distra de minune si se juca cu mare angajament. Pentru ca antrenorul ia lipsit pe sportivi de unul din scopurile pentru joaca fotbal - sa se amuze - ei si-au intalnit nevoia cand antrenorul a plecat.

Sunt aici doua lectii utile despre motivatie.Una este ca adesea atentia trebuie indreptata nu spre achizitionarea motivatiei ci sa nu se distruga motivatia intrinseca de a face sport. A doua este ca antrenorii trebuie sa intretina placerea antrenand diversitatea si implicarea tuturor sportivilor.

In alta ordine de idei,unii sportivi pot avea nevoi care se situeaza in afara cadrului echipei.Unii au nevoie de o extraordinara atentie sau nu sunt capabili de autocenzura.Daca petrecem timp mai mult cu acestia incercand sa-i ajutam neglijam ceilalti sportivi. Antrenorii nu pot rezolva fiecare problema, unele vor fi peste capacitatea lor de a ajuta. Rolul psihologului,experienta personala.

Unii antrenori spun : nu vreau sa cunosc toate teoriile despre motivatie, dati-mi principiile,secretul. Daca ar fi fost asa de simplu a-ti fi invatat aceste secrete cu mult timp inainte.Unii antrenori,decat sa intrebe cum sa motivezi mai bine ar invata de ce oamenii sunt motivati.

Daca m-ati intreba sa va dau cinci principii ale motivatiei care sa fie aplicate pentru toti oamenii in orice situatie,nu pot sa le vi le spun. Nu avem situatii absolute despre motivatie, avem relativism.A sti cum sa motivezi sportivii implica a sti care sunt scopurile(nevoile) lor si cum ei percep situatia inclusiv relatia cu antrenor.

Definirea motivatiei

Din perspectiva antrenorului, definitia este simpla : Cum sa-i fac pe jucatorii mei sa-si schimbe comportamentul marindu-si randamentul in meciuri. Obiectivul este de ajuta sportivii sa-si imbunatateasca cantitatea comportamentului(sa fuga mai mult),calitatea comportamentului( ameliorarea procentajului aruncarilor libere) sau directia comportamentului (sa nu intarzie, sa nu injure, sa se apere corect).

Psihologii considera motivatia formata din doua dimensiuni: intensitatea si directia. Sage (1977) defineste motivatia ca directia si intensitatea efortului. Intensitatea se refera la cat de activata si energizata este persoana adica cat de mare efort se depune pentru atingerea unui obiectiv. In capitolele urmatoare vom invata cum pot sportivii sa-si gestioneze intensitatea si cum performanta este afectata prin prea putina intensitate sau prea multa.

Directia se refera la alegerea unui scop. Psihologii discuta despre cum oamenii isi apropie o sarcina sau dimpotriva cum o evita. In sport antrenorii sunt frecvent interesati in a sti de ce un tanar talentat nu este atras de un sport sau de ce renunta la sport. Antrenorii vreau sa stie de ce anumiti sportivi se inversuneaza sa faca un sport cand mai bine ar canta la vioara. Raspunsul la aceasta intrebare este dat de scopurile persoanei. Intelegand nevoile persoanei,care sunt fundamentele scopurilor,vom clarifica aspectele cele mai importante ale motivatiei.

Probleme legate de definirea neclara a motivatiei

De multe ori motivatia, in viata de zi cu zi, este neclar definita sau chiar de loc. Astfel, ea poate fi privita numai ca :

O caracteristica interna a personalitatii (este o persoana puternic motivata).

O influienta externa (am nevoie de ceva sa ma motiveze sa merg la antrenament).

O consecinta sau explicatie a propriului comportament. (am vrut prea mult acel lucru si am fost supramotivat).

Definirea vaga a motivatiei si utilizarea termenului in diferite feluri, are doua dezavantaje :

Antrenorii si profesorii spun elevilor si sportivilor sa fie mai motivati fara a clarifica termenul, astfel ca ei pot intelege ce vor. Sa fii motivat insemna sa-ti formulezi obiective si sa lucrezi tare pentru a le atinge. Un student cu incredere de sine scazuta poate interpreta remarca anrenorului ca o descriere a propriei personalitati (sunt lenes si nu imi pasa ) ceea ce se va reflecta negativ asupra implicarii in sarcina.

Antrenorii vor dezvolta strategii si tehnici pentru motivarea indivizilor, dar s-ar putea ca ei sa nu nu-si dea seama cum acestea interactioneaza. De exemplu, recompensele extrinseci cum ar fi trofeele si bani pot avea efecte pozitive in motivarea indivizilor dar folosite inadecvat, pot avea efecte contrarii.

Bazele motivatiei

Motivatia este influientata de atat de multi factori incat ar trebui volume intregi scrise pentru a le considera pe toti.Componentele vitale sunt putine la numar si usor de inteles.

Motivatia intrinseca si extrinseca

Motivatia are doua surse: din interior persoanei(intrinseca) si din afara (extrinseca) Oamenii motivati intrisec au o tendinta interioara puternica spre competenta,spre rezolvarea sarcinilor, de a fi oameni de succes. Competenta, autodeterminarea, controlul si succesul sunt scopuri urmarite de cei motivati intrinsec. Indeplinirea acestor obiective sunt pentru ei recompensa. Sportivii care se implica pentru ca iubesc jocul sunt motivati intrinsec. Ei joaca din mandrie interioara, ceea ce ii face sa dea ce au mai bun chiar atunci cand nu sunt priviti.

Motivatia extrinseca vine de la alte persoane prin reintariri pozitive si negative. (Reintaririle sunt acele lucruri care maresc sau slabesc tendinta ca anumite comportamente sa fie initiate). Aceste reintariri pot fi ceva tangibil ca banii sau trofeele sau intangibile ca lauda sau recunoasterea publica.Cand aceste reintariri sunt primite,ele sunt cunoscute ca recompense extrinseci.

Este pe deplin posibil ca sportivii sa joace pentru ambele recompense. Importanta pe care fiecare o da acestor doua tipuri de recompense poate varia substantial. Intelegerea acestor diferente individuale este foarte importanta.

Recompense extrinseci

Principiul de baza pentru comportamentul uman si motivatie este legea efectului care spune: Recompensand un comportament se creste probabilitatea ca acel comportament sa se repete,penalizand un comportament scade probabilitatea ca el sa se repete.

Aplicand legea efectului prin utilizarea recompenselor extrinseci si in masura mai mica pedepsele,se pot obtine rezultate bune in motivarea sportivilor. Problemele apar cand (a) nu se folosesc reintariri adecvate.(b)nu se dau contingente la comportamentul adecvat,si (c) nu se dau la timpul potrivit.

B.F.Skinner este un nume proeminent in modificarea comportamentului. Antrenorii au fost foarte entuziasti fata de modificarea comportamentului, vazand in metoda un panaceu pentru motivatie. Altii sau opus vazand in ea o metoda corupta de manipulare a oamenilor si de negarea libertatii.Trebuie sa vedeti modificarea comportamentului mai impartial: Nu acopera toate nevoile antrenorilor privind motivatia sportivilor,dar este o unealta utila pentru anumite probleme motivationale.

Antrenorii tind sa se considere pe ei singura sursa de recompensa. Ei trebuie sa incurajeze sportivii sa se recompenseze unul pe celalalt. Daca un coleg acorda recompensa,antrenorul pare mai putin dominat,mai putin manipulativ. Cercetarile au aratat ca intaririle acordate de sportivi sunt mai eficiente decat cel e acordate de antrenor in motivarea inotatorilor de performanta. Antrenorii pot utiliza intaririle extrinseci pentru a invata sportivii sa si le acorde singuri, ceea ce inseamna sa-si dezvolte motivatia intrinseca.

Intariri intrinseci

De ce nu se utilizeaza exclusiv modificari comportamentale daca sunt asa de eficiente? Pentru ca intaririle extrinseci isi pierd puterea mai repede decat cele intrinseci. In modelul ierarhizarii nevoilor elaborat de Maslow o nevoie satisfacuta nu mai este un scop de atins si isi pierde puterea ca recompensa. Astfel trofeele, medaliile, banii si alte forme de intariri extrinseci tind sa-si piarda puterea de intarire decat intaririle intrinseci (sentimentul competentei si a sarisfactiei) care functioneaza ca autointariri. Cu alte cuvinte daca o persoana joaca joaca fotbal pentru bucuria de a juca si experientiaza aceasta bucurie,motivul de a juca mai departe este autointarit.

Un din problemele cu intaririle extrinseci - cu cat ele sunt mai multe cu atat nevoi mai putine de acelasi fel apar. Daca ele sunt castigate devin mai lipsite de valoare. Mai cu seama in sportul profesionist salariile exorbitante ajung sa depaseasca orice nevoie rezonabila de bunuri si servicii. Banul nu mai este o intarire dar devine un indicator al felului cum persoana este valorizata in echipa.

De aceea antrenorii trebuie sa se straduiasca sa transforme motivatia extrinseca in intrinseca. Motivatia extrinseca poate ajuta la inceput pentru a face pe sportiv sa fie interesat de sport (exemplu ciclism) Bicicleta - motivatie extrinseca.Am intalnit antrenorul de baschet care m-a incurajat pentru acest sport (motivatie extrinseca). Dupa ce am trecut la seniorat nu am mai avut nevoie de motivatia extrinseca. Am dezvoltat o dragoste reala pentru acest sport pentru ca eforturile mele au fost incununate de suces si m-am simtit competent ca baschetbalist.

Pentru transformarea extrinsec - intrinsec,este nevoie de trei elemente importante:

Sa existe intariri extrinseci puternice la care trebuie sa se raspunda.

Sa existe un succes initial.(intaririle extrinseci sa ne faca sa ne simtim mai competenti).

Antrenorul sa dezvolte la sportiv motivatia intrinseca. Sa arate in diferite feluri ca medaliile si trofeele nu sunt cele mai importante. Sa te simti satisfacut cu propria realizare este lucrul cel mai important.

Este o adevarata arta in a folosi intaririle extrinseci pentru a dezvolta motivatia intrinseca. Este important ca intaririle sa nu fie excesive sau prezentate in asa fel incat sportivul sa perceapa ca antrenorul incearca sa-i controleze comportamentul. Sportivul va reactiona negativ daca observa ca este manipulat. Intarirea trebuie sa fie contingenta realizarii. Dand o intarire cuiva pentru simpla participare nu reprezinta o putere reala pentru cladirea unei motivatii intrinseci. Este important ca sportivii sa inteleaga ca intaririle extriseci reprezinta momente frumoase ale unei experiente de succes, dar ca scopul primar al jocului este placerea si satisfactia data de lucrul implinit.

Subminarea motivatiei intrinseci

Este posibil ca intariri extrinseci sa submineze motivatia intrinseca. Clasica poveste in care un om batran rezolva problema copilului care face galagie in curte. Intr-o zi batranul l-a chemat pe copil si ia spun ca lui ii chiar place sa il auda strigand pentru ca el nu aude bine.Mai mult i-ar dat bani pentru asta. Copilul s-a distrat si mai bine facand un zgomot teribil. A doua zi cand el a venit sa-si ia banii,batranul i-a spus ca nu mai are bani si i-a oferit jumatate din suma promisa. A treia zi i-a oferit si mai putin spunandu-i ca s-ar putea ca pe viitor sa nu primeasca nimic. Copilul a mai avut o speranta si s-a jucat si a patru zi. Cand a vazut ca nu primeste nimic el a spus indignat ca nu mai are de gand sa se joace pentru batran pentru nimic.

Cand intaririle extrinseci sunt utilizate in acest mod in care sportivii percep recompensa ca un mod de a-i controla ,motivatia intrinseca este subminata. Magic Johnson,starul de la Lakers a fost intrebat ce i s-a oferit de catre echipe sa joace la ei,el a raspuns: "Mi s-au oferit masini si bani.Dar am refuzat.Era ca si cum voiau sa ma cumpere,si eu nu doresc sa fiu cumparat". Dean Ryan,intr-un studiu din 1979 arata ca jucatorii de fotbal american carora li se ofera burse de studiu sunt mai putin motivati intrinsec decat cei care nu primesc bursa. Evidentele releva,in special la copii, ca atunci cand o activitate este motivata intrinsec,oferirea de intariri extrinseci pot scadea motivatia intrinseca in anumite circumstante.

De exemplu un copil si-a dezvoltat placerea de a juca fotbal cu vecinii si prietenii. Mai tarziu a jucat in echipa scolii primind recunoastere de la parinti si profesori.Mai departe la echipa de juniori a orasului,primind cupe si medalii pe care le-a expus cu mandrie in camera sa. Dupa multi ani de astfel de recunoasteri mai poate fi motivat sa joace pentru intaririle intrinseci sau doreste sa joace pentru intariri extrinseci? Daca nevoile pentru aceste intariri extrinseci sunt satisfacute,interesul pentru fotbal va muri? Raspunsul este "depinde".Conditiile care conduc la diminuarea motivatiei intrinseci sunt urmatoarele:

Activitatea care motiveaza intrinsec este diminuata.

Intaririle extrinseci foarte importante pentru persoana si au mare putere de reintarire.

Intaririle extrinseci sunt percepute ca un control al comportamentului persoanei decat sa furnizeze informatii despre cat de bine joaca.

Intaririle extrinseci sunt date fara sa se tina seama de performanta. Cu alte cuvinte ele sunt privite ca recompensa pentru ca face sport si nu pentru ca joaca bine.

Reamintim,intaririle extrinseci au potential de a mari motivatia intrinseca cand recompensele sunt percepute ca furnizand informatii despre competenta sportivului si sunt date in functie de calitatea performantei. Intaririle extriseci sunt folositoare de asemenea pentru a ajuta la dezvoltarea interesului pentru sport cand persoana nu are o motivatie intrinseca initiala. Gradual,antrenorii experimentati inlocuiesc recompensele extrinseci si pun accent pe intariri intrinsece.Totusi, pentru ca sportul ofera intariri extrinseci ,antrenorii le pot utiliza pentru a semnala cat de bine persoana jucat, indiferent de victorie sau infrangere.

Motivatia directa si indirecta

Se pot utiliza metode directe sau indirecte pentru a motiva sportivii sau ambele. Cand jucatorul este chemat in biroul antrenorului si se face apel la mandria lui in speranta ca se va apara mai bine,se foloseste o metoda directa. Atunci cand luam un jucator dintr-o echipa si il punem in alta echipa pentru a nu fi influientat de anturajul defavorabil,folosim o metoda indirecta. Aceasta metoda inseamna schimbarea situatiei in speranta de a influienta motivatia sportivului.

Metode directe

Sunt trei metode care pot fi utilizate.Compleanta consta in utilizarea intaririlor extinseci si a pedepselor."Daca invingeti astazi,nu vom face antrenament luni",sau"Daca nu ascultati indicatiile,veti face 30 de ture".Procesul de compleanta poate fi un mijloc de motivare in special pentru sportivii care nu au standarde de comportament bine dezvoltate si care au self concept sarac. Folosirea exagerata a compleantei poate fi o problema,pentru ca este dezirabil sa motivam jucatorii prin obiective, decat sa primeasca intariri extrinseci. Antrenorii care cauta internalizarea scopurilor,gasesc compleanta inadecvata.

Identificarea,a doua metoda pune baza pe relatia antrenorului cu sportivii. Un antrenor foloseste indentificarea spunand: "Daca te implici in meci vei face lucrul acesta pentru mine".Identificarea este de fapt o forma deghizata de compleanta. Implicit in afirmatia,"Daca te implici in meci" se deduce ca daca te comporti cum ti se cere,vei fi recompensat.Si daca nu ,vei fi pedepsit. Pentru folosirea cu succes a identificarii in motivare,antrenorii trebuie sa aiba o relatie pozitiva cu sportivii astfel ca ei sa fie dispusi sa indeplineasca cerinta. Antrenorii care se bazeaza mult pe pedeapsa si reintariri negative alieneaza sportivii care se indeparteaza de scopul urmarit.Ei vor asculta de antrenor doar de frica de pedeapsa.

A treia metoda de influientare directa este internalizarea, care incearca motivarea prin apelarea la valorile si credintele proprii jucatorilor,fara apel la recompense si pedepse."Nelule,ai lucrat mult sa pregatesti acest meci. Trebuie sa ai incredere in pregatirea ta si eu sunt increzator ca vei juca cat se poate de bine.Vreau sa stii ca vei fi mandru de tine indiferent de cum se va termina meciul".

Care din aceste metode le veti utiliza depinde de (a) ce se potriveste pentru fiecare sportiv:(b)filozofia de antrenor. Antrenorul pragmatic va descoperi nu numai care din metode este mai eficienta pentru anumite persoane dar si care metoda este mai buna in sine.Rezultatele au aratat ca sportivii intre 5 si10 ani nu sunt suficient de maturi sa raspunda bine la internalizare. Astfel compleanta si indentificarea sunt mai eficiente.Cu timpul internalizarea devine mai eficienta.Pe de alta parte unii jucatori sunt asa de conditionati de compleanta incat internalizarea este mai putin eficienta.

Trebuie vazut care sunt obiectivele de antrenorat. Daca victoria este obiectivul principal va veti baza pe compeleanta si identificare. Aceste tehnici sunt mai putin consumatoare de timp si daca sunt corect utilizate sunt eficiente.

Daca obiectivul principal este de a ajuta sportivii sa se dezvolte in special psihologic,ca sa achizitioneze concepte pozitive personale si un sistem integrat de valori,veti utiliza compelanta si identificarea pentru a pregati ca ulterior sa raspunda metodelor inteternaliazante.Astfel veti ajuta sportivii sa-si configureze valorile si credintele si apoi veti fi capabili sa apelati la acestea utilizand procesele de internalizare.Internalizarea impinge sportivul sa fie motivat intrinsec fiind mai responsabil de el insusi.

Metode indirecte

Metodele indirecte modifica situatia sau mediul -atat fizic cat si psihologic - pentru a mari motivatia. De exemplu unii antrenori vor schimba locul antrenamentului pentru a mari motivatia. Ambianta psihologica poate fi modificata prin aducerea sau prin scoaterea unor persoane sau prin modificarea comportamentului lor. Poate ca cea mai eficienta modificare poate fi facuta in atitudinea antrenorului - una pozitiva in locul uneia negative. O alta cale puternica de modificare psihologica poate fi acordarea unui mai mare control sportivilor asupra situatiei.

Locus of control

Oamenii difera in functie de resposabilitatea pe care o atribuie recompenselor si pedepselor pe care le primesc.Oamenii care inclina sa explice evenimentele din viata lor ca rezultat al unor forte externe,cum ar fi norocul, sansa sau puterea altor persoane - control extern.

Oamenii care au un control intern considera evenimentele din viata lor ca depinzand de comportamentul lor. Ei cred ca in majoritatea cazurilor,daca ei performeaza bine sau rau,consecinte adecvate vor aparea.Ei nu considera ca ceea ce se intampla cu ei este o chestiune de sansa sau noroc si nu vad viata lor ca fiind tot timpul in mana altor oameni.

Multi oameni au elemente din cele doua feluri de control,dar tind sa vada lumea predominant dintr-o perspectiva sau alta.Se pot identifica oamenii pozitionandu-i pe o linie continua.Cum va apreciati pe dimensiunea extern - intern? Dar pe altii Grupurile socialeconomice defavorizate si minoritatile tind sa se simta extern controlate pentru simt ca recompensa pe care o primesc nu este consecinta propriilor actiuni. Sportivii,in special cei buni tind sa fie mai internali pentru ca au invatat ca abilitatile si efortul aduce dupa sine recompensele succesului sportiv.Sportivii cu control intern sunt orientati spre capacitati si mai motivati spre rezultat , in timp ce cei externali sunt orientati spre sansa si au teama de esec. Cei internali tind sa realizeze mai mult pentru ca reactia la esec este mai putin negativa sunt mai perseverenti,putand amana recompensa mai mult. Internalii sunt mai capabili sa-si formuleze scopuri mai inalte dupa succes sau sa-si reduca nevoiele dupa un esec. Ambele sunt raspunsuri adaptative

Pe de alta parte succesul nu este o intarire pentru ce externali sa atinga scopuri mai inalte: pentru ca ei atribuie succesul lor unor forte externe. Nu obtin satisfactie personala din succes. Externalii sunt mai inclinati sa aleaga scopuri nerealiste mai inalte sau mai joase,acceptind riscuri prea mari. Sportivii cu control intern sunt mai influientati de internalizarea procesului motivatiei, pe cand externalii sunt influientati de metode care tin de identificare. Internalii sunt in special motivati cand li se da oportunitatea sa exercite un control mai mare asupra vietii lor.

Sa fii predominant internal este dezirabil si antrenorii trebuie sa ajute sportivii sa-si dezvolte acesta caracteristica. Sa faci acest lucru inseamna: (a) sa ajuti sportivii sa experienteze situatii in care actiunea lor personala produce consecinte dezirabile, si (b) sa sfatuiesti sportivii sa-si aleaga scopuri realiste si sa accepte responsabilitatea propriilor actiuni. Formarea unor abilitati psihologice,despre care vom vorbi in alte cursuri,sunt de asemenea mijloace eficiente pentru a dezvolta internalitatea. Sportul este un teren propice pentru a forma responsabilitatea, daca antrenorii fac efort pentru asta.

Atentionare : In timp ce externalii neaga responsabilitatea pe care trebuie sa o accepte, antrenorii si sportivii motivati intern au un control mai mare asupra rezultatelor unui meci, daca este posibil. Rezultatul unui meci este doar partial controlat de jucator sau echipa: echipa adversa,arbitri,sansa, alte elemente colaterale,pot influienta rezultatul. Pericolul in asumarea unui control mai mare din partea antrenorilor si sportivilor apare cand isi atribuie lor esecul si nu conditiilor externe.Aceasta este una din motivele pentru care increderea de sine a sportivilor este fluctuanta.

Nevoile sportivilor si motivatia

Daca este un lucru secret al motivatiei,intelegerea nevoilor sportivilor este acel lucru. O nevoie neimplinita devine un scop si ajutand sportivul sa-si intalneasca scopul va ofera cheia spre motivatia lui. Sa vedem ce stim despre nevoile sportivilor.

Printre cele mai cunoscute teorii asupra motivatiei si personalitatii este hierarhia nevoilor elaborate de Abraham Maslow (1962).Maslow afirma ca oamenii tind sa-si satisfaca nevoile in acord cu un sistem de prioritati. Aceste prioritati se divid in doua categorii generale:(a) nevoi primare ca foamea, setea,sexul, siguranta si securitatea, care au cea mai mare prioritate si (b) nevoi superioare ca dragostea,apartenenta, stima de sine,respect,afirmarea de sine,valorificare personala.Dupa Maslow, atunci cand o nevoie este satisfacuta si ramane asa,nu mai este o nevoie si persoana merge mai departe pe hierarhie spre nevoia superioara. In timp ce teoria lui Maslow pare plina de sens si logica, ea are putin suport,daca are vreunul pentru hierarhia pe care o propune.Oricum,nevoile pe care le identifica sunt utile in a ne ajuta in legatura cu scopurile pe care sportivii trebuie sa le aiba in competitie.

Din numeroase cercetari,evidenta indica trei nevoi primordiale pe care sportivii cauta sa le satisfaca prin competitie.

Sa joace din placere,ceea ce raspunde nevoii de stimulare si excitare.

Sa fie cu alti oameni, ceea ce raspunde nevoii de asociere cu altii si de apartenenta la un grup.

Sa demonstreze competenta ceea ce raspunde nevoii de a se simti valoros.

Inainte de a privi mai atent aceste trei nevoi, sa fim atenti. Multi antrenori utilizeaza teste de personalitate pentru a intelege nevoile sportivilor. Opinia mea ca testele de personalitate spun mai putin despre nevoile sportivilor si despre cum pot fi motivati, decat comunicarea cu ei.

Glenn Patton,antrenor de innot la Universitatea Iowa,utilizeaza o metoda noua pentru a afla nevoile si interesele sportivilor. Fiecare sportiv intervieveaza un alt membru al echipei si totul se discuta intr-o sedinta de grup. Tehnica este placuta si antrenorul afla trebuintele sportivului dar si ceilalti membri ai echipei.In acelasi timp se intareste coeziunea echipei.

Trebuinta de stimulare

Fiecare dintre noi are in bagajul sau genetic trebuinta pentru o cantitate de stimulare si excitatie sau arousal. Spun "o anumita cantitate" pentru ca daca oamenii primesc prea putina stimulare,ei cauta mai multa (priviti copii care se plictisesc) iar daca primesc prea multa vor cauta un loc mai linistit.

Cand experientiem stimularea optima in care nu suntem nici plictisiti nici anxiosi, starea se numeste flow. Este sentimentul ca totul merge bine si esti total absorbit in activitate simtindu-te in control.

Sportul poseda calitati care cresc posibilitatea de a experientia flow-ul, simtindu-te bine,solicitand mintea si corpul. Dar sportul se poate intoarce de la amuzament la munca.Cand antrenorii complica antrenamentele,creaza un mediu ostil,reduc libertatea,au cerinte excesive, atunci sportul se transforma in corvoada. Antrenorii inteligenti stiu ca trebuie sa satisfaca trebuinta sportivilor pentru placere. De asemenea stiu ca este nevoie de mult antrenament care este monoton si deci putin placut.Un antrenor creativ gaseste o cale sa le faca pe amandoua. Iata cateva exemple:

Adaptati dificultatea exercitiului la abilitatea sportivului.

Pastrati antrenamentul stimulativ prin varietatea activitatilor.

Mentineti activ fiecare jucator.Nu dati timp ca ei sa se plictiseasca.

Ajutati sportivii sa-si formeze scopuri de performanta realiste.

Alocati timp in fiecare antrenament pentru joc propriu zis in care jucatorul sa nu primeasca evaluari si feedback de la antrenor.

Trebuie recunoscut un lucru despre sportivii care sunt motivati in primul rand de placerea de a juca: Ei nu sunt atat de hotarati sa atinga excelenta ca si sportivii motivati sa-si creasca valoarea personala.

Unii antrenori asteapta ca toti sportivii sa fie la fel de motivati ca si ei insisi. Sportivii care sunt motivati in primul rand de placerea jocului pot fi problema pentru antrenorii care nu-si bazeaza antrenamentul pe satisfacerea acestei trebuinte. Acesti sportivi initiaza activitati creative pentru a face antrenamentul placut,dar aceste activitati pot supara antrenorul pentru ca ele perturba ordinea puternic structurata. Ei pot fi considerati chiar probleme de disciplina.

Unii antrenori nu pot tolera acest fel de jucatori si ii pot da afara din echipa. Ei doresc doar jucatori facuti sa invinga. Intrebare : Cata toleranta veti avea pentru sportivii care nu se conformeaza intrutotul regulilor impuse dee dumneavoastra?

Nevoia de afiliere

Unii indivizi aleg sa faca sport pentru ca vreau sa fie parte din echipa: ei vor sa apartina unui grup,ceea ce adauga semnificatie vietii lor. Acesti oameni sunt motivati mai cu seamana sa apartina si sa fie acceptati de ceilalti. Ei accepta sa stea pe banca si sa joace ocazional. Antrenorii pot motiva acest gen de sportivi mai cu seama prin procesul identificarii pentru ca ei vreau sa fie acceptati de antrenor si de echipa. Acest gen de sportivi sunt apropiati de cei motivati de placerea jocului. Sa joace bine si sa castige cu orice pret nu are semnificatie pentru ei decat daca aceste obiective sunt si ale echipei. Antrenorii care recunosc acest lucru pot motiva acesti sportivi utilizand motivul afilierii ca si o recompensa puternica.

Nevoia de a te simti valoros

Cred ca nevoia de a te simti valoros - competent si plin de succes - este cea mai puternica trebuinta din sport. Trebuinta de a te simti valoros poate fi atinsa in sport prin a demonstra competenta care este recunoscuta de altii oameni, sau de ei insisi fara a fi evaluata de altii. Cand priceperile nu sunt atat de dezvoltate si persoana nu are o conceptie de sine asa bine dezvoltata, sa fii judecat ca si competent si plin de succes de catre altii este foarte important. Copii invata timpuriu ca valoarea personala depinde in mare parte de abilitatea fiecaruia de se realiza si societatea te invata ca a castiga inseamna sa ai succes iar sa pierzi este egal cu esecul.Jocul sportiv este potential amenintator pentru ca sportivii simt ca realizarea in sport este o reflectare a valorii personale.Sportivii orientati spre succes - aceia care au succes si de aceea percep ca priceperile lor sunt in top - vad victoria ca si o consecinta a abilitatilor lor si considera infrangerea ca o consecinta a unei implicari insuficiente. Este o abordare corecta.

Sportivii orientati spre esec - aceia care au experiente nefericite in sport si se percep lipsiti de talent - atribuie esecul lipsei de priceperi si victoria, sansei sau adversarului prea slab. Ei se invinovatesc pentru esec si victoria nu ii intareste. Acesti sportivi au stima de sine scazuta. Ei nu depun efort prea mare. Logica lor este ca daca ar munci mult si totusi ar pierde atunci toti vor cunoaste priceperea lor scazuta. Aceasta conduita este o incercare disperata de a-si proteja valoarea personala,dar de cele mai multe ori garanteaza esecul.

Indivizii orientati spre esec prefera sa nu faca sport pentru ca aici se indentifica foarte clar invingatorii si invinsii, dar uneori,din motive extrinseci sau alti factori, totusi se implica. Atunci ei aplica strategia efortului minimal sau scuze prin care sa invoce alti factori decat inabilitatea lor.

Antrenorii considera aceasta strategie ca fiind lipsa de motivatie a sportivilor, dar ei sunt motivati sa evite pericolul la adresa valorii personale. Ce se poate face pentru a ajuta acest tip de sportivi? Intariri pozitive si proceduri de crestere a identitatii, pot fi utile daca orientarea spre esec nu este prea puternica, dar deseori acestia refuza intaririle pentru ca au o imagine personala diminuata. Ei tind sa raspunda mai bine la internalizare, dar numai daca sunt ajutati sa -si redefineasca obiectivele. Aceste obiective nu trebuie centrate pe victorie ci mai mult pe propria performanta.

Sa vedem un exemplu cu doi antrenori care inteleg motivatia in maniere diferite.

Stilul autoritar

Sunt responsabil pentru toate elementele de organizare - bani, echipament,facilitati,oameni s.a.

Sunt responsabil pentru indrumarea jucatorilor, motivarea lor, controlul actiunilor si modificarea comportamentului pentru a fi adaptat nevoilor echipei.

Fara conducerea mea, jucatorii ar fi pasivi, chiar rezistenti la obiectivele echipei. Jucatorii trebuie convinsi si controlati prin recompense si pedepse - activitatea lor trebuie directionata.

Stilul cooperant

Sunt responsabil pentru elementele de organizare - bani, echipament, facilitati, oameni, s.a.

Jucatorii nu sunt prin natura lor pasivi sau rezistenti fata de obiectivele echipei. Daca sunt, ei devin din cauza experientelor anterioare care nu le-au creat ocazii sa fie responsabili si in control.

Motivatia, potentialul de dezvoltare, capacitatea de a-si asuma responsabilitatea, toate sunt prezente la jucatorii mei sau pot fi dezvoltate. Sunt responsabil pentru dezvoltatea acestor calitati la sportivii mei, prin sportul pe care il practica.

Diferente intre cele doua stiluri

Tabelui nr. 2

Stilul autoritar Stilul cooperant

Tinde sa adere la filozofia "victoria  Tinde sa adere la filozofia

pe primul loc  "sportivul pe primul loc".

Vede jucatorii controlati predominat   Vede jucatorii controlati

extern predominant intern.

Se bazeaza in special pe compleanta  Utilizeaza toate metodele

si identificare.  de motivare, in special internalizarea.

Favorizeaza motivatia extrinseca. Favorizeaza motivatia intrinseca

Metodele stilului cooperant sunt utilizate de antrenorii care : (a) au stima de sine ridicata, (b) au avut un antrenor care practica acest stil si (c) sunt foarte empatici. Metodele stilului autoritar sunt utilizate de antrenori care : (a) au stima de sine scazuta, (b) au avut un antrenor care utiliza un stil autoritar si (c) au o empatie scazuta. Metodele stilului autoritar sunt mai usor de aplicat dar sunt in general mai putin eficente, iar metodele stilului cooperant sunt mai dificil de aplicat dar sunt net mai eficente in motivarea sportivului.

Din ce in ce mai mult antrenorii utilizeaza stilul cooperant si se bucura de un succes mai mare - atat in victorie cat si in dezvoltarea sportivului.

Control si responsabilitate

Din toate cercetarile stiintifice rezulta urmatoarea concluzie : ingnorand individului dreptul de a-si controla viata ii vom distruge motivatia, realizarile, responsabilitatea, valoarea personala. Facilitand controlul asupra propriei vieti, vom sprijini dezvoltatea si ii vom intari toate aceste calitati.

Semnificatia controlului

Edwin Moses, campion mondial la 400 m garduri, nu a pierdut nici o cursa din 1977. Cum a reusi sa ramana motivat sa-si sustina acest nivel ridicat a performantei daca nimeni nu a fost un competitor serios pentru el? Daca sursa motivatiei sale ar fi fost extrinseca, trebuintele sale ar fi fost satisfacute cu mult timp inainte. Moses alerga predominant pentru intariri intrinseci - sa fie cat poate mai bun.

Aceasta sursa interioara de motivatie deriva, cred eu din interior - din dorinta lui de a-si controla viata. El a ajuns sa fie responsabil pentru fiecare aspect al antrenamentului si al pregatirii pentru competitie. Moses nu este altfel decat alti mari campioni. Depasirea propriilor limite, necesita motivatie care vine din responsabilitatea pentru tine insuti.

Semnificatia controlului, nu este singulara in lumea sportului. Carl Rogers descrie, descrie esecul sistemului american de educatie in privinta educarii tinerilor sa-si asume responsabilitatea si controlul asupra propriilor achizitii prin invatamant. Abordarea educationala traditionala urmeaza stilul autoritar in care profesorii controleaza total procesul de invatare. Rogers aduce evidente clare care arata ca scolile neconventionale in care studentilor li se arata responsabilitate si control, atat motivatia cat si realizarea sunt incurajate.

Richard de Charms (l976) arata cum profesorii contesta elevilor resposabilitatea si controlul asupra propriilor achizitii si cum profesorii dedica prea mult timp mentinerii ordinii si disciplinei. Elevii devin mai mult externali decat internali. Ei devin niste marionete stimulate de cei din jur, decat sa-si ia soarta in propriile maini.

Pasul urmator al lui de Charms a fost sa-i determine pe profesori sa dea mai mult control elevilor. Initial a fost greu pentru profesori pentru a aparut multa dezordine si pentru ca elevii nu stiau cum sa-si foloseasca noua responsabilitate. Dupa cateva saptamani in care profesorii le-au dat o structura generala si o indrumare corespunzatoare, neasumandu-si un control total, elevii au descoperit bucuria de a invata exercitand un anume control asupra continutului. Cu cat ei demonstrau mai multa responsabilitate, li se oferea mai mult control. In finalul anului, rezultatele la invatatura au fost mai bune, problemele de disciplina au fost mai putine, asteptarile sau imbunatatit - toate semne de comportament motivat.

Iata cateva exemple cum lipsa de control inhiba motivatia :

Anumite teorii psihologice sustin o tendinta innascuta a oamenilor spre a fi competenti si autodeterminati. Cercetarile au aratat ca daca indivizilor li se refuza controlul in decursul dezvoltarii, ei pot acumula calitati negative ca anxietate ridicata, control extern sau motivatie de realizare scazuta.

Cand oameni batrani, pusi in institutii de ocrotire simt ca au pierdut controlul, ei pot avea semnificativ mai multe probleme de sanatate fizica si psihica.

In spitale s-a descoperit ca neasumarea unui control total asupra vietii pacientilor in timpul convalescentei grabeste insanatosirea, pentru ca pacientii sunt mai fericiti.

Copiii care cresc in medii unde percep ca nu au un control asupra vietii lor dezvolta trairi de nefericire invatata. Acestia au o motivatie scazuta, sunt tristi si deprimati si sunt rezistenti la programele de responsabilizare.

Controlul in sport

Multi antrenori subscriu la obiectivul ca sportivii trebuie sa fie mai responsabili pentru ei insisi. Dar multi nu ofera oportunitatea sportivilor sa-si exercite responsabilitate. Problema este simpla : Cand sportivilor li se dau anumite responsabilitati ei nu stiu sa o foloseasca in mod inteligent. Ei nu iau totdeauna cele mai bune decizii si aceste erori pot costa victoria echipei. Antrenorii care simt presiunea societatii care le cere victoria sau care antreneaza doar pentru propriul lor ego, vor retrage imediat resposabilitatile conferite sportivilor care gresesc.

Un antrenor al unei echipe de volei dorea sa aiba un control sever asupra tuturor aspectelor vietii sportivelor. Ele opuneau o oarecare rezistenta, dar el justifica aceasta atitudine spunand ca are experiente anterioare neplacute : in primii ani cateva sportive au ramas gravide. Astfel a instituit stingerea la ora 9 seara iar sportivele care primea baieti in camerele lor erau excluse din lot. Parea o atitudine justificata dar nu este de loc.

Antrenorii care subscriu la filozofia "Victoria pe primul loc,sportivul pe locul doi" spun adesea "Daca le arat cum sa castige ei vor deveni responsabili fata de ei insisi". Acest lucru simplu nu este adevarat si multi sportivi care au avut succes in sport, au pierdut in viata pentru ca nu au stiut cum sa-si controleze propriile vieti. Nu victoria ne dezvolta responsabilitatea ci demersul de realizare a acesteia.

Multi antrenori neaga sportivilor exersarea priceperilor de luare a deciziilor si asumarea diferitelor responsabilitati. Ei iau toate deciziile cu privire la programul de antrenament. Sportivii nu sunt implicati in planul de antrenament, ei pur si simplu il urmeaza. Desigur, antrenorul stie cel mai bine cum sa-i antreneze pe sportivi, dar ei trebuie sa-i invete cum sa-si dezvolte propriul program de antrenament, dandu-le din ce in ce mai multa responsabillitate pe masura ce acumuleaza mai mult. Sportivii isi pot realiza propriul program odata ce stiu cum, pentru ca ei isi cunosc mai bine propriul corp decat antrenorul. Ei ajung sa se tina de propriul program de antrenament daca l-au conceput singuri.

Antrenorii pot refuza sportivilor oportunitatea de a lua decizii privind invatarea unor priceperi sportive, indicand exact tehnica care trebuie exersata. Stilul Fosbury nu ar fi fost dezvoltat daca Fosbury ar fi sarit doar in stilul indicat de antrenorul sau.

Antrenorii pot sa supraantreneze sportivii in timpul procesului de invatare pentru ca sunt nerabdatori sa vada rezultate imediate. Astfel ei dau constant informatii despre greselile pe care sportivii le fac. Adeseori aceste informatii sunt inconsistente si sunt mai mult decat sportivul poate controla, ceea ce afecteaza invatarea. Cand antrenorul supraantreneaza el lipseste sportivul de a invata cum sa faca ajustari si cum sa-si formeze corect deprinderile.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale sportului constau in luarea deciziilor in strategiile folosite. De obicei antrenorii iau aceste decizii in sporturi ca baschetul sau fotbalul, ignorand posibilitatea ca sportivii sa ia ei insisi decizii. Unii pot argumenta ca antrenorii pot lua decizii mai bine - este bine pentru victorie dar nu pentru dezvoltarea sportivilor. Controlul excesiv exercitat de antrenori se extinde uneori si asupra vietii private : ce studii sa faca, cum sa-si cheltuieasca banii, etc.

Nu credem ca antrenorii nesocotesc cu rea vointa oportunitatea ca sportivii sa ia decizii,sa invete responsabilitatea sau sa aiba control asupra vietii lor. In schimb, orbiti de urmarirea victoriei, ei nu vad consecintele pe termen lung.

Dezvoltarea responsabilitatii

Unii antrenori gresesc cind afirma ca atribuind mai multa responsabilitate sportivilor, este un inceput de renutare la control. Este gresit. Sportivii trebuie incurajati sa-si ia responsabilitatea pe care antrenorii cred ca o pot gestiona. Sportivul nu trebuie sa faca tot ce doreste dar trebuie sa i se ofere alternative intr-o situatie structurata. Sportivul trebuie sa invete sa se concentreze pentru atingerea unor scopuri dar acestea nu trebuie sa interfereze cu scopurile celorlalti coechipieri.

Antrenorul care faciliteaza o astfel de abordare in asumarea responsabilitatilor nu este necesar sa fie democratic ca stil de conducere. Aceste judecati dupa care el se ghideaza nu sunt votate democratic de catre toata echipa - ele sunt decizii responsabile ale antrenorului. Sportivilor le sunt date structuri si reguli dupa care isi ordoneaza viata, la fel ca in viata noastra sociala. Aceste structuri si reguli sunt astfel dispuse incat sportivii sa-si dezvolte capacitatile, sa-si formuleze scopuri invatand sa lupte pentru realizarea lor.

Acceptarea responsabilitatii este o dificila provocare privind decizia cat de multa structurare va oferi un climat optim pentru dezvoltarea propriei responsabilitati din partea sportivului.

Ce poate face antrenorul pentru a ajuta sportivul sa fie mai responsabil si autonom?

Cel mai important lucru este sa creada sincer ca sportivul este mai important decat victoria. A ajuta sportivul sa devina o persoana responsabila este un obiectiv de lunga durata. Inseamna indeplinirea treptata a unor obiective marunte care cumulate permit sportivului sa experienteze situatii si sa creasca din aceste experiente. Antrenorul trebuie sa arate ca se intereseaza real de sportivi ca fiinte umane, acceptindu-i si avand incredere in ei.

Antrenorii trebuie sa aiba empatie - abilitatea de a intelege emotiile si atitudinile sportivilor, sa vada lumea asa cum o vad ei. Empatia creaza incredere intre antrenor si sportiv, ceea ce este esential pentru amandoi mai ales cand deciziile sunt impartasite.

Antrenorii trebuie sa acorde mai multa importanta dezvoltarii calitatilor psihologice despre care vom discuta in cursurile urmatoare.

Antrenorii trebuie sa ajute sportivii in fixarea unor obiective de scurta si lunga durata realiste, fara sa impuna propriile scopuri sportivului. In schimb sportivii trebuie ajutati sa inteleaga cauza succeselor si esecurilor deteminand sursa lor exacta. Daca acesta rezida in propria raspundere, ea trebuie acceptata. Daca sursa este determinata de factori exteriori, trebuie de asemenea constientizata.

In trecut antrenorii abordau motivatia cu urmatoarea atitudine :"Ii voi determina sa faca ce vreau eu". Apoi au invatat : " Ii voi determina sa vrea sa faca acel lucru". Mai tarziu : "Ii voi face responsabili sa vrea sa realizeze acel lucru".

Cinci principii pentru a creste motivatia

Situatiile si trasaturile personale motiveaza oamenii.

Cheia este de a nu ne focaliza numai pe atributele personale ale participantilor sau pe situatiile exterioare ci pe interactiunea acestor factori.

Oamenii au motive multiple pentru implicare in actiune.

Trebuie sa intelegem de ce participa oamenii in activitati fizice. Exista motive concurente, conflicte de interese.De exemplu, cineva vrea sa fie la sport dar in acelasi timp si cu familia.

Pentru ca oamenii au diverse motive pentru a se angaja in activitati fizice, trebuie sa fim constienti de motivele particulare ale fiecarui participant. Pentru a cunoaste mai bine aceste motive este bine sa :

Observam participantii la activitate vazand ce le place si ce nu le place.

Obtinem informatii de la altii (profesori, prieteni, membri de familie)

Solicitam participantii sa scrie motivele pentru care se ataseaza de aceste activitati.

Categorii motivationale pentru implicare in activitati fizice

Categoria 1 : Aprobare sociala

Parinti

Prieteni

Antrenori

Categoria 2 : Competitie

Impotriva timpului

Impotriva colegilor de echipa

Impotriva echipelor adverse

Categoria 3 : Perfectionare personala

Obtinerea controlului mintii asupra corpului

Obtinerea controlului asupra miscarilor corpului

Invatarea de noi deprinderi

Categoria 4 : Stil de viata

Obisnuinta

Lipsa de ceva mai bun de facut

Initiere din primii ani de viata

Parintii au decis pentru tine

Categoria 5 : Frica de esec

Comentarii critice din partea altora

Autocritica

Categoria 6 : Vigoare fizica si sanatate

Sa te simti sanatos

Intretinerea tonusului muscular

Sa te mentii in forma

Categoria 7 : Prietenie si asocieri personale

Cu colegii de echipa

Cu alti sportivi

Cu sportivi celebri

Categoria 8 : Succes si realizare

Participare la competitii importante

Realizari de obiective personale

Categoria 9 : Avantaje tangibile

Burse scolare

Calatorii

Categoria 10 : Recunoastere

Public, prieteni, tineri, batrani, oameni deosebiti

Categoria 11 : Heterosexualitate

Esti mai atractiv si obtii consideratie din partea sexului opus

Categoria 12 : Ambianta de competitie

Performezi in fata unui public entuziast, esti vazut ca favorit

Categoria 13 : Independenta - Individualitate

Decizi asupra programului de antrenament

Te antrenezi singur

Ajuti antrenorul sa decida asupra programului de antrenament

Sa fii vazut ca o individualitate

Categoria 14 : Familia

Membrii echipei devin substitute pentru familie

Dezvoltatea unor relatii strinse cu colegii si chiar cu cei din echipele adverse

Categoria 15 : Eliberare emotionala

Competitia da un sentiment de calm

Te simti eliberat

Categoria 16 : Statut

Esti vazut ca un om important

Te simti important

Esti tratat cu respect

Categoria 17 : Autoreglare - constiinta de sine

Obtii un sens al vietii

Cistigi mai multa incredere, te simti bun mai special

Pentru ca motivele se schimba cu timpul, trebuie sa continuam monitorizarea motivelor participarii la activitatea fizica.

Schimba mediul pentru a intari motivatia

Competitie sau recreiere (parcuri de distractie). Nu toti agreaza competitia.

Oferirea mai multor oportunitati. Structurarea unei situatii care sa intareasca motivatia insemna construirea mediu care sa raspunda la multe nevoi. Se crede gresit ca atletii de elita au nevoie doar de antrenamente riguroase si intense. Ei au neoie de distractie si placere.

Adaptarea nevoilor individului in cadrul grupului. Fiecare sportiv are motivul sau unic de participare si antrenorul trebuie sa structureze mediul pentru a raspunde acestor nevoi diverse. Este un deziderat greu de indeplinit. Este nevoie ca antrenorul sa identifice motivele personale pentru implicare. "Ce v-ar place sa facem in ora de educatie fizica?" daca majoritatea spun ca prefera activitati noncompetitive structura orelor trebuie modificata sa satisfaca aceste nevoi.

Liderii influienteaza motivatia. Ca lider trebuie sa recunoasteti ca aveti o influienta critica asupra motivatiei si ca influienta poate fi directa sau indirecta. Exemplu de influienta indirecta. Antrenor energic care exercita intariri pozitive eficiente. Poate avea o zi mai proasta si fara sa actioneze negativ nu este cum ar astepta elevii. Pentru ca ei nu stiu ce s-a intamplat, vor crede ca nu au facut ceva bine si vor fi descurajati. Ce veti face? discutii.

Utilizati modificari comportamentale pentru schimbarea motivatiei indezirabile. De exemplu un jucator de fotbal are ca motiv principal de implicare jocul agresiv fata de adversari. Antrenorul va cauta sa intareasca jocul curat si sa pedepseasca jocul agresiv si simultan sa discute cu jucatorii despre avantajele comportamentului dezirabil.

Rezumat

Motivatia este un subiect complex care nu poate fi redus la abordari simpliste.

Antrenorul nu trebuie numai sa gaseasca mijloace de motivare, dar sa nu distruga motivatia intrinseca a sportivilor sai.

Motivatia se refera la intensitatea si directia comportamentului.

Sportivii pot fi motivati intrinsec - insemna dorinta interioara de a fi competent - sau extrinsec - nevoia de a obtine intariri sau recunoastere - sau in ambele feluri.

Intaririle extrinseci pot fi o sursa puternica de motivare pentru sportivi. Antrenorii trebuie sa aiba priceperea de a aplica pricipiile modificarilor comportamentale care stau la baza utilizarii intaririlor extrinseci.

Intaririle intrinseci sunt mai puternice surse de motivatie pentru ca se autointretin. Recompensele extrinseci, daca sunt corect folosite, pot ajuta la la dezvoltarea motivatiei intrinseci.

Sub alt aspect, intaririle extrinseci pot submina motivatia intrinseca cand sportivii sunt deja motivati intrinsec, si recompensa este privita ca un control asupra conduitei sportivului, sau cand recompensa este data necontingential.

Antrenorii pot motiva sportivii prin metode directe: compleanta, identificarea,sau internalizare. sau sau prin metode indirecte (schimbarea contextului).

Sportivii difera prin responsabillitatea cu care percep recompensa sau pedeapsa pe care o primesc. Unii au un control puternic extern iar altii au un control extern. Internalii sunt mai usor motivati prin procesul de internalizare, iar externalii prin metode de identificare.

Cheia motivatiei sta in a cunoaste trebuintele sportivilor. Trebuintele majore relevante pentru sport sunt : (a) nevoia de stimulare si joc, (b) nevoia de afiliere cu alti oameni, si (c) nevoia de a te simti valoros.

Antrenorii pot creia usor probleme de disciplina daca esueaza sa implineasca trebuinta sportivilor de ase simti bine.

Trebuinta de a te simti valoros este cea mai importanta implinire pentru a dezvolta o motivatie puternica.

Antrenorii cu stil autoritar isi asuma toate responsabilitatile in indrumarea sportivilor, dorind sa fie inclusiv sursa motivatiei lor. Antrenorii cu stil cooperant impart responsabilitatea pentru activitatile echipei cu sportivii si cauta sa ofere conditiile care stimuleaza echipa sa-si gaseasca motivatia intrinseca de a juca.

Sportivii sunt mai motivati si devin mai responsabili de ei insisi cind antrenorul le ofera oportunitati de a -si controla si gestiona propria viata.